Tag Archives: Vlădeni-Popina Blagodeasca

VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA 2016. MOARTEA ŞORICEILOR

Posted on by
Reply

Săptâmîna aceasta s-a încheiat cea de a-XVI-a campanie arheologică pe situl de pe Popina Blagodeasca, acolo unde pe o suprafață doar de 18 ha poţi studia vestigiile a cel puţin trei culturi majore: neolitic, geto-dacic şi ev mediu-timpuriu (sec. IX-XI) dar şi urmele materiale mărunte a unor migraţii. Am găsit situl plin de bălării şi mărăcini care depăşeau doi metri înălţime. Nesemnalizat şi în bună parte arat pentru că este în continuare într-o nemiloasă exploatare agricolă, cu avizul ,,în regulă,, al Direcţiei pentru (In)Cultură. In paranteză fiind spus, în timp ce dezinteresul autorităţilor judeţene pentru situl arheologic (monument istoric) este strigător la cer, preotului de la Maia era cât pe ce să si se facă dosar penal că a instalat un cort în curtea bisericii monument istoric. Mă întreb de ce nu i se face dosar penal şi directorului Florin Vlad pentru că expune icoane nerestaurate şi nu respectă condiţiile de conservare în secţia de la Maia. Legea există. De ce nu este aplicată? Mai mult chiar, că a angajat un conservator fără studii de specialitate.

Dar să revenim la situl arheologic. Exploatarea agricolă din ultimii ani, a dus nu doar la afectarea stratului arheologic prin lucrările de scarificare, altele decât arătura, ci şi la distrugerea faunei locului. Dacă până acum vreo 5 ani pe popină îşi aveau capitala animăluţele câmpului, am constatat cu regret că acum au dispărut aproape cu totul. Mă refer la şoricei, popândăi, broaşte, hârciogi, şopârliţe, guşteri, orbeţi, iepuri, vulpi, şerpi, păsări, fazani, prepeliţe, albine, viespi etc. Vulpile ne aşteptau cocoţate în vârful popinei acolo unde aveau vizuini. Popândăii se propteau în mijlocul drumului. Iepurii se ascundeau prin bălării. Şoriceii şi broaştele ne priveau cum săpăm. Şopârliţele ascultau radio şi dacă le atingeam făceau pe moartele. Şerpii verificau după noi. Ani de zile  nu am putut folosi parfumuri din pricina albinelor şi viespilor. Prigoriile zburau în faţa noastră şi anunţau ploaia.In toamnă, după seceriş, la marginea lanului, din boabele căzute pe câmp rozătoarele îşi făceau provizii. Erau grămăjoare de circa 30 cm înălţime, conice, din grâu curat. Curăţau grâul cu lăbuţele lor mici de toată pleava. Apoi băgau proviziile în depozitele lor. Uneori, oamenii răi le furau grămăjoarele de grâu. Mare păcat!

Anul acesta pe popină am mai văzut un singur popândău, vreo trei şoricei înecaţi de ploaie, semn că s-au retras în adânc, două şopârliţe şi o broască ce avea sălaş într-un cuptor menajer aflat la un metru adâncime. Clar! Pământul este otrăvit cu insecticide, raticide, îngrăşăminte chimice. In urmă cu doi ani, am văzut cum şerpii plecau din pământul în care se aplicau îngrăşămite chimice. Plecau cu toată familia, cu puii cu tot. Trebuiau să treacă şoseaua şi uneori erau călcaţi de maşini. Alteori, cred că voiau să se sinucidă pentru că pur şi simplu stăteau încolăciţi în mijlocul şoselei. De fapt nici nu mai aveau unde merge. Când se dădea cu îngrăşăminte în stânga şoselei, şerpii treceau în dreapta şoselei şi invers. Mare păcat! Dar otrava care i-a omorât pe şoricei, va trece în grâne şi ne va omorâ şi pe noi. Până atunci, animăluţele au migrat spre sat. Şoriceii s-au mutat în casele oamenilor, în hambare şi în magazii. Vulpile rămase fără hrana oferită de rozătoare şi păsări, au trecut la haiducie. Vin la poalele satului şi încep să se vaite. Urlă ca nişte copii. Câinii le aud şi încep să latre, dau alarma. Vulpile ciulesc urechile şi ascultă. Apoi, în liniştea nopţii, urcă spre sat  în şir indian, acolo unde câinii se aud mai slab, adică sunt mai puţini. Şi pleacă fiecare ba cu o gâscă, o raţă, o găină etc. Uneori se bat cu câinii şi îi infectează cu rabie. De la câini, microbul trece la pisici etc. Şi toate aceste nenorociri pentru că pământul din câmp este otrăvit cu chimicale, atât de puternice încât  au distrus fauna câmpului. Şi anul acesta, ca niciodată câmpurile miroseau a hoit. În inconştienţa lor, oamenii aruncau animale moarte în câmp, cu speranţa că vor fi mâncate de animalele câmpului. Doar că în câmp, nu mai există animale. Cine câştigă din nenorocirea asta? Doar fermierii români şi străini care au concesionat acele pământuri şi care folosesc nişte drăcovenii de chimicale mai tari decât în urmă cu câţiva ani. Lăcomia lor ne costă mai mult decât bănuim. Fauna câmpului avea un rol bine determinat. Toate testele medicale se fac pe cobai din familia rozătoarelor. Intr-un experiment real, şoriceii care mor sunt avertismentul pentru oameni care pot muri.

Şi, din nefericire, lanţul crimelor continuă şi în sat. Nu poţi convieţui cu şoareci în casă. Sunt obraznici! Au făcut pipi în casca mea de motociclist şi începuseră să roadă buretele interior. In dulapul cu alimente scotoceau peste tot cu mine de faţă. Erau morţi de foame.  Cu regret a trebuit să pun capcană şi pentru că aveau IQ ridicat şi pisicile furau momeala, am recurs în cele din urmă la otravă, ca toată lumea din sat. Susţinem industria chimică şi farmaceutică. Chiar şi cu preţul vieţii noastre!

Oare creşterea productivităţii în agricultură este mai importantă decât sănătatea noastră? Oricum se produce mai mult decât se consumă.

 

VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA 2014-RAPORT PRELIMINAR

Posted on by
Reply

Deşi săpăturile s-au încheiat doar de o lună, redăm mai jos, un raport arheologic preliminar. Până la raportul final mai avem şi alte etape de parcurs.

RAPORT DE CERCETARE ARHEOLOGICĂ SISTEMATICĂ-
VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA (jud. Ialomiţa), 2014

Proiect finanţat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
Dr. Emilia Corbu
Muzeul Judeţean Ialomiţa

Cod sit. 94802.03, cod. LMI IL-l-s-B-14071

Autorizaţie nr. 72/2014

Responsabil Ştiinţific: dr. Emilia Corbu
Fonduri de săpătură asigurate de Muzeul Judeţean Ialomiţa- 8000 lei şi Ministerul Culturii- 5000 lei.Perioada de cercetare-10 august- 16 octombrie 2014
Popina Blagodeasca se află la circa 4 km de locul unde râul Ialomiţa se varsă în Dunăre şi la 5 km de com. Vlădeni. Cercetările arheologice din aşezarea medieval-timpurie au fost publicate în primul volum al monografiei Vlădeni-Popina Blagodeasca .
Obiectivul principal al acestei campanii a fost cercetarea zonei din faţa şanţului de apărare, precum şi finalizarea unor complexe descoperite de-a lungul anilor şi legate oarecum de acesta.A fost decopertată o suprafaţă de 121 m2 distribuită în patru puncte, două în sectorul A şi două în sectorul B, trei pe partea de vest a grindului şi unul pe partea de sud. Rezultatele au fost de ordin calitativ şi cantitativ.
Din punct de vedere calitativ a fost primul an când am lucrat în diverse puncte ale popinei şi am avut ocazia să verific şi să evaluez în aceleaşi condiţii microclimatice aspectul a două niveluri arheologice getic şi medieval-timpuriu, în privinţa consistenţei, texturii, compoziţiei, culorii. Subliniez acest lucru deoarece în Bărăgan verile sunt secetoase, fapt ce poate influenţa descrierea sedimentelor la un moment dat. Din punct de vedere cantitativ au fost descoperite şi cercetate un număr de şase complexe arheologice.
Complexe medieval-timpurii.
Zona din faţa şanţului de apărare
De la bun început trebuie spus că în faţa şanţului de apărare pe SF c.14-19 şi pe SI-Cas. A53-SK am găsit un alt şanţ de apărare.
I. Situaţia din Cas. A53, SK, c.1-2 – Capătul nordic al şanţului de apărare. (Pl.II)
In cursul campaniei din 2014, am reluat cercetarea pe SG c. 10-15, unde investigam zona din faţa şanţului de apărare (SG c.4-9). Situaţia din 2011 nu era clară. Pe SG se constata o stratigrafie destul de deranjată şi inegală. Pe SG c.11, fusese descoperit un complex getic distrus de locuirea medieval-timpurie. Dar, dincolo de el, pe profilul sudic al SG c.15 se observa un complex medieval-timpuriu caracterizat de multă cenuşă şi arsură. Acest complex nu se mai regăsea pe profilul nordic care spre deosebire de cel sudic era foarte curat, simplu cu un nivel arheologic destul de sărac şi subţire. Pornind de la această situaţie, în 2014, am deschis o casetă Cas. A 53 (4 x 4 m) de-a lungul profilului sudic al SG c.15. Pe suprafaţa ei am descoperit un complex cu aceleaşi caracteristici ca ale șanțului pe celelalte secţiuni SF, SI, SH, adică un sediment brun-negricios, afânat, caracterizat de cenuşă şi arsură în pelicule alternate cu pământ galben şi pungi de cenuşă (fig.1). In consecință am mai deschis o secțiune SK din care am lucrat doar primele două carouri (4 x 1,50 m) (fig.2). Pe suprafaţa cercetată şanţul avea lăţimea de 7 m, adâncimea maximă de 1,75 m şi urca treptat pe profilul cas. A53, pentru ca în SG să nu mai fie vizibil deloc. Practic pe traseul cas. A53- SK, c.1-2 am surprins capătul nordic al şanţului (fig.3). Posibil că acel complex cu cenușă și arsură și o groapă de par de pe SG c.14-15 provine de la o construcție de la capătul șanțului. Inventarul descoperit consta din 346 fragmente ceramice, 111 fragmente medii şi mici de oase de animale, câteva pietre. Fragmentele ceramice proveneau de la patru categorii specifice evului mediu-timpuriu şi anume: ceramica nisipoasă (48,55%), ceramica cenuşie (15,89%), ceramică din pastă roşie (20,52%) şi ceramica lucrată cu mâna (15%). Prima categorie era cea mai numeroasă şi anume 168 frgmente din pastă de calitate diferită. Astfel în straturile de suprafaţă (-0,40 m) au apărut cioburi din pastă cu nisip şi scoică şi caolinoidă decorate divers cu registre de striuri, corp canelat, registre de valuri alternate cu striuri, valuri formând ochiuri între ele. Din straturile mai profunde (-1,20-1,35) au apărut fragmente din pastă cu nisip şi microprundişuri decorate cu registre de valuri, registre de striuri şi valuri formând ochiuri între ele. Nu lipsesc cioburile din pastă semifină cu nisip abia vizibil decorate divers.
Din categoria ceramicii cenuşii au apărut 55 de fragmente dar destul de diferite calitativ şi chiar cronologic. Astfel în straturile de suprafaţă se găsesc cioburi din pastă fină, cenuşie de nuanţe cromatice diferite, lucrată la roata de mână, în timp ce în adâncime apar cele cimentoase lucrate la roata rapidă, atipice, care merg din antichitate până în epoca migraţiilor. Din categoria ceramicii lucrate cu mâna au apărut 52 de fragmente din pastă cu cioburi pisate, angobă portocalie, decorate cu incizii scurte. Sunt şi fragmente cu nisip şi cioburi pisate în pastă, lustruite.
Din categoria ceramicii din pastă roşie de amforă, ulcioare sau oale au apărut 71 de fragmente mai mult în straturile de suprafaţă şi mai puţine în adâncime.
Situaţia statistică a inventarului este similară cu aceea a şanţului pe SI, SH şi SG.
II. Şanţul de apărare pe SF c.14-20 (Pl.I )
Secţiunea SF/2007 a fost prelungită cu încă 14 m spre vest pentru a vedea zona din faţa şanţului de apărare de pe SF c.6-c.13. A rezultat SF c.14-20 cu dimensiunile de 14 x 1,50 m.
Pe traseul acesteia a fost descoperit un alt şanţ de apărare identic cu cel de pe SE. Se delimita la 0,35 m de la suprafaţa solului ca o peliculă brună- negricioasă, foarte afânată alternată cu pelicule mari de pământ galben (Fig.4). Acest sandviş cobora până la 1,10 m unde sedimentul brun se restrângea sub forma unor gropi ovale de dimensiuni diferite cu un diametru aproximativ cuprins între 0,70- 2 m, adânci de aproape 2 m (fig.5). Situaţia pământului galben din jur ne îndreptăţeşte să credem că acesta nu provenea de la malurile colmatate ale şanţului, ci pur şi simplu nu fusese săpat. Practic şanţul a fost săpat uniform până la 1,10 m după care fundul a fost împânzit cu gropi adânci până la 2 m. In capătul vestic, la adâncimea de -0,85 m se afla o treaptă lată de 0,75 m pe care se afla un sediment cenuşos şi două gropi de par. Acest fapt ne îndreptăţeşte să credem că acolo se afla paramentul de lemn al şanţului(fig.6). Tot la acest capăt s-a delimitat o situaţie extrem de rară. Sub un nivel de aprox. 0,25-0,30 m în care se amestecau stratul arabil cu nivelul arheologic se afla pământ galben curat. Practic şanţul se închide într-o depunere de pământ galben cu care nu are nici o legătură. Dacă ar fi urma unui val aplatizat atunci ar fi trebuit să se afle deasupra nivelului de călcare de la care a fost săpat şanţul. În cazul nostru, deşi ne-am adâncit în pământul galben până la -0,60 m, deci sub nivelul de săpare al şanţului, nu am găsit nici un nivel de călcare. Din păcate, din pricina culturilor agricole nu ne-am putut extinde mai mult. La celălalt capăt, estic, al şanţului stratigrafia este una specifică în care sub stratul arabil se afla nivelul arheologic destul de gros (fig.7).
Situaţia stratigrafică de la SF c.20 este identică cu situaţia de pe SC/2002, unde la -0,30 apărea pământ galben curat. Distanţa dintre SF c.14-20 şi SC/2002 este de doar 50 m. SC a fost trasată N-S pe un vârf ca o colină înălţată şi care coboară lin spre SF.
Situaţia va fi explicată doar după prelungirea secţiunii SF în culturile agricole şi efectuarea unei ridicări topografice a zonei. Avem două ipoteze de lucru. Prima ar fi existenţa unui val antic de pământ în zonă. A doua, existenţa unui tumul aplatizat. Avem ştire despre existenţa a doi tumuli situaţi la capătul sudic al popinei, la aproximativ 200 m de locul nostru, distruşi în timpul comunismului pentru ridicarea digului din apropiere. La o periegheză în zonă am descoperit pământ galben în suprafaţă.
Inventarul şanţului de apărare pe secţiunea SF este mult mai sărac, doar 93 fragmente deşi conţine cele patru categorii ceramice prezentate mai sus. Şi statistica lor pe categorii este oarecum diferită. Astfel că din ceramica nisipoasă s-au găsit doar 22 (23,65%) fragmente răspândite în toată secţiunea la adâncimi diferite şi de calitate foarte diversă fiind prezente patru categorii de pastă (cu nisip de granulaţie medie dar bine omogenizată, cu nisip puţin şi cioburi pisate, cu nisip şi microprundişuri şi în fine cu nisip şi scoică). Pasta cenuşie este şi mai puţin reprezentată de doar 8 fragmente (8,6%) foarte diferite calitativ şi tehnic, lucrate atât la roata de mână (în straturile superioare, până la -0,70 m) cât şi roata rapidă (în adâncime). Mult mai numeroase sunt cele lucrate cu mâna, adică 34 fragmente (36,55%) de calitate la fel de difierită. Unele au pasta poroasă, angobă cărămizie, ardere oxidantă slabă cu miez negru decorate cu brâu alveolat. Altele au pasta semifină cu nisip, eventual cioburi pisate, angobă cărămizie, ardere oxidantă slabă cu miez negru. La fel de ridicate (29 ex. adică 31,8% ) sunt şi fragmentele ceramice din pastă roşie, de import, specifice amforelor. Situaţia statistică a şanţului pe SF c.14-19 este similară cu şanţul pe SE şi SF c.6-13.
Segmentul de palisadă nr. 2 (cas. B37, cas. B38) (PL.III)
Şanţul în care a fost înfipt paramentul de lemn al palisadei s-a delimitat la -0,50 m de la suprafaţa solului ca un sediment brun-negricios, tasat, pigmentat cu pământ galben, rar paiantă şi arsură (fig.8). Şanţul cu pereţii evazaţi are deschiderea de 1 m la gură şi 0,60 m la bază. Adâncimea este de 1,12 m (fig.9). In acest an a fost cercetat pe o lungime de şase metri. Lungimea totală a segmentului de palisadă cercetat până în prezent ajunge la 17 m. In general, inventarul palisadelor a fost sărac şi în cazul de faţă constă din 139 fragmente ceramice de la patru categorii. Din pasta cu nisip s-au găsit doar 28 fragmente (20,14%) foarte diferite calitativ. Unele aveau puţin nisip decorate cu registre de striuri şi valuri pe umăr. Din categoria ceramicii cenuşii s-au găsit doar cinci fragmente (3,59%) unele lucrate la roata de mână, altele la roata rapidă, lustruite simple sau în linii oblice. Mult mai numeroase şi cu un procent aproape egal erau cioburile din pastă roşie de import (50 ex. adică 35,9%) şi lucrate cu mâna, adică 56 ex (40,28%). Deşi sărac şi atipic, procentele statistice arată o similaritate cu situaţia de pe şanţul de apărare pe SF, ceea ce denotă o contemporaneitate a celor două complexe. Acest segemnt de palisadă se datează împreună cu şanţul de apărare în sec.VII-IX.
Groapa de bucate nr. 27 (cas. B38, c.2)
Era o groapă inclusă într-o anexă gospodărească de formă ovală cu dm. de 3 m delimitată la -0,45 de la suprafaţa solului ca un sediment brun-maroniu, afânat cu pigmenţi de paiantă, pietre, material ceramic, cenuşă până la -0,80 m. Groapa avea formă de butoi cu diametrul gurii egal cu diametrul fundului de 1,35 m (fig.10). Gura era în formă de pâlnie, se îngusta şi forma un gât profilat sub care pornea umărul arcuit. Diametrul maxim al gropii era în zona mediană. In groapă se afla un sediment brun-negricios cu pigmenţi alburii de cenuşă vegetală, foarte afânat.
Groapa a intersectat palisada şi în zona în care cele două complexe s-au intersectat groapa avea peretele drept şi era amenajată probabil o intrare, locul în care se cobora în groapă. Acest amănunt ne îndreptăţeşte să credem că resturile palisadei erau încă vizibile în momentul în care groapa a fost săpată şi s-a ţinut cont de faptul că sub terenul afectat de şanţul palisadei nu s-ar putea amenaja umărul boltit al gropii. Inventarul gropii este la fel ca şi în celelalte gropi de bucate foarte sărac. Au fost găsite doar 64 fragmente din care 30 (46,97%) lucrate cu mâna, destul de atipice şi diferite calitativ. La fel de mare era şi procentul ceramicii din pastă roşie, de 29,68%, adică 19 fragmente diferite calitativ. Ceramica nisipoasă era de doar 20,31%, cele 13 fragmente fiind destul de diferite , reţinem însă pasta cu scoică şi ardere reducătoare. Nesemnificativă este ceramica cenuşie de doar 3,12%. Propunem o datare de sec.X.
Locuinţa de suprafaţă nr. 3 (Cas. A54)
In cursul campaniei din 2013 a fost cercetată pe suprafaţa SI c.13,14, cas. A51. In acest an a fost finalizată. După finalizarea prelucrării datelor grafice vom avea desenul întregului complex. Sub locuinţa de suprafaţă se afla un strat arheologic destul de gros în care se delimita un alt complex. Faţă de inventarul publicat în raportul de anul trecut nu sunt foarte multe diferenţe sub raport statistic şi procentual, încdrarea cronologică a complexului fiind în sec.X-XI.
Nivelul getic
Bordeiul getic nr. 3 (cas. B35-B36) ) (PL.IV)
Se delimita la 0,70-0,76 m de la nivelul actual al solului pe un strat de sedimente afânate de culoare brun-cenuşiu pigmentat cu galben. În umplutura gropii bordeiului se aflau alternate pelicule de sedimente brun-negricios, poros, pigmentat, alternat cu pământ galben sau cenuşă.
Probabil că are plan rotund. Am cercetat o suprafaţă de 5 m lungime şi 2,5 m lăţime. Podeaua lutuită se afla la -1, 65 m. Pe toată latura estică avea o treaptă lutuită, lată de 0,90 m, la adâncimea de -1,38 m. Pe latura de SE se aflau două trepte de intrare la -0,92 m şi 1 m (fig.11). Inventarul era sărac şi provenea din straturile inferioare deoarece în straturile superioare rezultate din distrugerea locuinţei, inventarul era aproape absent. Existenţa unor pelicule de cenuşă şi a unor bucăţi de paiantă arsă până la vitrificare ne sugerează distrugerea locuinţei prin incendiu.
In bordei se afla un inventar compus din fragmente ceramice neîntregibile aflate în toate straturile de umplere de la -0,70 la -1,50 m. Au fost găsite 396 fragmente din care 302 lucrate cu mâna (76,26%), 78 din pastă roşie de import (19,69%) şi 16 din pastă cenuşie (4,04%). Ceramica lucrată cu mâna era diferită calitativ. Unele aveau pasta semifină, bine omogenizată cu cioburi pisate, ardere oxidantă, decorate cu alveole şi butoni, apucători orizontale. Proveneau de la vase cu gât înalt şi buza dreaptă. Altele aveau pasta aspră cu cioburi pisate, ardere oxidantă bună, culoare roşie-cărămizie. Altele aveau o calitate mai slabă, pastă poroasă, ardere slabă, oxidantă. Unele aveau şi nisip în pastă, miez negru, angobă. Incadrarea cronologică a complexului va fi făcută după cercetarea integrală a acestuia.
Concluzii
Rezultatele acestei campanii au fost deosebite atât cu privire la sistemul defensiv cât şi cu privire la nivelurile de locuire din aşezare. In acest moment se poate spune cu siguranţă că aşezarea getică se întinde şi grindul sudic, mai precis dincolo de segmentul de palisadă nr. 2. Bordeiul getic se află la doar cinci metri de această palisadă însă stratigrafia casetelor în care a fost cercetat bordeiul este total diferită de stratigrafia casetelor în care a fost cercetată palisada. Aşezarea medieval-timpurie s-a dezvoltat în spatele palisadelor. Nivelul medieval timpuriu lipseşte pe traseul casetelor B35, B36, SL c.1,2. Acest fapt explică şi configuraţia terenului care coboară în pantă N-S.
Revelaţia campaniei este existenţa celui de al doilea şanţ de apărare la aproximativ 3-4 m distanţă de primul. Rămâne de văzut dacă cele două fac parte din acelaşi sistem defensiv sau sunt faze diferite. Ipoteza pe care o avem în acest moment este aceea că şanţul a avut iniţial forma unei potcoave aşa cum vedem pe secţiunile SE, SF c.14-19, Cas. A53-SK. Un braţ se închidea în Cas. A53, SK. Inventarul este similar, cronologic şi stratigrafic se încadrează în sec. VII-IX. Ulterior şanţul a fost refăcut începând de pe traseul SF, SI, SH, SG, unde deasemenea inventarul este similar, dar mult mai târziu. Bogăţia de inventar şi încadrarea lui cronologică în perioada sec.X-XI am pus-o pe seama apropierii de complexele de locuire din aşezarea medieval-timpurie, dar se pare că ne aflăm de fapt într-o fază mai târzie a şanţului de apărare. Diferenţele nu ar fi doar de inventar, ci şi de modul de săpare. In faza mai veche şanţul a fost săpat uniform până la o adâncime după care fundul a fost împânzit de gropi adânci de forme diferite. In faza mai nouă şanţul a avut aceeaşi adâncime pe toată suprafaţa. In ambele cazuri pereţii au fost întăriţi cu pari din lemn. Pentru a verifica această ipoteză trebuie să cercetăm limita nordică a grindului sudic.
Datările finale vor fi făcute după prelucrarea întregului material documentar.
Din pricina formatului de tabel situaţia statistică a inventarului nu a putut fi preluată pe blog. Mulţumesc lucrătorilor din Vlădeni care deşi nu aveau nici chef, nici timp, nici răbdare pentru săpături au venit până în ultima zi, singuri sau cu familia, pentru a încheia lucrările.Mai ales că a fost singura campanie în care s-a resimţit lipsa forţei de muncă, fiind zile întregi în care am lucrat cu patru oameni.  Raportat la volumul lucrării asta înseamnă lipsă de eficienţă.

