SANGELE MUCENICILOR, TEMELIA BISERICII

29 noiembrie 2009 a fost o zi istorică în oraşul palestinian Nablus: la biserica ortodoxă a Fântânii lui Iacov a avut loc proslăvirea între sfinţi a noului-mucenic Filumen, egumenul Mănăstirii „Puţul lui Iacov”, proclamându-se aşezarea numelui său în Sinaxarul Bisericii Dreptslăvitoare. Preafericirea sa Patriarhul Theofil al III-lea al Ierusalimului a slujit Dumnezeiasca Liturghie, împreună cu episcopii Bisericii Ierusalimului, câţiva arhierei din Biserica Ciprului şi o delegaţie a Bisericii Ruse. Au luat parte mii de pelerini şi închinători. Moaştele sfântului se păstrează în biserica în care a mărturisit pentru Hristos. Data sa de prăznuire este 29 noiembrie, ziua când a mucenicit.

Sfinţitul mucenic Filumen s-a născut în Cipru şi a mers din tinereţe la Locurile Sfinte. A slujit în mai multe mănăstiri şi biserici, călugărindu-se şi fiind hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah.

În seara zilei de 29 noiembrie 1979, părintele Filumen era singur în lăcaşul de închinare. A bătut clopotul, apoi a deschis porţile. Un grup de pelerini italieni a intrat ca să se închine. Împreună cu ei au reuşit să treacă şi doi rabini – presupune-se pentru a vedea locul de închinare – fără ca părintele Filumen să-i urmărească atent. Când italienii au plecat, aceştia s-au ascuns în livada de măslini din acel loc. Puţin mai târziu, părintele Filumen a coborât în biserică pentru Vecernie. Începuse să plouă. Cei doi rabini s-au apropiat de el plini de ură şi l-au ucis. [...] L-au imobilizat pe bunul părinte, l-au chinuit cu ură şi l-au maltratat în chip sălbatic. În faţa ochilor săi au devastat biserica, au distrus crucea altarului şi chivotul Sfintei Mese. Apoi i-au pus drept căluş în gură epitrahilul său binecuvântat şi l-au lovit cu securea în cap în chipul crucii. I-au scos un ochi şi i l-au împuns pe celălalt. I-au dislocat maxilarul inferior, i-au tăiat degetele mâinii drepte şi i-au lovit piciorul stâng cu toporul. Plecând, au aruncat o grenadă a armatei israeliene, care a distrus totul în lăcaşul de închinare.

Mai mult la FAMILIA ORTODOXA

CE VEŢI GĂSI PE ACEST BLOG ÎN 2010

După cum vedeţi am schimbat puţin design-ul. Am făcut ceva curăţenie şi pe blogroll.
La anul intenţionez să îmi păstrez cele două rubrici privitoare la sfinţii închisorilor (biografii, texte, prezentări) şi la spiritualitatea ortodoxă ( cărţi mai noi sau mai vechi, personalităţi, etc.). Voi păstra de asemenea, chiar dacă nu cu titlu de permanenţă, veşti din actualitatea ortodoxă, adică implicarea în rezolvarea provocărilor veacului (acte biometrice, măsuri anticreştine, etc.). Voi dezvolta o rubrică privitoare la monumente istorice, îndeosebi situri arheologice importante. Fireşte că voi posta, din când în când, scurte momente din viaţa artistică în care trăim (muzică, expoziţii, etc.).
Insă toate acestea implică timp, un timp liber pe care niciodată nu îl am la dispoziţie.
Vă doresc un An Nou fericit!

