LANSAREA MONOGRAFIEI ISTORICE A COMUNEI VLĂDENI

Comuna Vlădeni din județul Ialomița este singura localitate ialomițeană care se poate lăuda cu trei monografii și un muzeu de istorie locală inaugurat în toamna anului trecut. Cele trei monografii redau istoria localității din perspective diferite. Prima a fost o monografie generală cuprinzînd diferite aspecte geografice, istorice și culturale, așa cum au mai multe localități din țară, dar doar trei sau patru din Ialomița. A doua este o monografie arheologică semnată de mine și care prezintă așezarea medieval-timpurie din secolele IX-XI de pe Popina Blagodeasca. In fine, a treia este o monografie istorică a cărei lansare va avea loc mâine și pe care o așteptăm cu interes. Este semnată de Cătălin Gogotă, profesor de geografie, dr. Valentin Gheorghe, profesor de istorie și d-na Mariana Alexandru, aceeași pasionată bibliotecară cu care am colaborat la Muzeul Satului.
Adaug că Vlădeni are o istorie de peste 500 de ani și este menționat încă din 1467, fiind astfel una dintre cele mai vechi localități ialomițene. Cu excepția șantierului arheologic Vlădeni-Popina Blagodeasca, proiect de cercetare condus și organizat de Muzeul Județean Ialomița, celelalte proiecte culturale au fost susținute, spre meritul ei, de Primăria Vlădeni.
Ii felicit cu drag, atât pe autori cât și pe organizatori și le doresc succes în continuare!

ÎN SFÂRȘIT, CULTURA ȘI-A GĂSIT MINISTRUL

În sfârșit, cultura și-a găsit ministrul în persoana singurului tehnocrat din Guvernul Cioloș. Și spun aceasta în urma experienței de aproape 20 de ani de activitate muzeală, timp în care am văzut cum cultura era dată la o parte în fața intereselor investitorilor din orice domeniu, de la agricultură până la industrie, în fața investitorilor imobiliari și în fața investitorilor politici. Pentru că în România politica nu mai este un bine pentru cetate ci o investiție pe termen lung, pe principiul „Dai un ban dar stai în frunte”.
În doar șase luni ministrul Vlad Alexandrescu a atins doar puncte vitale din sfera instituțiilor aflate sub directa subordonare a Ministerului Culturii, a monumentelor istorice din marile centre urbane și o mică parte a industriei creative, și cu toate acestea deja se cere demiterea lui. Nu a făcut nici un pas către zecile de muzee aflate în subordonarea Consiliilor Județene, unde situația este de multe ori dramatică, nu a deschis cutia plină de șerpi a Direcțiilor Județene de Cultură, unde în multe cazuri posturile specialiștilor sunt ocupate de politruci de ultimă speță. Cu alte cuvinte, nu a deranjat cu un deget interesele politice în teritoriu în domeniul Culturii. Pe mai departe zeci și sute de instituții afiliate acestora rămân în subordonarea factorului politic precar, meschin și penal, cum e cazul județului Ialomița. Ministrul Culturii nu a făcut decât să respecte o agendă de profesionist, să respecte statutul unui guvern impus ad-hoc în situația tragică derivată de tragedia Colectiv și să respecte promisiunea reformatoare dată în memoria victimelor. Prin urmare, totul era normal. Anormală este reacția Guvernului. Până și Muțenia Pământului a vorbit când nu trebuia s-o facă. Prin această atitudine au dovedit că sunt aceiași oameni politici ascunși în spatele unor funcționari deghizați în tehnocrați.
La șase luni de la incendiul de la Colectiv, eveniment în care s-au îngemănat lăcomia patronilor cu corupția autorităților, criza sistemului sanitar și interesele politice, România încă nu s-a schimbat, în fond a rămas aceeași. Vlad Alexandrescu a dovedit că domeniul culturii poate fi condus doar de un profesionist. Experiența politrucilor din fruntea Ministerului au adus sistemul într-o situație anchilozată și anacronică. De aceea îl susțin pe ministrul Vlad Alexandrescu.

A ÎNCEPUT SUBSCRIPȚIA NAȚIONALĂ PENTRU ACHIZIȚIA OPEREI „CUMINȚENIA PĂMÂNTULUI”

A ÎNCEPUT SUBSCRIPȚIA NAȚIONALĂ PENTRU ACHIZIȚIA OPEREI

„CUMINȚENIA PĂMÂNTULUI”

m-culturii

Ministerul Culturii a deschis în data de 8 aprilie conturile subscripției naționale pentru achiziția operei lui Constantin Brâncuși „Cumințenia Pământului”. În urma deciziei Guvernului României și a Ministerului Culturii, achiziția operei „Cumințenia Pământului” se va face printr-un efort conjugat al statului român și al cetățenilor, respectiv suma de 5 milioane de euro va fi alocată de Guvern și 6 milioane de euro vor fi colectate prin intermediul contribuțiilor voluntare ale persoanelor private și cele juridice.

Achiziția operei „Cumințeniei Pământului” prin subcripție publică este unul dintre cele mai importante proiecte naționale care poate întări solidaritatea dintre stat și societate. Acțiunea comună propusă de Guvern și Ministerul Culturii constituie un efort important pentru protecția și salvarea patrimoniului național, la care sunt invitați să participe toți cei interesați de valorizarea operei lui Constantin Brâncuși. Astfel, sculptura lui Constantin Brâncuși, reprezentativă pentru debutul curentului modernist în artă în secolul XX și pentru întreaga sa operă, va fi accesibilă publicului larg și iubitorilor de artă.

La invitația de a sprijini subscripția publică pentru achiziția „Cumințenia Pământului” au răspuns pozitiv mai multe bănci, care au oferit o serie de facilități necesare strângerii contribuțiilor în cadrul subscripției naționale.

Donațiile cetățenilor și ale persoanelor juridice vor beneficia de facilități fiscale, potrivit Ordonanței de Urgență nr. 10, publicată în Monitorul Oficial din 6 aprilie 2016.

Ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, a inaugurat simbolic subscripția națională „Cumințenia Pământului”, oferind prima donație în cadrul celei mai semnificative acțiuni de valorizare a unei opere de tezaur național organizată de Statul român.

Conturile deschise pentru achiziția „Cumințeniei Pământului” sunt următoarele:

Beneficiar: Ministerul Culturii, CIF 4192812:

TREZORERIA STATULUI

RO46TREZ700500702X010908 deschis la D.T.C.P.M.B

BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ

ROL – RO57RNCB0082005629820013
EUR – RO30RNCB0082005629820014
USD – RO03RNCB0082005629820015

Cod SWIFT: RNCBROBU
Cod BIC: RNCB

BRD – SMCC

RON – RO75BRDE450SV95804494500
EUR – RO59BRDE450SV95804814500
USD – RO06BRDE450SV95804904500

Cod SWIFT: BRDEROBU

UNICREDIT BANK

RON – RO53BACX0000003018913000
EUR – RO26BACX0000003018913001
USD – RO96BACX0000003018913002

Cod SWIFT – BACXROBU

BANCA TRANSILVANIA

RON – RO48BTRLRONCRT0345325001
EUR – RO95BTRLEURCRT0345325001
USD – RO02BTRLUSDCRT0345325001

Cod SWIFT: BTRLRO22XXX

CEC BANK S.A. – SUCURSALA TIMPURI NOI

RON – RO21CECEB31644RON4211471
EUR – RO89CECEB316T6EUR4211474
USD – RO22CECEB316T5USD4211516

CONT SWIFT: CECEROBUXXX

RAIFFEISEN BANK

RON – RO68RZBR0000060018536354
EUR  – RO14RZBR0000060018536356
USD –  RO30RZBR0000060018536359

Cod SWIFT: RZBRROBU

VACCINAREA OBLIGATORIE ESTE ABUZIVĂ

Aud că se fac demersuri în privința introducerii vaccinării obligatorii. Ar fi un abuz, din două motive. Primul  ar fi acela că vaccinurile au adunat de-a lungul timpului un număr semnificativ de critici, fapt ce le pune sub semnul întrebării eficiența medicală. Al doilea ar fi că vaccinul este o procedură medicală asupra corpului uman și ca orice procedură trebuie acceptată sau respinsă, în nici un caz impusă.