Din cele peste 300 de fotografii de lucru, selectăm câteva.

DARURILE ANULUI (II). O CAMPANIE FRUMOASĂ

Posted on by
Reply

După cum ştiţi, în fiecare an, merg un timp într-un câmp arabil, concesionat unui străin, unde caut o aşezare de acum 1000 de ani. E făcută praf la propriu. A dat Dumnezeu şi în 12 ani am cercetat o parte din ea. Incepe să se contureze în plan, o aşezare mare, ordonată, cândva bogată, dintr-un timp istoric despre care noi cunoaştem foarte puţine, deşi atunci s-au produs evenimente colosale. In fiecare an găsesc un mic fragment din aşezare pe care îl desenez, fotografiez, înregistrez, adun toate ciobuleţele, le analizez şi scriu un raport sec. Minunea este că dacă adunăm toate aceste rapoarte seci, ele încep să vorbească foarte clar şi cu detalii. Doar că trebuie să ai răbdare să aduni cât mai multe fragmente de aşezare.
Trebuie să le mulţumesc din nou lucrătorilor din comuna Vlădeni care în această vară au lucrat trei săptămâni pe o caniculă groaznică, apoi pe vânt, apoi a venit ploaia…şi în fine printre picături că începuseră şi lucrările agricole.

 AŞEZAREA MEDIEVAL-TIMPURIE

 DE LA  VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA (jud. Ialomița)

 Campania din anul 2013

 

Proiect finanţat de Ministerul Culturii

Dr. Arhg. Emilia Corbu 

 In situl arheologic Vlădeni-Popina Blagodeasca (cod. RAN 94802.03, cod. LMI (Il.- s- B-14071) s-au efectuat săpături arheologice conform Autorizației de cercetare arheologică sistematică nr. 48/2013 în perioada 5 august-6 septembrie 2013. Situl se află în partea de NV a comunei Vlădeni, pe malul drept al râului Ialomița aflat la circa 2 km V și pe malul stâng al Brațului Borcea aflat la circa 4 km E. Fondurile alocate au fost de 10000 Ron de la Muzeul Judeţean Ialomiţa şi  5000 Ron de la Ministerul Culturii

Cercetările au avut loc pe grindul sudic şi au afectat o suprafaţa totală de 100 m2    pe o adâncime cuprinsă între 1-2 m. S-au trasat: secţiune SI (46 x 1,5 m, din care efectiv s-au cercetat doar 34 x 1,5 m), Casetele A50 (4 x 3 m), A51 (4 x 4 m), A52 (3 x 3). S-au  finalizat cercetările şanţului de apărare pe SH,  pe o suprafaţă de 10 m x 1 m x 2 m adâncime.

Documentaţia de specialitate întocmită constă din:  carnet de şantier, 23 de desene pe hârtie milimetrică,  peste 200 de fotografii. Au fost  adunate 167 pungi de  material arheologic pe niveluri  şi în complexe, din care au fost prelucrate pentru prezentul raport 2000 de fragmente ceramice.

Obiectivele campaniei au fost: I. Investigarea şanţului de apărare:

  1. finalizarea secţiunii SH şi deschiderea unei noi secţiuni, SI.
  2. Efectuarea unei ridicări topografice cu o propunere de reconstituire
  3.  Investigarea zonei din spatele şanţului de apărare.
  1. REZULTATE. In perimetrul deschis au fost cercetate cinci complexe arheologice. Inventarul acestora este în mare marte neîntregibil, de aceea într-o primă etapă am procedat la prelucarea statistică  în cadrul fiecărui complex. Rezultatele sunt interesante.1.a)  ŞANŢUL DE APĂRARE a fost investigat pe traseul secţiunilor S. H, c. 16-20 (L-10 x l m x ad.-2 m) şi S. I, c. 18-23 ( 34 x 1,5 m).

    Pe SI, avea deschiderea maximă de 12,5 m cu malurile puternic colmatate datorită suprapunerii lui de un nivel de locuire de sec.X-XI. Probabil fundul şanţului nu a depăşit 10 m lăţime (c. 19-23).  Adâncimea era de 1, 50 m. (fig.1 a).  Sedimentele din şanţ erau relativ tasate şi constituite din pelicule alternante de pământ brun-negricios, afânat şi pământ galben (fig.1.b). Inventarul arheologic a fost destul de bogat şi divers, dar a apărut cam până la adâncimea de 0,80-0,90, unde încă apare inventar tipic, un borcan Dridu cu marcă de olar. Sub această adâncime, materialul era sporadic. Pe fundul şanţului, între 1,30 -1,50 m, sedimentele erau aproape lipsite de material ceramic. Materialul arheologic consta din ceramică nisipoasă (167 fragmente, 58%), ceramica cenuşie (42 fragmente, 14,3%), fragmente ceramice de la vase de import din pastă roşie (67 ex., 23%) şi în fine, sporadic, ceramica lucrată cu mâna (16 ex., 5,5%). Ceramica nisipoasă avea cea mai mare frecvenţă la adâncimea cuprinsă între -0,70 m-1 m şi sporadic cobora până la -1,40 m. Pasta era de bună calitate şi bine omogenizată. În funcţie de degresanţii folosiţi se observă mai multe categorii după cum urmează: a) cu nisip; b) cu nisip şi scoică; c) cu nisip şi microprundiş; d) cu nisip puţin, abia vizibil, dar dintr-o argilă bună, bine omogenizată. Arderea este predominat reducătoare dar sunt şi exemplare arse oxidant. Decorurile erau foarte variate: striuri orizontale; registre de valuri şi striuri; striuri oblice pe orizontale; striuri canelate tăiate de câte două striuri oblice; valuri formând ochiuri; striuri late; valuri pe striuri; striuri oblice neglijente pe umăr şi corp striat. Fragmentele de ceramică cenuşie proveneau de la vase diferite, descoperite mai ales între -0,70- 1m. Erau lucrate la roata de mână din pastă bună, cu sau fără concreţiuni de calcar, decorate cu linii canelate şi lustruite în reţea. Fragmentele din pastă roşie proveneau de la vase diferite: amfore, oale, vase smălţuite şi din epoci diferite. Au apărut mai ales în straturile de adâncime, între -0,70-1, 40 m.Cele câteva fragmente lucrate cu mâna erau mici, atipice, din pastă poroasă cu cioburi pisate, răspândite între 0,70-1, 46  m.

  2. Pe SH s-au finalizat cercetărilor începute anul trecut şi s-au efectuat desenele finale.Șanţul de apărare pe SH avea deschiderea superioară de 11,50 m,  adâncimea de 1,90 m. (fig.2).  Datorită nivelului ulterior de locuire, malurile erau puternic colmatate şi de aceea profilul pare să coboare în trepte. Sedimentele din şanţ sunt din pământ negru, afânat, untos. Pe fundul şanţului se văd pelicule compacte de arsură şi cenuşă, la 1,80-1,90. Materialul arheologic Dridu apare în special în partea superioară, dar fragmente specifice apar şi la adâncimea de -1,75 m. Statisticii prezentate anul trecut s-au mai adăugat 143 fragmente ceramice din toate categoriile  ridicând astfel de 778 numărul total al fragmentelor ceramice descoperite pe SH,  secţiunea cea mai bogată de pe  traseul şanţului. Din acest total 390 (50,12%) reprezintă ceramica nisipoasă, 108 (13,88%) ceramica cenuşie, 94 (12%) ceramica lucrată cu mâna şi 186 (23%) ceramica de import din pastă roşie. In concluzie, materialul arheologic din şanţ  atât pe SI cât şi pe SH, provine de la resturi menajere aruncate de locuitorii aşezării medieval-timpurii, dar dovedeşte că acesta era destul de bine păstrat, până la adâncimea de 1,40 m, ceea ce însemnă că între momentul abandonării lui şi fondarea aşezării medieval-timpurii s-a scurs puţin timp.

    1b. S-a efectuat  ridicarea topografică a şanţului de apărare pe toate secţiunile cercetate: SE, SF, SG, SH, SI şi s-a propus o reconstituire grafică a acestuia. In urma ridicării topografice s-a constatat că şanţul de apărare are formă rotundă. Lungimea totală a segmentului cercetat este de 105 m (fig.3).  Stratigrafic face parte din cea mai veche fază de locuire  medieval-timpurie de pe Popina Blagodeasca.

    2. In spatele şanţului de apărare au fost evidenţiate două niveluri de locuire medieval-timpurii.

    2. 1. Primul (de sus în jos) avea o grosime de aproximativ 0,30 m, iar în zona complexelor atingea 1 m şi se caracteriza printr-un sediment brun-negricios, cu reflexe albăstrii, afânat, omogen, grăunţos (când era uscat), pigmentat cu arsură, cenuşă, paiantă, pământ galben şi bogat în material arheologic (ceramică, oase)  şi resturi de la materiale de construcţie (pietre, paiantă, cărămidă). Acest nivel a aparţinut unor amenajări de suprafaţă, probabil locuinţe din lemn, distruse de lucrările agricole din zonă. Din acest nivel au fost evidenţiate trei  complexe din care  o locuinţă de suprafaţă cercetată parţial, o groapă cu funcţionalitate neprecizată, o groapă de bucate.