CE ÎMI DORESC DE LA 2010

CE ÎMI DORESC DE LA 2010

Fac şi eu ca majoritatea oamenilor greşeala de a nu evalua şi aprecia corect prezentul. Trăiesc fie în trecut (o parte din profesie mă predispune), fie în viitor printr-o serie de proiecte personale sau profesionale. Mereu uităm să trăim singurul timp care ne aparţine: prezentul.
Doar că prezentul nostru, ca naţiune, nu e roz. Şi nu cred că doar criza financiară globală este singura prioritate. Pentru mine prioritare ar fi probleme care ating sfera spiritualităţii. Dacă facem calcule politice, nu vom ajunge departe. Dacă rămânem cu Hristos, El va birui pentru noi.
Aşa că prioritate ar avea recunoşterea sfinţeniei creştinilor care au murit în închisorile comuniste. Fără acest exerciţiu de sinceritate nu vom reuşi să mergem mai departe. Ar fi o împăcare a noastră ca creştini cu trecutul anticristic prin care am trecut şi la care am luat, voit sau nu, parte.
In al doilea rând, organizarea după toate regulile a unui referendum privind actele biometrice care ne aşteaptă din 2011 şi nu doar paşaportul, în vigoare încă din toamna asta.
Aceste lucruri par neesenţiale în vălmăşagul lumii de azi, în care primează aspectele materiale, dar sunt la fel de importante ca şi criza financiară de vreme ce atentează la însăşi persoana noastră. Ce altceva poate fi paşaportul biometric decât o formă subtilă de închidere a graniţelor UE, adică ridicarea unui zid birocratic în jurul unor ţări din care Hristos e scos uşor dar sistematic de zeci de ani. Cine ne-ar putea sprijini ca ortodocşi într-un imperiu secularizat, care face tot posibilul să ridice duşmani presupuşi şi cai fantastici la graniţe. A se vedea teama nejustificată alimentată sistematic faţă de Rusia. De bine, de rău, ţările fostei URSS au trecut prin experienţa antihristică şi au pierdut. Nu se vor mai ridica împotriva lui Hristos pentru cel puţin două generaţii. Insă UE d-abia acum începe. Şi noi ne aflăm în barca ei. Şi la graniţele ei, fapt ce face necesară o politică de securitate mai aspră decât în alte ţări.

LECTURI FUNDAMENTALE : DEPRINDERI DUHOVNICEŞTI de Nicodim Aghioritul


LECTURI FUNDAMENTALE : DEPRINDERI DUHOVNICEŞTI de Nicodim Aghioritul

Scrisă în secolul XVIII, cartea are, ca orice lucrare duhovnicească, avantajul de a fi lipsită de repere temporale, adică de a se adresa cu aceeaşi acurateţe şi trăitorilor din veacul 21.
Aşa cum se arată şi în titlu, Sf. Nicodim Aghioritul ne atenţionează că creştinimul este o trăire, este o stare de spirit mereu vie care trebuie să se revarse asupra faptelor noastre cotidiene. Dar această trăire trebuie deprinsă încetul cu încetul. Se invaţă, zilnic. Nu e deajuns să spui în virtutea botezului ,,sunt creştin,, ci trebuie să deprinzi a fi creştin.
Cartea se structurează în trei părţi: Meditaţii, Cercetări, Citiri, cumulând toate un volum de 521 de pagini văzute şi infinit de multe pagini nevăzute în sufletul care este astfel învăţat să gândească, să vorbească, să umble creştineşte.
Volumul pe care îl am a fost editat de Editura Episcopiei Ortodoxe Alba Iulia, în 1995, la fel ca şi alte multe scrieri duhovniceşti, fiind al VI-lea volum din Colecţia ,,Izvoare Duhovniceşti,, . Coperta este realizată de vrednicul de pomenire Horia Bernea.
De curând am sărbătorit Crăciunul. Din meditaţia a 19-a privitoare la binefacerile aduse firii omeneşti de întruparea Fiului lui Dumnezeu, aflăm că acest lucru s-a petrecut:
A) pentru că se găsea într-o prăpastie fără fund.
B) pentru că a ridicat-o la o înălţime nemărginită.
C) pentru că, în acest scop, Fiul lui Dumnezeu s-a pogorât la o smerenie necruprinsă de minte.