Redau un articol semnat de dr. MIrcea Pușcașu și un document emis de Asociația ProVita.

DTP – Difteria, tetanosul şi pertusisul: 

- autoritatile medicale iti vor spune de epidemiile de difterie din anii ’20, ca s-au lasat cu morti si raniti etc. Ce nu iti vor spune este ca in anii ’20 nu existau antibiotice (penicilina a lansat-o pe piata, abia in 1942, dl. Fleming), ca despre microbi se banuia ceva dar nu prea clar, iar azi se stiu detalii incredibile despre virusuri si bacterii cum ar fi si agentul cauzal al difteriei, Corynebacterium diphtheriae, care poate fi distrus de antibiotice banale precum, Eritromicina sau Amoxicilina

- intreaba orice medic cate cazuri de difterie a vazut in ultimii 20 de ani si vei vedea ca nu a mai vazut urma de difterie, totusi asta nu impiedica autoritatile sa cumpere pe bani grei vaccinuri antidifterie(DTP) ca urmare a presiunilor corporatiste (coruptie, abuz, manipulare, PR, marketing) si nu ca urmare a unei necesitati  reale epidemiologice.

- Stiati ca in Romania nu s-a mai inregistrat NICI MACAR UN CAZ de difterie de 22 de ani incoace ? Datele statistice sunt date oficiale ale Centrul Nat. de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile din cadrul Institutului National de Sanatate Publica din Romania in rapoartele anuale disponibile si pe internet. Vezi raportul din 2008 [1], la pagina 3, primul alineat, in care se spune despre difterie ca “in 1989 s-au inregistrat ultimele 5 cazuri” si ca ”din anul 1990 pana in prezent nu a mai fost confirmat nici un caz de difterie in tara noastra ” .

- desi nu rezulta necesitatea unui astfel de vaccin, TOTI copiii din Romania sunt presati sa se vaccineze nu mai putin de 6 ori (de  s a s e  ori) cu acest vaccin (la 2, 4, 6, 12, 30 de luni şi la 7 ani)

- tetanosul este dat de Clostridium tetani, un bacil teluric (din pamant sau materii fecale animale) ce infecteaza o rana deschisa. Atunci de ce se efectueaza de 4 ori pana la un an, cand sugarii nu sunt o grupa de risc pentru rani deschise murdare cu pamant sau fecale animale?

- azi daca un copil de 10 ani se inteapa intr-un cui ruginit si mergi cu el la spital iti vor recomanda repede si un antitetanos. De ce ? Nu a facut deja de 6 ori aceasta vaccinare pana la 7 ani? Iti vor spune ca alea nu conteaza, ca dau imunitate limitata etc. ! Deci l-ai vaccinat de 6 ori anti tetanos degeaba!

- acest vaccin DTP, este incriminat ca si factor cauzal in Sindromul mortii subite la sugarului (adica moare copilul sub un an si doctorii nu stiu de ce). In Japonia cu cativa ani in urma pe baza acestei cauze au scos DTP-ul din vaccinurile de pana la un an si l-au pus dupa varsta de 3 ani, cu efecte uimitoare: s-au diminuat drastic, pana la disparitie cazurile de moarte subita la sugari !

- pertusisul este „tusea magareasca”. Sigur nu este o boala placuta mai ales la sugari, dar ea ramane doar atat : „tuse magareasca” si nu vad de ce ar fi ea un asa pericol national incat sa vaccinam toti copiii ce se nasc in Romania de 6 ori impotriva  „tusei magaresti”

Hepatita B

- este o boala virala cu transmitere sanguină şi sexuală (transfuzii, contact sexual etc.)

- vaccinul anti hepatita B a fost creat in SUA in anii 80 pentru prostituate, homosexuali, dependentii (junkies) de droguri injectabile (acestea fiind categoriile expuse riscului de imbolnavire cu hepatita B) , dar nu s-a bucurat de un succes de piata, asa ca a inceput sa fie administrat copiilor sub un an, care, evident, nu sunt populatia de risc, dar sunt o buna piata de desfacere, datorita parintilor impresionabili, neinformati si cu o incredere netarmurita in autoritati

- vaccinul conţine : tiomersal (sare de mercur neuro-toxica implicata in etiologia autismului), hidroxid de aluminiu (autism, alzheimer), fosfaţi, proteine din ou de gaina, proteine din drojdie, resturi din culturi bacteriene (Saccharomyces cerevisiae), ADN strain , toate alergogene sau (si) cancerigene

- producatorii in prospect [2] recunosc ca aceste vaccinuri cauzeaza boli grave precum: meningita, trombocitopenie, reactii anafilactice, eritem multiform, encefalita, encefalopatie, scleroza multipla, Sindrom Guillain-Barre, bronhospasm, convulsii, purpura trombocitopenica, Sindrom Stevens-Johnson.

- tot din prospectul lor reiese ca nu au fost studiate privind potentialul cancerigen, efectele mutagene, afectarea fertilitatii, efectele teratogene si feto-toxice, mai mult: testele se concentreaza asupra efectelor imediate, pe termen scurt, cand cele grave sunt cele pe termen lung si cele cu efect cumulativ

- autoritatile recomanda si preseaza ca acest vaccin sa se faca de 4 ori, din care de 3 ori pana la 6 luni (!): la o zi, la două luni si la 6 luni. Incredibil!

- pentru prevenirea hepatitei B este suficienta sterilizarea instrumentelor chirurgicale, ace de unica folosinta, castitate si fidelitate din partea parintilor etc.

ROR (Rujeolă-Oreion-Rubeolă)

- Este unul din cele mai periculoase vaccinuri. Sunt studii serioase care arata ca poate cauza autism, diabet, sindrom Guillain-Barre si alte boli autoimune si neurologice cele mai multe dintre ele incurabile:

Ø autism (F. Edward Yazbak, MD -“Autism: Is there a vaccine connection?”- FAAP, 1999; Avinoam Shuper, MD – “Suspected measles-mumps-rubella vaccine-related encephalitis”- Scandinavian Journal of Infectious Diseases, 15 sept. 2010)

Ø diabet (tip I), pancreatită  (Harris Coulter, Ph.D.- “Childhood Vaccinations and Juvenile-Onset (Type-1) Diabetes” )

Ø Sindromul Guillain-Barré; (Grose C, Spigland I.-“Guillain-Barré syndrome following administration of live measles vaccine”- American Journal of Medicine, 1976 Mar;60(3):441-3)

Ø encefalita, convulsii febrile, reactii anafilactice, purpura trombocitopenica, sindrom Kawasaki, eritem multiform, artrite, meningita, nevrite periferice, mielite, bronsita, laringita, conjunctivite, otita, anorexie, febra, voma, insomnie (cf. prospectului vaccinului ROR , varianta PRIORIX [3])

- Riscul bolilor de mai sus este pretul ce trebuie platit pentru a feri un copil de cateva boli inofensive ale copilariei : rubeola, oreionul si rujeola.

