RAPORT DE ACTIVITATE PE ANUL 2013

Am văzut publicat pe site-ul CJI raportul de activitate al MJI pe anul 2013. Raportul meu de activitate  nu a fost inclus. Şantierul Vlădeni-Popina Blagodeasca nu apare în Programul de cercetare al muzeului. Cartea, adică monografia arheologică ,,Vlădeni-Popina Blagodeasca,, este menţionată ca studiu arheologic în coada listei cu pliante de expoziţie.  Nici participările la sesiuni naţionale şi internationale, absolut obligatorii activităţii de cercetare, nu sunt menţionate în raportul muzeului. Din toată activitate mea sunt două poze şi trei cuvinte. Atât!

Raportul în sine  arată ca o varză, praf în ochi. Dau un singur exemplu. De pildă la capitolul Publicaţii,  deontologia profesională ne impune să le prezentăm pe categorii: cărţi, anuare, studii, articole, rapoarte arheologice, publicaţii de popularizare şi fiecare lucrare să fie prezentată după norme bibliografice adică autor,editură, număr de pagini, format. In loc de toate acestea, capitolul de publicaţii al muzeului apare ca o listă de pliante în coada cărora este menţionat şi ,,studiul arheologic,, Vlădeni-Popina Blagodeasca. In opinia ,,specialiştilor MJI,, o carte de 360 pagini format A4 este un studiu, adică o lucrare care prin natura ei trebuie să aibă un număr  limitat de 20-25 pagini şi să trateze un singur subiect.

Dar nu puteau face o prezentare profesionistă a publicaţiilor muzeului pentru că s-ar fi văzut că lista este de fapt, în mare parte, o serie de mici pliante de popularizare a diverselor expoziţii. Dar, la ţară, merge! Iar directorul ştie să aburească prostimea şi să facă din ţânţar armăsar şi din rahat bici care să şi trosnească.

Nici la capitolul expoziţii nu s-a făcut o departajare între expoziţiile având ca autor MJI şi expoziţiile itinerate aici dar organizate, de fapt, de alţii.

Am văzut şi săpături de salvare care mă interesau şi de care nici nu am ştiut. Şi asta nu e prima oară când mi se întâmplă. Secretomania directorială sau mai bine zis lipsa de comunicare  e boală grea.

Insă în raportul MJI se găsesc şil lucruri interesante care confirmă memoriul meu din 2013. De pildă lipsa de transparenţă.  Pe tot anul directorul a ţinut patru şedinţe. Trei şedinţe de lucru, una cu paznicii, alta cu Consiliul de Administraţie şi alta cu Laboratorul de Conservare-Restaurare. A patra a fost impusă de CJI  şi ţinută cu toţi angajaţii şi s-a referit la discutarea memoriului meu.

Alta ar fi carenţa de profesionişti. Dacă iei la bani mărunţi activităţile înşirate acolo, multe din ele scârţâie. Iar deciziile de promovare în grad, a unor nespecialişti pe posturi de specialitate,  pe care eu le-am contestat, sunt bine mersi menţionate. Doar CJI se făcea că nu ştie de ele. Pasiunea pentru festivism și kilabale reiese și din bugetul alocat diverselor activități. Activitatea pe un an de zile a laboratorului de restaurare/conservare, funcție de bază a muzeului  a costat 30000 lei, în timp ce doar o zi de festival de artă culinară la Orașul de Floci a costat 20000 lei.  Activitatea de cercetare arheologică, functie de bază a muzeului, fiind singura institutie din județ, abilitată pentru așa ceva, este ingrămădită în două tabelașe și nimeni nu înțelege relevanța și importanța lucrărilor de cercetare de pe cuprinsul județului, în schimb cele mai mărunte activități cu elevii sunt înșirate cu detalii, pînă la ultima. Iși au și acelea locul lor dar nu pot precumpăni, pentru că atunci schimbăm firma în cămin cultural.

Drept pentru care voi publica aici, pe scurt,  raportul meu de activitate pe anul 2013.

RAPORT DE ACTIVITATE PE ANUL 2013

ACTIVITATEA DE CERCETARE

CERCETARE DE TEREN

1. Am coordonat cercetările arheologice din situl Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa) desfăşurate în perioada 5 august -6 septembrie 2013, care au avut ca obiectiv principal cercetarea şanţului de apărare şi a zonei din spatele şanţului.