    2.1.1. LOCUINŢA DE SUPRAFAŢĂ NR. 3 (SI, c.12-14, Cas. A51)

    A fost cercetată parţial. Avea plan patrulater. Orientată NV-SE. Se delimita la 0,34 m de la nivelul actual al solului, ca o peliculă de sediment brun-negricios, afânat, granulat, cu paiantă, cioburi, oase, pietre.  O latură  avea lungimea de 3 m. La 0,54 m,  se delimita o peliculă de 1,70 x 1,40 m, compusă din bucăţi mari de vatră arsă,  arsură, cenuşă, şi care pare să provină de la un cuptor din pietre răvăşit, aflat în colţul vestic (fig.4). Nu s-au găsit urme de podea amenajată, ceea ce ne face să bănuim că locuința se afla pe nivelul medieval-timpuriu de călcare la o adâncime de 0,60 m, de la nivelul actual al solului. În suprafaţa cercetată s-au găsit 362 fragmente ceramice din care 238 din pastă cenuşie (65%), 77 din pastă nisipoasă (21%), 30 din pastă roşie de la vase de import (8,2%) şi 17 lucrate cu mâna (4,69%).  Ultimele două categorii ceramice apar în mare parte  sub nivelul locuinţei, la adâncimea de 0,70- 1 m şi de aceea nu le putem atribui acestui complex, dar corespund nivelului afectat de locuinţă.  Ceramica nisipoasă majoritară provenea de la adâncimea de 0,40-0,70 m corespunzătoare nivelului locuinţei şi era lucrată din pastă foarte bună, omogenă cu degresanţi din mai multe categorii, simpli sau în combinaţie: pastă cu nisip şi scoică; pastă cu microprundişuri; cu nisip şi cioburi pisate; caolinoidă (foarte puţină). Decorurile sunt, deasemenea, foarte diverse: striuri oblice pe striuri orizontale; linii scurte pe umăr şi valuri pe corp, registre de valuri şi striuri; striuri orizontale; valuri pe umăr; valuri formând ochiuri; striuri late, canelate; striuri oblice pe umăr şi valuri pe striuri pe corp; linii oblice pe umăr realizate ca nişte împunsături. S-au găsit şi două mărci de olar şi anume: cerc dublu şi cruce încrisă în cerc. Ceramica cenuşie, din care unele fragmente erau arse oxidant, în doar câteva fragmente  relevă aceeaşi diversitate decorativă: linii verticale lustruite, decor în reţea, decor cu caneluri late. Ca formă a fost documentată doar oala cu gât înalt.Au mai fost găsite multe bucăţi de paiantă cu urme de făţuială, fragmente de oase şi pietre de calcar. Pe baza materialului arheologic analizat şi a situaţiei stratigrafice propunem datarea complexului în a doua jumătate a secolului al X-lea-prima jumătate a secolului al XI-lea.

    2.1.2. GROAPA DE BUCATE NR.26. (S.I. c.7-8, cas. A52)

    A apărut la aproximativ 0,40 de la nivelul actual al solului ca o peliculă de cenușă și arsură. Era  colmatată în  groapa de acces a  cuptorului menajer.  (fig.5 a). Avea adâncimea de 2,12 m și trepte pe latura estică (fig.5 b). Se caracteriza de un sediment brun-negricios, foarte afânat cu cenușă și pigmenți albi de cenușă vegetală. Material arheologic relativ divers constituit din numeroase fragmente ceramice, oase de animale, etc. şi multă paiantă aproape de fund. Au fost analizate 179 fragmente ceramice din următoarele categorii: nisipoasă 101 ex.  (56,42%); cenuşie- 43 (24%); din pastă roşie de import- 25 (13,9%); lucrată cu mâna -10 (5,5%). Cele 100 de fragmente nisipoase sunt din pastă foarte bine omogenizată cu mai multe categorii de degresanţi: a) nisip şi scoică; b) nisip de granulaţie mică; c) microprundişuri; d) cu nisip abia vizibil. Decorurile sunt foarte diverse şi constau din:  striuri verticale pe orizontale; striuri oblice pe orizontală; registre de striuri, striuri rare ca nişte caneluri; valuri neglijente; striuri pe tot corpul; striuri oblice pe gât şi corp striat; valuri largi pe striuri canelate; striuri oblice pe gât şi corp striat. Ceramica cenuşie deşi puţină, prezintă fragmente arse atât oxidant cât şi reducător, decorată cu reţea de linii lustruite separate prin caneluri late sau  valuri incizate şi caneluri. Fragmentele din pastă roşie provin de la vase diferite: ulcior, amforă, vase mici. Materialul arheologic propune o încadrare cronologică de sec. X-XI.

    2.1.3. GROAPA CU FUNCŢIONALITATE NEPRECIZATĂ (Cas. A50, c.3)

    A apărut cam la -0,40 m de la nivelul actual al solului pe un nivel de detritus. Avea gura rotundă, diametrul de 1 m, adâncimea de 1,05 (fig.6). Tot inventarul gropii a constat din 10 fragmente ceramice (2 nisipoase, patru cenuşii, 4 din pastă roşie), trei fragmente de os, o piatră.

    2.2. Cel de-al doilea nivel avea aproximativ 0,20 m grosime,  caracterizat de un sediment brun-cenuşos, afânat, pigmentat cu arsură, paiantă etc. In acest nivel a fost cercetat  un cuptor menajer.

    2.2. 1. CUPTORUL MENAJER NR. 12 ( SI, c.7-9, Cas. A50, c.1,4, Cas. A52, c.2,3)Era compus din groapă de acces și vatră cotlonită în colțul NE (fig.7). Orientat  NE- SV.  A apărut la -0,60 m de la nivelul actual al solului ca un sediment brun-cenușos cu paiantă, oase, etc. Groapa de acces era trapezoidală de 2,5 x 4,3 x 1,75 m. Podeaua era din lut, la adâncimea de 1,33-1,45 m,  neamenajată, acoperită pe alocuri de  arsură de lemn, pământ ars. Vatra  avea formă de potcoavă cu dimensiunile de 1 x 1,20 m şi deschiderea gurii  de 0,50 m (fig.8). Calota se păstra intactă pe o înălțime de 0,50 m. Materialul arheologic era divers și consta din fragmente ceramice, paiantă, oase. Au fost analizate 322 de fragmente ceramice din care din pastă nisipoasă – 216 (67%); pastă cenuşie-55 (17%), din pastă roşie de la vase de import- 38 (11,8%) şi lucrată cu mâna -13 (4%). Având în vedere situaţia topo-stratigrafică a complexului,  au fost analizate fragmentele provenite de la adâncimea de -0,60-1,45 m, dar şi cele aflate în suprafaţa casetei A50. Compoziţia pastei nisipoasă prezenta aceeaşi varietate pe care am descris-o şi la complexele anterioare, urmare probabil a suprapunerii celor două niveluri de locuire. Este adevărat că se întâlnesc doar şase variante decorative dar oarecum diferite cronologic: striuri orizontale, late sau fine; registre de striuri; registre de valuri şi striuri; striuri oblice pe orizontală; valuri pe striuri. Ceramica cenuşie este arsă atât oxidant cât şi reducător cu nuanţe cromatice de la cenuşiu deschis până la brun. Fragmentele din pastă roşie sunt foarte puţine şi diferite, având în vedere dimensiunile complexului. Se remarcă o toartă de amforă pe a cărui ştampilă se află un chip uman. Majoritatea fragmentelor ceramice lucrate cu mâna sunt atipice dar se constată şi unele cu nisip şi microprundişuri, precum şi o buză dreaptă ca de căldare.

    CONCLUZIE

    Săpăturile arheologice din această campanie au adus precizări importante cu privire la:

  1. Stratigrafia aşezării. Pe secţiunile SH şi SI, stratul arheologic medieval-timpuriu, atinge grosime de aproape 1 m şi surprinde două niveluri de locuire (fig.9). Foarte importante sunt datele cu privire la ultimul  nivel de locuire medieval-timpuriu de pe Popina Blagodeasca, adică nivelul locuinţelor de suprafaţă, primul stratigrafic şi ultimul cronologic (sec. X-XI) şi relaţia dintre acesta şi nivelul de locuire anterior. S-a constatat că acest nivel se orientează spre nord-vest și a fost puternic afectat de lucrările agricole.
  2. Forma, orientarea şi caracteristicile tehnice ale şanţului de apărare.
  3. Au mai apărut încă patru noi complexe arheologice care s-au adăugat celor peste 60 cercetate până în prezent pe Popina Blagodeasca. 

     

 

 

 

 

 

 

 

DARURILE ANULUI. O CARTE

Posted on by
1

Slavă Domnului am avut un an bun. In anul 2013, a fost publicat primul volum al monografiei arheologice Vlădeni-Popina Blagodeasca.

Emilia Corbu, Vlădeni-Popina Blagodeasca, volumul I,
Editura Istros, Brăila
Anul apariţiei: 2013
Nr. de pagini: 370 (266 pagini text, 74 planşe, anexe)
Dimensiuni: 30 x 21cm
ISNB: 978-606-654-057-5

Cuprinsul cărţii este specific unei monografii arheologice.

Introducere……………………………………………………………………………………..3
Capitolul I. Premisele cercetărilor de la Vlădeni-Popina Blagodeasca…….5.
Localizare. Floră. Faună. Toponimie. Istoria locului…………………………….9.
O problemă de geografie istorică. Albia majoră a Dunării…………………..13.
Capitolul II. Complexe arheologice cercetate
II.1.Stratigrafia aşezării. Metoda de cercetare………………………………21
II.2..Prezenţa antropică pe grindul sudic al Popinei Blagodeasca……23
II.3. Locuinţe
• Locuinţe adâncite……………………………………………………………………..24.
• Locuinţe de suprafaţă………………………………………………………………..45
II.4.Cuptoare menajere……………………………………………………………………47
II.5. Gropi de bucate………………………………………………………………………64
II.6. Gropi de cult…………………………………………………………………………..86
II.7. Gropi cu funcţionalitate neprecizată…………………………………………..91
II.8. Sistemul defensiv …………………………………………………..93
II. 8.1. Palisada…………………………………………………………..95
II.8.2. Şanţul……………………………………………………………101
Capitolul III. Inventarul……………………………………………………………………….109
III.1 Ceramica.
• Ceramica din pastă nisipoasă……………………………………………………..109
• Ceramica din pastă cenuşie………………………………………………………..111
• Ceramica lucrată cu mâna………………………………………………………….118
• Ceramica smălţuită…………………………………………………………………..123
III. 2. Obiecte de uz casnic din lut…………………………………………………………125
III. 3. Piese din os şi corn…………………………………………………………………….126
III.4. Piese din metal……………………………………………………………………………127
III.5. Piese de uz casnic din piatră…………………………………………………………138
III.6. Diverse………………………………………………………………………………………139
III.7 Ceramica din alte epoci istorice……………………………………………………..139
Capitolul IV. Evoluţia aşezării din perspectiva arheologică şi istorică….145
IV.2. Relaţia dintre aşezarea de la Vlădeni-Popina Blagodeasca şi
evenimentele istorice din secolele VIII-XI………………………………………..149
IV.3. Date noi despre localizarea Onglosului…………………………………….152
IV.4. Atribuirea etnică a aşezării de la Vlădeni-Popina Blagodeasca……157

Capitolul V. Rezultatele cercetărilor pluridisciplinare
V.1. Ridicarea topografică şi ortofotoplanul………………………………………163
V.2. Datarea arheomagnetică (Dr. Călin Şuteu)…………………………………164
V.3. Rezultatele analizelor carpologice (Dr. Maria Constantinescu)……..169
V.4. Rezultatele determinărilor paleofaunistice
(Dr. Dragoş Moise)………………………………………………………………………..170
V.5. Analize paleofaunistice pe material arheologic prelucrat
(Dr.Adrian Bălăşescu)…………………………………………………………………….171
V.6. Studiu antropologic al scheletului descoperit în groapa de cult nr.1
(Drd. Vasile Gabriel)……………………………………………………………………..172

Rezumat (lb. Engleză)………………………………………………………………………….183
Cuprins (lb. Engleză)…………………………………………………………………………..217
Bibliografie generală……………………………………………………………………………219
Materiale explicative
• Lista Tabele explicative…………………………………………………………….226
• Lista inventarului metalic rezultat în urma prelucrării primare ………227
• Lista planşelor………………………………………………………………………….228
• Lista figurilor……………………………………………………………………………230
• Lista anexelor……………………………………………………………………………232
• PLANŞE
• FIGURI
• ANEXE

In loc de cuvânt înainte…o scurtă introducere

Cercetările arheologice desfăşurate pe grindul sudic al Popinei Blagodeasca (com. Vlădeni, jud. Ialomiţa) între anii 2000-2012 au dus la descoperirea şi analizarea unei aşezări medieval-timpurii importante.
A publica un prim volum monografic când cercetările se află în curs este un risc, întrucât descoperirile viitoare pot modifica opiniile de azi. Dar a publica parţial doar în rapoarte arheologice un volum important de informaţie este o lipsă de profesionalism. A lăsa neîndreptate greşelile strecurate de-a lungul anilor în rapoartele arheologice solicitate într-un interval prea scurt de la finele campaniilor de săpături, fapt ce duce fie la o informaţie incompletă, fie la o concluzie greşită, este o neglijenţă. Intre risc, lipsă de profesionalism şi neglijenţă, preferăm riscul.
Publicarea acestui volum se impunea şi din alt motiv, al corectării unui dezechilibru. Stadiul actual al cercetării arheologice medieval-timpurii indică un dezechilibru între periegheze şi cercetări sistematice. Doar în sudul României au fost repertoriate peste 200 de aşezări, în majoritate covârşitoare, rurale. In biblioteci există însă doar cinci monografii arheologice şi o singură lucrare de sinteză pentru acest teritoriu. Este inutil să mai arăt că din cele cinci lucrări, trei se referă la cetăţi bizantine care au, în virtutea istoriei lor, un specific aparte. Publicarea celor aproape 60 de complexe arheologice cercetate integral vor aduce astfel, sperăm, un plus de informaţie necesar studierii acestei epoci la nordul Dunării.
Obiectivele lucrării sunt specifice unei monografii arheologice. Ne vom referi la cadrul natural al aşezării atât la cel istoric cât şi contemporan, atât de diferit de epoca în care aşezarea a evoluat.
Apoi, am considerat necesar să spunem câteva lucruri despre istoria scrisă a locului în lumina primelor atestări documentare.
Complexele arheologice cercetate integral adică locuinţe adâncite, gropi de bucate, cuptoare menajere sunt descrise în detaliu, în conformitate cu vocabular arheologic.
Am destinat câte un capitol stratigrafiei şi evoluţiei aşezării cât şi cercetărilor interdisciplinare care întregesc demersul arheologic. Nu lipsesc nici datele referitoare la istoricul cercetărilor, dar nici studiile speciale dedicate fie unor anumite categorii ceramice, fie unor evenimente, fie unor aspecte specifice istoriei şi arheologiei medieval-timpurii.
Inceputul cercetărilor arheologice se datorează domnului prof. univ. dr. Ştefan Olteanu sub coordonarea căruia săpăturile au debutat în anul 2000.
Deasemenea am beneficiat de sprijinul unor specialişti, cărora le adresez întreaga mea consideraţie şi mă refer la domnii Dragoş Moise şi Adrian Bălăşescu care s-au ocupat de cercetarea unei părţi a materialului paleofaunistic, la doamna Maria Constantinescu autoarea analizelor carpologice şi nu în ultimul rând la domnul Călin Şuteu, autorul determinărilor arheomagnetice.
Un cuvânt de mulţumire trebuie să adresez şi lucrătorilor, elevi dar şi adulţi din comuna Vlădeni pentru răbdarea, silinţa şi ascultarea de care au dat dovadă.
Sperăm ca publicarea acestor rezultate să fie o contribuţie la arheologia Bărăganului care se dovedeşte, iată, locuit din timpuri istorice şi nu populat în timpuri moderne, aşa cum din lipsă de informaţie susţin unii etnografi până azi. Să nu uităm că în judeţul Ialomiţa se află o serie de situri arheologice importante la nivel naţional cum ar fi Piscul Crăsani, Oraşul de Floci, Dridu (aşezarea care a dat denumirea eponimă culturii medieval-timpurii – secolele VIII-XI) din România. Aceste premise constituie un argument pentru lucrare de faţă.

Dr. Emilia Corbu

RAPORT PRELIMINAR AL SĂPĂTURILOR ARHEOLOGICE DIN AŞEZAREA MEDIEVAL-TIMPURIE (SEC. VIII-XI) DE LA VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA (jud. Ialomiţa) din anul 2012

Posted on by
3

RAPORT PRELIMINAR AL SĂPĂTURILOR ARHEOLOGICE DIN AŞEZAREA MEDIEVAL-TIMPURIE  (SEC. VIII-XI) DE LA VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA (jud. Ialomiţa) din anul 2012

Proiect finanţat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional

Dr. Emilia Corbu

 

Săpăturile arheologice de la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa)-cod sit-94802.01- au  fost efectuate pe baza autorizaţiei de săpătură nr.63/2012,  în perioada 6 august-29 septembrie 2012 şi  coordonate de dr. Emilia Corbu, responsabil ştiinţific de şantier. A fost cercetată o suprafaţă de 159 mp la o adâncime de 1m şi s-a ajuns la adâncimea de 2 m pe suprafaţa SH c.16-c.20

Obiectivul principal al campaniei a fost investigarea unui fossatum unic până în prezent în aşezările medieval-timpurii de la nordul Dunării. In acest scop au fost trasate următoarele secţiuni şi casete:

SG c.11-c.15 ( 10 x 1,5 m) pentru investigarea zonei aflate în faţa şanţului de apărare.