- Daca un copil face aceste boli in copilarie va face imunitate naturala pe viata pentru ele. Daca se vaccineaza cu ROR imunitatea conferita este una limitata, maxim 9 ani (cf. prospect) .

- Stiind ca vaccinarea se face la un an si la 7 ani, asta inseamna ca imunitatea se termina la 16 ani. Aceste boli (rubeola, oreionul si rujeola) au complicatii de temut  la varste post pubertare cum ar fi, spre exemplu orheita urliana post-oreion la barbati care da sterilitate masculina, sau la femei rujeola si rubeola in sarcina cu efecte cumplit asupra copilului intrauterin. Daca sunt vaccinati imunitatea se termina exact cand sunt mai periculoase comlicatiile acestor boli.

- Despre ROR, doamna doctor Christa Todea-Gross a scris cateva articole edificatoare:

Ø Vaccinul antirujeolic  şi trivaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă)  sunt   inutile  şi sursa a multor boli cronice [4]

Ø Legătura dintre autism şi vaccinul ROR [5]

BCG împotriva TBC ?

-  Vaccinul BCG este o incercare de prevenire a TBC-ului si  contine Bacil Calmette-Guérin (BCG) viu atenuat. Toate vaccinurile cu agenti patologici vii atenuati pot (si chiar) declanseaza boala impotriva careia te vaccinezi.

- In Romania este unul din cel mai vechi vaccinuri efectuate, peste 90% din populatie este vaccinata cu BCG, totusi azi in Romania exista o epidemie de TBC, de care nu se vorbeste (poti intreba medicii sectiilor de ftiziologie). Anual in Romania mor 7000 de oameni din cauza TBC si complicatiilor sale. Se poate observa ineficienta vaccinului.

- In tarile nordice nu se face vaccinarea BCG, iar incidenta TBC este foarte redusa. Se stie (si din literatura sec. XIX-XX) ca TBC este o boala a saraciei, a malnutritiei, impotriva carora nu exista vaccin. Conditiile bune de trai, lipsa stresului, confortul termic, hranirea sanatoasa, echilibrata, variata, igiena etc. duc la eradicarea acestei maladii, dupa cum se poate observa si in tarile nordice.

- Exista doua directii, doua tipuri de imunitate in noi: imunitatea umorala, prin anticorpi si imunitatea celulara, ce implica activarea unor celule imunitare precum macrofagele, limfocitele T, celulele killer etc. Vaccinurile, teoretic, stimuleaza imunitatea umorala, productia de anticorpi specifici, dar in cazul TBC aceasta imunitate nu este eficienta, ci este nevoie de cea celulara, iar daca pacientul nu are resurse  celulare imunitare, daca este slabit imunitar (chiar datorita vaccinurilor), daca este malnutrit, sau daca sta prea mult timp langa o sursa de infectie (un bolnav TBC, care tuseste) si imunitatea celulara este depasita, el poate face boala (fiind vaccinat sau nu).

Poliomielita

- forme clinice de poliomielită:  asimptomatică, fara simptome (90-95%),  poliomielita abortivă, boală minoră fără simptome neurologice (4-8%) si poliomielita paralitică propriuzisa (0.1-2%)

- in Romania poliomielita este eradicata complet din 1996, ultimile cazuri, doar 8 la numar s-au inregistrat in 1995 si toate au fost cu tulpina vaccinala, ca urmare a vaccinului oral (VPO)

- desi boala eradicata, fara niciun caz din ’96 pana in 2009 s-a vaccinat cu VPO, vaccin viu atenuat cu rata mare de infectare postvaccinala cu poliomielita, din 2009 s-a trecut pe vaccinul injectabil (VPI) si el cu foarte multe probleme si efecte adverse cumplite

- azi desi boala este eradicata de 16 ani, fiecare copil nascut la noi este presat sa se vaccineze antipolio de nu mai putin de 5 ori, dintre care 4 vaccinari pana la un an (la 2, 4, 6, 12 luni si la 9 ani)

- o statistica din 2001 din SUA arata ca incidenţa poliomielitei postvaccinale este de 10 mai mare decât cea a poliomielitei cu virus sălbatic

se credea ca vaccinul anti-poliomielita Salk a determinat oprirea epidemiei de poliomielita care a afectat copiii americani in anii 1940 si 1950. Daca este asa, de ce epidemia de poliomielita s-a oprit, de asemenea, si in Europa, unde vaccinul anti-polio nu a fost folosit extensiv ?

O intrebare si mai relevanta: de ce vaccinul cu virus Sabin este inca administrat copiilor cand dr. Jonas Salk  arata ca vaccinul cu tulpina Sabin este cel care cauzeaza in prezent cele mai multe cazuri de poliomielita la copii ? Continuarea vaccinarii fortate a copiilor cu acest vaccin este o practica medicala irationala care confirma parerea mea ca medicii repeta cu consecventa greselile.

Situatia este similara cu incapatanarea lumii medicale de a renunta la vaccinarea anti-variolica la 3 decenii (!) dupa disparitia bolii, cand vaccinul ramasese singura sursa de contaminare si deces prin variola.

Acest fapt este Incredibil: timp de 30 ani, copiii au murit din cauza vaccinului anti-variola, desi nu mai erau amenintati de boala naturala.

 dr. Mircea Puşcaşu

FEDERAŢIA ORTODOXĂ PRO VITA către Ministrul Sănatăţii

SCRISOARE DESCHISĂ

referitoare la proiectul de lege în privinţa impunerii obligativităţii vaccinărilor

DOMNULE MINISTRU,

FEDERAŢIA ORGANIZAŢIILOR ORTODOXE PRO VITA DIN ROMÂNIA, reprezentată legal prin Preşedinte, vă înaintăm prezenta SCRISOARE DESCHISĂ:

FEDERAŢIA ORGANIZAŢIILOR ORTODOXE PRO VITA DIN ROMÂNIA este infiinţată în temeiul OG nr. 26/2000 şi potrivit art. 2 din acest act normativ, promovarea valorilor civice şi urmărirea realizării interesului sunt garantate pentru orice entitate ce funcţionează în temeiul acestei legi. În acest context, potrivit art. 6 din Statutul Federaţiei (fila 15) afirmarea valorilor vieţii persoanei umane şi a vocaţiei parentale reprezintă parte din obiectul de activitate al subscrisei. În acelaşi sens, potrivit art. 11 din Carta Federaţiei (fila 20) “principala responsabilitate faţă de viaţă şi calitatea vieţii revine părinţilor”, acesta fiind unul din cele 15 principii pentru care militeaza Federaţia. Cu alte cuvinte se observă ca pentru Federaţie, valorile vieţii persoanei umane şi responsabilitatea parentală reprezintă doua elemente esenţiale şi sunt valori promovate şi interese ridicate la rang de principiu.

