A început Postul Mare. Ne apropiem de Inviere. Să fim fericiți!
INCEPUTUL POSTULUI MARE
Reply
Monthly Archives: February 2012
DESPRE COOPERAȚIE, RESURSE NATURALE ȘI SOLUȚII POLITICE
Doi mari specialiști în economie, Yvan Allaire și Mihaela Fârșirotu, ne împărtășesc cu generozitate din experiența științifică pe care o dețin și ne conving încă o dată că soluții economice există, că oricând pot fi aplicare noi modele economice.
Din păcate seria de interviuri de pe youtube, avându-i ca invitați pe cei doi specialiști, nu poate fi copiată spre a fi distribuită. Ni se spune că au eticheta deteriorată. De pe youtube se pot copia și împrăștia de toate, mai puțin lucrurile serioase, importante și ziditoare, opinii sănătoase despre economia și resursele unei țări.
In cazul în care nici de data aceasta nu am reușit copierea lor, interviul la care fac referire poate fi vizualizat AICI.
NOUL MUCENIC VALERIU GAFENCU. 60 DE ANI DE LA TRECEREA LA DOMNUL. UN NOU ACATIST
Sfinte Mucenice Valeriu, luminătorul temniţei vremelniciei, pe Dumnezeul Cel Veşnic roagă-L să deschidă temniţa sufletului meu cel ce intru ale patimilor lanţuri pătimeşte. Cu mireasma sufletului tău de crin să primenească stricăciunea sufletului meu, cu rugăciunea ta să acopere palmele neascultării şi ale neînfrânării cu care îmi lovesc inima şi să mângâie durerea nedesăvârşirilor mele. Iar iubirea ta să adâncească în mine dorul Iubirii celei Mari a Hristosului lumii, făcându-mi-se mie şi întreg neamului meu pântece al Învierii!
Astăzi se implinesc 60 de ani de când marele nostru mărturisitor, Valeriu Gafencu, s-a săvârşit întru Domnul, la penintenciarul din Târgu Ocna. După o grea suferinţă, asumată până în ultima clipă ca pe cercetare a lui Dumnezeu, tânărul Valeriu de numai 31 de ani, avea să-şi prorocească propria moarte, asemănându-se astfel cu marii sfinţi, cărora Dumnezeu le dădea darul înainte vederii. Tot în acele momente de suferinţă Valeriu Gafencu a dat pildă tuturor despre cum trebuie să ne iubim aproapele, dar şi duşmanii.
Fiind un exponent al Mişcării Legionare, de care nu s-a lepădat niciodată, mărturisitorul Valeriu Gafencu dă mărturie despre formarea creştină care a primit-o în cadrul acestei organizaţii; fiind pus pe Calea lui Hristos, a ajuns la desăvârşire, prin suferinţă, prin asumarea Crucii, căci spunea cu bucurie: “Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul”.
Să cerem şi noi acelaşi lucru, în aceste vremuri din ce în ce mai ameninţătoare la adresa libertăţii noastre, rugând pe cel mai mare sfânt al nostru, aşa cum îl caracteriza părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, să mijlocească la Maica Domnului şi la Tronul Ceresc.
Un NOU acatist al Sfântului Valeriu Gafencu:
Tropar, glasul al 4-lea:
Întru tine Sfinte ne-am înaripat
inimile spre dragostea cea de Dumnezeu purtătoare, căci iubindu-ne, Iubirea ne-o ai arătat şi răstignind păcatul, rana rugăciunii neîncetate ai dobândit.
Întru aceasta de Dumnezeul
Cel Preaînalt se bucură,
Sfinte Mucenice Valeriu, duhul tău!
inimile spre dragostea cea de Dumnezeu purtătoare, căci iubindu-ne, Iubirea ne-o ai arătat şi răstignind păcatul, rana rugăciunii neîncetate ai dobândit.