SH (40 m x 2 m) pentru investigarea zonei aflate în spatele şanţului, deci a zonei apărate de şanţ, precum şi a orientării şi formei întregului complex.

Cas. A 46, A47, A48, A49 ( 4 x 4 m fiecare) pentru cercetarea integrală a unor complexe aflate în spatele şanţului.

Deasemenea am continuat cercetarea în casetetele A 42 şi A 43 deschise în campania precedentă şi în care ne-am adâncit pentru a surprinde orientarea şanţului.

Au fost cercetate integral  următoarele complexe:

1)       locuinţă adâncită medieval-timpurie (SH c.1-c.3-Cas. A 48), devenită în planul aşezării Bordeiul nr. 11

2)      locuinţă adâncită medieval-timpurie (SH c.6-c.8-Cas. A 46) devenită în planul aşezării Bordeiul nr. 12.

3)       cuptor menajer medieval-timpuriu ( SH 1-2) devenit în planul aşezării Cuptorul menajer  nr. 9

4)      cuptor menajer medieval-timpuriu ( SH. 13, Cas. A 49) devenit în planul aşezării Cuptorul menajer nr.10.

5)      groapă medieval-timpurie cu funcţionalitate neprecizată(Cas. A 46, carou 2-3)

6)      Fossatum-ul a fost cercetat integral pe SH c.13-15) şi de-a lungul profilului nordic pe SH c.16-20.

Au fost doar intersectate şi cercetate parţial următoarele complexe aflate în faţa fossatum-ului:

7)      locuinţă getică adâncită (SG c.11-12)

8)      Complex nedeterminat (SG c.13-15)

 

FOSSATUM (SH. C.15-C.19)

Deşi a fost obiectivul principal al campaniei, complexul a fost cercetat doar spre finalul perioadei de săpături şi aceasta datorită  faptului că situl arheologic se află în exploatare agricolă, vinovată de această situaţie fiind Direcţia pt. Cultură Ialomiţa. Aşa că am aşteptat recoltarea sorgului petrecută la începutul lunii octombrie.

Detalii stratigrafice. Acest şanţ este unic în aşezările de la nordul Dunării, aşa că a fost cercetat cu toată atenţia.Au fost trasate două secţiuni paralele SG ( în 2011, 2012) şi SH (2012) aflate la 15 m distanţa în partea vestică a aşezării, orientate E-V. SG avea dimensiunile de 30 m x 1,50 m şi SH avea 40 x 2 m. Au fost împărţite în carouri de 2 m. Prima constatare importantă a fost că şanţul este rotund, arcuindu-se spre vest, aşa se face că apare pe traseul SG în carourile C.5-C.10 şi pe SH în carourile C 15-C19. Arcuirea se surprinde exact pe profilul sudic al Cas. A 42- Cas. A43 aflate între cele două secţiuni.Orientarea  şanţului este NE-SE.

Pe traseul SH şanţul are formă albiată şi coboară în trepte de la -1,20 (c.15) la -1,75 (c.16-c.19) urcând iarăşi la -1,20 (c.20). Lăţimea totală a şanţului era de 11,70 m, iar lăţimea la adâncimea maximă era de 7 m (fig.2 a,b). La fel ca şi pe traseul SG, a fost găsită la marginea interioară a şanţului o groapă de par cu diametrul de 0,40 ceea ce ne indică o palisadă simplă de stâlpi groşi  din lemn ce delimita complexul de o parte şi alta.

Spre deosebire de SG unde adâncimea este doar de 1 m, pe SH adâncimea maximă este de 1,75 m, ceea ce ne sugerează fie că săparea şanţului a fost la un moment dat abandonată, fie spre capăt şanţul era mai puţin adânc.

Constatarea cea mai importantă însă este aceea că  ,,fossatumul,, de pe SG  este unul şi acelaşi complex cu şanţul de apărare cercetat în anii anteriori pe SE/ 2006 şi SF/2007 unde avea adâncimea de 2 m şi aceeaşi formă rotunjită. Că este acelaşi şanţ o dovedeşte şi sedimentul brun-negricios, afânat, untos. Deosebirea este că pe SG şi SH se află în imediata vecinătate a zonei de locuire şi din acest motiv are un inventar divers provenit de la resturile menajere ale celor două faze de locuire ulterioare şanţului. Acest aspect a influenţat şi situaţia stratigrafică. Astfel că pe SE şi SF se conturează la –o,30 m în timp ce pe SH apare  la -0,40 sub o fază de locuire medieval-timpurie.

Inventarul şanţului este destul de bogat şi constă din 594  fragmente ceramice din pastă nisipoasă, pastă cenuşie, ceramică lucrată cu mâna, importuri şi din alte epoci istorice.  Acestora se adaugă câteva piese din os şi metal care se află în lucru. Au apărut destul de multe oase fragmentare de animal, pietre, paiantă, zgură, pietre.

Ceramica nisipoasă este reprezentată de 358 fragmente (60%) neîntregibile provenite de la mai multe vase lucrate din pastă diferită. Cele mai multe au apărut între 0,30-0,70 m. Majoritatea sunt lucrate din pastă omogenă cu nisip de granulaţie medie, ardere reducătoare relativ uniformă. Unele au angobă cărămizie.   Decorul este divers: registre de valuri alternate cu striuri; mănunchiuri de striuri oblice pe orizontale; valuri formând ochiuri între ele, reghistre de striuri alternate cu valuri. Altele sunt lucrate din pastă cu nisip şi microprundiş cu angobă cărămizie şi decor striat. In fine, o mică parte sunt din pastă de foarte bună calitate,omogenă cu nisip abia vizibil şi ardere reducătoare cu decoruri bazate pe striuri orizontale. Se constată şi prezenţa pastei cu nisip şi scoică. Un număr infim sunt din pastă caolinoidă.

Cele 86 (14%) de fragmente de ceramică cenuşie sunt din pastă de foarte bună calitate cu concreţiuni de calcar, omogenă, ardere bună reducătoare cu nuanţe cromatice de la cenuşiu cimentos la cenuşiu-închis. Sunt decorate cu linii lustruite vertical şi în reţea. Unele sunt arse oxidant.

Un număr de 105 (18%) de fragmente ceramice sunt din pastă roşie, de bună calitate, cu sau fără  concreţiuni de calcar, ocru sau mică, provenite de la vase diferite: amfore, oale sau vase mici. Majoritatea sunt de provenienţă antică sau medieval-timpurii. Doar 6 sunt medieval-târzii.

In fine, au apărut şi 45 fragmente lucrate cu mâna (8%). Ne interesează cele  apărute la adâncime mare de -0,85 m şi care sunt din pastă cu nisip şi cioburi pisate de factură medieval-timpurie.

Inventarul ceramic destul de sărac prezentat mai sus  coroborat cu stratigrafia şanţului (aglomerarea lor până la -0,70 şi mai puţin sub) indică de fapt perioada în care şanţul era dezafectat şi folosea probabil ca groapă menajeră. Pe baza ceramicii nisipoase şi a raportului dintre toate categoriile ceramice prezente în complex, ne indică o datare în a doua jumătate a sec.IX-începutul sec. X. Şanţul de apărare se datează pe baza tipologiei şi topostratigrafiei în secolele VII-IX, aşa cum vom vedea mai jos.

 

 

COMPLEXE AFLATE ÎN SPATELE ŞANŢULUI DE APĂRARE

 

BORDEIUL NR. 11 (SH c.1-c.3-Cas. A 48)

Dimensiuni şi orientare.

Are plan patrulater de 4,50 x 4 m, orientat NE-SV, cu podeaua la -1,38 m. Intrarea se afla pe latura de SE şi cobora în trepte la -0,79, -1,15, -1,29. Pe podea se aflau patru gropi de par, provenite probabil atât de la bordei cât şi de la cuptorul menajer care l-a suprapus. Avea un cuptor cotlonit în colţul estic, oval, de 1,50 x 1,20 m şi cu vatra la -1,13 m. Patul de ardere al vetrei, gros de 8 cm,  rezultase în urma folosirii îndelungate atât în cadrul bordeiului cât şi a cuptorului menajer ulterior.

Detalii stratigrafice

S-a delimitat la -0,43 cm de la nivelul actual al solului ca o serie de lentile de pământ galben amestecat cu brun, paiantă şi material arheologic. In centru, sedimentul era brun-cenuşiu amestecat cu arsură şi paiantă. Situaţia stratigrafică inedită constă în aceea că  a fost suprapus de cuptorul menajer nr. 9 care i-a folosit parţial groapa şi cuptorul. Bordeiul se afla acoperit cu un strat gros de pământ galben de 0,30-0,40 m  surprins pe aproape toată suprafaţa între -0,90-1,20 m. In SH c.3, mantaua de pământ galben începe de la -0,70 m. Cam de pe la -1,13 m am intrat în sedimentul propriu-zis al locuinţei care era brun-maroniu, f. afânat cu pelicule negricioase. Podeaua se afla la -1,30 -1,38 din pământ bătut. Este a doua locuinţă de pe Popina- Blagodeasca care a fost acoperită cu pământ galben, ceea ce ne sugerează o reamenajare a ariei de locuire, o fază de locuire nouă survenită la scurt timp după dezafectarea fazei anterioare

Inventarul bordeiului a fost sărac.Am luat în studiu doar 112  fragmente apărute pe fundul bordeiului între -1 m-1,40 m. Acestea aparţin următoarelor categorii ceramice: nisipoasă, cenuşie,  şi ceramica lucrată cu mâna şi fragmente din alte epoci istorice. Ceramica nisipoasă, doar 69 fragmente (62%)  se evidenţiată prin pastă de foarte bună calitate cu nisip fin,  bine omogenizată, ardere reducătare până la negru şi decorată cu striuri orizontale de diferite grosimi de la cele fine până la caneluri late. Secundar se află pasta cu nisip de granulaţie medie, dar bine omogenizată şi deasemenea cu ardere reducătoare bună, deşi se constată şi fragmente exfoliate. Ne atrage atenţia un fragment de tăviţă din pastă cu nisip de granulaţie medie, lucrat  cu mâna şi îndreptat la roata de mână, cu ardere  pătată, vas ce se încrie în orizonturile timpurii ale culturii Dridu. Din categoria ceramicii cenuşii s-au găsit doar 5 fragmente (4%) din pastă fină, ardere reducătoare bună decorate cu linii lustruite vertical. In fine, fragmentele ceramice din alte epoci istorice lucrate din pastă roşie, de bună calitate provin însă de la vase diferite, amfore, oale etc. şi reprezintă 19% (21 fragmente). Având în vedere însă dimensiunile complexului, răspândirea lor, faptul că unele atipice pot fi antice, nu pot contribui la datarea complexului.  Acelaşi lucru se poate spune şi despre cele 17 fragmente  lucrate cu mâna (15%) deşi unele sunt de factură medieval-timpurie.

Pe baza inventarului şi a stratigrafiei propunem o datare de sec.VIII-IX d. Chr.

 

BORDEIUL NR. 12 (SH c.6-c.8-Cas. A 46)

 

Dimensiuni şi orientare

Plan pătrat de 4 x 4 m, orientat NE-SV. Podeaua se afla la -0,95 m. Cuptorul era cotlonit parţial în colţul vestic şi se prelungea cu o vatră lutuită în faţă spre interiorul locuinţei. Vatra era rotundă cu diametrul de 1 m.  Toată latura de NV a cuptorului era arsă, arsură ce se întindea şi pe podea, ceea ce ne sugerează distrugerea acestei locuinţe prin incendiu.

Detalii stratigrafice.

S-a delimitat la -0,30-0,35 m ca un sediment brun-maroniu, afânat, cu lentile de pământ galben, cărămidă, chirpic, arsură, material arheologic divers. O groapă de doar    –o,60 m aflată pe colţul nordic ne sugerează consolidarea pereţilor locuinţei cu tălpici de lemn.

Inventarul constă din ceramică, fragmente de oase de animale, fragmente din piese din fier în stare deteriorată de conservare (cuţit, pinten?, două fragmente de lupe de fier), o fusaiolă bitronconică, o săgeată din fier foliformă, gresii, un fluier din lut(?). Au fost găsite 632 de fragmente din mai multe categorii ceramice: din pastă nisipoasă, cenuşie, lucrată cu mâna şi din alte epoci istorice. O parte din acest material poate să aparţină gropii care l-a intersectat, dintr-o fază ulterioară, dar departajarea este dificil de făcut, de vreme ce groapa a fost săpată în chiar umplutura bordeiului. Prin analogie, celelalte gropi de bucate sau cu funcţionalitate neprecizată erau aproape lipsite de inventar. Din ceramică nisipoasă se aflau 380 de fragmente ceramice (60%) din pastă de mai multe tipuri:a) din pastă cu nisip fin, abia vizibil, foarte omogenă, arsă reducător şi decorată cu striuri de diferite grosimi; b) pastă cu nisip de granulaţie mică şi medie, vizibil, arsă reducător, decorate cu striuri în diverse combinaţii, mănunchiuri de striuri oblice pe orizontale, şi mănunchiuri de striuri încrucişându-se între ele, valuri alternate cu striuri; c) pastă cu microprundişuri din care unul are decor ,,cu unghia,, pe gât; d) pastă cu scoică; e) pastă caolinoidă; f) cu nisip şi cioburi pisate.  Variantele c,d,e sunt mai rare. Cele de la nivelul de -0,70 au depuneri mari de calcar, ce sugerează un bordei incendiat.

Cele circa 57 exemplare (11%) diin pastă fină cu rare concreţiuni de calcar, arsă reducător cu nuanţe de cenuşiu cimentos sau aproape negru erau decorate cu linii lustruite vertical,  în reţea sau în mănunchiuri oblice. Unele sunt arse oxidant de culoare cărămizie. Provin de la vase diferite, identificate fiind oala cu toarte în bandă lată şi ulciorul.

Ceramica lucrată cu mâna, circa 38 fragmente (6%) este foarte  puţină în ansamblul complexului dar provine din apropierea podelei.

Se adaugă o serie de fragmente de import din care cele mai importante sunt din pastă roşie (105 ex.  adică 17%) provenite de la vase diferite, în special amfore.Acestea apar mai ales în straturile superioare.

Trebuie să adaugăm prezenţa unor fragmente ceramice din pastă cenuşie lucrare la roata rapidă provenite de la un vas cu fundul plat. Tot din alte epoci istorice sunt şi 17 fragmente din pastă micacee şi 13 smălţuite.

Aşa cum arătam, locuinţa a fost intersectată de o groapă mai târzie care i-a bulversat oarecum stratigrafia, nemaiputându-se face o departajare între materialul provenit din diverse secvenţe stratigrafice. Considerăm pe baza inventarului şi a stratigrafiei că bordeiele nr.11 şi 12 au făcut parte din acelaşi nivel de locuire dar din faze diferite, fiind datat în secolele IX-X.

 

 

CUPTORUL MENAJER NR.10 ( SH, C.1-2)

 

Aşa cum arătam la stratigrafia bordeiului nr. 11, acest complex a folosit parţial bordeiul. Cei care au amenajat cuptorul menajer  au acoperit cu pământ galben bordeiul cam până la -0,70-0,80 m şi  i-au păstrat cuptorul. A rezultat o amenajare uşoară pe stâlpi de lemn ale căror gropi se mai observă pe podeaua bordeiului. Noul complex se delimita la -0,30 -0,40 m de la nivelul actual ca un sediment gri-cenuşos, foarte afânat, cu pigmenţi de pământ galben, cenuşă şi arsură. Groapa de acces avea dimensiuni de 2,50x 2,50 m cu adâncimea de -0,82 m, orientat NE-SV cu cuptorul la E. Vatra   păstra aceleaşi dimensiuni de 1,50 x 1,20 m.

Inventarul, destul de sărac, luat în lucru provine din stratul arabil până la adâncimea de -0,80 m. Au fost găsite 232 fragmente ceramice aparţinând următoarelor specii:ceramica nisipoasă, cenuşie, lucrată cu mâna şi din alte epoci istorice.

Cele 111 fragmente (48%) din pastă nisipoasă înregistrează în funcţie de compoziţia pastei mai multe variante. Cele mai multe sunt din pastă cu nisip de granulaţie medie, dar de bună calitate, bine omogenizată, ardere bună reducătoare şi decorate cu striuri în diverse combinaţii: valuri alternate cu striuri, mănunchiuri de striuri oblice pe orizontale dar şi pe verticale, valuri formând ochiuri între ele, striuri oblice pe umăr şi corp striat. La unele exemplare pasta era rugoasă cu microprundişuri.  Pe locul secund se află pasta cu nisip fin, bine omogenizată, ardere reducătoare până la negru, decorată în special cu striuri orizontale. Sporadic apare  pasta caolinoidă.

Din categoria cenuşie s-au găsit 37 fragmente (16%) din pastă cu rare concreţiiuni de calcar, cimentoasă, de bună calitate, decorată cu linii lustruite vertical, în reţea şi o canelură orizontală. Unele fragmente cu decor în reţea sunt arse oxidant.

Ceramica lucrată cu mâna are un procent ridicat (33 ex. adică 14%) dar provine din toate straturile complexului, de la  vase diferite din pastă diferită, semifină sau rugoasă, arsă oxidant, pătat sau reducător, din care unele sunt de factură antică. Tot aici a apărut un fragment de tăviţă.

