Monthly Archives: May 2014

DESPRE PĂCATUL POLITIC

Posted on by
2

Păcatul a viciat fiinţa duhovnicească şi materială a oamenilor, pătrunzând în socie­tatea lor, în istoria lor şi în natura lor. Prin păcat omul a pierdut comuniunea cu Dum­nezeu şi a rătăcit fie prin propriile erori umane, fie prin ispitirea satanică.

Păcatul este individual, comunitar şi po­litic, de aceea şi pedepsele sunt personale, comunitare şi politice. Păcatul tinde să ori­enteze, să organizeze şi să stăpânească lumea.

Păcatul personal este grav în profunzime, dar nu are suprafaţă mare. Păcatul organizat, legalizat şi guvernamental preia toată gravi­tatea păcatului personal şi-i adaugă orizont larg, tinzând să corupă şi să piardă lumea toată. Suferinţele cele mai cumplite ale lumii sunt cele comunitar-politice şi atrag şi cele mai grave pedepse.

Creştinismul opune păcatului virtutea şi sfinţenia, dar spre a înfrunta forţele organi­zate ale păcatului, credinţa trebuie să fie mai lucrătoare, mai puternică şi mai convin­gătoare decât tentaţiile păcatului. Lupta se dă la modul individual, comunitar şi politic.

Biserica nu se poate rezuma la păcatul personal, ci trebuie să dispună de conceptele şi mijloacele luptei cu păcatul comunitar şi politic. Restaurarea lumii e un proces com­plex şi complet prin biruinţa lui Hristos în toate planurile şi dimensiunile vieţii. Hristos a biruit lumea – aceasta este nădejdea lumii.

Ioan Ianolide, Deţinutul profet, Ed. Bonifaciu, 2009, p.78-79

EUROPARLAMENTARE IALOMIŢENE. Eu cu cine votez?

Posted on by
Reply

Sigur nu voi vota cu PSD, deşi pe toate drumurile vezi afişele lor cât casa şi în timpul săptămânii o caravană a purtat vocea  cu un uşor S (probabil de la vreo proteză dentară) a preşedintelui suprem.

Motivul fundamental este că,  fără să vreau (nici prin minte nu mi-a trecut), am intrat în conflict cu ei. Dar, să vedeţi cum se repetă istoria! Dracul e ceva mecanic.  Vă voi povesti despre două şedinţe petrecute la 25 de ani distanţă. Una în primăvara anului 1987, în plină eră comunistă,  alta în 5 august 2013.

PRIMĂVARA LUI 1987

In 1987, pe când eram o oarecare utecistă, la una din şedinţele anoste şi în care toată lumea dormea, am făcut lucru nefiresc. Eram trează!  Erau alegeri pentru şefia UTC pe plan local. Şi, cum nenorocirile pică din senin, m-am trezit că sunt singura propunere de secretar UTC. Adică eram ca şi numită. M-am ridicat în picioare şi politicos am refuzat. Nu le-a venit să creadă. Au insistat. Am refuzat în continuare.  Nu au ştiut cum să reacţioneze  şi… au insistat. Discuţia a degenerat şi deşi au acceptat în final refuzul meu categoric, nu ştiu de unde a ieşit că am insultat partidul, deşi nici prin gând nu îmi trecuse. Este drept că la insistenţele lor am replicat şi chiar am accentuat că UTC se va duce de râpă cu mine în frunte. Ceea ce din perspectivă istorică a fost chiar  o profeţie, că peste doi ani PCR a căzut şi în virtutea inerţiei, eu aş fi fost în funcţie.  M-a ferit Dumnezeu de aşa ,,onoare,,!

Peste o săptămână au venit cei de la partid.  Au adunat toată lumea în şedinţă.  Un activist de partid a luat cuvântul,  după care a cerut tuturor colegilor să ia atitudine, adică să mă critice pentru fapta mea iresponsabilă. Şi, oamenii au luat cuvântul pe rând. Apoi, mi-au cerut să îmi fac autocritica.  Nu le-a picat bine! Dar, nici mie.  In final, comuniştii au hotărât pe spusele colegilor  care au confirmat refuzul meu de a primi funcţia UTC, că trebuie să fiu sancţionată. Au decis un  avertisment cu mustrare şi mi-au promis că dacă mai repet, sancţiunea va fi aspră. Şi, aşa a fost!

