de Ilinca Damian
Mă uit rar la televizor. Extrem de rar. Dar, uneori, mai nimeresc la nelipsitele talk-show-ri. Nu mă interesează ce vorbesc ei acolo, dar observ mereu că.. e ceva care le leagă pe toate, pe lângă lipsa de logică și finalitate: fundalul. Ei, iată că toate emisiunile de acest gen și uneori cele de știri, au fundaluri ce infățișează diferite aspecte urbane, care par văzute ca printr-o fereastră imensă. Probabil să ofere ideea că discuția are legătură cu societatea actuală. Dar ce aspecte urbane ne oferă? Iată că unele foarte occidentale, care lasă privitorului ideea că Bucureștiul, (pentru că, na, cu toții știm că emisiunile sunt filmate aici) e un complex de zgârie nori din sticlă și oțel și platoul pe care se filmează e undeva la etajul 20. Prea putine platouri au ferestre reale, ce prezintă de obicei o stradă sau o intersectie circulată. Nu știu care este sensul scenografiei de acest gen, dar sigur e luată de la americani. Pentru că si acolo am vazut aceleasi peisaje. Doar că acolo erau reale. Mașinile, adică punctele luminoase, se mișcau. Și nu numai de asta. Erau reale pentru că genul ăla de peisaj reprezintă societatea și cultura americană, urcată în vârfuri de zgârie nori. Pe noi nu ne reprezinta zgarie-norii, pentru ca abia avem si noi cativa rataciti printre ruine, pe care toata lumea ii blameaza. Si nici masinile, pentru ca desi avem o gramada, noi nu avem propria industrie automobilistica, eventual de renume international. Daca tot vreti platouri cu ferestre spre aspecte urbane, ia spargeti o fereastra reala, sa vedem, ce gasiti? Pun pariu ca in 80% din cazuri nu o sa va placa, iar in 10% din cazuri o sa fie vreun camp sau teren viran, posibil cu o satra ametita de tigani, o cale ferata pe care trece un personal murdar o data la 5 ore, un amarat care paste oi/gaste si vestitii ciulini ai Baraganului… posibil si un avion care aterizeaza la orizont. Restul sunt norocosii care déjà au spart fereastra respectiva si au gasit o intersectie circulata.
Continuare la Bucurestii vechi si noi
