Aud că se fac demersuri în privința introducerii vaccinării obligatorii. Ar fi un abuz, din două motive. Primul  ar fi acela că vaccinurile au adunat de-a lungul timpului un număr semnificativ de critici, fapt ce le pune sub semnul întrebării eficiența medicală. Al doilea ar fi că vaccinul este o procedură medicală asupra corpului uman și ca orice procedură trebuie acceptată sau respinsă, în nici un caz impusă.

Redau un articol semnat de dr. MIrcea Pușcașu și un document emis de Asociația ProVita.

DTP – Difteria, tetanosul şi pertusisul: 

– autoritatile medicale iti vor spune de epidemiile de difterie din anii ’20, ca s-au lasat cu morti si raniti etc. Ce nu iti vor spune este ca in anii ’20 nu existau antibiotice (penicilina a lansat-o pe piata, abia in 1942, dl. Fleming), ca despre microbi se banuia ceva dar nu prea clar, iar azi se stiu detalii incredibile despre virusuri si bacterii cum ar fi si agentul cauzal al difteriei, Corynebacterium diphtheriae, care poate fi distrus de antibiotice banale precum, Eritromicina sau Amoxicilina

– intreaba orice medic cate cazuri de difterie a vazut in ultimii 20 de ani si vei vedea ca nu a mai vazut urma de difterie, totusi asta nu impiedica autoritatile sa cumpere pe bani grei vaccinuri antidifterie(DTP) ca urmare a presiunilor corporatiste (coruptie, abuz, manipulare, PR, marketing) si nu ca urmare a unei necesitati  reale epidemiologice.

– Stiati ca in Romania nu s-a mai inregistrat NICI MACAR UN CAZ de difterie de 22 de ani incoace ? Datele statistice sunt date oficiale ale Centrul Nat. de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile din cadrul Institutului National de Sanatate Publica din Romania in rapoartele anuale disponibile si pe internet. Vezi raportul din 2008 [1], la pagina 3, primul alineat, in care se spune despre difterie ca “in 1989 s-au inregistrat ultimele 5 cazuri” si ca ”din anul 1990 pana in prezent nu a mai fost confirmat nici un caz de difterie in tara noastra ” .

– desi nu rezulta necesitatea unui astfel de vaccin, TOTI copiii din Romania sunt presati sa se vaccineze nu mai putin de 6 ori (de  s a s e  ori) cu acest vaccin (la 2, 4, 6, 12, 30 de luni şi la 7 ani)

– tetanosul este dat de Clostridium tetani, un bacil teluric (din pamant sau materii fecale animale) ce infecteaza o rana deschisa. Atunci de ce se efectueaza de 4 ori pana la un an, cand sugarii nu sunt o grupa de risc pentru rani deschise murdare cu pamant sau fecale animale?

– azi daca un copil de 10 ani se inteapa intr-un cui ruginit si mergi cu el la spital iti vor recomanda repede si un antitetanos. De ce ? Nu a facut deja de 6 ori aceasta vaccinare pana la 7 ani? Iti vor spune ca alea nu conteaza, ca dau imunitate limitata etc. ! Deci l-ai vaccinat de 6 ori anti tetanos degeaba!

– acest vaccin DTP, este incriminat ca si factor cauzal in Sindromul mortii subite la sugarului (adica moare copilul sub un an si doctorii nu stiu de ce). In Japonia cu cativa ani in urma pe baza acestei cauze au scos DTP-ul din vaccinurile de pana la un an si l-au pus dupa varsta de 3 ani, cu efecte uimitoare: s-au diminuat drastic, pana la disparitie cazurile de moarte subita la sugari !

– pertusisul este „tusea magareasca”. Sigur nu este o boala placuta mai ales la sugari, dar ea ramane doar atat : „tuse magareasca” si nu vad de ce ar fi ea un asa pericol national incat sa vaccinam toti copiii ce se nasc in Romania de 6 ori impotriva  „tusei magaresti”

Hepatita B

– este o boala virala cu transmitere sanguină şi sexuală (transfuzii, contact sexual etc.)