VARA LUI 2013

Toată lumea ştie că în vara anului trecut am depus la Consiliul Judeţean Ialomiţa un memoriu cu privire la situaţia muzeului. Nici până azi, memoriul nu a fost analizat obiectiv de specialişti în domeniu. Singura măsură reală şi care a produs consecinţe a fost aceea că în data de 5 august 2013 a avut loc o şedinţă. Reprezentatul CJI şi o comisie de funcţionari CJI s-au deplasat la muzeu, au adunat toţi angajaţii muzeului, inclusiv pe cei cu convenţii civile, angajaţi direct de director. După un cuvânt introductiv în care memoriul meu a fost catalogat drept o minciună, angajaţilor li s-a cerut să răspundă la un chestionar cu vreo cinci întrebări referitoare la persoana mea, a directorului şi a relaţiilor din muzeu. Pe baza răspunsurilor angajaţilor, CJI a  răspuns la memoriul meu printr-o adresă  prin care se  propunea sancţionarea mea. Din acel moment conducerea muzeului nu doar că m-a sancţionat, deşi nu era nici un litigiu de muncă la mijloc, ci a purces şi la blocarea activităţii mele precum şi la întocmirea unui raport în care activitatea mea pe 2013 era subevaluată.

Să rămânem la sancţiune. Singura modalitate de anulare  este prin contencios administrativ, adică la tribunal. Cine credeţi că este avocatul diavolului, cel care se străduie să demonstreze că sancţiunea este binemeritată?  Un mare consilier PSD în Consiliul local şi un mic avocat, dovadă că pe mâna lui Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor a pierdut procesul cu ex-preotul Pantelică. Ce să-i faci, dacă apără cauze pierdute!?

            Corbul a intrat la bănuieli

 Să revin la cauza mea. Simt această sancţiune ca venită pe linie de partid, de vreme ce nu are nici o treabă cu munca mea şi avocatul lor este de la PSD.

Tiparul de şedinţă comunist din 1987  s-a repetat identic în 2013, cu o singură excepţie. Nu mi-au mai cerut să îmi fac autocritica, ba chiar mi-au interzis şi dreptul la cuvânt, aşa cum s-a întâmplat în cea de a doua  şedinţă din ianuarie 2014.  Cum a fost posibil? Prin simplul fapt că, comuniştii de ieri sunt pesediştii de azi. Ciupercă Vasile, Păcală Elena şi alţii aflaţi azi la conducerea judeţului sunt foşti secretari PCR. Dovadă vie că activiştii comuniştii nu pot fi recuperaţi pentru cauze democratice dar  au reuşit să politizeze instituţii publice în dauna profesioniştilor şi a întregii societăţi. Nostalgia analfabeţilor funcţionali după comunism nu a fost doar un sentiment, ci o alegere electorală concretă.

In concluzie, pe meleagurile noastre se filmează un scenariu SF, cu un ţinut rămas într-o zonă moartă, unde timpul nu mai există decât pe hârtie, un fel de   ,,fermă a animalelor,, din scenariul orwelian. Revolta măgarului Benjamin  a eşuat. In condiţii democratice, porcului Napoleon i-a mers mult mai bine, are acum un troculeţ de aur şi pregăteşte o nouă generaţie de godaci care va lua cu asalt democraţia evropeană. Nimic nu va mai rămâne din ea. Doar corbul  a intrat la bănuieli că cineva a furat timpul. Şi chiar a început să cârâie  pe internet cum că are semne că timpul a înţepenit, dovadă că el nu mai îmbătrâneşte, penele lui nu s-au mai albit, discursul preşedintelui, pus periodic la  patefon, e acelaşi de 25 de ani etc. Chiar, aşa nu îl mai schimbă nimeni? Filmul pare  atât de real, încât avem impresia că îl trăim zilnic.