Întru aceasta de Dumnezeul
Cel Preaînalt se bucură,
Sfinte Mucenice Valeriu, duhul tău!
| Condac 1 |
Vrednicului de laudă Sfântului Mucenic Valeriu, care ca un alt Mihail cu sabia cuvântului a tăiat pornirile cele viclene ale multor inimi şi ca un alt Gavriil, cu mireasma preafrumosului său suflet dureri nespuse a mângâiat, cu bucurie să-i cântăm:
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Icos 1 |
Crin al iubirii odrăslit în pământul Basarabiei, asemeni născătorilor tăi iubitor de Dumnezeu şi de neam ai fost. Şi precum tatăl tău a luptat pentru unirea cu patria mamă România, aşa şi tu Sfinte Mucenice Valeriu pentru unirea neamului românesc cu Părintele Ceresc te-ai jertfit şi alăturându-te altor suflete râvnitoare ca şi tine, ocrotiţi de Sfântul Mihail Arhanghelul Domnului, lupta împotriva duhurilor răutăţii o aţi purtat pentru care minunându-ne de o lucrare ca aceasta te lăudăm aşa:
Bucură-te biruinţă vrednică de laudă a strămoşilor.
Bucură-te aleasă cunună a celor ce te-au născut pe tine.
Bucură-te sămânţă care prinde viaţă în sufletele urmaşilor.
Bucură-te fructul cel preafrumos al iubirii de ţară.
Bucură-te bucuria a celor ce ţi-au fost învăţători.
Bucură-te împlinirea desăvârşită a dascălilor.
Bucură-te scutul celor ce împreună cu tine au luptat .
Bucură-te nădejdea celor ce te-au iubit.
Bucură-te ruşinarea celor ce te-au judecat.
Bucură-te îndreptătorul celor ce te-au prigonit pe nedrept.
Bucură-te împlinirea omului nou.
Bucură-te că tuturor te-ai făcut toate, luptătorule.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 2 |
Pentru o ţară nouă şi strălucitoare ca un soare te-ai rugat Sfinte Valeriu, în care să domnească iubirea, dreptatea, armonia. De aceea în Învierea neamului românesc crezând desăvârşit, pătimirile închisorilor comuniste ai răbdat cu mulţumire cântând: Aliluia!
| Icos 2 |
Celula chilie pustnicească ţi s-a făcut Sfinte Mucenice în care lupta cu păcatul o ai început pentru a binelui şi a frumosului biruinţă. Şi în rugă mistuindu-te Aiudul, Galda, Gherla, Piteştii, Văcăreştii, Târgu Ocna făcutu-s-au temple împodobite cu icoana îngerescului tău chip, înaintea căruia căzând cu dragoste îţi strigăm:
Bucură-te stâlp de foc care ai alungat întunericul celulei.
Bucură-te candelă care ai încălzit sufletele înfrigurate ale celor ce pătimeau cu tine.
Bucură-te lumină ascunsă sub obroc care acum luminezi tuturor.
Bucură-te floare parfumată care mirosul cel greu al celulei îl alungi.
Bucură-te mireasmă care vindeci sufletele celor chinuiţi.
Bucură-te că surâsul tău a potolit mânia cea nelegiuită.
Bucură-te că mândria cea preaurâtă se smereşte la rugăciunea ta.
Bucură-te că frumuseţea sufletului tău pe satana a învins.
Bucură-te că vârtutea lui infricoşează vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi.
Bucură-te că puterea rugăciunii tale a sfărâmat a inimilor piatră.
Bucură-te că iubirea ta a născut iubire.
Bucură-te întărirea şi nădejdea multora.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 3 |
Sufletul tot fără şovăire ca pe un miel l-ai închinat Mântuitorului pentru ispăşirea păcatelor mult iubitului tău neam.Şi pentru ca jertfa să fie deplină trupul spre întemniţare, bătaie, batjocoră şi moarte l-ai dat cu veselie cântând: Aliluia!
| Icos 3 |
Sinele, diavolii şi lumea le-ai biruit cu trăirea ta Sfinte Mucenice Valeriu. Căci lui Hristos închinându-i înjugarea, podoabă de mult preţ făcutu-s-au lanţurile tale pentru care cu prisosinţă te fericim:
Bucură-te că ai urmat credinţa înaintaşilor tăi.
Bucură-te că Sfânta Scripură ţi-a fost îndreptar.
Bucură-te că de scrierile Sfinţilor Părinţi te-ai îndulcit.
Bucură-te că nevoinţelor acestora te-ai făcut următor.
Bucură-te că gândul tău l-ai afierosit Domnului.