În acest context, referitor la proiectul de lege la care s-a anunţat ca se lucrează, vă solicităm să aveţi în vedere urmatoarele aspecte de legalitate:

Potrivit disp art. 13 din Legea nr. 46/2003 pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumandu-si, in scris, raspunderea pentru decizia sa.

Este evident că in conţinutul noţiunii de responsabilitate a părinţilor intră şi acest drept prevăzut de art. 13 din Legea nr. 46/2003. În mod logic un părinte nu-şi poate asuma responsabilitatea decât numai în măsura în care este informat asupra aspectului cu privire la care urmează să-şi asume responsabilitatea. În mod corelativ tocmai din această informare decurge şi dreptul de a refuza intervenţia medicală.

A nu recunoaşte acest drept – ca şi element esenţial al responsabilităţii părinţilor – înseamnă a anihila responsabilitatea părinţilor prin forţa coercitivă a statului.

Potrivit art. 67 din Noul Cod Civil (NCC) nicio persoană nu poate fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop terapeutic ori în scop de cercetare ştiinţifică decât în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.

Or legea nu prevede obligativitatea efectuării acestor intervenţii medicale care sunt vaccinurile, ci dimpotrivă prevede dreptul de a accepta sau refuza o intervenţie medicală (art 13 din Legea 46/2003).
DOMNULE MINISTRU, orice încercare de redactare a unei norme contrare, este făcută doar cu:

A. Încălcarea principiului inviolabilităţii libertăţii persoanei reglementat de art. 23 alin. 1 din Constituţia României prin faptul că simplul act al vaccinării constituie o contrângere a voinţei persoanei copilului, având în vedere că actul normativ incriminat reglementează posibilitatea efectuării vaccinului fără acordul prealabil al părinţilor.

IN LIPSA ACESTUI ACORD AL PĂRINŢILOR, EFECTUAREA INTERVENŢIEI MEDICALE ASUPRA COPILULUI ECHIVALEAZĂ CU ÎNCĂLCAREA PRINCIPIULUI ENUNŢAT (particularizat şi in art 64 NCC unde de asemenea se statuează aceeaşi condiţionare de o obligativitate legală care nu există).

B. Încalcarea dreptului constituţional la viaţă şi dreptul integritate fizică şi psihică a persoanei consacrate de art. 22 alin. 1 din Constituţia României prin faptul că actul vaccinării reprezintă un act medical preventiv, facultativ, fără să existe o garanţie suficientă şi rezonabilă împotriva riscurilor sau reacţiilor adverse ale acestuia, existând posibilitatea reală pentru persoana căreia i se administrează să i se pună în pericol viaţa, sănătatea şi integritatea fizică sau psihică.

Nu s-ar pune problema acestei încălcări dacă nu ar exista LIPSA TOTALĂ A UNEI GARANŢII SUFICIENTE ŞI REZONABILE ÎMPOTRIVA RISCURILOR.

Din toate cazurile dramatice apărute în presă urmare aplicarii unor vaccinuri si chiar din cuprinsul oricărui prospect de vaccin, rezultă că nu există nici o garanţie împotriva riscurilor sau reacţiilor adverse ale unui vaccin.  Aceste riscuri şi reacţii adverse pun in pericol viaţa, sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copilului.

C. Încalcarea principiului constituţional al dreptului persoanei umane de a dispune de ea însăşi, principiu prevăzut de art. 26 alin. 2 din Constituţia României deoarece actul vaccinării constituie o ingerinţă nelegală în viaţa intimă şi privată a copilului şi în familia acestuia ÎN MĂSURA ÎN CARE NU EXISTĂ UN ACORD PREALABIL EFECTUĂRII ACESTUIA .

D. Prin constrângerea efectuării unui vaccin se aduce atingere şi dreptului reglementat constituţional al libertăţii conştiinţei consacrat de art. 29 din Constituţia României, fiind obligatoriu să se reglementeze în conţinutul oricarui proiect legislativ dreptul părinţilor de a refuza administrarea vaccinului din motive religioase sau de conştiinţă (dreptul la obiecţiune de conştiinţă).

E. Prin reglementarea efectuării vaccinurilor în mod obligatoriu s-ar aduce o atingere gravă şi dreptului la ocrotirea sănătăţii şi a dreptului special de protecţie a copiilor şi tinerilor, drepturi consacrate de art. 34 şi art. 49 din Constituţia României, prin faptul că nu se prezintă o garanţie suficientă şi rezonabilă de statul român că prin administrarea unui anumit tip de vaccin unui subiect uman nu i se pune în pericol acestuia viaţa sau integritatea fizică sau psihică.

Din aceasta perspectivă există două probleme esenţiale legate de administrarea unui vaccin:
1. administrarea lui nu garantează necontactarea bolii respective – a se vedea in acest sens şi explicaţiile oferite de sistemul medical după fiecare dramă produsă urmare unui vaccin (de ex. cazul fetitei decedate in judetul Suceava [1] in anul 2012 sau al sugarului paralizat in Slatina [2] in anul 2011);
2. riscurile si reactile adverse pe care le presupune sunt menţionate in chiar prospectul vaccinului dar şi in nenumărate studii medicale de specialitate devenite publice odată cu mediatizarea cazurilor frecvente de producere a reacţiilor adverse şi a riscurilor menţionate;

F.  Printr-un asemenea act normativ s-ar aduce o atingere gravă şi prevederilor constituţionale prevăzute de art. 53 alin. 1 şi 2 din Constituţia României care reglementează cazurile excepţionale când se permite ca exerciţiul unor drepturi sau libertăţi să fie restrâns.

Obligativitatea efectuării vaccinurilor nu se impune pentru cazurile enumerate expres de Constituţie, şi anume: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; pevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru destul de grav. Recurenţa epidemiilor în cadrul populaţiilor vaccinate arată clar eficienţa nesigură a imunizării prin vaccinare în masă şi importanţa discutabilă în consolidarea sănătăţii publice  (e.g.  Actuala epidemie de TBC din România se petrece într-o populaţie vaccinată cu BCG in proporţie de 95%).

G. Obligativitatea unui act medical (vaccin) prevăzut intr-o lege este in contradicţie cu reglementările internaţionale privind atât etica şi cercetarea medicală, cât şi profesia de medic in general, reglementări legate de drepturile pacienţilorconsimţământul informat şiobligaţiile autorităţilor medicale.

S-ar încălca astfel Declaraţia de la Helsinki (Art. 3-10, 16-18, 25-32 ), Codul Nuremberg (Punctele 1, 2, 4, 5, 6, 7, 9, 10), Raportul Belmont (Cap. 2, 3, 4, 6), Declaraţia de la Geneva.

H.  Existenţa efectelor adverse grave ale vaccinurilor (întregi clase noi de patologie certificate de studii publicate în literatura de specialitate sau chiar de producătorii de vaccinuri, în prospectul oficial) împiedică posibilitatea stipulării într-o lege a obligativităţii acestora.

Deontologia medicală şi jurisprudenţa internaţională nu admit ca rezonabilă nici măcar recomandarea unor acte medicale a căror beneficii sunt inferioare riscurilor, cu atât mai puţin obligativitatea unor proceduri dovedite drept potenţial periculoase şicontroversate în ce priveşte eficienţa.

Astfel, in literatura ştiinţifică medicală se menţionează faptul că vaccinurile pot provocaboli autoimune [3],[4],[5], boli neurologice [6], autism [7] , encefalită [8], diabet(tip I) [9], sindromul morţii subite a sugarului [10] şi alte afecţiuni grave[11].