A fost cercetată o suprafaţă de 100 m2 până la adâncimi cuprinse între -1, -1,5, -2 m şi au fost descoperite cinci complexe arheologice (şanţul, o locuinţă de suprafaţă, un cuptor menajer, o groapă de bucate, o groapă cu funcţionalitate neprecizată.

  1. Ridicarea topografică a şanţului de apărare de la Vlădeni-Popina Blagodeasca. Am mers de mai multe ori la Firma Geo 7 pentru a verifica  şi compara documentaţia grafică  pe care o deţin cu ridicarea topografică aflată în lucru.

CERCETAREA LA BIROU ŞI ÎNTOCMIREA DOCUMENTAŢIEI AFERENTE

  1. Intocmirea raportului arheologic al campaniei de la Vlădeni – Popina Blagodeasca din 2012 în vederea prezentării la sesiunea naţională de rapoarte arheologice.
  2. Intocmirea raportului tehnic al cercetărilor arheologice din 2013.
  3. Intocmirea documentaţiei necesare finanţării lucrărilor.
  4. Intocmirea raportului arheologic preliminar al campaniei 2013 pentru CCA.
  5. Intocmirea documentaţiei solicitate de Ministerul Culturii pentru aprobarea autorizaţiei de săpătură arheologică sistematică pe 2014 şi a cererii de finanţare.
  6. Intocmirea listelor de inventar cu materialul  arheologic documentar selectat din campania 2012. Listele conţin descrierea şi fotografia piesei. Am notat 62 piese din peste 3000 de fragmente ceramice pe care le-am analizat tipologic şi  statistic.
  7. Intocmirea ilustraţiei necesare rapoartelor mai sus menţionate adică desene pe calc, fotografii, scanări etc., prezentări power point, etc.
  8. Analizarea tipologică şi statistică a peste 2000 de fragmente ceramice provenite din campania 2013.
  9. M-am documentat în literatura de specialitate pentru căutarea de analogii şi stabilirea datărilor.

 

ACTIVITATEA EXPOZIŢIONALĂ

1) Am pregătit expoziţia ,,Carafa Cenuşie. O călătorie arheologică în lumea ceramicii cenuşii,, iniţiată de subsemnata şi la organizarea căreia au participat cinci muzee,  pentru itinerare la Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie Constanţa.

2) Am preluat şi verificat piesele  aparţinând muzeelor judeţene din Ialomiţa şi Călăraşi, introduse în  expoziţia ,,Carafa cenuşie,, .

3) Am propus pentru expoziţia de ev mediu din cadrul expoziţiei de bază a muzeului, o serie de piese, fotografii şi desene de la Vlădeni-Popina Blagodeasca. Din păcate, coordonatorul expoziţiei nu le-a introdus în expoziţie.

4) Am propus pentru expoziţia ,, Documente din agricultura Bărăganului,, organizată de Muzeul Agriculturii o serie de piese de uz casnic şi agricol, documente din istoria Bărăganului, fotografii şi desene ale unor complexe de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, care ulterior au fost înglobate în proiect.

5) Am popularizat expoziţia despre cooperaţia istorică românească în cadrul unei emisiuni TV, pe data de 11 aprilie 2013 când  am participat la o emisiune la postul de televiziune ,,NAŞUL,, unde am vorbit despre cooperaţia istorică românească.

6) Am făcut de serviciu pe expoziţie câte o săptămână pe lună conform graficului.

7) Am participarea la Noaptea Muzeelor unde am asigurat ghidajul pentru câteva ore.

PUBLICAŢII

Anul acesta am publicat trei lucrări: o carte, un studiu şi un raport arheologic.

1) Sub egida Muzeului Judeţean Ialomiţa în seria Monografii Arheologice, vol.IV,

a apărut monografia arheologică:

Emilia Corbu, Vlădeni-Popina Blagodeasca, volumul I,
Editura Istros, Brăila
Anul apariţiei: 2013
Nr. de pagini: 370 (266 pagini text, 74 planşe, anexe)
Dimensiuni: 30 x 21cm
ISNB: 978-606-654-057-5

Pentru aceasta am  definitivat întocmirea şi tehnoredactarea textului, prelucrarea ilustraţiei constând în  1 320 de materiale grafice ordonate în : Planşe, Figuri, Anexe.

2) Emilia Corbu, Aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, Cronica cercetărilor arheologice, campania 2012, Institutul Naţional al Patrimoniului, Iasi, 2013,  p.138-141.