ORDINEA DEZORDINII

de Ilinca Damian

Chiar ma gandeam zilele astea sa recitesc “Noi” de Evgheni Zamiatin. Cartea aceea a fost un imbold de a-mi deschide ochii spre lumea din jur. Daca un om poate prevedea inca din 1920 toate viitoarele atrocitati ale sitemului comunist abia instaurat si daca omul ala are puterea sa ii spuna lui Stalin ca vrea sa plece intrucat mediul din Rusia nu-l lasa sa se dezvolte: „Creaţia nu este posibila intr-o atmosfera de persecuţie sistematica”, ii scria Zamiatin lui Stalin. “Ma voi intoarce de indata ce in tara noastra va fi posibil sa servesti marile idei fara a fi nevoit sa te ploconesti in fata unor omuleti”, iar Stalin il lasa, inseamna ca omul este mult mai mult decat un condus sau un conducator. Prim propriul exemplu, Zamiatin mi-a dezvaluit ca omul poate invinge mediul in care traieste la nivel spiritual. Detasarea si victoria lui asupra comunismului, in care a crezut cu tarie pana in momentul instaurarii sale in Rusia, o constituie romanul distopic “Noi”. Inca din 1920, Zamiatin il vede pe Marele Binefacator, crimele odioase care se fac pentru acesta, Zidul Verde, care desparte orasul de restul lumii, in care nimeni nu are voie sa iasa si de unde nimeni nu vine, locuintele din sticla, oamenii urmariti tot timpul iar corespondenta verificata etc. Imi pare rau ca in cei doi ani care au trecut de cand am citit-o am uitat o parte din detalii si aspecte semnificative.

Dar, azi, umbland aiurea prin marea ograda a internetului am gasit asta si am ramas perplexa… apoi creierul meu a facut o legatura subtila dar directa cu “Noi”, cartea de care am vorbit mai sus. Si m-a bufnit rasul in sinea mea, la ideea unei astfel de societati utopice pe care unii o cred realizabila. Pe urma am gasit si pe acolo pe undeva: “Cărți cum ar fi 1984 şi Brave New World şi filme artistice ca Blade Runner şi Terminator 2 au transmis teamă unor persoane cu privire la preluarea controlului de către tehnologie în societatea noastră”. Tinand cont ca “1984″ este inspirata din “Noi”, si fiind foarte posibil ca cei implicati in sus numitul proiect sa nu fi auzit de aceasta, am facut si mai multe legaturi intre Proiectul Venus si realitatea cotidiana.

Nu imi place. Nu imi place deloc. Nu accept ideea unei astfel de lumi care seamana izbitor cu universul lui Zamiatin si care e condusa de tehnologie. Nu mai rad, pentru ca deja se poarta demersuri pentru acte biometrice si ne sunt ascultate telefoanele. Nu rad, pentru ca organizatiile trec incet de la international la mondial, corporatiile devin mai puternice pentru ca au o structura piramidala si se ajunge usor la un numar foarte mic, care are putere de decizie foarte mare. Nu rad, pentru ca acolo mi se cere sa renunt la nationalism, iar de religie nu mentioneaza nimeni nimic, ca si cand nu ar exista.

Nu rad, pentru ca in spatele oricarui proiect, sistem etc prezentat intens ca bun, perfect chiar, se ascund concepte care nu sunt spuse pe motivul ca ti se spune doar ce vrei sa auzi. Asa a fost intotdeauna asa e si acum. Excluzand faptul ca oameni ar trebui sa munceasca orbeste, ca robii pentru a distruge si reconstrui lumea dupa modelul prezentat iar asta ar dura poate zeci de ani, iar pentru aceasta ar fi nevoie tot de o organizare sociala stratigrafica, in care unii spun si altii fac, viata intr-o societate condusa tehnologic ar duce la.. Idiocracy (daca ati vazut filmul), adica o lume in care nimeni nu are nici o preocupare iar nivelul intelectual scade vertiginos. Nu imi spune mie ca un om care nu trebuie sa faca nimic si are totul de-a gata, fara sa fie nevoit sa inteleaga cum si de unde va fi preocupat de dezvoltarea intelectuala… Descartes a fost doar unul si toata gandirea lui era marcata de disputa cu Dumnezeu, pe care l-a si recunscut in final ca real. Nu se va crea o societate carteziana, ci una indiferenta. Iar o societate indiferenta poate fi usor manipulata in orice directie.

Omul, ca persoana reala, e marcat zilnic de toate intamplarile prin care trece.El nu poate fi integrat intr-un sistem si lasat acolo sa putrezeasca, ci trebuie scos in lumea reala, trebuie invatat sa vada si sa creada. Daca excluzi religia dintr-o societate, ii excluzi acesteia coloana vertebrala. Si, da, apoi poti face tot ce vrei cu ea, pentru ca se muleaza dupa orice, din nevoia de a crede in ceva. Fara Dumnezeu nu se mai poate merge inainte, asta e clar. Fara apartenenta la un neam, omul este si mai dezorientat. Fara provocari si nevoi, el nu se poate autodepasi intelectual.