Aceste afecţiuni postvaccinale au fost certificate şi de instanţe judecătoreşti sau medicale, iar producătorii responsabili puşi să platească despăgubiri victimelor [12], in jur de un milion de dolari pe caz [13].

I.  Printr-un asemenea act normativ s-ar aduce atingere Art. 2, Art. 3 şi Art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană referitoare la respectarea libertăţilor şi drepturilor omului, protecţia specială a drepturilor copilului.

Cu încrederea că veţi avea în vedere aspectele mai sus argumentate , vă asigurăm, DOMNULE MINISTRU, de întreaga noastă stimă,

FEDERAŢIA ORGANIZAŢIILOR ORTODOXE PRO VITA DIN ROMÂNIA

 

CJI ȘI ŞEFUL APROAPE PERFECT

 

Evaluarea directorului Vlad Florin pe anul 2015 cu nota 9,35, comentată de mine în postarea de mai jos, a fost depăşită cu mult de evaluarea manageriatului pe ultimii 5 ani. Cel de-al treilea mandat de manager (şi sperăm noi ultimul) al directorului Vlad Florin de la MJI a fost notată cu 9,97. Nu este o greşeală, nota apare pe site-ul CJI. Deci, în viziunea comisiei de evaluare, Vlad e managerul aproape perfect. Iarăşi nu ştiu criteriile de evaluare şi nici comisia deşteaptă. Nu ştiu dacă s-au respectat normele prevăzute în ordinul ministrului 2799/2015, dar dacă luăm în discuție doar una și anume conservarea și restaurarea patrimoniului, avem o problemă mare cât casa.

Un ditamai exemplu de manageriat –  conacul Bolomei.

Ei bine, dragii mei, ruina de la Cosâmbeşti, aflată la doar 5 km de Slobozia este secţie a Muzeului Judeţean Ialomiţa. Aţi auzit bine, secţie muzeală, nu de azi de ieri, ci de 14 ani, adică de când e Vlad director. Este probabil singura secţie muzeală din ţară  aflată în ruină.

Când fost dat muzeului spre administrare, conacul era tot ruină dar avea un atu extraordinar. Avea întocmită întreaga documentaţie de restaurare, un teanc de dosare care după spusele unora ar fi costat o căruţă de bani. Nu ştim, dar e util de aflat. Important este că un pas decisiv în restaurarea monumentului era făcut. Se preconiza o secţie frumoasă cu săli de conferinţă, ateliere etc. aşa cum îi stătea bine unui conac- monument istoric. Greul hârţogăriei era trecut, mai rămânea doar  restaurarea. Schelele erau deja montate. Pentru punerea în plan a proiectului de restaurare trebuiau căutate finanţări fie de la minister, fie din fonduri europene, fie de la bugetul local. Nu ştim de ce şeful aproape perfect nu a făcut nimic în aces sens. A angajat doar un paznic care  adună cărămizile căzute şi asta nu un an sau doi, ci de 14. Putem presupune că atunci prin 2002, după ce rupseseră gura târgului cu statuia de două miliarde lei vechi de la Oraşul de Floci, nu au mai avut tupeu câţiva ani să mai ceară bani. Şi accesarea altor fonduri presupunea muncă…aşa că au stat cuminţi după proverbul ,,doar cine nu muncește, nu greșește,,.  Acum vreo trei ani am aflat la una din rarele şedinţe că vor fi alocaţi bani şi pentru Bolomei, că documentaţia s-a învechit şi trebuie actualizată. Adică au stat 10 ani să cadă cărămizi până când documentaţia de restaurare nu mai corespundea. Bietul şef perfect! Dacă nu au fost bani, ce puteai să-i faci, să-i rupi gâtul omului?

Că banii care au fost s-au dus!

Că banii care au fost trebuiau la altă secţie, care nici nu exista, au făcut-o ei de la firul ierbii. E vorba de baza de şantier de la Oraşul de Floci, ridicată toată din fondurile judeţului. Şi pentru aceea totul a fost întocmit de la zero, toate avizele şi documentaţiile pentru construcţie, apă, lumină, mediu, toate pentru o construcţie nouă în plin câmp, la 50 de km de Slobozia, că Bolomei era prea aproape la 5 km. Totul a înghiţit aproape 11 miliarde lei vechi, plus restaurarea  unor vestigii din sit, plus festival de artă culinară care înghițea între 20-30000 RON pe o zi. Și, mai ales consumul de benzină i-a pus pe butuci, deși era toată la dispoziția conducerii.  Eu, ca specialist, dacă beneficiam de masina instituției o dată pe an. Așa a ajuns șeful perfect complice în dosarul de luare de mită a președintelui Ciupercă. Că nu le ajungea cota de 100 l de benzină pe lună.

Oare nu puteau rupe câte puţin, în fiecare an şi pentru Bolomei. Intr-un an acoperişul, în altul fundaţia, odată interiorul etc. Chiar nu le-a trecut nici o soluţie prin capul celor trei şefi deştepţi (director, director adjunct, şef secţie) care au condus muzeul în anii aceea de investiţii mari? Dar, cei care îi evaluau de 15 ani încoace şi mă refer la conducerea CJI, Ilie Cioacă şi alții, oare n-au văzut cum arată ,,secţia,, de la Cosâmbeşti? Oare Direcţia de Cultură nu a avut nici o tresărire de conştiinţă la starea monumentului istoric? Nu. Toţi au fost legaţi la ochi. Şi aşa, de-a oarba, ne-au dus 15 ani în râpa în care ne aflăm acum. Pentru că, doar aşa, orbiţi de interese au putut să noteze cu 9,97.

Evident, că șeful perfect mai are și alte ,, performanțe,, la activ. Incă mai sper că va veni și vremea unei comisii de evaluare cinstite și adevărul va ieși la lumină.

 

PERFORMANȚELE ȘEFULUI TOXIC

Şeful toxic nu este doar un specimen studiat de psihologi, cum vedem de pildă Aici, ci și un om în carne și oase cum este de pildă directorul Muzeului Județean Ialomița. Un om care pentru unii e ciumă și pentru alții mumă. Așa încât unii s-au îmbolnăvit, alții și-au dat demisia și alții au suferit profesional și financiar. Propus şi ţinut de Ciupercă de 15 ani la conducerea MJI a fost evaluat luna aceasta cu o notă record de 9,35 pe anul 2015. Nu ştim ce raport a prezentat Florin Vlad în faţa comisiei, pentru că în cadrul MJI nu a avut loc nici o şedinţă de activitate în care să fie prezentat raportul pe 2015. Dar ştiu că omul în cauză trebuie dotat cu detector de minciuni, altfel riști să pici în capcana fanteziei lui. Nu ştim nici cine au fost membrii comisiei, dar probabil că au fost mai întâi aprobaţi de Florin Vlad, aşa cum se întâmpla la fiecare reînnoire de mandat. Nu știm pe ce criterii au evaluat membrii comisiei. Dacă au evaluat pe criteriile căminelor culturale, atunci, nota e meritată. Nici un muzeu nu face campanie electorală deghizată în acțiune culturală mai bine ca MJI. Niciunde fasolea cu ciolan nu e mai bună ca aici și spectacolele cîmpenești mai impresionante. Dacă însă evaluăm după criteriile prevăzute în OMC 2799/2015 privind manageriatul cultural, atunci omul merită cel puțin un dosar penal. Criteriile de evaluare ale raportului trebuie să fie aceleaşi cu criteriile care stau la baza proiectului de managent, care în cazul muzeelor sunt următoarele:

,, În cazul activităţii de management desfăşurate în cadrul instituţiilor cu specific muzeal şi a colecţiilor publice, proiectul de management trebuie să aibă în vedere şi următoarele sarcini specifice: 1. constituirea ştiinţifică, administrarea, conservarea şi restaurarea patrimoniului; 2. cercetarea ştiinţifică, evidenţa, documentarea, protejarea şi dezvoltarea patrimoniului; 3. punerea în valoare a patrimoniului în scopul cunoaşterii, educării şi recreerii; 4. elaborarea şi punerea în aplicare a proiectelor de restaurare, cercetare, punere în valoare şi dezvoltare a patrimoniului.,,

Să luăm pe rând .