3) Emilia Corbu, Historical Danube influence on Early Medieval History, Preslav, 7, p.85-96, Veliko-Târnovo, 2013.

PARTICIPAREA LA SESIUNI NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE 

Am participat la cinci sesiuni, trei în ţară şi două în străinătate. Chiar dacă nu mi s-au asigurat fonduri pentru deplasări internaţionale, la sesiunea din Bulgaria am participat pe banii mei, iar în  în Rusia  am trimis comunicarea,  deoarece eram trecută în program.

Sesiuni Naţionale

  1.  Sesiunea Naţională de Rapoarte Arheologice,  Craiova, 27-29 mai 2013:

Emilia Corbu, Vlădeni-Popina Blagodeasca (campania din anul 2012).

  1. Sesiunea Internaţională de Comunicări Ştiinţifice organizată de Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie Constanţa, Constanţa, 3-5 octombrie:

 

AVENTURA MEMORIULUI SAU ,,UNDE DAI ŞI UNDE CRAPĂ,, ÎN VARIANTA IALOMIŢEANĂ

Dacă mi-ar fi spus cineva înainte de 22 iulie 2013, ziua în care am depus la Consiliul Judeţean Ialomiţa (CJI) un Memoriu cu privire la situaţia actuală a Muzeului Judeţean Ialomiţa (MJI), că în urma lui voi mai depune  două plângeri penale şi o cerere de chemare în judecată, i-aş fi spus că are fantezie. Dar, realitatea întrece orice imaginaţie!

Este o adevărată aventură! Pentru un memoriu pe care oricine de pe stradă îl putea depune, m-am trezit într-un adevărat hăţiş birocratic, în care liane, uscături şi alte rădăcini politice se împletesc, se ţes, abundă, usucă şi sugrumă orice iniţiativă şi intenţie de schimbare în bine. În ochiurile plasei  politice cu spoială culturală  îşi duce traiul o adevărată faună. De aceea nu îl pot numi conflict, ci aventură în care nu ştii ce îţi rezervă ziua de mâine. Slavă Domnului că am trecut şi prin asta! Prima etapă şi cea mai grea, aceea  de a face cărare prin hăţiş, de a lumina toate colţurile s-a consumat. Urmează etapa ordinii, a defrişării uscăturilor, a civilizării şi democratizării relaţiilor instituţionale într-un domeniu atât de fragil cum e cultura şi dintr-un judeţ aşa de sărac cum e Ialomiţa. Eu mi-am făcut datoria! Restul e treaba Poliţiei, Procuraturii, Tribunalului.

ISTORICUL  ,,CONFLICTULUI,, PE SCURT

22 iulie 2013- Emilia Corbu  (E.C.) depune la CJI şi la Instituţia Prefectului Ialomiţa un memoriu în care acuză deprofesionalizarea muzeului, nerespectarea normelor de conservare şi restaurare în muzeu, nerespectarea legislaţiei în vigoare şi solicită demiterea conducerii muzeului responsabilă de manageriatul instituţiei  în ultimii 12 ani.

5 august 2013- O comisie de funcţionari de la CJI conduşi de Ilie Cioacă, director de personal, convoacă o şedinţă cu toţi angajaţii muzeului. Ilie Cioacă ia cuvântul în deschidere şi deplânge situaţia creată spunând că memoriul este o minciună. Impresia generală este de intimidare. Angajaţilor li se cere completarea unui chestionar. Intrebările pentru angajaţi sunt diferite faţă de întrebările adresate petentei. Acesteia i se cer argumente pentru  cele afirmate în memoriu. E. C. solicită în scris celor două instituţii accesul la unele dosare. Este refuzată, deşi legislaţia în vigoare prevede accesul la documente publice. Şedinţa avea loc cu exact o oră înainte ca E.C. să plece pe şantierul arheologic unde era programată să înceapă săpăturile. In lipsă de documente, E.C. trimite un răspuns către CJI unde aduce diverse  argumente.

19.08. 2013 - E.C. primeşte răspuns de la Instituţia Prefectului. Adresa conţine două documente. Unul de mai multe pagini semnat de chiar directorul muzeului în care se făceau mai multe atacuri la persoana E.C. plus o serie de confuzii, minciuni, omisiuni etc. şi o pagină semnată de Jean Cheptea de la Direcţia pentru Cultură în care se afirma că în MJI nu există nici o problemă. Dacă Cheptea care nu are nici o acreditare în domeniul conservării şi restaurării (dar care ocupă de un car de ani postul de consilier la Direcţie), s-ar fi deplasat măcar până la Călăraşi  ar fi văzut şi el, aproape de pensie, cum ar trebui să arate un depozit de muzeu. Dar e mai confortabil să dormi în scaun! Răspunsul Prefecturii nu respectă prevederi de bază din  Legea nr. 233/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor. Dar, ce contează, la ţară merge!