             In romanul ,,Ceaţă pe Tamisa, inspirat din realităţile politicii şi culturii ialomiţene, un roman foarte bun dealtfel şi pe care îl recomand cu toată inima, scriitorul Nicolae Stan ajunge la concluzii asemănătoare, oraşul A. se afla undeva într-o zonă încremenită într-un anumit timp istoric. Este drept că documentaţia scriitorului s-a oprit undeva prin 2004, nu a prins ,,epoca de aur,,  a nesfârşitului mandat a lui Gigi Scumpu şi nici a îmbogăţirii peste noapte a lui Miriam Ferecatu. Dar, sperăm într-un al doilea volum, pentru că în orăşelul A se petrec mai departe lucruri  incredibile. Este drept că patru personalităţi care au inspirat  personaje cheie în roman  au trecut în lumea de dincolo, totuşi au rămas destule personaje  în viaţă şi a căror fapte depăşesc orice ficţiune.

 

IN JURUL LUI 14 MAI 1951, una dintre cele mai cenuşii pagini din istoria românească. Interviu cu părintele Iustin Pârvu

Posted on by
2

Cea mai grozavă şi funestă săptămână a fost în jurul lui 14 mai. Una din cele mai cenuşii pagini din istoria românească… Circulau pe atunci maşini foarte luxoase. Intraseră în circuitul ţării noastre nişte autocare noi, maşini poloneze, foarte elegante la suprafaţă, dar înăuntru era totul închis şi nu se vedea nimic. Lumea se obişnuise… Eh, maşini poloneze!… Dar acolo erau numai şi numai deţinuţi politici. Pentru că arestările, care se făceau noaptea, erau foarte multe, rămâneau deţinuţii de transportat şi dimineaţa cam până la opt, nouă. Interesul era ca aceste maşini să nu se oprească pe la securităţi pentru că se demasca ce conţin.
Încă o treabă foarte interesantă!… În partea de sud-est a oraşului se auzeau împuşcături pe care ei le mascau, zicând: „armata face manevre”. Erau cunoscute aceste manevre ale armatei. Se făcea o manevră în Roman, se mai făcea la două, trei săptămâni una în Iaşi, în sfârşit, în diferite oraşe. Ce era cu împuşcăturile acelea? Aduceau aici noaptea familii întregi din comuna Bosancea, din zona Bucovinei. Bosancea, o comună de mare rezistenţă unde şi ruşii au fost dezarmaţi şi acum venise momentul de răzbunare împotriva bosăncenilor. Au făcut gropi comune în Piatra Neamţ, pe dealul Balaurului şi acolo aduceau cu maşinile, noaptea, familii întregi, le mitraliau şi le aruncau în gropile comune. Dimineaţa era totul nivelat, cu iarbă şi flori şi nu se ştia ce e acolo. În 1951 s-au făcut de către popa Nicolae săpături pe dealul Balaurului, însă securitatea a oprit să se mai continue săpăturile.
În noaptea dinspre 15 mai 1948 beciurile securităţii erau pline. Nu mai încăpeau arestaţii nici în beciuri, nici în poduri. N-aveau nici miliţieni de serviciu şi atunci au dresat câini. Au băgat deţinuţi în podurile securităţii şi la fiecare doi, trei deţinuţi era câte un câine lup. Într-adevăr, dacă mişcai erai sfâşiat de animalul acesta. Aşa spuneau şi caralii: „Dacă mişcaţi, riscaţi să vă rupă mâna, să vă spargă capul, să vă-nghită cu tot cu oase”.
Şi am stat 48 de ore nemişcat cu faţa în jos în podul securităţii din oraşul Roman. După 48 de ore am coborât la anchetă. Ancheta era făcută de un evreu al securităţii, Davidovici Solomon, foarte inteligent care a colaborat cu Doina Constantin. El era informatorul Securităţii şi juca şi rol de activist în FDC. Aşa că ziua umbla prin internate, prin şcoli, pe la ţară şi racola tinerii în Mişcarea Legionară. Era foarte apreciat şi căutat pentru că fusese arestat de Antonescu. Dar lumea nu şi-a dat seama cum de e liber de vreme ce fusese condamnat la 15 ani!

Continuare la ATITUDINI

EUROPARLAMENTARE. IULIAN CAPSALI

Posted on by
Reply

EXCLUSIV Capsali: Faptul că sunt un om credincios nu înseamnă că nu am dreptul să încerc să activez ca om politic!