Fragmentele din alte epoci istorice au deasemenea un procent semnificativ (49 ex. adică 21%) şi provin de la vase diferită din pastă roşie, de la amfore în special dar şi  oale şi au fost găsite în toate straturile complexului.

Propunem datarea cuptorului menajer nr. 10 în  a doua jumătate a secolului al –X-lea.

 

CUPTORUL MENAJER NR.11 ( SH. C.13- Cas. A 49)

 

De  la – 0,30 m  pe toată caseta A49 se afla  un sediment brun-negricios, foarte afânat, pe alocuri grăunţos cu lentile de cenuşă.  Din acest nivel arheologic s-a delimitat la aproape -0,70 m  groapa de acces a cuptorului, oarecum trapezoidală cu colţuri rotunjite, de 2,50 x 2 m şi adâncă de -1,29 m şi o vatră cotlonită. Intregul complex avea dimensiunile de 4 x 2,50 m.  Intrarea se afla pe latura de NV aşa cum ne sugerează o treaptă aflată la -0,92 m. Vatra era cotlonită în colţul nordic, era rotundă cu diametrul de 1,50 m şi avea adâncimea de -1,21 m. Patul de ardere al vetrei avea grosimea de 9 cm şi sugerează o utilizare îndelungată.

Pe capătul SE al gropii de acces se aflau patru gropi de pari, adânci de -1,43 care par să nu aibă legătură cu complexul. Posibil să provină de la o  palisadă dintr-o altă fază de locuire. Ar corespunde cu traseul SP3.

Inventarul acestui bordei constă din 302 fragmente ceramice din categorii diferite de pastă: nisipoasă, cenuşie, lucrată cu mâna şi importuri.Ceramica nisipoasă este  majoritară ( 181 fragmente, adică 60%)  şi se constată prezenţa mai multor categorii de  pastă: cu nisip de granulaţie medie, angobă cărămizie şi decor divers; a pastei cu nisip fin, foarte bine omogenizată şi cu ardere reducătoare. Sporadic apar şi pasta cu microprundişuri, pasta caolinoidă şi pasta cu nisip şi scoică, pasta cu nisip şi cioburi pisate. Alte decoruri, în afară de cele pe baza striurilor orizontale de grosimi diferite, sunt: valuri formând ochiuri între ele, registre de valuri şi striuri, valuri formând ochiuri între ele, linii scurte oblice  pe gât, striuri oblice.

Ceramica cenuşie (64 ex. adică 21%) . Fragmentele provin de la mai multe vase, printre care şi o oală cu buza scurtă şi  toartă lată prinsă de buză cu decor lustruit vertical. In general pasta este cimentoasă de bună calitate.

Un procent semnificativ  de 12% ( 37fragmente) este cel al fragmentelor din pastă roşie de la vase de import, în special amfore dar şi oale sau vase de mic volum. Fragmentele erau împrăştiate în toată umplutura, atipice şi posibil antice.

Nu lipsesc nici fragmentele ceramice lucrate cu mâna (17 ex. adică 6%) din care multe mici şi atipice. Datare propusă: a doua jumătate a secolului al –IX-lea.

 

GROAPĂ CU FUNCŢIONALITATE NEPRECIZATĂ (Cas. A46, c.2-3)

Aproape de centrul bordeiului 12,  sedimentul era negricios, afânat, grăunţos şi provenea aşa cum vom vedea de la o groapă care perfora podeaua bordeiului. Diametrul acesteia era de 1,50 x 1,20 m. Fundul cobora în pantă de la -1,27 la -1,43 m. Având în vedere adâncimea mică a gropii faţă de podea rezultă că groapa nu aparţinuse bordeiului ci era ulterioară.

 

COMPLEXE AFLATE ÎN FAŢA ŞANŢULUI DE APĂRARE

Pentru a investiga această zonă, în acest an am prelungit secţiunea SG cu încă 10 m şi am constatat că stratigrafic avem altă situaţie:

a)      stratul  medieval timpuriu este foarte subţire deşi materiale arheologice medieval-timpurii apar atât în stratul arabil cât şi în strat până la aproape -0,30 m. Sub stratul medieval-timpuriu se află un strat antic caracterizat de un sediment gri-cenuşiu, foarte afânat, cenuşos. In acest strat am intersectat două complexe pe care le-am cercetat parţial. Este vorba de o locuinţă  care apare pe SG c.11-c.12, caracterizată de multă cenuşă şi arsură şi care se adânceşte până la -1,40 m. Acest complex a fost distrus parţial de şanţul de apărare şi de amenajările pendinte acestuia.

b)      In SG c.14-15 apare un alt complex nedeterminat încă, adâncit până la 1 m, posibil o altă locuinţă.

 

Concluzii.

Campania din anul 2012 ne-a adus  două clarificări  importante:

  1. Cu privire la evoluţia aşezării. Complexele apărute pe traseul SH constituie un veritabil ,,sandwich stratigrafic,, care confirmă existenţa a trei niveluri de locuire din care cel mai vechi cu două faze. Prima situaţie de acest gen a mai apărut cu ani în urmă pe traseul Cas. B7-B10.
  2. ,,Fossatumul,, de pe SG şi şanţul de pe SE şi SF sunt acelaşi complex,   un şanţ de apărare, descoperire unică până în prezent în aşezările de la nordul Dunării. Face parte din cel mai vechi nivel de locuire. Nu excludem posibilitatea ca aşezarea medieval-timpurie în faza finală să se fi extins şi pe grindul vestic, adică dincolo de limitele trasate iniţial de şanţ. Pe toate secţiunile şanţul se delimita la -0,30 m (cu excepţia SH, unde apare la -0,40 m sub un nivel de locuire), cobora din stratul medieval-timpuriu aflat  sub stratul arabil. Avea profil albiat cu deschiderea superioară mai largă decât baza.  Lăţimea  era variabilă de la  8, 75 m, 9 m şi respectiv 11,70 m (pe traseul SH. La bază avea constant doar 7 m. Adâncimea  era de 2 m (pe traseul SE)  de  1,75 (SF, SH) şi 1 m (SG). La partea vestică a  şanţului se mai păstrau gropi de pari, groşi de 0,30 m, probabil de la un gard  de lemn ce sprijinea malul.

Prima constatare importantă a fost că şanţul este arcuit  ca un semicerc spre vest. Aşa se face că apare pe traseul SG în carourile C.5-C.10 şi pe SH în carourile C 15-C19. Arcuirea se surprinde exact pe profilul sudic al Cas. A 42- Cas. A43 deschise între cele două secţiuni. Orientarea  şanţului este NE-V-SE.

Ovalul avea  deschiderea maximă spre aşezare şi  vârful spre vest. Pământul galben scos din şanţ a fost folosit pentru ridicarea palisadei nr.3. Sedimentul din şanţ  este brun, afânat, untos în partea superioară şi amestecat cu pelicule de pământ galben în partea inferioară, provenite de la prăbuşirea  unui mic val care întărea un gard  de lemn ale cărui gropi de pari se mai observă pe lângă peretele  de vest al şanţului.

Din partea superioară, până la adâncimea de -0,70 m, provine cea mai mare parte a materialului ceramic descoperit.

Datarea acestui complex inedit s-a făcut pe baza inventarului dar şi a contextului arheologic.  Dacă în urmă cu şase ani mai aveam dubii în privinţa atribuirii şanţului de apărare de pe SE şi SF, cercetările din 2012 ne-au lămurit deplin.

El trebuie legat de epoca cu cea mai mare durată de vieţuire  pe grindul sudic şi aceasta este aşezarea medieval-timpurie. In nici o altă epocă istorică atestată arheologic pe grindul sudic locuirea nu a avut amploarea din secolele IX-XI. Locuirea getică a fost sporadică, la fel şi prezenţa de secol II-III sau din evul mediu-târziu. Cu alte cuvinte este vorba de un şanţ de apărare medieval-timpuriu.

Considerăm că se încadrează primei faze din cel mai vechi nivel de locuire de pe Popina Blagodeasca. Incadrarea cronologică propusă de noi era de secol VII-început de sec. IX. Situaţia lui, dimensiunile şi adâncimea inegală ne dă impresia unui şanţ de apărare neterminat, conceput şi realizat cu prilejul unui eveniment neprevăzut. Faptul că un cuptor menajer este destul de aproape de acesta, ne sugerează că în nivelul II de locuire şanţul era deja parţial colmatat.

Sistemul defensiv de la Blagodeasca are analogie directă cu cea mai veche fortificaţie de la Dăbâca[1](jud. Cluj). Analogia constă în modul de construcţie al palisadei (în care paramentul de lemn este înfipt într-un şanţ),  în dimensiunile şanţului de apărare (care are o deschidere maximă de 9 m şi adâncimea de doar 1,5 m) şi în distanţa dintre şanţul de apărare şi palisadă.

Pentru o datare timpurie a complexului în secolele VII-IX pledează planul, dimensiunile, tipul constructiv al palisadei, stratigrafia şi situaţia topostratigrafică despre care vom vorbi în continuare. Datarea fortificaţiei de la Dăbâca în secolul X este orientativă pentru noi. La rândul ei, Dăbâca are analogii directe cu fortificaţia de la Staro-Mesto (Cehoslovacia) datată în secolul IX. In Polonia, Germania, cetăţile inelare sau în formă de potcoavă sunt datate în secolul VII-X[2].

 

 

 

 

 

 

COMPLEX

 TOTAL FRAGMENTE CERAMICE CERAMICA NISIPOASĂ CERAMICA CENUŞIE CERAMICA LUCRATĂ CU MÂNA IMPORTURI ŞI DIN ALTE EPOCI ISTORICE
ŞANŢUL DE APĂRARE 594 358 (60%) 86 (14%) 45 (8%) 105 (18%)
BORDEI NR.11 112 (găsite între

-1-1,40 m)

 69 (62%) 5 (4%) 17 (15%) 21 (19%)
BORDEI

NR.12

 632 380 (60%) 57 (11%) 38 (6%) 105 (17%)
CUPTOR MENAJER 10 232 111 (48%) 37 (16%) 33 (14%) 49 (21%)
CUPTOR MENAJER 11 302 181 (60%) 64 (21%) 17 (6%) 37 (12%)

 


[1] Stefan Pascu, Mircea Rusu şi colaboratorii, Cetatea Dăbâca, Acta Musei Napocensis, V, 1968, p.163

[2] M. Rusu, Castrum, Urbs, Civitas, Acta Musei Napocensis, VIII, 1971, p.200

PROIECT FINANŢAT DE MINISTERUL CULTURII ŞI PATRIMONIULUI NAŢIONAL

Posted on by
6

RAPORT PRELIMINAR AL SĂPĂTURILOR ARHEOLOGICE DIN AŞEZAREA MEDIEVAL-TIMPURIE  (SEC. VIII-XI) DE LA VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA (jud. Ialomiţa) din anul 2012

Proiect finanţat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional

Dr. Emilia Corbu

 Săpăturile arheologice de la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa)-cod sit-94802.01- au  fost efectuate pe baza autorizaţiei de săpătură nr.63/2012,  în perioada 6 august-29 septembrie 2012 şi  coordonate de dr. Emilia Corbu, responsabil ştiinţific de şantier. Au fost angajaţi un număr de 16 lucrători zilieri. Au fost aprobate fonduri din partea Muzeului Judeţean Ialomiţa şi a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Cultural Naţional. A fost cercetată o suprafaţă de 159 mp la o adâncime de 1m şi s-a ajuns la adâncimea de 2 m pe suprafaţa SH c.16-c.20

Obiectivul principal al campaniei a fost investigarea unui fossatum unic până în prezent în aşezările medieval-timpurii de la nordul Dunării. In acest scop au fost trasate următoarele secţiuni şi casete:

SG c.11-c.15 ( 10 x 1,5 m) pentru investigarea zonei aflate în faţa şanţului de apărare.

SH (40 m x 2 m) pentru investigarea zonei aflate în spatele şanţului, deci a zonei apărate de şanţ, precum şi a orientării şi formei întregului complex (fig.1).

Cas. A 46, A47, A48, A49 ( 4 x 4 m fiecare) pentru cercetarea integrală a unor complexe aflate în spatele şanţului.

Deasemenea am continuat cercetarea în casetetele A 42 şi A 43 deschise în campania precedentă şi în care ne-am adâncit pentru a surprinde orientarea şanţului.

Au fost cercetate integral  următoarele complexe:

1)       locuinţă adâncită medieval-timpurie (SH c.1-c.3-Cas. A 48), devenită în planul aşezării Bordeiul nr. 11

2)      locuinţă adâncită medieval-timpurie (SH c.6-c.8-Cas. A 46) devenită în planul aşezării Bordeiul nr. 12.

3)       cuptor menajer medieval-timpuriu ( SH 1-2) devenit în planul aşezării Cuptorul menajer  nr. 9

4)      cuptor menajer medieval-timpuriu ( SH. 13, Cas. A 49) devenit în planul aşezării Cuptorul menajer nr.10.

5)      groapă medieval-timpurie cu funcţionalitate neprecizată(Cas. A 46, carou 2-3)

6)      Fossatum-ul a fost cercetat integral pe SH c.13-15) şi de-a lungul profilului nordic pe SH c.16-20.

Au fost doar intersectate şi cercetate parţial următoarele complexe aflate în faţa fossatum-ului:

7)      locuinţă getică adâncită (SG c.11-12)

8)      Complex nedeterminat (SG c.13-15)

Documentaţia constă în: carnet de şantier completat zilnic, circa 500 de fotografii digitale, un număr de 33 de desene pe hârtie milimetrică reprezentând planuri şi profile, etape de lucru şi desene finale, circa 250 de pungi de material ceramic selectate pe carouri şi secţiuni. In prezent materialul documentar se află în lucru.

FOSSATUM (SH. C.15-C.19)

Deşi a fost obiectivul principal al campaniei, complexul a fost cercetat doar spre finalul perioadei de săpături şi aceasta datorită  faptului că situl arheologic se află în exploatare agricolă, vinovată de această situaţie fiind Direcţia pt. Cultură Ialomiţa. Aşa că am aşteptat recoltarea sorgului petrecută la începutul lunii octombrie.

Detalii stratigrafice. Acest şanţ este unic în aşezările de la nordul Dunării, aşa că a fost cercetat cu toată atenţia.Au fost trasate două secţiuni paralele SG ( în 2011, 2012) şi SH (2012) aflate la 15 m distanţa în partea vestică a aşezării, orientate E-V.

SG avea dimensiunile de 30 m x 1,50 m şi SH avea 40 x 2 m. Au fost împărţite în carouri de 2 m. Prima constatare importantă a fost că şanţul este rotund, arcuindu-se spre vest, aşa se face că apare pe traseul SG în carourile C.5-C.10 şi pe SH în carourile C 15-C19. Arcuirea se surprinde exact pe profilul sudic al Cas. A 42- Cas. A43 aflate între cele două secţiuni.Orientarea  şanţului este NE-SE.

Pe traseul SH şanţul are formă albiată şi coboară în trepte de la -1,20 (c.15) la -1,75 (c.16-c.19) urcând iarăşi la -1,20 (c.20). Lăţimea totală a şanţului era de 11,70 m, iar lăţimea la adâncimea maximă era de 7 m (fig.2 a,b). La fel ca şi pe traseul SG, a fost găsită la marginea interioară a şanţului o groapă de par cu diametrul de 0,40 ceea ce ne indică o palidadă simplă de stâlpi groşi  din lemn ce delimita complexul de o parte şi alta.

Spre deosebire de SG unde adâncimea este doar de 1 m, pe SH adâncimea maximă este de 1,75 m (fig.2b), ceea ce ne sugerează fie că săparea şanţului a fost la un moment dat abandonată, fie spre final şanţul era mai puţin adânc.

Constatarea cea mai importantă însă este aceea că acest fossatum este unul şi acelaşi complex cu şanţul de apărare cercetat în anii anteriori pe SE/ 2006 şi SF/2007 unde avea adâncimea de 2 m şi aceeaşi formă rotunjită. Că este acelaşi şanţ o dovedeşte şi sedimentul brun-negricios, afânat, untos. Deosebirea este că pe SG şi SH se află în imediata vecinătate a zonei de locuire şi din acest motiv are un inventar divers provenit de la resturile menajere ale celor două faze de locuire ulterioare şanţului. Acest aspect a influenţat şi situaţia stratigrafică. Astfel că pe SE şi SF se conturează la –o,30 m în timp ce pe SH apare  la -0,40 sub o fază de locuire medieval-timpurie.

Inventarul şanţului este destul de bogat şi constă din fragmente ceramice din pastă nisipoasă, pastă cenuşie şi caolinoidă precum şi alte piese din os şi metal care se află în lucru. Au apărut destul de multe oase fragmentare de animal, pietre, paiantă şi alte resturi de construcţii.

COMPLEXE AFLATE ÎN SPATELE ŞANŢULUI DE APĂRARE

BORDEIUL NR. 11 (SH c.1-c.3-Cas. A 48)

Dimensiuni şi orientare.