9 ianuarie 2014- E. C. este convocată verbal şi intempestiv la o şedinţă la CJI fără ordine de zi. De faţă toată floarea CJI, trioul Ciupercă, Martin, Muşoiu, plus nelipsitul Cioacă, plus comisia de verificare, plus managerul muzeului, Florin Vlad, chemat acolo să asiste la execuţie, să fie mângâiat pe freză şi să fie încurajat.   In cadrul şedinţei, Emiliei Corbu i se aduc acuzaţii cu privire la persoana şi profesionalismul ei. Apoi este dată afară. E.C. protestează şi insistă să aibă dreptul la cuvânt.

14 ianuarie 2014- E.C. primeşte un răspuns la memoriul din 22 iulie 2013. Din cele 10 probleme ridicate  se face referire generală doar la trei. Ba, mai grav, comisia de verificare recomandă conducerii muzeului sancţionarea petentei.

19.02. 2014 – E. C. este convocată pentru data de 25 februarie, de o  comisie de disciplină, formată special pentru cazul ei. Principalele capete de acuzare sunt legate de faptul că a făcut public memoriul  pe blogul personal.  Deci, nici un litigiu de muncă, ci doar dreptul la exprimare. Avocatul Emiliei Corbu cere schimbarea comisiei de disciplină (deoarece era compusă exact din persoanele din anturajul directorului, menţionate în documentaţiile conflictului) şi reprogramarea şedinţei. Conducerea MJI nu ţine cont de solicitările avocatului.

25 .02. 2014 – Comisia de disciplină se întruneşte în şedinţă şi în absenţa ,,vinovatului, hotărăşte sancţionarea.

7.03.2014- Directorul Florin Vlad decide sancţionarea pe o perioadă de trei luni cu reducerea salariului cu 10%. Este penultima sancţiune în ordinea gravităţii prevăzută în Codul Muncii. Ultima este desfacerea contractului de muncă. Dar abuzurile nu se opresc aici.  Deasemenea, nu i-a fost adusă la cunoştinţă nici până azi, fişa de evaluare pe 2013, la fel cum, deşi au trecut trei luni de la începutul anului, nu îşi cunoaşte  proiectul de activitate aprobat  pe 2014. Proiectul depus, ca în fiecare an,  în luna ianuarie  i-a fost returnat.Vlad Florin dovedeşte că face ce îl taie capul, ca de obicei.

Prezent- Au fost depuse două plângeri penale împotriva numiţilor: Ciupercă Vasile, Martin Ioan, Cioacă Ilie, Florin Vlad şi celor trei membri ai comisiei de verificare.

Deasemenea a fost solicitată în instanţă anularea sancţiunii disciplinare printr-o cerere de chemare în judecată.

CONCLUZII

Această experienţă mi-a confirmat că în Ialomiţa, cultura este la cheremul politicii. Specialiştii au ajuns un fel de toleraţi în chiar domeniul lor. Agresiunea politicii în cultură s-a produs prin diverse căi, dar mai ales prin promovarea neprofesioniştilor. Nu orice absolvent al unei facultăţi este şi profesonist în cultură. Din aceşti profesionişti s-ar fi format în timp specialiştii. Dar, să revin la subiect, politizarea culturii la fel ca în timpul comunismului, reiese din faptele menţionate în continuare.