Autorul: Andrei Nicolae în Merită să citești 7 aprilie, 2014 00:24 5 comentarii

 

L-am găsit greu pe Iulian Capsali. Trecut de proba semnăturilor, Capsali îşi construieşte viitoarea campanie electorală. Printre picături, trece şi pe-acasă unde are timp doar să-şi sărute copiii înainte de culcare. Nu pe toţi 9, pentru că cei mici se culcă devreme, spune el zâmbind.  Începem.

Domnule Capsali, vi s-a reproşat în câteva rânduri poziţii mai intransigente, chiar agresive în limbaj privind anumite persoane publice din România. Cum comentaţi acest fapt?

Din păcate, la 24 de ani de la căderea regimului comunist, constatăm o cenzură şi o autocenzură aproape la fel de dură şi cu mult mai insidioasă decât în comunism. Îmi face impresia că unii nu au făcut decât să schimbe carnetele de partid în cele de directori de opinie. Presa românească, în cea mai mare măsură, este controlata strict. În fine, în acest context, o mulţime de români printre care m-am aflat şi eu am evadat în spaţiul virtual unde am aflat o posibilitate de exprimare şi de consolidare a opiniilor comune. Ei bine însă, lumea virtuală este mult mai pasională, şi oricine are această experienţă ştie despre ce este vorba. Din păcate, în această nouă realitate apărută de curând în orizontul experienţei umane orice afirmaţie poate să ajungă să se inflameze, în contextul unui conflict până la escaladarea unor registre metaforice regretabile ulterior. Facebook-ul, mai ales, predispune la accese pamfletare. În fine, încetul cu încetul înveţi și accepți regulile nescrise din mediul virtual, în care nu toată lumea își asumă o identitate. Eu mi-am asumat-o și am fost și sunt atacat astăzi din două direcții clare: periferia cu accente eshatologice a ortodoxismului internaut și din partea mainstream-ului neoliberal, care controlează cea mai mare parte a presei și a mediului academic. Este un atac concentrat, fiecare cu motivația lui, în care este greu sa nu răspunzi cu o anumită directețe.

Regretaţi escaladarea conflictelor din cadrul reţelelor de socializare de pe internet?

Desigur, conştiinţa creştină nu mi-ar îngădui altfel. Eu nu resimt absolut, dar absolut nici un fel de ostilitate faţă de oamenii cu care am polemizat de-a lungul timpului, dar nu poate să nu mă doară războiul pe care unii dintre ei îl ridică împotriva neamului şi a credinţei noastre. Nici nu ne putem face că nu vedem realitatea, cum ar avea unii pretenţia, anume să fim toți corecţi politic. Adevărul trebuie mărturisit însă, într-adevăr, trebuie să căutăm canalele şi modalităţile cele mai potrivite pentru a ajunge la celălalt sau la cei care cu sinceritate caută adevărul deşi unii rătăcesc din naivitate în hățișul ideologic. Alții se hrănesc bine din stipendiile puse la dispoziție de cei…

continuarea interviului AICI

COLIVA PENTRU MILOGI ŞI TORTUL PENTRU ŞEFI PLUS OFERTA CU LUMÂNARE

Posted on by
1

 Pentru prima oară am văzut şi eu raportul de activitate al muzeului publicat pe site-ul Consiliului Judeţean Ialomiţa. O fi fost şi în anii trecuţi, dar nu am avut ocazia să-l văd afişat sau poate e ascuns în vreun colţişor de net. Sau poate, pur şi simplu, m-a ferit Dumnezeu de apoplexie! Cert este că, după ce am citit de două-trei ori execuţia bugetară a muzeului pe 2013 şi am realizat cifrele, după ce le-am adăugat ca tot ţăranul patru zerouri în coadă ca să le înţeleg mai bine, am avut un moment de şoc şi o noapte de nesomn. Mi-am zis ,,Aşa ceva nu există!,,. Intotdeauna am atribuit oamenilor din jurul meu o brumă de caracter şi un pic de bun-simţ, dar  am descoperit în cifrele redate sec că unii au de-a dreptul ceafă porcească şi caracter pe măsură, ceea ce omeneşte nu e posibil. De aceea cred că  raportul e întocmit greşit şi de aceea ar trebui cercetat.