– vaccinul anti hepatita B a fost creat in SUA in anii 80 pentru prostituate, homosexuali, dependentii (junkies) de droguri injectabile (acestea fiind categoriile expuse riscului de imbolnavire cu hepatita B) , dar nu s-a bucurat de un succes de piata, asa ca a inceput sa fie administrat copiilor sub un an, care, evident, nu sunt populatia de risc, dar sunt o buna piata de desfacere, datorita parintilor impresionabili, neinformati si cu o incredere netarmurita in autoritati

– vaccinul conţine : tiomersal (sare de mercur neuro-toxica implicata in etiologia autismului), hidroxid de aluminiu (autism, alzheimer), fosfaţi, proteine din ou de gaina, proteine din drojdie, resturi din culturi bacteriene (Saccharomyces cerevisiae), ADN strain , toate alergogene sau (si) cancerigene

– producatorii in prospect [2] recunosc ca aceste vaccinuri cauzeaza boli grave precum: meningita, trombocitopenie, reactii anafilactice, eritem multiform, encefalita, encefalopatie, scleroza multipla, Sindrom Guillain-Barre, bronhospasm, convulsii, purpura trombocitopenica, Sindrom Stevens-Johnson.

– tot din prospectul lor reiese ca nu au fost studiate privind potentialul cancerigen, efectele mutagene, afectarea fertilitatii, efectele teratogene si feto-toxice, mai mult: testele se concentreaza asupra efectelor imediate, pe termen scurt, cand cele grave sunt cele pe termen lung si cele cu efect cumulativ

– autoritatile recomanda si preseaza ca acest vaccin sa se faca de 4 ori, din care de 3 ori pana la 6 luni (!): la o zi, la două luni si la 6 luni. Incredibil!

– pentru prevenirea hepatitei B este suficienta sterilizarea instrumentelor chirurgicale, ace de unica folosinta, castitate si fidelitate din partea parintilor etc.

ROR (Rujeolă-Oreion-Rubeolă)

– Este unul din cele mai periculoase vaccinuri. Sunt studii serioase care arata ca poate cauza autism, diabet, sindrom Guillain-Barre si alte boli autoimune si neurologice cele mai multe dintre ele incurabile:

Ø autism (F. Edward Yazbak, MD -“Autism: Is there a vaccine connection?”- FAAP, 1999; Avinoam Shuper, MD – “Suspected measles-mumps-rubella vaccine-related encephalitis”- Scandinavian Journal of Infectious Diseases, 15 sept. 2010)

Ø diabet (tip I), pancreatită  (Harris Coulter, Ph.D.- “Childhood Vaccinations and Juvenile-Onset (Type-1) Diabetes” )

Ø Sindromul Guillain-Barré; (Grose C, Spigland I.-“Guillain-Barré syndrome following administration of live measles vaccine”- American Journal of Medicine, 1976 Mar;60(3):441-3)

Ø encefalita, convulsii febrile, reactii anafilactice, purpura trombocitopenica, sindrom Kawasaki, eritem multiform, artrite, meningita, nevrite periferice, mielite, bronsita, laringita, conjunctivite, otita, anorexie, febra, voma, insomnie (cf. prospectului vaccinului ROR , varianta PRIORIX [3])

– Riscul bolilor de mai sus este pretul ce trebuie platit pentru a feri un copil de cateva boli inofensive ale copilariei : rubeola, oreionul si rujeola.

– Daca un copil face aceste boli in copilarie va face imunitate naturala pe viata pentru ele. Daca se vaccineaza cu ROR imunitatea conferita este una limitata, maxim 9 ani (cf. prospect) .

– Stiind ca vaccinarea se face la un an si la 7 ani, asta inseamna ca imunitatea se termina la 16 ani. Aceste boli (rubeola, oreionul si rujeola) au complicatii de temut  la varste post pubertare cum ar fi, spre exemplu orheita urliana post-oreion la barbati care da sterilitate masculina, sau la femei rujeola si rubeola in sarcina cu efecte cumplit asupra copilului intrauterin. Daca sunt vaccinati imunitatea se termina exact cand sunt mai periculoase comlicatiile acestor boli.

– Despre ROR, doamna doctor Christa Todea-Gross a scris cateva articole edificatoare:

Ø Vaccinul antirujeolic  şi trivaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă)  sunt   inutile  şi sursa a multor boli cronice [4]

Ø Legătura dintre autism şi vaccinul ROR [5]

BCG împotriva TBC ?

–  Vaccinul BCG este o incercare de prevenire a TBC-ului si  contine Bacil Calmette-Guérin (BCG) viu atenuat. Toate vaccinurile cu agenti patologici vii atenuati pot (si chiar) declanseaza boala impotriva careia te vaccinezi.

– In Romania este unul din cel mai vechi vaccinuri efectuate, peste 90% din populatie este vaccinata cu BCG, totusi azi in Romania exista o epidemie de TBC, de care nu se vorbeste (poti intreba medicii sectiilor de ftiziologie). Anual in Romania mor 7000 de oameni din cauza TBC si complicatiilor sale. Se poate observa ineficienta vaccinului.