In definitiv nu stiu care sunt sansele proiectului, care este aplicabilitatea sa, dar simplul fapt ca exista un proiect de acest gen, imi da un fior pe sira spinarii. Pentru ca nu stiu cum este pentru altii, dar pentru mine imaginea lumii in acel fel este apocaliptica.
Publicat de ilinca la luni, decembrie 28, 2009 0 comentarii
Etichete: acte biometrice, credinta, Dumnezeu, evgheni zamiatin, nationalism, proiectul venus, repere morale, romanism, societate utopica, zeitgeist

MINUNE INTR-O NOAPTE DE CRACIUN

Când mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficienţă cardiacă, hepatită şi alte boli pe care nici nu mi le mai amintesc. Eram aproape de moarte. La dreapta mea se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu. Era egumenul unei mănăstiri (Tismana). Acest om în etate cam de 40 de ani fusese aşa demult chinuit încât era aproape de moarte. Totuşi avea faţa liniştită. Vorbea despre nădejdea lui de mântuire, de iubirea lui pentru Hristos, despre credinţa lui. Era plin de bucurie. La stânga mea se afla comunistul schingiuitor, care îl schingiuse pe preot până aproape de moarte. Acest comunist fusese arestat chiar de tovarăşii săi. Să nu credeţi ce spun ziarele că comuniştii îi urăsc pe preoţi, sau îi urăsc pe evrei. Nu-i adevărat. Ei urăsc pur şi simplu. Urăsc pe oricine. Urăsc pe evrei, urăsc pe creştini, urăsc pe antisemiţi, urăsc pe antihrişti, urăsc pe toată lumea. Un comunist urăşte pe alt comunist. Se duşmănesc între ei. Şi când un comunist duşmăneşte pe altul, unul pe altul se bagă la închisoare şi îl bate şi îl chinuieşte ca şi pe creştin.
Aşa se întâmplase că comunistul schingiuitor (torţionar), care chinuise pe acest preot până aproape de moarte – fusese şi el bătut până aproape de moarte de către tovarăşii săi, şi-şi dădea sufletul. Sufletul lui se chinuia în ghiarele morţii.
În timpul nopţii mă deşteaptă zicând:
- Domnule, fii bun, roagă-te pentru mine! Nu pot muri, am făcut o crimă înfricoşătoare!
Atunci am văzut o minune. Am văzut pe preotul în pragul morţii chemând pe alţi doi deţinuţi. Sprijinindu-se pe spatele lor, a trecut încet pe lângă patul meu, s-a aşezat pe marginea patului ucigaşului său şi-l mângâia pe cap.
Nu voi uita niciodată această mişcare! Un om schinghiuit continuă să mângâie pe asasinul său. Aceasta este Iubirea. Putea găsi o mângâiere pentru acela….

Continuare la Crăciun în temnită: Minune într-o noapte de Crăciun, comunistul schingiuitor şi victima sa, Părintele Gherasim, au plecat împreună în Rai! blogul Romania Uneste-te. www.vlad-mihai.blogspot.com

ACCIDENT DE CRACIUN

Ne place sau nu, personajul hollywood-ian Mos Craciun ne-a furat sarbatoarea traditionala a Craciunului. Mai precis a virusat-o cu un soi de sarbatoare a cadourilor care, oricat ar fi de bogate, nu vor putea simboliza in veci maretia darului pe care Dumnezeu l-a facut oamenilor prin nasterea Mantuitorului Iisus Hristos. Spectacolul superficial ce se revarsa prin toate canalele mass-media in aceste zile avandu-l protagonist pe uzurpatorul Mos Craciun, ne fura din timpul pe care ar trebui sa-l daruim profunzimii acestei sarbatori.
Dar se mai intampla si accidente de Craciun:

CITITORILOR ACESTUI BLOG

CITITORILOR ACESTUI BLOG
Sfanta Nastere a Mantuitorului nostru Iisus Hristos sa va ajute sa va regasiti puterea de a merge oricand mai departe, sa va daruiasca iubirea celor din jur.
Sa petreceti sarbatoarea cu sanatate si bucurie, intru multi ani fericiti!
Emilia
Si un dar…