Fondul problemei

Ca orice arheolog depind de fondurile de săpătură. De ani de zile, şantierul Vlădeni-Popina Blagodeasca primeşte de la MJI între 8000-10000 lei. Asta înseamnă supravieţuire. Cu aceşti bani se încheie convenţii civile pentru zilierii care sapă pe arşiţă, vânt, ploaie, frig cu un salariu minim pe economie şi plătesc impozit atât ei cât şi muzeul, aşa încât din cei 10000 lei rămân net pentru muncitori cam 6000 lei. Oamenii sunt nemulţumiţi, pe bună dreptate, când după o lună primesc un maxim de circa  500 lei. Cel mai mult, sufăr eu. Am de îndeplinit nişte obiective clare şi am  de săpat mult, uneori până la 2 m adâncime, cum ar fi în zona şanţului de apărare cu nişte oameni nemotivaţi. La rândul meu, nici eu nu o duc mai bine. Primesc diurnă 13 lei. Nu mi se asigură bani de cazare şi nici de transport. In aceste condiţii,  de circa trei ani Ministerul Culturii mi-a întins o mână de ajutor şi mi-a finanţat  cu circa 5000 lei o parte din lucrări, atât pentru săpătură, pentru ridicare topografică dar şi pentru transport.

Conducerea muzeului mi-a zis mereu că nu sunt bani, ba chiar contabila se deranja de faptul că banii Ministerului veneau după încheierea lucrărilor şi ei trebuiau să asigure un avans de 15% pe care ulterior îl recuperau. Nu erau bani nici de avans, şi atâtea hârtii cât solicita MCPC, mai bine lipsă! Şi eu credeam, ca orice om de bun-simţ. Nu sunt bani, ce să faci!

In tabelele citite zilele acestea am constatat cu obidă că au fost bani, atât de mulţi încât era să mă  îmbolnăvesc! Pentru convenţii civile şantiere arheologice au fost 184 346 lei, aproape două miliarde lei vechi. Incredibil! M-am uitat de zece ori la cifra asta.

Unde au intrat banii? Pe scurt, într-o colivă pentru milogi şi un tort pentru şefi.

In raportul cu pricina sunt reluate de vreo trei ori, în formule şi tabele diferite toate activităţile muzeului. Deci banii cu pricina au intrat în cele şase şantiere arheologice cu cercetări sistematice. Să le luăm pe rând! Coliva a fost pentru fraieri:

1.Platoneştiul nu a primit nici un ban de la MJI, ci doar de la Ministerul Culturii.

2. Vlădeni-Popina Blagodeasca a primit ,,fabuloasa,, sumă de 10 000 lei.

Deci, după ce au terminat cu mine au mai avut de împărţit ce a rămas,adică tortul de  174 346 lei la  cele patru şantiere norocoase: Borduşani, Oraşul de Floci, Piscul Crăsani şi Stelnica. Intuiţia îmi spune că e posibil  ca Stelnica să fi primit tot o linguriţă de colivă. Deci, tortul de miliarde să fi fost împărţit la trei. Dar Borduşani primeşte bani şi de la Muzeul Naţional pentru că este coordonat de un arheolog de acolo. Oraşul de Floci primeşte bani şi de la Ministerul Culturii pentru că are şef de la Bucureşti. Socoteli complicate! Este drept că la Oraşul de Floci, zilierii de pe şantier lucrau şi la tarabele din lemn şi stuf pregătite pentru festivalul de bucătărie, dar totuşi, este o sumă considerabilă, iat festivalul avea bugetul lui de aproape 30 000 lei. Deja lucrurile mă depăşesc!

Deci în  timp ce eu mă chinuiam să lucrez pe caniculă cu un buget de 10000 Ron (adică o sută de milioane lei vechi), colegii mei împărţeau două miliarde de lei vechi. De aceea zic eu că raportul e greşit, că omeneşte vorbind nici un om nu poate avea îl el atâta nemernicie şi ură încât să-şi bată joc în halul ăsta de instituţie şi de colegi. Doar dacă acel individ nu e om, ci bestie!

Care-i valoarea banilor?