– In tarile nordice nu se face vaccinarea BCG, iar incidenta TBC este foarte redusa. Se stie (si din literatura sec. XIX-XX) ca TBC este o boala a saraciei, a malnutritiei, impotriva carora nu exista vaccin. Conditiile bune de trai, lipsa stresului, confortul termic, hranirea sanatoasa, echilibrata, variata, igiena etc. duc la eradicarea acestei maladii, dupa cum se poate observa si in tarile nordice.

– Exista doua directii, doua tipuri de imunitate in noi: imunitatea umorala, prin anticorpi si imunitatea celulara, ce implica activarea unor celule imunitare precum macrofagele, limfocitele T, celulele killer etc. Vaccinurile, teoretic, stimuleaza imunitatea umorala, productia de anticorpi specifici, dar in cazul TBC aceasta imunitate nu este eficienta, ci este nevoie de cea celulara, iar daca pacientul nu are resurse  celulare imunitare, daca este slabit imunitar (chiar datorita vaccinurilor), daca este malnutrit, sau daca sta prea mult timp langa o sursa de infectie (un bolnav TBC, care tuseste) si imunitatea celulara este depasita, el poate face boala (fiind vaccinat sau nu).

Poliomielita

– forme clinice de poliomielită:  asimptomatică, fara simptome (90-95%),  poliomielita abortivă, boală minoră fără simptome neurologice (4-8%) si poliomielita paralitică propriuzisa (0.1-2%)

– in Romania poliomielita este eradicata complet din 1996, ultimile cazuri, doar 8 la numar s-au inregistrat in 1995 si toate au fost cu tulpina vaccinala, ca urmare a vaccinului oral (VPO)

– desi boala eradicata, fara niciun caz din ’96 pana in 2009 s-a vaccinat cu VPO, vaccin viu atenuat cu rata mare de infectare postvaccinala cu poliomielita, din 2009 s-a trecut pe vaccinul injectabil (VPI) si el cu foarte multe probleme si efecte adverse cumplite

– azi desi boala este eradicata de 16 ani, fiecare copil nascut la noi este presat sa se vaccineze antipolio de nu mai putin de 5 ori, dintre care 4 vaccinari pana la un an (la 2, 4, 6, 12 luni si la 9 ani)

– o statistica din 2001 din SUA arata ca incidenţa poliomielitei postvaccinale este de 10 mai mare decât cea a poliomielitei cu virus sălbatic

– se credea ca vaccinul anti-poliomielita Salk a determinat oprirea epidemiei de poliomielita care a afectat copiii americani in anii 1940 si 1950. Daca este asa, de ce epidemia de poliomielita s-a oprit, de asemenea, si in Europa, unde vaccinul anti-polio nu a fost folosit extensiv ?

O intrebare si mai relevanta: de ce vaccinul cu virus Sabin este inca administrat copiilor cand dr. Jonas Salk  arata ca vaccinul cu tulpina Sabin este cel care cauzeaza in prezent cele mai multe cazuri de poliomielita la copii ? Continuarea vaccinarii fortate a copiilor cu acest vaccin este o practica medicala irationala care confirma parerea mea ca medicii repeta cu consecventa greselile.

Situatia este similara cu incapatanarea lumii medicale de a renunta la vaccinarea anti-variolica la 3 decenii (!) dupa disparitia bolii, cand vaccinul ramasese singura sursa de contaminare si deces prin variola.

Acest fapt este Incredibil: timp de 30 ani, copiii au murit din cauza vaccinului anti-variola, desi nu mai erau amenintati de boala naturala.

 dr. Mircea Puşcaşu

FEDERAŢIA ORTODOXĂ PRO VITA către Ministrul Sănatăţii

SCRISOARE DESCHISĂ

referitoare la proiectul de lege în privinţa impunerii obligativităţii vaccinărilor

DOMNULE MINISTRU,

FEDERAŢIA ORGANIZAŢIILOR ORTODOXE PRO VITA DIN ROMÂNIA, reprezentată legal prin Preşedinte, vă înaintăm prezenta SCRISOARE DESCHISĂ:

