Aseară am fost la un concert de muzică veche al formaţiei vocal intrumentale Anton Pann. Absolut superb! Şi am găsit răspunsul şi la o întrebare mai veche. Unde a dispărut muzica laică bizantină după căderea Constantinopolului? De vreme ce marea majoritate a populaţiei a rămas pe loc, era firesc să fi rămas şi muzica. Şi deşi ştiam că savantul Dimitrie Cantemir s-a ocupat şi de muzică nu bănuiam că a făcut acest lucru aşa de bine încât şi azi este un nume de referinţă în muzica otomană. El a dovedit prin cele 355 de piese că există muzică otomană diferită de muzica perso-arabă care se cânta la Curte. Iar această muzică otomană era de fapt muzica bizantină numită ulterior cu numele imperiului din care venea.

Am ascultat două piese absolut copleşitoare dintre care una avea inflexiuni româneşti. Redau mai jos una din acestea cu precizarea că live se aude mult mai bine, mult mai melodios. Sinceră să fiu, prefer interpretarea în versiunea mai dinamică a formaţiei Anton Pann decât interpretarea în versiunea turcească.