Pentru DNA, o pierdere de unul sau două miliarde lei vechi aruncaţi aiurea sunt o nimica toată. Ei investighează fraude uriaşe. Şi aici nu a fost fraudă, ci moftul directorului de a cheltui cât şi unde pofteşte. Doar că într-un muzeu,  cu un miliard lei vechi  se poate asigura salariul pe un an la trei cercetători. Cu un miliard lei vechi putea fi asigurat salariul  la patru-cinci muzeografi tineri. Prin urmare cu un miliard lei vechi se puteau angaja tineri specialişti şi se rezolvau multe probleme de fond. Locuri vacante existau.

Minciuna minciunilor

Doar că minciuna minciunilor pe 2013 nu a fost faptul că nu avem bani de săpătură. A fost alta care le-a întrecut pe toate. Directorul mi-a reproşat că a trebuit să dea oameni afară ca să publice monografia arheologică Vlădeni-Popina Blagodeasca. Se referea la faptul că în 2013,  a fost reorganizată  paza de zi asigurată de firma specializată, urmând ca în vechea formulă să fie păstrată doar cea de noapte.  Totuşi, un timp am avut mustrări de conştiinţă. Aşa că, am făcut tot posibilul ca volumul să iasă cât mai ieftin. Publicarea cărţii a costat circa  10000 lei (una sută milioane lei vechi). Ca să văd acum, la spartul târgului, că de fapt doar paza de noapte costa muzeul aproape 1,5 miliarde lei vechi iar în 2014 se estimează să coste cam 187432 ron (1,8 miliarde lei vechi). In medie, o noapte de pază la muzeu costă până în  5 milioane lei vechi. Un adevărat chilipir! Nu-i adevărat ce spunea în ziare că firma cu pricina ar fi cocoloşită de Ciupercă. La asemenea ofertă o lumânare mai lipsea, ca să fie pomană curată. Colivă era, muzeul pe năsălie e de mult, deja s-a împuţit! Era cazul să fie îngropat de tot.

E clar, cifrele din execuţia bugetară pe 2013 sunt greşite.  Ar trebui verificate!

Raportul MJI poate fi citit AICI!

Washington-ul împinge lumea spre război

Posted on by
1

de Paul Craig Roberts

 

Directorul CIA a fost trimis la Kiev să lanseze operațiunile de suprimare, pe cale militară, a separatiștilor ruși din estul și sudul Ucrainei, în cea mai mare parte foste teritorii rusești atașate, printr-o nebunie, Ucrainei în primii ani ai URSS.

Planul Washington-ului de a pune stăpânire pe Ucraina a omis faptul că părțile rusești și cele vorbitoare de limba rusă nu aveau de gând să accepte includerea în UE și în NATO și să tolereze persecuția la care ar fi fost supusă populația. Washington-ul intenționa să lase Rusia fără baza ei navală de la Marea Neagră, dar a pierdut Crimeea. În loc să admită că planurile de a pune stăpânire pe Ucraina au dat greș, incapabil să-și recunoască greșeala, Washington-ul împinge criza spre un nivel încă şi mai periculos.

Dacă Ucraina se destramă prin secesiune, cu fostele teritorii rusești revenind la Rusia, Washington-ul va fi marcat negativ de faptul că lovitura de la Kiev a avut ca rezultat revenirea provinciilor rusești ale Ucrainei la Rusia. Pentru a evita această situație stânjenitoare, Washington-ul împinge criza spre război.

Directorul CIA a instruit guvernul marionetă de la Kiev să facă apel la Națiunile Unite pentru a cere ajutor în respingerea „teroriștilor“ care, cu un pretins ajutor rusesc, ar ataca Ucraina. În vocabularul Washington-ului, dorinţa de autodeterminare este un semn al amestecului rusesc. Cum ONU este practic o organizație finanțată de Washington, Washington-ul va obține ce vrea.

Cu câteva săptămâni în urmă, guvernul rus a anunțat în modul cel mai clar posibil că folosirea violenței împotriva protestatarilor din estul și sudul Ucrainei va obliga guvernul Rusiei să trimită armata să-i protejeze pe ruși, așa cum Rusia a trebuit să procedeze în Osetia de sud atunci când Washington-ul i-a dat instrucțiuni conducătorului marionetă al Georgiei să atace trupele rusești de menținere a păcii și pe locuitorii ruși ai Osetiei de sud.

Washington-ul știe că guvernul rus nu poate să stea deoparte în vreme ce unul dintre statele marionetă ale Washington-ului îi atacă pe ruși. Cu toate acestea, Washington-ul împinge criza spre război.