FEDERAŢIA ORGANIZAŢIILOR ORTODOXE PRO VITA DIN ROMÂNIA este infiinţată în temeiul OG nr. 26/2000 şi potrivit art. 2 din acest act normativ, promovarea valorilor civice şi urmărirea realizării interesului sunt garantate pentru orice entitate ce funcţionează în temeiul acestei legi. În acest context, potrivit art. 6 din Statutul Federaţiei (fila 15) afirmarea valorilor vieţii persoanei umane şi a vocaţiei parentale reprezintă parte din obiectul de activitate al subscrisei. În acelaşi sens, potrivit art. 11 din Carta Federaţiei (fila 20) “principala responsabilitate faţă de viaţă şi calitatea vieţii revine părinţilor”, acesta fiind unul din cele 15 principii pentru care militeaza Federaţia. Cu alte cuvinte se observă ca pentru Federaţie, valorile vieţii persoanei umane şi responsabilitatea parentală reprezintă doua elemente esenţiale şi sunt valori promovate şi interese ridicate la rang de principiu.

În acest context, referitor la proiectul de lege la care s-a anunţat ca se lucrează, vă solicităm să aveţi în vedere urmatoarele aspecte de legalitate:

Potrivit disp art. 13 din Legea nr. 46/2003 pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumandu-si, in scris, raspunderea pentru decizia sa.

Este evident că in conţinutul noţiunii de responsabilitate a părinţilor intră şi acest drept prevăzut de art. 13 din Legea nr. 46/2003. În mod logic un părinte nu-şi poate asuma responsabilitatea decât numai în măsura în care este informat asupra aspectului cu privire la care urmează să-şi asume responsabilitatea. În mod corelativ tocmai din această informare decurge şi dreptul de a refuza intervenţia medicală.

A nu recunoaşte acest drept – ca şi element esenţial al responsabilităţii părinţilor – înseamnă a anihila responsabilitatea părinţilor prin forţa coercitivă a statului.

Potrivit art. 67 din Noul Cod Civil (NCC) nicio persoană nu poate fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop terapeutic ori în scop de cercetare ştiinţifică decât în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.

Or legea nu prevede obligativitatea efectuării acestor intervenţii medicale care sunt vaccinurile, ci dimpotrivă prevede dreptul de a accepta sau refuza o intervenţie medicală (art 13 din Legea 46/2003).
DOMNULE MINISTRU, orice încercare de redactare a unei norme contrare, este făcută doar cu:

A. Încălcarea principiului inviolabilităţii libertăţii persoanei reglementat de art. 23 alin. 1 din Constituţia României prin faptul că simplul act al vaccinării constituie o contrângere a voinţei persoanei copilului, având în vedere că actul normativ incriminat reglementează posibilitatea efectuării vaccinului fără acordul prealabil al părinţilor.

IN LIPSA ACESTUI ACORD AL PĂRINŢILOR, EFECTUAREA INTERVENŢIEI MEDICALE ASUPRA COPILULUI ECHIVALEAZĂ CU ÎNCĂLCAREA PRINCIPIULUI ENUNŢAT (particularizat şi in art 64 NCC unde de asemenea se statuează aceeaşi condiţionare de o obligativitate legală care nu există).

B. Încalcarea dreptului constituţional la viaţă şi dreptul integritate fizică şi psihică a persoanei consacrate de art. 22 alin. 1 din Constituţia României prin faptul că actul vaccinării reprezintă un act medical preventiv, facultativ, fără să existe o garanţie suficientă şi rezonabilă împotriva riscurilor sau reacţiilor adverse ale acestuia, existând posibilitatea reală pentru persoana căreia i se administrează să i se pună în pericol viaţa, sănătatea şi integritatea fizică sau psihică.

Nu s-ar pune problema acestei încălcări dacă nu ar exista LIPSA TOTALĂ A UNEI GARANŢII SUFICIENTE ŞI REZONABILE ÎMPOTRIVA RISCURILOR.

Din toate cazurile dramatice apărute în presă urmare aplicarii unor vaccinuri si chiar din cuprinsul oricărui prospect de vaccin, rezultă că nu există nici o garanţie împotriva riscurilor sau reacţiilor adverse ale unui vaccin.  Aceste riscuri şi reacţii adverse pun in pericol viaţa, sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copilului.

C. Încalcarea principiului constituţional al dreptului persoanei umane de a dispune de ea însăşi, principiu prevăzut de art. 26 alin. 2 din Constituţia României deoarece actul vaccinării constituie o ingerinţă nelegală în viaţa intimă şi privată a copilului şi în familia acestuia ÎN MĂSURA ÎN CARE NU EXISTĂ UN ACORD PREALABIL EFECTUĂRII ACESTUIA .