Are plan patrulater de 4,50 x 4 m, orientat NE-SV, cu podeaua de -1,38 m (fig.3). Intrarea se afla pe latura de SE şi cobora în trepte la -0,79, -1,15, -1,29. Pe podea se aflau patru gropi de par, provenite probabil atât de la bordei cât şi de la cuptorul menajer care l-a suprapus. Avea un cuptor cotlonit în colţul estic, oval, de 1,50 x 1,20 m şi cu vatra la -1,13 m. Patul de ardere al vetrei, gros de 8 cm,  rezultase în urma folosirii îndelungate atât în cadrul bordeiului cât şi a cuptorului menajer ulterior.

Detalii stratigrafice

S-a delimitat la -0,43 cm de la nivelul actual al solului ca o serie de lentile de pământ galben amestecat cu brun, paiantă şi material arheologic. In centru sedimentul era brun-cenuşiu amestecat cu arsruă şi paiantă. Situaţai stratigrafică inedită constă în aceea că această locuinţă a fost suprapusă de cuptorul menajer nr. 9 care i-a folosit parţial groapa şi cuptorul (fig.4). Bordeiul se afla acoperit cu un strat gros de pământ galben de 0,30-0,40 m  surprins pe aproape toată suprafaţa între -0,90-1,20 m. In SH c.3, mantaua de pământ glaben începe de la -0,70 m.Cam de pe la -1,13 m am intrat în sedimentul propriu-zis al locuinţei care era brun-maroniu, f. afânat cu pelicule negricioase (fig.5). Podeaua se afla la -1,30 -1,38 din pământ bătut. Este a doua locuinţă de pe Popina- Blagodeasca care a fost acoperită cu pământ galben, ceea ce ne sugerează o reamenajare a ariei de locuire, o fază de locuire nouă survenită la scurt timp după dezafectarea fazei anterioare

Inventarul bordeiului a fost sărac. Materialul arheologic se află în lucru. Stratigrafic propunem o datare de sec.VIII-IX d. Chr.

BODEIUL NR. 12 (SH c.6-c.8-Cas. A 46)

Dimensiuni şi orientare

Plan pătrat de 4 x 4 m, orientat NE-SV. Podeaua se afla la -0,95 m. Cuptorul era cotlonit parţial în colţul vestic şi se prelungea cu o vatră lutuită în faţă spre interiorul locuinţei (fig.6). Vatra era rotundă cu diametrul de 1 m.  Toată latura de NV a cuptorului era arsă, arsură ce se întindea şi pe podea, ceea ce ne sugerează distrugerea acestei locuinţe prin incendiu (fig.7).

Detalii stratigrafice.

S-a delimitat la -0,30-0,35 m ca un sediment brun-maroniu, afânat cu lentile de pământ galben, cărămidă, chirpic, arsură, material arheologic divers. O groapă de doar    –o,60 m aflată pe colţul nordic ne sugerează consolidarea pereţilor locuinţei cu tălpici de lemn. Materialul arheologic se află în lucru. Stratigrafic însă bodeiul se datează în sec. IX-X.

CUPTORUL MENAJER NR.9 ( SH, C.1-2)

Aşa cum arătam la stratigrafia bordeiului nr. 11, acest complex a folosit parţial bordeiul. Cei care au amenajat cuptorul menajer  au acoperit cu pământ galben bordeiul cam până la -0,70-0,80 m şi  i-au păstrat cuptorul. A rezultat o amenajare uşoară pe stâlpi de lemn ale căror gropi se mai observă pe podeaua bordeiului (fig.8). Noul complex se delimita la -0,30 -0,40 m de la nivelul actual ca un sediment gri-cenuşos, foarte afânat, cu pigmenţi de pământ galben, cenuşă şi arsură. Groapa de acces avea dimensiuni de 2,50x 2,50 m cu adâncimea de -0,82 m, orientat NE-SV cu cuptorul la E. Vatra   păstra aceleaşi dimensiuni de 1,50 x 1,20 m.

Majoritatea cuptoarelor menajere de la Vlădeni-Popina Blagodeasca au intersectat şi folosit parţial bordeiele din faza anterioară.

Inventarul, destul de sărac, se află în lucru.

CUPTORUL MENAJER NR.10 ( SH. C.13- Cas. A 49)

S-a conturat la – 0,30 m ca un sediment brun-negricios, foarte afânat, pe alocuri grăunţos cu lentile de cenuşă. Este compus dintr-o groapă de acces  (oarecum trapezoidală cu colţuri rotunjite, de 2,50 x 2 m şi adâncă de -1,29 m) şi o vatră. Intregul complex avea dimensiunile de 4 x 2,50 m.  Intrarea se afla pe latura de NV aşa cum ne sugerează o treaptă aflată la -0,92 m. Vatra era cotlonită în colţul nordic, era rotundă cu diametrul de 1,50 m şi avea adâncimea de -1,21 m (fig.9). Patul de ardere al vetrei avea grosimea de 9 cm şi sugerează o utilizare îndelungată.

Pe capătul SE al gropii de acces se aflau patru gropi de pari, adânci de -1,43 care par să nu aibă legătură cu complexul. Posibil să provină de la palisadă dintr-o altă fată de locuire.

GROAPĂ CU FUNCŢIONALITATE NEPRECIZATĂ (Cas. A46, c.2-3)

Aproape de centrul bordeiului 12,  sedimentul era negricios, afânat, grăunţos şi provenea aşa cum vom vedea de la o groapă care perfora podeaua bordeiului. Diametrul acesteia era de 1,50 x 1,20 m. Fundul cobora în pantă de la -1,27 la -1,43 m. Având în vedere adâncimea mică a gropii faţă de podea rezultă că groapa nu aparţinuse bordeiului ci era ulterioară.

COMPLEXE AFLATE ÎN FAŢA ŞANŢULUI DE APĂRARE

Pentru a investiga această zonă, în acest an am prelungit secţiunea SG cu încă 10 m (fig.10) şi am constatat că stratigrafic avem altă situaţie:

a)      stratul  medieval timpuriu este foarte subţire deşi materiale arheologice medieval-timpurii apar atât în stratul arabil cât şi în strat până la aproape -0,30 m. Sub stratul medeival-timpuriu se află un strat antic caracteriazt de un sediment gri-cenuşiu, foarte afânat, cenuşos. In acest strat am intersectat două complexe pe care le-am cercetat parţial. Este vorba de o locuinţă  care apare pe SG c.11-c.12, caracterizată de multă cenuşă şi arsură şi care se adânceşte până la -1,40 m. Acest complex a fost distrus parţial de şanţul de apărare şi de amenajările pendinte acestuia.

b)      In SG c.14-15 apare un alt complex nedeterminat încă, adâncit până la 1 m, posibil o altă locuinţă (fig.11).

Concluzii.

Campania din anul 2012 ne-a prilejuit importante precizări stratigrafice cu privire la evoluţia aşezării. Complexele apărute pe traseul SH constituie un veritabil ,,sandwich stratigrafic,, care confirmă existenţa mai multor faze de locuire, din care evidente în situaţia de faţă sunt doar trei. Prima situaţie de acest gen a mai apărut cu ani în urmă pe traseul Cas. B7-B10, unde au fost surprinse patru faze de locuire. Atribuirea complexelor pe faze de locuire va fi posibilă după examinarea întregului material arheologic descoperit.

,,Fossatumul,, este de fapt un şanţ de apărare, descoperire unică până în prezent în aşezările de la nordul Dunării. Face parte din cea mai veche fază de locuire. Nu excludem posibilitatea ca aşezarea medieval-timpurie în faza finală să se fi extins şi pe grindul vestic, adică dincolo de limitele trasate iniţial de şanţ.

Locuinţele şi cuptoarele menajere medieval-timpurii cercetate în spatele şanţului se adaugă celor din anii anteriori şi configurează o aşezare de mari dimensiuni.

Lista planşelor

Fig.1-Şanţul de apărare- inceputul lucrărilor

fig. 2b. Şanţul de apărare-profil nordic (SH c.15-20)

Fig.3 Bordei 11-vedere generală

fig.4-Cuptorul bordeiului nr.11

Fig.6 Planul bordeiului nr.12

Fig.8- Cuptorul menajer nr.9

Fig.9- Planul cuptorului menajer nr.10

Fig.10 Vedere generală a SG c.11-15

 

 

 

Bibliografia sitului arheologic Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomița)

Posted on by
2

Nu redau lista de mai jos spre lauda mea. In definitiv, îmi fac datoria! Ci, spre ocara puturoșeniei fără margini a Direcției de Cultură și Patrimoniu Cultural Ialomița care,  în zece ani de când se fac cercetări sistematice în acel sit, nu a întocmit nici măcar Obligația de Folosință a monumentului. După mari presiuni, în noiembrie 2011,  adică d-abia anul trecut, DJCPN a completat în silă formularul de trei pagini, din care una este standard. In cinci luni,  formularul a străbătut distanța ,,uriașă,,  de 200 m dintre Direcție și  muzeu și a ajuns, în sfârșit, în mâinile mele. Am rămas perplexă. Știam că prostia e periculoasă, dar Obligația în cauză depășește orice închipuire.  Multe câmpuri au fost completate cu ,,nu este cazul,, adică incomplet,  nereactualizat și fără referire la situația ,,de facto,, dovadă că impostorii de acolo nu sunt în stare, nu vor, nu știu  nici măcar să citească ce s-a scris despre cele 4-5 situri arheologice în care se fac săpături sistematice în județ. Consecința este că situl va fi, și în acest an, în exploatare agricolă pentru că,  deja, anul agricol a început.

Obligația de folosință a unui monument istoric trebuie întocmită, completată, actualizată, adaptată fiecărei categorii de monumente, fiecărui monument în parte. Nu este o hârtie oarecare în care să bifezi niște paragrafe. Intră în toate documentațiile posibile  de la cele de cercetare, la cele de conservare, situație administrativă, etc.

După cum vedeți în Obligația de folosință nu este menționată  așezarea medieval-timpurie, singura aflată în cercetare sistematică pe sit. Adică în zece ani,  DJPCN nu a fost în stare să întocmească un dosărel de trei pagini pe care să îl înainteze Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și să ceară completarea LMI cu încă o așezare pe situl cutare. In acest răstimp, de zece ani, Lista Monumentelor Istorice a fost completată și actualizată de două ori, în 2004 și 2010. LMI Ialomița este copiată după dosarele fostului OPCN aflat până în anul 2000 în cadrul Muzeului. In consecință, Direcția nu a fost capabilă nici măcar să completeze lista OPCN cu noile cercetări și descoperiri din ultimii 10 ani. Nu mai vorbesc de măsuri concrete de conservare a patrimoniului. A fost însă în  stare să ridice un salariu de aproape 30 milioane lei vechi pe lună pe cap de director. Sper să nu fie adevărat! Dar, unele surse așa susțin.

Bibliografia
 referitoare la situl arheologic Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomița)

Până la publicarea  în toamnă a primului volum al monografiei Vlădeni-Popina Blagodeasca,  redau lista  raportelor arheologice, articolelor și studiilor publicate .

 Rapoarte de cercetare arheologică

1.      Emilia Corbu, Vlădeni-Popina Blagodeasca, în CCA, Sibiu, 2011,  p. 146-147,

2.      Emilia Corbu, Vlădeni-Popina Blagodeasca, în CCA, Suceava, 2010,  p. 206-207,

3.      Emilia Corbu, Aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, campania 2008, în CCA, Târgovişte, 2009, p. 231-232

4.      Emilia Corbu, Vlădeni –Popina Blagodeasca, campania 2007, Cronica Cercetărilor Arheologice, 2008, p. 328-329.

5.      Emilia Corbu, Aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, campania 2008, Valachica, 21-22,  Târgovişte, 2007, p. 231-232

6.      Emilia Corbu, Aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, campania 2007, CCA, Cimec, 2008, p.328-329.

7.      Emilia Corbu, Aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, campania 2006, CCA, Cimec, 2007, p.395-396.

8.      Emilia Corbu, Liliana Trofin, Săpăturile arheologice de la Vlădeni-Popina Blagodeasca-campania 2005,  CCA, 2006, p.396-398.
9.      Emilia Corbu, Aşezarea medieval- timpurie de la Vlădeni –Popina Blagodeasca –campania 2004, CCA, 2005, p.406-409.
10.  Emilia Corbu,  Vlădeni- Popina Blagodeasca- campania 2003  în Cronica Cercetărilor Arheologice, CiMEC, Bucureşti, 2004, p.369-372.

11.  Ştefan Olteanu, Emilia Corbu, Aşezarea medieval- timpurie de la Vlădeni–Popina Blagodeasca –campania 2002, CCA, 2003, p.339-341

12.  Ştefan Olteanu, Emilia Corbu, Cercetarile Arheologice de la Vlădeni- Popina Blagodeasca, în Cronica Cercetarilor Arheologice, campania 2001,  Bucureşti, CIMEC, mai 2002,  p.334-336.

13.  Ştefan Olteanu, Emilia Corbu, Sondajul Arheologic de la Vlădeni- Popina Blagodeasca, în Cronica Cercetărilor Arheologice, campania, 2000,  Bucureşti, CIMEC, mai 2001, p.272-273.

Studii și articole publicate în diverse reviste de specialitate

1.      Emilia Corbu, Anexe gospodărești ( cuptoare menajere și gropi de bucate) descoperite în așezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, în Lucrările celui de al XVI Congres al Asociației Internaționale a Muzeelor de Agricultură, CIMA XVI, 2011 (sub tipar)
2.      Emilia Corbu, An hypothesis about dwelling-ovens from early middle-age settlements (9-11th ) from Romania, in Κγльтурьі єврабийских второй половиньі і трісЯчєпетия н.э, Сямара, 2010, 147-154.
3.      Cristina Talmaţchi, Emilia Corbu, Despre o marcă de olar descoperită la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa), In Studia Universitatis Cibiniensis, Series Historica, VI, 2009, p.55-64.

4.      Emilia Corbu, Inventarul descoperit în aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa). Campaniile 2000-2004, Arheologia Medievală VI, 2007
5.      Emilia Corbu, Călin Şuteu, Relevanţa cronologică şi istorică a primelor datări arheomagnetice din România pe situl medieval-timpuriu de la Vlădeni- PopinaBlagodeasca (jud. Ialomiţa), , Arheologia Medievală VI, 2007

6.      Valeriu Sârbu, Emilia Corbu, Un mormânt sarmatic de copil descoperit la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa), Istros XIII, Brăila, 2006.

7.      Emilia Corbu, O greutate de lut cu semnul crucii din sec.X-XI descoperită la Vlădeni- PopinaBlagodeasca ( jud. Ialomiţa),  în Almanah Bisericesc, 2005,  p.39-42.

8.      Emilia Corbu, Bordeie, cuptoare şi gropi de bucate din aşezarea medieval- timpurie de la Vladeni- Popina Blagodeasca,  Arheologia Medievala V, 2005, 10 p.

9.      Ştefan Olteanu, Emilia Corbu, Gropi de bucate din sec. IX- X de la Vlădeni- Popina Blagodeasca în Simpozionul Naţional de Istorie şi Retrologie Agrară, (volum de rezumate)  Ediţia XX,  Slobozia, 2002, 2 p.

  1. Emilia Corbu, Blagodesti- un vechi sat dispărut, în Anuarul Sf. Episcopii a Sloboziei şi Călăraşilor ,, Almanah Bisericesc,, 1999, 3 p.
Comunicări  științifice încă inedite  cu privire la Vlădeni-Popina Blagodeasca prezentate la sesiuni naționale și internaționale
1.      Constanţa, Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice,, Pontica, 2007, 3-5 octombrie 2007. Am susţinut două comunicări, una în colaborare şi una de autor:
      Emilia Corbu, O piesă de podoabă descoperită la Vlădeni-Popina Blagodeasca, Constanţa, Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice,, Pontica, 2007, 3-5 octombrie 2007.
2. 21-24 octombrie 2008 –  Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi- Sesiunea Internaţională ,,Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos,,. Am prezentat comunicarea :

Emilia Corbu ,, Aşezări întărite la Nordul Dunării de Jos în evul mediu timpuriu,,. Vlădeni-Popina Blagodeasca.
3.      3-5 oct. 2008, Constanţa, Conferinţa Internaţională  ,,Pontica,,
Emilia Corbu,  Ceramica lucrată cu mâna din aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-jud. Ialomiţa;

4.      6-8 noiembrie 2008-  Muzeul Judeţean Ialomiţa, Slobozia- Conferinţa Internaţională – 40 de ani de muzeografie ialomiţeană. Am susţinut comunicarea:
Emilia Corbu ,, Relevanţa istorică şi arheologică a stratigrafiei aşezărilor medieval-timpurii. Studiu de caz: Vlădeni-Popina Blagodeasca.
5.      Sesiunea ,,Arheologia Mileniului I p. Hr.,, desfăşurată în perioada 20 -22 august 2008  la Muzeul de Istorie din Ploiesti, unde am prezentat studiul :
Emilia Corbu ,, Ceramica de import descoperită la Vlădeni- Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa).

6.      7-8 octombrie 2009 –Constanţa- Sesiunea Naţională Pontica- am prezentat comunicarea :

Emilia Corbu ,,Ceramica cenuşie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca,,

7.      6-9 octombrie am participat la Sesiunea Internaţională ,,Pontica 2010,, unde am prezentat  comunicarea cu tema :
Emilia Corbu,  Piese din metal descoperite  la Vlădeni-Popina Blagodeasca

8.   Simpozionul dedicat Zilei  Naţionale a Culturii Române – 15 ianuarie. Am susţinut comunicarea:
Emilia Corbu, Premisele cercetărilor arheologice de la Vlădeni-Popina Blagodeasca.