I. Constituirea ştiinţifică, administrarea, conservarea şi restaurarea patrimoniului;

1. LABORATORUL DE RESTAURARE-CONSERVARE NU ESTE ACREDITAT şi se pare că nu îndeplineşte condiţiile. Din toţi ,,specialiştii,, de pe laborator doar unul este acreditat. Unul face tâmplărie, altul ţine casieria. Iar ,,laboratorul,, arată ca acum 3o de ani, aşa cum arată şi mare parte din depozitele în care niciodată nu se respectă parametrii micro-climatici stabiliţi prin lege. Dar cine să constate, că doar muzeul nu mai are conservator de câţiva ani buni. Postul a fost la dispoziţia şefilor. O perioadă, pe acest post a funcţionat băiatul contabilei care avea pe atunci doar un liceu de sport. Dar nici lui nu i-a convenit să se joace toată ziua pe calculator. Din 2013, au trecut, prin transformarea postului, pe un supraveghetor care avea un liceu terminat la seral. Oameni buni, în România există facultăţi cu profilul restaurare-conservare. Când am sesizat CJI abuzul angajării pe postul de conservator al unuia fără pregătire, m-am ales cu sancţiune disciplinară ( a se vedea memoriul din 2013). Sancțiunea a fost anulată de o instanță judecătorească, dar nici acum CJI nu vrea să ia notă de abuzul comis.

2.Cu aproape doi ani în urmă am predat laboratorului 14 piese medieval-timpurii de metal pentru restaurare şi conservare. Toamna trecută nimeni nu se atinsese de ele. Starea de degradare se accelerase. Le-am luat înapoi şi am solicitat directorului să fie trimise spre restaurare la un alt laborator, dacă cei de aici nu se pricep. Nu am primit nici un răspuns. Pentru cei care nu ştiu trebuie să menţionez că piesele din metal sunt rare în epocă şi de multe ori devin criterii de datare. Angajaţii laboratorului nu participă la sesiuni de profil din ţară, nu publică şi lucrează după cum vedeţi ca melcul. Pentru astfel de performanţe, directorul a primit 9,35. Incalificabil! Eu nu contest faptul că angajaţii şi-au trecut în raport un număr de piese la restaurare, cu care şeful s-a umflat în pene, dar normal ar trebui evaluaţi nu doar la piesă, ci şi la suprafaţă desfăşurată restaurată sau conservată şi la documentaţie întocmită. Pentru că, dacă 10 piese măsoară un metru pătrat, atunci activitatea laboratorului nu este deloc eficientă din punct de vedere financiar. Şi dacă doar un om este acreditat, atunci sub coordonarea cărui expert pe profil au lucrat cei care nu au acreditare? Au lucrat sau nu restaurare?

II. Cercetarea ştiinţifică, evidenţa, documentarea, protejarea şi dezvoltarea patrimoniului;

1. Acest criteriu este neonorat din start pentru că MUZEUL NU ESTE ACREDITAT conform legislaţiei în vigoare. Mai mult chiar datorită manageriatului defectuos semnat de F.V. în ultimii 15 ani, se pare că nu prea mai îndeplineşte condiţiile de acreditare. Directorul minte cînd spune că sunt foarte puţine muzee acreditate. In realitate, au rămas puţine muzee neacreditate. In legea muzeelor 311/2003 sunt menţionate un număr de 83 de instituţii muzeale de rang naţional, regional şi judeţean care aveau personalitate juridică şi prin urmare trebuiau să se acrediteze după anul 2007. Faptul că la rândul lor aceste 83 de instituţii au mai multe secţii, case memoriale, situri, bună parte purtând numele de muzee, dar fără personalitate juridică, este o altă chestiune. Nu acelea se acreditează, ci doar cele 83 din lege şi cele care se vor înfiinţa cu personalitate juridică. Cert este că anul trecut, la data de 7.10.2015 erau acreditate un număr de 78 instituţii muzeale. Muzeul Judeţean Ialomiţa nu se afla printre ele. O condiţie de acreditare ar fi numărul de specialişti la rândul lor acreditaţi pentru cercetarea ştiinţifică, evidenţa, documentarea şi protejarea patrimoniului. Când Vlad a preluat conducerea, în muzeu lucrau 30 de oameni din care cinci pe administrativ (16%) şi restul specialişti. După 15 ani, muzeul are 20 de angajaţi din care 11 pe administrativ (55%). Doar în ultimul an, a mai angajat trei oameni pe administrativ din cele cinci posturi vacante care mai existau în muzeu. Ca să fie sigur de dezastrul profesional pe care îl lasă în urmă. Pentru performanţa de a avea 50% personal administrativ (contabil-şef, contabil II, casier, patru referenţi, doi îngrijitori, un şofer) comisia l-a evaluat cu 9,35. Că muzeul poate funcţiona şi cu 5 specialişti pe care să îi hărţuieşti de la şantiere până la gestiuni şi inventare pentru colecţii totalizând peste 20000 piese. Chiar şi birourile lor arată acelaşi respect. Şeful şi contabila au birouri cu termopane, parchet, mobilier nou, corpuri de bibliotecă, aer condiţionat, mochete noi, izolare exterioară, aparatură electronică, imprimante, scanere, copiatoare, abonamente la revistele de contabilitate (că deh, contabila mai ţine contabilitatea la nu ştiu câţi privaţi) etc. Specialişti stau în birouri cu ferestre vechi din 1968 dintr-o singură foaie de geam prinsă în fier cornier prin care fluieră vântul, uşi de lemn sau placaj, cu mobilierul vechi tot de 50 de ani, o imprimantă şi un copiator la şapte oameni. Rafturile de cărți sunt din fier cornier cu pal, refolosite de la mobilierul vechi. Contabila ţine evidenţa până şi a paginilor color imprimate de specialişti, pe când ce şi cât și la cîte firme imprimă aparatura din biroul ei, nici aghiuţă nu ştie.

2. Nici în 2015, muzeul nu a organizat sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice în urma căreia să fie publicat anuarul muzeului care este iarăşi, un alt criteriu de evaluare. In 15 ani de stăpânire, şeful a organizat o singură sesiune şi a publicat un singur anuar. Unde este cercetarea ştiinţifică? Cercetare nu înseamnă să stai ca un trântor pe șantier. De ce muzeul a fost izolat? Pentru că directorului i-a fost teamă că specialiştii invitaţi la sesiuni ar fi văzut situaţia reală a instituţiei.