Primejdia pentru Rusia constă în faptul că guvernul rus se va baza pe diplomație, organizații internaționale, cooperare internațională, pe bunul simț și interesele politicienilor germani și ale celor din țările europene vasale Washington-ului.

Pentru Rusia aceasta ar putea să fie o greșeală fatală. Nu există bunăvoință la Washington, doar minciună. Întârzierile rușilor oferă Washington-ului timpul necesar pentru a masa forțe la granița Rusiei și în Marea Neagră și pentru a anatemiza Rusia prin propagandă și a supune populația SUA unui bombardament de mesaje războinice. Acest din urmă fenomen este deja în curs de desfășurare.

Kerry i-a spus răspicat lui Lavrov că Washington-ul nu are urechi de ascultat pentru ce spune Rusia. Cum Washington-ul plătește bine, nici marionetele sale europene nu au urechi de auzit pentru ceea ce spune Rusia. Banii sunt mai importanți pentru politicienii europeni decât supraviețuirea omenirii.

În opinia mea, Washington-ul nu dorește ca problemele Ucrainei să fie rezolvate pe cale diplomatică și rațională. Cea mai bună mișcare a Rusiei s-ar putea să fie ocuparea imediată a teritoriilor rusești ale Ucrainei și reabsorbirea lor în Rusia de unde provin. Aceasta ar trebui să se înfăptuiască înainte ca SUA și marionetele sale din NATO să fie gata de război. Este mai dificil pentru Washington să înceapă un război când entitățile vizate au fost deja pierdute. Rusia va fi anatemizată printr-o nesfârșită propagandă, indiferent dacă redobândește sau nu teritoriile sale tradiționale. Dacă Rusia permite ca revolta acestor teritorii să fie înăbușită de Washington, prestigiul și autoritatea guvernului rus se vor prăbuși. Poate că tocmai pe asta contează Washington-ul.

Dacă guvernul lui Putin stă deoparte în timp ce lupta Ucrainei rusești este înăbușită, prestigiul lui Putin se va prăbuși iar Washington-ul va răsturna guvernul rus punând în acțiune sutele de ong-uri finanțate de Washington pe care guvernul rus a avut nebunia să le tolereze. Rusia este împânzită de coloane a cincea ale Washington-ului.

În opinia mea, guvernele rus și chinez au făcut serioase greșeli strategice rămânând în cadrul sistemului internațional de plăți bazat pe dolar. Țările din grupul BRICS (Braziliam Rusia, India, China şi Africa de Sud – nota trad.) și toți ceilalți care mai au minte ar trebui imediat să părăsească sistemul bazat pe dolar, care este un mecanism al imperialismului american. Țările din grupul BRICS ar trebui să-și creeze imediat propriul lor sistem de plăți și propiul lor sistem de comunicații/Internet.

Rusia și China au comis aceste greșeli strategice prosteşti pentru că, marcate de tarele lăsate de eșecul comunismului, au rămas cu credința naivă că Washington-ul este pur, că acționează conform imaginii sale propagandistice, care-l prezintă ca pe un campion al legalității, justiției, compasiunii și drepturilor omului.

De fapt, Washington-ul, „țara excepțională, indispensabilă“ este dedicată luptei pentru hegemonie asupra lumii. Rusia, China și Iranul stau în calea hegemoniei Washington-ului și sunt țintele atacului.

Se pregătește atacul asupra Rusiei.

Traducere de Ovidiu Hurduzeu

Pentru versiunea în limba engleză, click AICI.

Paul Craig Roberts a fost asistentul secretarului de stat responsabil cu Trezoreria în administrația Reagan, editor asociat și editorialist al „Wall Street Journal“, editorialist al „Business Week“, „Scripps Howard News Service“ și „Creators Syndicate“. A fost decorat de guvernul Mitterand cu Legiunea de Onoare. A deținut poziții academice în șase universități americane, inclusiv la Stanford și Georgetown University. Autor a numeroase cărți, dintre care ultimele două sunt How America Was Lost: From 9/11 to the Police/Warfare State (2014) și The Failure of Laissez Faire Capitalism and Economic Dissolution of the West (2013).

—
Publicat de către Blogger la A Treia Forţă. România profundă ,