9.    18-20 mai-  Galaţi- Simpozionul Internaţional ,,Dialog interdisciplinar în cercetarea academică,,. Am prezentat comunicarea:
Emilia Corbu ,,Cercetări interdisciplinare efectuate pe şantierul arheologic Vlădeni-Popina Blagodeasca,, jud. Ialomiţa,,.

10.     3-5 octombrie 2011- Constanța- Sesiunea Internațională ,,Pontica,,
 Emilia Corbu, Vasile Gabriel, O descoperite funerară inedită în aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa). Studiu istoric şi antropologic.

13.  12-14 octombrie-Călăraşi- Sesiunea Internaţională  ,,Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos. Orient şi Occident. Am prezentat comunicarea :
 Emilia Corbu, Date noi cu privire la localizarea  Onglosului.

VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA 2011. RAPORT ARHEOLOGIC

Posted on by
Reply

Săpăturile arheologice de la Vlădeni- Popina Blagodeasca aduc în fiecare an noi date despre așezarea medieval-timpurie din secolele VIII-XI. Adunate în timp datele conturează imaginea așezării,  structura, planul, evoluția și istoria ei.

Cercetările arheologice din așezarea medieval-timpurie de la  Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa).

                                                                                                Dr. Emilia Corbu

Pe baza autorizaţiei de săpătură nr. 86/ 2011 emisă de MCPC au fost efectuate săpături arheologice sistematice la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa) în perioada 16 august-20 septembrie 2011.

Bugetul cercetării a fost acordat de Muzeul Judeţean Ialomiţa şi MCPN (contract finanţare nr. 40/29 august 2011). Lucrările au fost coordonate de dr. Emilia Corbu, responsabil ştiinţific.

Obiectivele cercetării au fost:

1)      Investigarea limitelor aşezării spre vest şi spre est, în vederea delimitării vetrei satului. Acest lucru este necesar deoarece   ne apropiem foarte mult de grindul vestic pe care, conform perieghezelor, s-ar afla aşezarea getică. Pe de altă parte în partea de est a grindului, terenul coboară în pantă indicându-ne cel puţin o limită naturală a vetrei satului.

2)      Finalizarea cercetării  unor complexe descoperite în campania precedentă. Este vorba de un complex delimitat în profilul estic al cas. A36  şi de  un segment  de palisadă din A 39 c.3,4.

Suprafaţa cercetată

 A fost decopertată o suprafaţă de 158 mp în sectorul  A al grindului sudic,   distribuită astfel:

Secţiunea G ( S.G) de 20 x 1,50 m, orientată E-V,  în vederea verificării  stratigrafiei eventualei extinderi a aşezării spre vest.

Şase casete noi (casetele A40, A41, A42, A43, A44, A45) cu o suprafaţă de 4 x 4m fiecare, orientate N-S în vederea cercetării unor complexe arheologice şi situaţii stratigrafice.

 Au fost finalizare, deasemenea casetele A31, A39 (tot de 4 x 4 m) săpate  anul trecut până la cota  de -0,30 m.

Rezultatele cercetării:

Au fost descoperite şi cercetate un număr de nouă compexe arheologice după cum urmează:

Complexe medieval-timpurii:

1.      Groapa de bucate nr. 25 ( Cas. A 41, c. 1). A fost delimitată  la -0,33 de la nivelul actual al solului. Are forma de sac cu gura de 1,34 x1,43  m, dm. fundului de 2,10 x 2 m, adâncimea de 1,84 m (fig.1/d, fig.2). Conținea un sediment de culoare brun-negricios, foarte afânat, cu pelicule de cenuşă alburie. Inventarul constă din fragmente ceramice, oase de animale, paiantă arsă.

Fragmentele ceramice aflate în groapă erau neîntregibile şi proveneau de la următoarele categorii: ceramică nisipoară (din pastă de bună calitate cu puţin nisip, bine omogenizată, decorată cu striuri şi valuri) ceramica cenuşie, ceramica lucrată cu mâna  şi importuri. In groapă se aflau 233 fragmente ceramice  dintre care 85 medieval-timpurii, 87 de factură getică şi restul atipice. Din ceramică nisipoasă se aflau 26 fragmente găsite între -0,40-1,05 dar şi spre fundul gropii. Sunt neîntregibile,  de la vase diferite. Se observă trei categorii de pastă: a) cu calcar sau  scoică pisată,  arsă reducător până la negru, cu sau fără angobă; b) pastă cu nisip vizibil dar foarte bine omogenizată; c) pastă bună cu puţin nisip, abia vizibil, angobă cărămizie, miez negru. Decorate cu striuri orizontale sau în val. Din ceramică cenuşie, arsă reducător, lustruită, cu decor în reţea s-au găsit doar şase fragmente între -0,60-1,50 m. Din categoria ceramicii lucrate cu mâna erau 28 fragmente medieval-timpurii din pastă cu nisip, cioburi pisate, miez negru, ardere pătată, lustruite, răspândite în toată umplutura gropii. Se adaugă  58 fragmente de factură getică lucrate cu mâna din care unele din pastă fără degresanţi şi altele din pastă cu cioburi pisate, fără decor, sau cu brâu alveolat pe umăr. Din categoria importurilor s-au găsit 57 de fragmente din pastă roşie de la amfore şi oale; 20 de fragmente din pastă micacee, fină, de bună calitate, perete subţire, ardere pătată, decorate cu humă alburie; şapte fragmente smălţuite din care spre fundul gropii a apărut un fragment verde-oliv şi două cu smalţ galben-deschis cu linii vălurite, în tehnica graffito.

   Datare propusă: sec. X-XI.

2.      Groapa de cult nr.2 (Cas. A 36, c.4-Cas. A41, c.3). Acest complex a intersectat o locuinţă getică. Avea forma ovală de 2,70 m x 1,50 m, cu un profil neregulat, adâncimea de -1,21 m (fig.1/a,c), fig.2). Sedimentele din umplutură erau de culoare brun-negricios, afânat, cu pelicule de cenuşă şi arsură şi multă paiantă provenită din complexul getic (fig.3). Inventarul era foarte sărac şi  consta din fragmente ceramice, oase de animale fragmentare şi un fragment de craniu  uman de copil aşezat cu ţeasta în sus,  cu privirea spre SV.  Deasupra şi în jurul craniului se afla pământ galben-maroniu, tasat. Craniul era depus aproape de gura gropii. Nu este exclusă o depunere rituală, fapt ce ne-a determinat să considerăm complexul o groapă de cult. Cele 25 fragmente ceramice din pastă nisipoasă proveneau de la  vase diferite lucrate din pastă  cu  proporţii diferite de nisip şi microprundiş, ardere atât reducătoare cât şi oxidantă, angobate sau nu. Unele aveau în pastă nisip dar şi scoică pisată, în timp ce altele doar nisip de granulaţie mică şi un aspect foarte omogen.  Din categoria  ceramicii cenuşii s-au găsit doar 10 fragmente diferite, cu aspect cimentos, arsă reducător dar şi oxidant cu decor lustruit în reţea.  Din  categoria ceramicii lucrate cu mâna (din care o parte getice se aflau 51 fragmente, de la vase diferite. Se observau mai multe variante de pastă: a) fără degresanţi, arsă oxidant; b) cu nisip, angobă cărămizie, miez negru; c) cu cioburi pisate şi fragmente de calcar, arsă oxidant.Proveneau de la borcane cu gât înalt, buza evazată, butoni pe umăr, castron cu buza invazată, borcane decorate cu brâu alveolat. Au mai apărut 54 de fragmente de amfore elenistice şi oale din pastă roşie. Datare propusă: sec.X-XI.

3.      Segmentul de palisadă nr.4 (Cas. A 39, c.3,4-Cas. A 40, c.4). Pe Popina Blagodeasca au fost cercetate patru  segmente de palisadă. Segmentul de palisadă nr. 4 a fost intersectat şi studiat de-a lungul mai multor casete pe o lungime de 22 m. In campania din anul 2011 a fost  cercetat pe o lungime de 4 m, lungimea totală cercetată până în prezent  ajungând până la 26 m. Este orientat NV-SE. Se păstrează sub forma unui şanţ lat de 1 m şi adânc de 1,02 m în care se află câteva gropi de pari (fig.4). Sedimentul din interior este cenuşiu spre brun, tare, compact, cu inventar foarte puţin. Pe traseul lui se află adosate trei gropi provenite probabil de la trunchiuri de copaci utilizaţi probabil pentru susţinerea palisadei. Nu este exclus ca acestea să marcheze un capăt de palisadă. Segmentul de palisadă nr. 1 era marcat la capăt de mai multe gropi de pari (fig.5).

Inventarul sărac era foarte diferit sub aspectul categoriilor ceramice prezente uneori doar prin câteva fragmente. Menţionăm  cele 14 fragmente din pastă nisipoasă, unele cu nisip fin, altele cu microprundiş,  omogen, arsă reducător, cu striuri late la nişte caneluri. Cinci fragmente  din pastă cenuşie, arsă oxidant dar şi reducător cu decor lustruit.

Doar 10 fragmente  ceramice din pastă cu nisip fin, ars oxidant, brâu alveolat şi alte şapte de factură getică.  Din categoria ceramicii de import au fost găsite 16 fragmente din pastă roşie, de la vase diferite. S-au găsit şi fragmente din paiantă arsă până la vitrificare. Datare propusă: sec. IX-X.

4.      ,,Fossatum,, (SG, c. 5-10, Cas. A42, Cas. A 43). Am numit fossatum un şanţ orientat NV-SE, cu o lăţime de 8,50 mşi adâncime de -1 mde la nivelul actual al solului (fig.6). A fost cercetat pe o lungime de 5, 50 m. Pe partea de vest se mai păstrau două gropi de pari  cu diametrul de 0,30 m. Șanţul nu conţinea vestigii ale unor  elemente de construcţie (paiantă, vetre, cuptoare, fragmente de podea).  Considerăm că face parte din a doua fază de locuire, a doua jumătate a secolului al-X-lea..

Se ridică întrebarea rolului îndeplinit de  acest complex în cadrul aşezării.  Reiese că nu era şanţ de apărare deoarece adâncimea nu corespunde  cu şanţul de apărare  cercetat în anii trecuţi  pe Popina Blagodeasca. Sedimentul din ,,fossatum,, era diferit sub  aspectul texturii, culorii, compoziţiei și densităţii de sedimentul din şanţul de apărare (fig.7). Posibil să fi fost un şanţ de apărare neterminat. Mai curând credem însă că putea fi un fossatum, adică un şanţ care avea rolul de a delimita aşezarea, de unde se trage şi numele de ,,sat,, adică aşezare delimitată de un şanţ. Dacă ipoteza noastră se confirmă, atunci ar fi  primul fossatum cercetat într-o aşezare medieval-timpurie.

Este caracterizat de un sediment brun-maroniu, afânat, granulat. Inventarul consta dintr-o cantitate foarte mare de  fragmente ceramice neîntregibile specifice culturii Dridu şi anume  din pastă nisipoasă, ceramică cenuşie, fragmente de oase de animale etc.

Ceramica nisipoasă 367  fragmente din mai multe variante de  pastă: a) cu nisip şi microprundiş, foarte omogenă, arsă reducător, uniform, unele cu angobă cără mizie; b) foarte bună, omogenă, cu nisip fin, decorată cu striuri oblice pe orizontale; c) cu nisip şi cioburi pisate; d) caolinoidă; e) nisip şi scoică pisată, arsă reducător; f) cu nisip abia vizibil şi calcar, decorată cu valuri pe striuri, striuri, registre de valuri. Arderea pătată, predominant reducătoare. Alte decoruri: registre de striuri orizontale; registre de valuri;   striuri oblice pe striuri orizontale, valuri pe striuri, decor cu unghia pe gât şi striuri, valuri pe striuri, linii oblice pe umăr şi corp striat, val pe umăr, striuri fine. Provenea de la borcanul cu buza scurtă, răsfrântă, şănţuire pentru capac, diametrul maxim în zona umerilor.

Cele 147 fragmente ceramice din pastă cenuşie  se caracterizează prin pastă de bună calitate, foarte bine omogenizată, arsă reducător,  cimentoasă. Decorată cu linii lustruite, linii lustruite vertical şi caneluri adânci plasate pe mijlocul vasului. Unele provin de la oală cu toartă rotundă din bandă lată de 4 cm,  fixată sub buză. Altele de la borcane cu gât înalt şi buza rotunjită

Din categoria importurilor au fost găsite fragmente din pastă micacee, arsă la roşu, fină, omogenă, pictată cu humă (19 fragmente); fragmente din pastă roşie ca de amforă, atipice, 124 fragmente, patru fragmente smălţuite şi un fragment pictat cu ocru roşu. . Datare propusă: sec. IX-X.

5.      Şanţ cu funcţionalitate neprecizată (Cas. A31, c.4)

Sub un strat destul de gros de sedimente caracterizate de cenuşă şi arsură s-a descris un şanţ orientat NV-SE, cu lăţimea de 1,50 m  şi adâncimea de 0, 92 m şi care a fost cercetat pe o lungime de 2 m (fig.12). Conţinea un sediment maroniu, afânat, bogat în material ceramic. Deşi are unele analogii cu palisadele cercetate până în prezent, vom expune concluzia finală şi încadrarea culturală după cercetarea întregului inventar. Inventarul era extrem de sărac şi era compus din 45 fragmente ceramice lucrate cu mâna şi nouă fragmente din pastă roşie-cărămizie, atipice,  probabil de amfore. Fragmentele lucrate cu mâna proveneau de la  două variante  de pastă din care un a cu cioburi pisate şi nisip, miez cărămiziu şi o alta cu cioburi pisate mărunt, omogenă, ardere bună, oxidantă cât şi reducătoare.

Complexe din alte epoci istorice :

Mormântul de incineraţie nr. 1 (SG. c. 2)

Pe traseul secţiunii G (SG) la -0,56  m de la nivelul prezent al solului a apărut o urnă de incineraţie (fig.8). Groapa mormântului era foarte puţin vizibilă în plan, fără a fi surprinsă şi pe profilul secţiunii.

Situaţia stratigrafică era complicată şi de faptul că nivelul medieval-timpuriu bulversase nivelul anterior. Astfel că situaţia înregistrată pe carourile 1 şi 2 era următoarea:

  • la -0,30 m se afla un sediment brun-maroniu specific nivelului medieval-timpuriu amestecat însă cu depuneri de diferite nuanţe.
  • La -0,50 sedimentul  devenea maroniu, grăunţos, cu materiale arheologice lucrate cu mâna, fragmente de amforă, paiantă şi pământ ars dovedind un nivel arheologic distinct. In acest nivel a apărut urna funerară.

Urna era o  oală cu două torţi, lucrată cu mâna, puţin deformată, din pastă de bună calitate, omogenă,  cu rare cioburi pisate. Arderea fusese oxidantă, de bună calitate, urme slabe de lustruire la exterior. Avea urme de ardere secundară. Oala avea gâtul înalt, buza dreaptă,  ruptă din vechime. Corpul globular, fundul puţin profilat. Torţile în bandă lată de 3 cm, aplicate rotund la baza gâtului şi pe umăr. Pe umăr avea un orificiu de formă neregulată ( fig.9).

Dimensiunile vasului sunt: H.total – 25 cm, dm. gurii-10 cm, dm. bazei-10 cm, dm. corp- 20 cm, h. gât-10 cm (fig.10).

In interior se afla  cenuşă vitrificată, compactă, cu oase calcinate  umane şi posibil câteva oase animale, foarte bine sfărâmate. Fragmentele osoase aveau dimensiuni de la câţiva milimetri la câţiva centimetri. Arderea fusese foarte bună, aproape completă.

Această descoperire conturează  ipoteza existenţei pe Popina Blagodeasca a unei necropole getice, ipoteză susţinută de:

a)      bogăţia de materiale arheologice, mai ales fragmente de amforă,   din stratul arabil de pe grindul vestic, acolo unde perieghezele indicaseră o ,,aşezare getică,,. In cele câteva complexe getice cercetate până acum nu se aflau decât foarte puține fragmente de amforă.

b)      materiale arheologice rătăcite în nivelul medieval-timpuriu şi care ne indicau complexe arheologice getice distruse dar pe care noi nu le mai identificam stratigrafic. Situaţia este explicabilă doar în situaţia în care materialele  proveneau din morminte de incineraţie

c)      Rezultatele analizelor osteologice efectuate de Dragoş Moise în 2001  indicau şi fragmente de oase umane calcinate;

d)     Fragmentul de craniu uman de copil descoperit îngropat secundar într-o groapă medieval-timpurie numită groapa de cult nr. 2.

In cazul în care această ipoteză plauzibilă va fi confirmată de cercetările viitoare ne aşteptăm la o necropolă distrusă atât de aşezarea medieval-timpurie pe grindul sudic cât şi de lucrările agricole pe grindul vestic.