III. Punerea în valoare a patrimoniului în scopul cunoaşterii, educării şi recreerii. Acest criteriu a fost atins. Să începem cu recreeerea continuă a şefului. De aceea vine directorul la 11, stă câteva ore, ia raportul de la căţeluşi şi pleacă. Vara trândăveşte pe şantiere. Ce altceva poate să facă pe un şantier care nu are nici o legătură cu specializarea lui, cum ar fi Oraşul de Floci? Dar apare menţionat în raportul arheologic, că dacă a fost de faţă, ce poţi să îi faci, să-l omori?

Dar, chiar şi când se recreează şeful este felicitat, aşa cum s-a întâmplat la deschiderea Muzeului Satului din Vlădeni. Pentru acel proiect, directorul nu a mişcat un deget, nu a consumat nici un gram de benzină, nu a mişcat un om din muzeu. Ba mai mult! Nu a răspuns niciodată adresei înaintate de Primărie şi nici măcar nu s-a deranjat să vină la vernisaj. In disperare de cauză am trecut proiectul pe activitatea mea, adică m-am ocupat singură. Insă, care credeţi că a fost prima frază rostită de secretarul CJI la deschiderea muzeului? Fraza prin care îi mulţumea directorului Vlad. Ne mai mirăm că la sfârşitul anului, Vlad a fost evaluat cu 9,35?

Dar, poate i-a copleşit expoziţia de Crăciun care a avut un mare impact asupra întregii comunităţi. A fost o expoziţie de artă deschisă în vinerea din săptămâna premergătoare Crăciunului. Nu aţi văzut-o, că nu aveaţi cum! Doar cei privileagiaţi au ajuns. Oricum era aceeaşi cu una organizată de mine cu câţiva ani în urmă la sediul muzeului. Probabil de aceea nu m-au luat şi pe mine la vernisaj. Nu mai aveau loc în maşini. Pentru că nu vă spusei punerea în scenă a evenimentului. Expoziţia a fost organizată vinerea la ora 16,30, când în decembrie se întunecă. La ceas de seară, când la ţară străzile devin pustii. Şi locul avea un impact ce spulbera toată comunitatea judeţului. Exact la baza de şantier de la Oraşul de Floci aflată la 7 km de cea mai apropiată comunitate umană. Deci, la drum pustiu, la ceas de seară a fost organizată expoziţia de Crăciun. Şi câtă benzină s-a cheltuit cu nu ştiu câte drumuri, fiecare 100 km dus-întors! Ca să nu mai spun că au trebuit să încălzească şi locul şi oamenii, că bate acolo un vânt dinspre Baltă de-ţi îngheaţă sarmaua în gât. Probabil că doar acţiunea asta, desfăşurată împotriva tuturor condiţiilor vitrege, i-a determinat pe evaluatori, să îi dea 9,35. Măcar pentru prăpădul de benzină şi curent plătit din banii publici.

Dacă descrierea şefului toxic e de domeniul psihologiei, COMPORTAMENTUL ABUZIV al lui Forin Vlad e dovedit şi de faptul că a pierdut şi al doilea proces cu mine. Atât Tribunalul Ialomiţa cât şi Curtea de Apel Bucureşti au anulat evaluarea întocmită de conducerea muzeului pe 2013 pentru activitatea mea, pentru că era abuzivă şi nu se respectase regulamentul de evaluare. Prin urmare, în timp ce două abuzuri ale lui Florin Vlad au fost sancţionate de instanţa de judecată, comisia de evaluare îl cadoriseşte cu 9,35. Nu îmi închipui de ce nu i-au dat 10, decât poate că s-a bâlbâit la numele celui care l-a făcut om cu funcţii şi onoruri ,,domnul presedinte Ciupercă,,. Nu a vrut să sâsâie! De la prăpădita de dantură.

Doar pentru cele arătate mai sus, Florin Vlad ar fi trebuit nu doar demis demult, ci tras la răspundere pentru fondurile generoase acordate muzeului, dar cheltuite aiurea. De aceea, când vine vorba de Ciupercă, îi doresc din toată inima şi cu tot sufletul ,,La mulţi ani de puşcărieeee!,,  Merită! Cineva trebuie să plătească pentru ravagiile făcute de omuleţii lui din MJI şi CJI.

VALERIU GAFENCU (1921-18 FEBRUARIE 1952). SCRISOAREA LUI VALERIU GAFENCU CĂTRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA

HRISTOS A INVIAT!

Prea Cucernice Parinte iubit de sufletul meu, In lupta cu puterile intunericului, cu gandul la Dumnezeu, mi-am gasit pacea in rugaciune. Si-ntotdeauna ma gandesc ca Bunul Dumnezeu, in dragostea-I nemarginita pentru oameni, ne trimite incercarea suferintei, ca prin ea sa ne purificam de pacate, sa ne invatam a renunta cu bucurie la tot ce-i trecator si sa ne indreptam cugetele spre Domnul Iisus Hristos, Mantuitorul nostru.

In suferinta m-am putut cunoaste pe mine insumi, mi-am putut cunoaste goliciunea si nimicnicia. Azi ma vad un pacatos, cel mai pacatos om.

Si cand am privit in adancul inimii mele, am gasit acolo darul nepretuit al Iubirii, Izvorul tuturor virtutilor, pe care Dumnezeu l-a sadit in om spre cultivare si desavarsire. Si eu, ca un rob ticalos, am nesocotit o viata intreaga acest dar (…).

Azi multumesc din tot sufletul pentru toate suferintele si umilintele prin care mi-a fost dat sa trec, caci ele m-au adus la constiinta pacatului si m-au facut sa inteleg ca singura cale care duce la mantuirea Neamului este Calea evanghelica: Hristos.

Cu fiecare mica jertfa de iubire traiesc o bucurie mare, unica. Din renuntari imi culeg multumirea si sufletul mi-i insetat de daruirea totala pentru Hristos (…). De multa vreme am luat hotararea de a trai curat, in Duh crestin.

Sunt fericit, caci daca mi-i ingradita libertatea fizica de catre legile omenesti, prin zidurile inchisorii, in schimb Dumnezeu mi-a daruit libertatea sufletului prin trairea Iubirii – si aceasta libertate este bunul suprem pe care l-as fi putut castiga in lumea aceasta plina de desertaciuni (…).

Numai in masura in care slujim lui Dumnezeu contribuim la salvarea neamului, la innoirea lui sufleteasca. Caci unul singur e drumul care duce la Inviere: Golgota, jertfa de buna voie pentru Iubire si Adevar.

V-am marturisit, Parinte, gandurile acestea , cu bucurie a inimii mele. Stiu ca sufletul Sfintiei Voastre le primeste pe toate cu bucurie si multumire in Domnul (…). Gandul meu de iubire vi-l transmit cu toata caldura sufletului, caci in rugaciunile Sfintiei Voastre imi gasesc odihna.

Aici, in Galda, suntem vreo 70 de detinuti. Printre ei sunt oameni care si-au pus la modul cel mai serios problema mantuirii. In Aiud, anii acestia de suferinta si de grele incercari au contribuit in chip unic la zidirea launtrica a neamului, a omului nou: Crestinul. Numai Dumnezeu stie.