  1. Nici până în prezent, memoriul nu a fost analizat  obiectiv de nici o comisie de specialişti acreditaţi şi imparţiali. Interesul CJI a fost de a-l îngropa definitiv. In acest sens Ciupercă a alcătuit o comisie din trei oameni care nu aveau nici o treabă cu cultura. Comisia s-a adresat nu unor specialişti, ci angajaţilor muzeului cărora le-a cerut să răspundă timp de două ore la nişte întrebări. Doar că 74%  dintre cei care au răspuns la chestionar pot lucra în cu totul altă parte, nu au o profesie legată strict de muzeu sau cultură. Iar acest procent mare de nespecialişti este rodul bunei administraţii a CJI.
  2. Direcţia pentru Cultură Ialomiţa, care ar trebui să fie ochii şi urechile Ministerului Culturii în teritoriu, a blocat iresponsabil şi criminal întregul demers printr-o hârtie întocmită abuziv de Jean Cheptea. Păcală Elena, fosta vice PSD, a cărui specializare în domeniul culturii nu o cunoaştem, dar care ocupă fotoliul de 13 ani (plus 4 înainte) nu s-a arătat deloc. Lipsă de responsabilitate crasă, specifică ei!
  3. Prefectura Ialomiţa nu s-a arătat interesată de a cere Direcţiei pentru Cultură şi CJI să respecte legea.
  4. Consiliul Judeţean Ialomiţa,  prin persoanele implicate în conflict şi prin atitudine a dovedit o relaţie nu de administrator legal ci despotică, de stăpân autoritar. Poate de aceea muzeul a început să semene mai  degrabă cu o casă de cultură. Funcţiile de bază ale muzeului prevăzute în lege, adică cercetarea, restaurarea, conservarea colecţiilor au fost înlocuite cu festivaluri şi concursuri.

Mai mult chiar, CJI a dovedit o atitudine total dezechilibrată. Pe Florin Vlad, managerul muzeului, l-a apărat cu toată ardoarea, în timp ce pe mine m-au lovit cu toată înverşunarea. De ce?! Ce s-ar fi întâmplat dacă în locul meu ar fi fost poate o femeia mai slabă de înger sau un specialist bine intenţionat dar mai tânăr, sau un om de pe stradă? Ce se ascunde de fapt în spatele acestei atitudini abuzive, discreţionare?

  1. Presa locală, cu excepţia ziarului ,,Ştirea,, prin doamna Ionica Ghinea (care a preluat de pe blogul meu, scrisoarea deschisă) nu s-a implicat.
  2. Ministerul Culturii, la cârma căruia s-au schimbat trei miniştri în ultimele  şase luni şi ale cărei comisii funcţionează doar dacă sunt sesizate, e parţial blocat. DCPN- ochiul lui în teritoriu- e putred şi urechea surdă. Mai mult chiar, concluziile oricărei comisii trebuiau puse în practică de CJI şi MJI. Deci mingea se întorcea tot acasă.

Pe parcursul întregului conflict scene de tot dramatismul. Angajaţii muzeului, mare parte din ei cu funcţii administrative, inclusiv cei care nu mă cunosc sau lucrează pe convenţii civile, convocaţi  în şedinţă şi şantajaţi cu fişa postului  pentru a scrie ce ştiu ei despre mine. Pe baza răspunsurilor lor, adică al paznicilor, supraveghetorilor, oamenilor angajaţi cu convenţie civilă, referenţilor administrativi, contabililor, muzeografilor şi conducerii muzeului, s-a elaborat răspunsul CJI.  Pe baza răspunsurilor lor am fost chemată şi beştelită de Ciupercă  în faţa a şapte oameni, din care trei, spuma CJI. Sancţionată disciplinar nu pentru un litigiu de muncă, ci pentru dreptul legal de  a-mi exprima opiniile pe un blog personal. Aproape exclusă de la activităţile muzeului.

      Evident că nu este prima oară când sunt în conflict deschis cu CJI. In 2001, ideea măreaţă a Elenei Păcală era să închidă singurul muzeu de istorie din judeţ. M-am adresat Ministerului Culturii care atunci a reacţionat prompt. Dar, a fost nevoie de sosirea în muzeu a  Ministrului Culturii de atunci, Răzvan Theodorescu, pentru ca decizia semnată pe sub mână la CJI să fie anulată. Dispreţul pentru istorie al Elenei Păcală se vede şi azi în starea jalnică a  monumentelor istorice  ialomiţene.

Evident că nu sunt singurul profesionist din cultură  aflat în conflict cu Consiliul Judeţean. Aproape în fiecare judeţ există conflicte deschise între specialişti şi  vipurile politice locale. Ce-i determină  pe aceşti oameni de vârste diferite, profesii diferite să se poarte prin tribunale, pe banii lor,  cu nişte indivizi a căror tangenţă cu cultura este conjuncturală şi temporară? Cine este cel mai interesat ca lucrurile să meargă bine în cultură? Unul care îşi  câştigă pâinea din acest domeniu sau celălalt ieşit din urna electorală (care în România e un fel de cutie a Pandorei) şi beneficiază de funcţie un timp limitat? Voi ce credeţi?