D. Prin constrângerea efectuării unui vaccin se aduce atingere şi dreptului reglementat constituţional al libertăţii conştiinţei consacrat de art. 29 din Constituţia României, fiind obligatoriu să se reglementeze în conţinutul oricarui proiect legislativ dreptul părinţilor de a refuza administrarea vaccinului din motive religioase sau de conştiinţă (dreptul la obiecţiune de conştiinţă).

E. Prin reglementarea efectuării vaccinurilor în mod obligatoriu s-ar aduce o atingere gravă şi dreptului la ocrotirea sănătăţii şi a dreptului special de protecţie a copiilor şi tinerilor, drepturi consacrate de art. 34 şi art. 49 din Constituţia României, prin faptul că nu se prezintă o garanţie suficientă şi rezonabilă de statul român că prin administrarea unui anumit tip de vaccin unui subiect uman nu i se pune în pericol acestuia viaţa sau integritatea fizică sau psihică.

Din aceasta perspectivă există două probleme esenţiale legate de administrarea unui vaccin:
1. administrarea lui nu garantează necontactarea bolii respective – a se vedea in acest sens şi explicaţiile oferite de sistemul medical după fiecare dramă produsă urmare unui vaccin (de ex. cazul fetitei decedate in judetul Suceava [1] in anul 2012 sau al sugarului paralizat in Slatina [2] in anul 2011);
2. riscurile si reactile adverse pe care le presupune sunt menţionate in chiar prospectul vaccinului dar şi in nenumărate studii medicale de specialitate devenite publice odată cu mediatizarea cazurilor frecvente de producere a reacţiilor adverse şi a riscurilor menţionate;

F.  Printr-un asemenea act normativ s-ar aduce o atingere gravă şi prevederilor constituţionale prevăzute de art. 53 alin. 1 şi 2 din Constituţia României care reglementează cazurile excepţionale când se permite ca exerciţiul unor drepturi sau libertăţi să fie restrâns.

Obligativitatea efectuării vaccinurilor nu se impune pentru cazurile enumerate expres de Constituţie, şi anume: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; pevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru destul de grav. Recurenţa epidemiilor în cadrul populaţiilor vaccinate arată clar eficienţa nesigură a imunizării prin vaccinare în masă şi importanţa discutabilă în consolidarea sănătăţii publice  (e.g.  Actuala epidemie de TBC din România se petrece într-o populaţie vaccinată cu BCG in proporţie de 95%).

G. Obligativitatea unui act medical (vaccin) prevăzut intr-o lege este in contradicţie cu reglementările internaţionale privind atât etica şi cercetarea medicală, cât şi profesia de medic in general, reglementări legate de drepturile pacienţilor, consimţământul informat şiobligaţiile autorităţilor medicale.

S-ar încălca astfel Declaraţia de la Helsinki (Art. 3-10, 16-18, 25-32 ), Codul Nuremberg (Punctele 1, 2, 4, 5, 6, 7, 9, 10), Raportul Belmont (Cap. 2, 3, 4, 6), Declaraţia de la Geneva.

H.  Existenţa efectelor adverse grave ale vaccinurilor (întregi clase noi de patologie certificate de studii publicate în literatura de specialitate sau chiar de producătorii de vaccinuri, în prospectul oficial) împiedică posibilitatea stipulării într-o lege a obligativităţii acestora.

Deontologia medicală şi jurisprudenţa internaţională nu admit ca rezonabilă nici măcar recomandarea unor acte medicale a căror beneficii sunt inferioare riscurilor, cu atât mai puţin obligativitatea unor proceduri dovedite drept potenţial periculoase şicontroversate în ce priveşte eficienţa.

Astfel, in literatura ştiinţifică medicală se menţionează faptul că vaccinurile pot provoca: boli autoimune [3],[4],[5], boli neurologice [6], autism [7] , encefalită [8], diabet(tip I) [9], sindromul morţii subite a sugarului [10] şi alte afecţiuni grave[11].

Aceste afecţiuni postvaccinale au fost certificate şi de instanţe judecătoreşti sau medicale, iar producătorii responsabili puşi să platească despăgubiri victimelor [12], in jur de un milion de dolari pe caz [13].

I.  Printr-un asemenea act normativ s-ar aduce atingere Art. 2, Art. 3 şi Art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană referitoare la respectarea libertăţilor şi drepturilor omului, protecţia specială a drepturilor copilului.

Cu încrederea că veţi avea în vedere aspectele mai sus argumentate , vă asigurăm, DOMNULE MINISTRU, de întreaga noastă stimă,

FEDERAŢIA ORGANIZAŢIILOR ORTODOXE PRO VITA DIN ROMÂNIA