Aici la Galda sunt tocmai cei care inteleg si staruiesc pe calea mantuirii. Ar fi o bucurie sufleteasca rara daca Sfintia Voastra ar veni intr-o duminica aici. Ne-am folosi mult toti de cuvantul pe care ni l-ati marturisit.

Cu dragoste in suflet,
Va sarut mainile,

Valeriu Gafencu

Galda, 19 Mai 1946

valeriu_gafencu_mama_sa_ioan ianolide in lagarul de la galda 1946

BUCURĂ-TE SFINTE PĂRINTE IUSTIN!

Părintele Justin în conştiinţa poporului român
Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc în tumultuosul secol XX cu mari duhovnici care să fie mângâiere şi întărire poporului dreptcredincios şi călăuzitori pe drumul către Împărăţia lui Dumnezeu. Rolul lor poate fi asemănat cu cel al profeţilor din Vechiul Testament. Deşi toţi preoţii sunt duhovnici, doar câţiva dintre ei sunt înzestraţi cu o harismă specială prin care pătrund în străfundurile fiinţei umane, care schimbă destine şi care zidesc biserica cea dinlăuntrul sufletului omenesc. Părinţi mari precum Cleopa Ilie, Paisie Olaru, Ioanichie Bălan, Sofian Boghiu, Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Adrian Făgeţianu, Teofil Părăian constituie cununa de luceferi luminoşi ce luminează spre mântuirea oamenilor şi spre slava lui Dumnezeu (Matei 5,16).
Părintele Justin Pârvu de la Petru Vodă încheie această ceată de Părinţi, ziditori de suflete şi de conştiinţe, iar plecarea lui din lumea aceasta s-a transformat într-un adevărat pelerinaj naţional, deoarece toată viaţa lui a semănat cu prisosinţă iubirea către toţi, iar acum miile de fii duhovniceşti şi-au manifestat dragostea şi recunoştinţa faţă de Sfinţia Sa. De la naştere până la adormire, viaţa Părintelui Justin a curs întru sfinţenie, cu multă nevoinţă, cu multă osteneală, cu rugăciune neîncetată, dar mai ales în suferinţă şi prigonire, mărturisind credinţa asemenea mărturisitorilor sfinţi din trecutul îndepărtat sau mai recent al Bisericii şi făcând din chilia lui laboratorul vindecării sufleteşti şi o poartă a raiului.

Obârşia şi copilăria Părintelui Justin
Părintele Justin a venit pe lume la data de 10 februarie 1919, de pomenirea sfântului sfinţit mucenic Haralambie, din părinţii binecredincioşi Gheorghe şi Ana în satul Petru Vodă, la poalele muntelui cu acelaşi nume, pe unde trece drumul spre mănăstirile nemţene, primind la botez numele Iosif. A fost cel mai mic din cei cinci fraţi şi a fost crescut conform tradiţiei din satul natal, în frică şi credinţă puternică în Dumnezeu şi în demnitate creştinească şi românească. Mama, atmosfera din sat şi preotul Ioan Petrescu din parohia respectivă au avut un rol hotărâtor în temeluirea copilului Iosif.
A făcut şcoala primară în satul natal, şcoală care astăzi îi poartă numele. Mergea adesea în copilărie cu mama sa şi cu alţi credincioşi din sat la Mănăstirea Durău, mănăstire cu un rol duhovnicesc foarte mare în perioada interbelică pentru toate localităţile de pe Valea Muntelui. Tânărul Iosif a fost foarte atras de viaţa monahală, de frumuseţea slujbelor, de bunătatea călugărilor de aici şi astfel se naşte în sufletul său dorul de viaţa sfântă călugărească.

Viaţa monahală şi sfinţita preoţie
La numai 19 ani este tuns în monahism de stareţul Martinian Conuţ care îi va fi şi duhovnic şi a primit numele de Justin. Primeşte ascultarea de arhondar şi în special să aibă grijă de primirea oaspeţilor la stăreţia Durăului, ascultări pe care tânărul monah le-a împlinit cu multă râvnă.
Pentru că era iubitor al sfintelor slujbe şi avea o voce foarte frumoasă a fost hirotonit diacon şi apoi preot de episcopul Valeriu Moglan, originar tot din comuna Poiana Teiului. Pentru că era înzestrat de Dumnezeu cu multă înţelepciune şi cu râvnă de studiu se înscrie la Seminarul monahal de la Cernica, condus la vremea aceea de Arhim. Dionisie Udişteanu, de care Părintele Justin se va simţi foarte ataşat pentru totdeauna.
Norii războiului se ridică ameninţător, toată floarea tinerimii române este chemată sub arme, iarieromonahul Justin este rânduit preot pentru armată, unde liturghiseşte şi împărtăşeşte pe soldaţi, îmbărbătându-i prin cuvinte, alinând pe cei răniţi sau îngropând pe cei căzuţi pe câmpul de luptă.
După război, Părintele reia cursurile la Seminarul de la Cernica în ciclul superior, deoarece durata studiilor era de 8 ani. În condiţiile grele de după al doilea război mondial şi de instaurare a regimului comunist, Seminarul de la Cernica se desfiinţează şi Părintele este nevoit să facă clasa a VIII-a la Seminarul de la Roman în condiţii grele şi improprii studiului teologiei.

Calvarul şi binecuvântarea temniţei
În data de 14 mai 1948, ieromonahul Justin, elev în clasa a VIII-a, este arestat noaptea din internatul seminarului împreună cu alţi colegi, anchetat şi condamnat şi astfel începe calvarul celor 16 ani de puşcărie pentru el şi pentru toată floarea culturii, intelectualităţii, spiritualităţii şi elitei neamului românesc. Suceava, Aiud, Sighet, Gherla, Baia Sprie, Piteşti, Jilava, Periprava, Canal, iată câteva din locurile de suferinţă şi de martiraj ale Părintelui.
În aceste închisori deţinuţii erau bătuţi, schingiuiţi, chinuiţi, umiliţi în moduri de neimaginat pentru a fi exterminaţi. Erau înfometaţi, ţinuţi în frig, în mizerie, în izolare totală, supuşi la munci silnice, istovitoare şi periculoase, ameninţaţi şi permanent cu moartea în preajma lor, aşa cum mărturisea Părintele: „am trăit în puşcărie cu moartea de mână”.
În aceste condiţii de constrângere fizică şi psihică au trebuit să găsească o cale de a rezista. Iar calea găsită a fost credinţa în Dumnezeu. Astfel închisoarea dintr-un loc al degradării umane s-a transformat într-o adevărată şcoală a spiritului, într-o academie a culturii şi în temple ale cinstirii şi preamăririi lui Dumnezeu. Părintele spunea, amintindu-şi acea perioadă: „şcoala cea mai înaltă pe care am făcut-o a fost Universitatea din puşcării, iar călugărie în cel mai autentic sens al cuvântului am trăit-o în celule”. Bunăoară, Părintele spunea că cel mai frumos Paşti, cea mai înălţătoare Înviere din toată viaţa lui a fost Învierea sărbătorită în adâncurile minei de plumb de la Baia Sprie. Aici, la miezul nopţii, toţi deţinuţii au stins lămpaşele şi după câteva momente de aşteptare, preoţii au adresat chemarea: „Veniţi de primiţi lumină!”. Toţi au aprins lămpaşele au cântat „Hristos a înviat” şi, deşi erau în adâncurile pământului, cu toţii au fost părtaşi unei bucurii nepământene.

MAI MULTE LA ATITUDINI