6.      Locuinţă adâncită getică (Cas. A41, c.2-4)

A fost cercetată parţial în cursul campaniei din 2010 şi finalizată în acest an. Are formă patrulateră de aproximativ 3,50 x 2,50  şi adâncimea de 0,87 m. In colţul de est se afla o vatră mică, dm. de 1 m. puţin cotlonită. Are dimensiunile de 3,50 mx 2,50 m (fig.11). Intrarea era în trepte pe latura de SE unde se aflau şi trei gropi de pari. Inventarul complexului consta din multă ceramică lucrată cu mâna, ceramică cenuşie, fragmente de amfore şi o cantitate foarte mare de paiantă arsă, din care unele cu urme de făţuială. Au fost găsite 45 fragmente din pastă cu cioburi pisate, ardere pătată, lustruite, ardere oxidantă provenite de la castroane cu buza invazată şi borcane cu buza înaltă, invazată, butoni pe umăr.Erau doar şapte fragmente de ceramică cenuşie, arsă până la negru, provenite de la un castron cu fund inelar şi buza invazată. Din categoria importurilor au fost găsite 28 fragmente mici, atipice de amforă din care şi o toartă ştampilată  cu un cartuş de 27x 37 mm, cu un arbore trilobat în centru şi o inscripţie din două cuvinte parţial indescrifrabile. Partea inferioară a unei amforete cu urme de ardere secundară dovedeşte că a fost folosită ca vas de gătit, având  piciorul cilindric rupt din vechime.

A fost intersectată pe mai mult de 60% din suprafaţă de groapa de cult medieval-timpurie.

7.      Groapă getică (Cas. A40, c.2)

A fost practic acoperită cu un sediment caracterizat de mult pământ galben provenit de la palisada aflată în apropiere. Avea adâncimea de 1,55 m. Dm. fundului de 1 m. In partea inferioară  avea formă de sac. Conţinea un sediment gri-cenuşos, amestecat cu mult pământ galben, arsură, fragmente de paiantă şi puţin material ceramic. Inventarul era extrem de sărac. Au fost găsite 19 fragmente mici, de la vase diferite, lucrate cu mâna din pastă de două categorii : a) pastă roşie-portocalie, arsă oxidant ; b) pastă roşie cu cioburi pisate de la un vas cu buza dreaptă. Au mai apărut 13 fragmente din pastă roşie, ca de amforă, atipice.

8.      Cuptor menajer

       Este un complex patrulater, orientat E-V  de 3,50 x 2,50 m, adâncimea de -0,90 mcaracterizat de multă paiantă (fig.12). Podea din lut bătut. In colţul nord-estic avea un cuptor cotlonit cu vatră de 1,20 m diametru (fig.13)  amenajată pe un pat de fragmente  de amfore elenistice (fig.14).

Inventarul din  groapa de acces a cuptorului consta din ceramică lucrată cu mâna, majoritară, 138 de fragmente. Se mai aflau patru cioburi din pastă cenușie şi 69 de fragmente din pastă roşie, fină, cu mică, ce par a proveni de la amfore şi care au apărut în partea superioară a complexului  la adâncimea de -0,30-0,60 m. Deoarece la o primă vedere inventarul nu permite o încadrare în orizontul aşezării medieval-timpurii (sec.VIII-XI) iar pe de altă parte în cultura getică nu există astfel de cuptoare, rămâne să stabilim încadrarea culturală după analizarea detaliilor constructive şi a  întregului material ceramic.  Prezenţa amforelor elenistice sub patul de ardere al cuptorului nu este un indiciu suficient de datare, dat fiind practica întâlnită chiar şi în evul mediu-timpuriu de a utiliza fragmente ceramice vechi în scopuri casnice.

După finalizarea cercetărilor,  complexele au fost acoperite cu folie, stuf uscat şi pământ.

DESPRE RELEVANŢA CUPTOARELOR MENAJERE ÎN AER LIBER DIN AŞEZĂRILE MEDIEVAL-TIMPURII (SEC.IX-XI). partea a II-a

Posted on by
Reply

Utilizare Aceste cuptoare erau utilizate în special pentru prepararea hranei. La Dridu, într-un cuptor, a fost descoperit un măgar întreg. La Vlădeni–Popina Blagodeasca în faţa cuptorului nr. 2 se găseau mai multe oase de animale, iar pe vatră se aflau coji de ouă. In detritusul din gropile cuptoarelor s-a descoperit şi un inventar ceramic variat, inclusiv pe vatra cuptorului ceea ce presupune prepararea hranei în vase. Dar nu este exclusă utilizarea lor în scop meşteşugăresc aşa cum sugerează un cuptor de la Brăneşti-Vadul Anei. Din punct de vedere istoric însă aceste cuptoare nu sunt specifice doar secolelor pe care le analizăm aici ci apar şi în secolele anterioare. In aşezare de la Băneasa-pct. ,,La Stejar,, s-a găsit un cuptor cu cinci vetre, interpretat ca fiind un bordei cu două faze şi cinci cuptoare. Dup[ desenul publicat pare mai degrabă a fi două cuptoare care intersectează un bordei mai vechi (fig.3). Despre perpetuarea tradiţiei acestor cuptoare şi în secolele XI-XIII nu prea avem multe date deoarece stadiul cercetărilor este de parte de a fi mulţumitor. Este posibil ca o parte din complexele cercetate la Ostrovu Mare, km.875, să fie cuptoare deoarece existenţa unor bordeie cu cuptor cotlonit în perete este improbabilă pentru secolul XII-XIII . Relevanţa istorică şi arheologică Deşi arheologii nu le-au acordat mare importanţă fiind considerate banale şi ca aparţinând de la sine culturii respective, totuşi nu este chiar aşa. La o analiză mai atentă se dezvăluie o întreagă problematică. I. In primul rând relaţia dintre cuptoare şi locuinţe: 1. Nu în toate cazurile arheologii au stabilit foarte clar relaţiile stratigrafice dintre cuptoare şi locuinţele din jur. Unele cuptoare aparţin unei faze diferite de locuinţe. Este cazul cuptoarelor de la Vlădeni –Popina Blagodeasca, unde toate intersectează bordeie mai vechi reutilizate ca groapă de acces (fig.4). Tot ca aparţinând unei alte faze trebuie interpretate cuptoarele foarte apropiate de unele locuinţe(de pildă la Dridu), unde distanţa mică constituia un eventual pericol de incendiu pentru locuinţă. Acelaşi lucru se observă şi la Dionogetia .Prin urmare se ridică întrebarea unde sunt locuinţele din faza în care aceste cuptoare au funcţionat. Unele sunt grupate în afara perimetrului locuinţelor, pe terase sau în afara aşezării.Din această perspectivă se înţelege că aceste cuptoare formau un lot separat de vatra satului de care nu pot fi legate în mod obligatoriu, atâta timp cât nu avem situaţii stratigrafice clare în acest sens. Cele mai clare situaţii stratigrafice au fost publicate doar pentru aşezarea de la Vlădeni-Popina Blagodeasca (fig.4,5). 2. Numărul cuptoarelor dintr-o aşezare este diferit şi nu coincide cu cel al locuinţelor. Deşi am fi tentaţi să credem că situaţia se datorează stadiului incomplet al cercetărilor, totuşi chiar şi în aşezări cercetate aproape complet, numărul lor este mic. La Dridu au fost descoperite 11 cuptoare, la Bucov doar cinci, la Căscioarele un număr de şapte cuptoare (în toate punctele cercetate) la Vlădeni- Popina Blagodeasca şase (dar lucrările sunt în desfăşurare). 3. Interesant este că, în unele aşezări, în care nu au fost descoperite cuptoare s-au aflat vetre deschise amenajate sau nu, pe pat de pietre, aşa cum vedem la Poiana, o aşezare de secol VIII-IX (jud. Suceava) şi la Comana (jud. Braşov) din acelaşi orizont cronologic timpuriu la fel ca şi în Basarabia . II. Incidenţa pe un anumit segment chronologic.

4. Sunt datate în tot intervalul secolelor VIII-XI dar cu precădere în sec. IX-X. Acest lucru se datoreaza faptului că în acest interval chronologic se înregistrează cea mai mare densitate demografică.Dintre toate complexele doar unul a fost datat altfel decît tipologic, mă refer la cuptorul 5 de la Vlădeni-Popina Blagodeasca datat arheomagnetic în a doua jumătate a secolului al IX-lea, datare susţinută şi de descoperirea unei căldări lucrate cu mâna , cu torţi interioare. 5. Lansăm cu titlu de ipoteză opinia că, cel puţin o parte dintre ele au aparţinut sălaşelor nomazilor turanici. Opinia noastră are la bază chiar observaţiile conturate mai sus: 5.1 Imposibilitatea stabilirii unei legături directe între cuptoare şi locuinţe. In unele cazuri sunt localizarea în afara vetrei satului iar în cazul în care sunt pe vatra unui sat aparţin unei alte faze. Am fost tentaţi la Vlădeni-Popina Blagodeasca să atribuim cuptoarele menajere fazei de bordeie cu cuptor din piatră, dar am descoperit ulterior că un cuptor menajer intersecta un astfel de bordei. 5.2 Folosirea intensivă a acestora dovedită de grosimea apreciabilă a vetrei. Dacă în cazul unor aşezări stabile cuptoarele erau utilizate doar la prepararea hranei în anotimpul cald şi era mult mai practic să utilizeze vetre deschise, în cazul unui sălaş nomad, care însemna câteva luni bune de stat pe acelaşi loc, cuptoarele erau folosite şi în nopţile reci. 5.3. Faptul că unele au fost conservate (de pildă la Brăneşti-Vadul Anei) ne indică eventualitatea unei reveniri. 5.4. Caracteristicile constructive. Prezenţa gropii de acces şi a întregii construcţii îngropate presupune existenţa unui acoperiş, deoarece în caz contrar vatra cuptorului risca să fie inundată la orice ploaie. Doar că groapa de acces are formă neregulată şi dimensiuni relativ mici, fiind uneori egală cu vatra cuptorului. Ridicarea unor pereţi oricât de firavi într-un asemenea perimetru era un pericol de incendiu. Mai degrabă, singura soluţie ca aceste cuptoare să fie funcţionale era aceea de a acoperi atât groapa cât şi vatra cu o construcţie mai mare. Insă aceste construcţii de suprafaţă nu au fost evidenţiate în nici o aşezare. Este de presupus că se puteau afla în interiorul unor corturi sau iurte unde prezenţa unor vetre deschise era imposibilă. 6. Analogia care s-a făcut în literatura de specialitate cu cuptoarele de pâine care au supravieţuit în mediul rural până în timpurile contemporane este nefondată. Cuptoarele medievale sunt diferite din punct de vedere constructiv de cele moderne ridicate la suprafaţa solului. Cuptoarele medievale sunt semi-îngropate, înrudindu-se astfel ca tehnică de construcţie cu bordeiele cu cuptor cotlonit atribuite unei faze timpurii a culturii Dridu. 7. Prezenţa lor şi în cadrul cetăţilor ridică iarăşi semne de întrebare. Dat fiind spaţiul redus de locuire dintr-o cetate, este posibil ca ele să aparţină unei alte faze. Existenţa unor vetre pe nivelul bordeielor dezafectate este documentată la Dinogeţia unde apar şi cuptoare în aer liber, considerate a fi folosite doar vara şi fără a se preciza relaţia stratigrafică dintre acestea şi bordeie . In concluzie opinia noastră este că aceste complexe încadrate în categoria anexelor gospodăreşti nu au fost suficient cercetate şi relevanţa lor istorică încă nu a fost lămurită. Foto: Planul bordeiului nr. 5 de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, intersectat de cuptorul menajer nr.6. Desen: Emilia Corbu

Despre relevanţa cuptoarelor menajere în aer liber din aşezările medieval-timpurii (sec.IX-XI)

Posted on by
Reply

Dacă spui unui om că ai descoperit un cuptor menajer de acum o mie de ani nu va înţelege mare lucru. Şi, pe bună dreptate! În arheologie mult mai importantă decât descoperirea este interpretarea rezultatelor. Aflăm zilnic de descoperiri arheologice dar nu ştim ce importanţă au acestea sau ce loc pot ocupa în istorie. Majoritatea oamenilor se limitează la expresia: ,,i-auzi dragă, şi atunci trăiau oameni,,. Interpretarea fiecărei descoperiri presupune un studiu comparativ. De pildă pentru cele 10 cuptoare menajere descoperite de mine la Vlădeni-Popina Blagodeasca am elaborat un mic studiu pe care îl redau mai jos. Acesta în afară de celelalte etape ale cercetării adică: raportul arheologic preliminar, prelucrarea inventarului, articole etc. u

Despre relevanţa cuptoarelor menajere în aer liber din aşezările medieval-timpurii (sec.IX-XI) Dr. Emilia Corbu Prin cuptoare menajere în aer liber înţelegem cuptoarele aflate în afara locuinţelor. România este o ţară în care formele de relief se află într-o proporţie echilibrată de aproximativ 30% munte, 30% deal şi 30 % câmpie. In secolele VIII-XI a fost locuită îndeosebi partea de câmpie din Sudul României, Estul Moldovei şi Vestul Transilvaniei, regiuni unde s-au descoperit câteva sute de aşezări şi necropole. Doar o mică parte au fost cercetate sistematic şi într-o şi mai mică măsură cercetările au fost exhaustive. Relieful acestor regiuni este stepa şi silvo-stepa. În unele aşezări s-au descoperit o serie de cuptoare menajere localizate în afara locuinţelor. Caracteristici Prin cuptor înţelegem construcţia compusă din vatră cu boltă la care se adaugă elemente de acces, adică groapă de acces sau trepte. Cuptorul cu groapă de acces este cel mai răspândit. Din catalogarea a 43 de complexe publicate cu toate datele lor se observă faptul că sunt contruite la fel atât în Moldova, în Muntenia şi în Dobrogea. In Crişana s-au descoperit cuptoare cu trepte de acces, înrudite cu vetrele în groapă. Tehnica de construire a cuptoarelor este aceeaşi în toate aşezările. Se săpa o groapă patrulateră, trapezoidală sau ovală, adâncă de aproximativ -0,80 m de la nivelul actual al solului şi cu dimensiuni în medie de 2 m x 3 m. Pereţii erau puţin înclinaţi iar pe una din laturile scurte se aflau trepte. În peretele gropii se cotlonea cuptorul propriu-zis a cărui vatră era înălţată cu 10- 15 cm faţă de fundul gropii. Vatra cuptorului era rotundă sau ovală cu diametrul cuprins între 1 m – 2,20 m (fig.2). În general vatra părea să aibă formă de potcoavă pentru că era întărită pe lateral cu bucăţi de cărămidă sau pietre. Uneori în aceeaşi groapă se aflau cotlonite două cuptoare (de pildă la Dridu -cuptorul nr. 5) sau chiar trei la Mihai Bravu (C1, C3), dar nu toate din aceeaşi fază. Vatra cuptorului era puternic arsă, având un pat de ardere de 5-7 cm grosime. O parte din cuptoare aveau sub vatră un strat de cioburi, cum este cuptorul nr. 8 de la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa). Bolta cuptorului avea o înălţime medie de 0,65 m (de pildă la Bucov-Rotari un cuptor a cărui boltă s-a păstrat în întregime). Stadiul actual al cercetărilor Stadiul cercetărilor aşezărilor medieval-timpurii este departe de a fi mulţumitor dacă ţinem seama că din cele peste 80 de aşezări cercetate doar în sudul României (unde situaţia este cea mai bună) într-un număr redus s-au făcut cercetări sistematice şi într-un număr şi mai mic aceste cercetări au fost exhaustive. Poate de aceea doar în şase localităţi s-au descoperit cuptoare menajere în aer liber şi au fost suficient de bine studiate şi publicate pentru a ne contura o imagine asupra caracteristicilor lor. Deşi s-a acordat importanţă doar cuptoarelor meşteşugăreşti, cuptoarele menajere au şi ele relevanţa lor iar Ghenuţă Coman a consacrat un studiu cuptoarelor din Moldova . Intr-o sinteză a acestei culturi pe teritoriul Transilvaniei, Călin Cosma le menţionează ca fiind descoperite în mai multe aşezări cercetate parţial. Deşi prezenţa gropii de acces era menţionată doar într-un singur caz, dimensiunile vetrei ne arată faptul că sunt acelaşi tip constructiv . Tot cuptoare menajere par să fie şi trei din cele patru cuptoare de ars ceramica cu groapă de acces descoperite la Sânnicolaul Mare . In Crişana cuptoare menajere apar şi în secolele X-XIII . In sudul României, cuptoare s-au descoperit la: Dridu , Bucov , Brăneşti-Vadu Anei , Vlădeni- Popina Blagodeasca , Căscioare şi Mihai Bravu (jud. Tulcea) . Asemenea cuptoare apar şi în aşezările cu caracter cvasi-urban din Dobrogea, aşa cum dovedesc cercetările de la Dinogeţia şi Capidava . Sunt însă şi cazuri în care astfel de complexe au fost interpretate şi publicate drept bordeie. O astfel de situaţie găsim la Feteşti-Vlaşca (jud. Ialomiţa) unde trei din bordeiele publicate, destul de lapidar, sunt de fapt cuptoare, mă refer la B5, B8, B15 . Din desenul publicat se observă că B5 constă de fapt din trei cuptoare cu gropi de acces, din care două se intersectează (fig.1). Acelaşi lucru se observă şi din desenul celorlalte două.datorită dimensiunilor lor unele au fost publicate drept cuptoare de olar deşi nu aveau cameră de ardere şi alte elemente specifice. Este cazul unui cuptor cu trei vetre din faze diferite de la Dinogeţia, interpretat ca un cuptor de olar deşi în jur nu există nici un element care ar indica un atelier . (va urma)