Bucură-te că lăuntrica curăţire rost al vieţii tale s-a făcut.
Bucură-te că în lipsă fiind sărăcia o binecuvântai.
Bucură-te că trezvia fiindu-ţi scut ascultarea o ai îmbrăţişat.
Bucură-te că în singurătate şi înfrânare feciorelnica-ţi curăţie te-a încununat.
Bucură-te că în toată vremea numele lui Hristos în taină l-ai chemat.
Bucură-te că ai luptat clipă de clipă cu îndoiala.
Bucură-te că ai văzut lucrarea lui Dumnezeu în toate.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 4 |
Viaţă îngerească ai purtat Sfinte Mucenice, adăpându-ţi sufletul cu Însuşi Hrisos, Izvorul Bunătăţilor. De aceea ca un crin împărătesc au înflorit puterile lui, înveşmântându-ne şi pe noi cei ce cu adâncă cucernicie cântăm: Aliluia!
| Icos 4 |
Mirean fiind, monahicească rânduială ţi-ai statornicit Mucenice, cu dor sfânt voind a sluji Izvorului Vieţii până la capăt. Pentru aceea în dragostea Hristosului tău adâncindu-te, flori de iubire dăruiai tuturor. Iar noi de parfumul lor îndulcindu-ne astăzi cu mulţumire grăim:
Bucură-te că timpul l-ai petrecut gândind la Dumnezeu.
Bucură-te că pe calea umilinţei ai ajuns la frângerea inimii.
Bucură-te că suferinţa ai făcut-o lucrătoare mântuirii.
Bucură-te că dulceaţa fericirii ai gustat-o în lacrimi şi durere.
Bucură-te că necredinţa oamenilor cumplit te rănea.
Bucură-te că necontenit ai luptat cu păcatele.
Bucură-te că le-ai biruit cu ajutorul Domnului.
Bucură-te că te-ai încredinţat cu totul voii lui Dumnezeu.
Bucură-te că ai înţeles că Hristos este singura putere ce poate izbăvi lumea din suferinţă şi păcat.
Bucură-te că în taina iubirii ai descoperit adevărata libertate.
Bucură-te că ai legat cu Împăratul Cerului prietenie veşnică.
Bucură-te că ai iertat toate tuturor.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 5 |
“Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut. Ci în legea Domnului e voia lui şi în legea Lui va cugeta ziua şi noaptea” spune psalmistul. Iar tu Sfinte Mucenice luând aminte la măreţia acestui îndemn te-ai nevoit a-l împlini întocmai cântând în toată vremea şi în tot locul slavă lui Dumnezeu: Aliluia!
| Icos 5 |
Mărturisitor al Domnului şi al adevărului Său ai fost Sfinte Valeriu. Şi nici temniţa, nici călăii, nici bătăile, nici foamea, nici frigul, nici umilinţa nu te-au clătinat, căci n-ai avut teamă decât de Dumnezeu, de păcat şi de vremea când puterile trupeşti sau sufleteşti te vor scoate din luptă. De aceea şi Domnul Puterilor har peste har ţi-a dăruit spre a înainta spre marea biruinţă. Această sfântă purtare de grijă slăvindu-o, plecăm genunchii inimii noastre înaintea Sfintei Treimi, iar ţie înţeleptului Său slujitor aducem aceste laude:
Bucură-te că în suflet icoana Domnului Hristos ai pictat.
Bucură-te că fierea Hristosului tău n-ai voit să ţi se facă ţie miere.
Bucură-te că de bunăvoie ai ispăşit păcatele neamului tău.
Bucură-te că ai ales a păstra cinstea şi măreţia credinţei ortodoxe neştirbite pre tine întrutot jertfindu-te.
Bucură-te că fericit ai murit pentru Hristos.
Bucură-te că ai plecat la El cu bucurie.
Bucură-te că pentru acestă nuntă sufletul cu osârdie l-ai împodobit.
Bucură-te că “sfânta nebunie” a dragostei pentru Hristos cu smerenie o ai trăit.
Bucură-te făclie de lumină ce te-ai adus ardere de tot.
Bucură-te că nu doar ale tale le-ai împărtăşit ci pe tine însuţi deplin te-ai dăruit.
Bucură-te că te-ai luptat spre a nu fi piatră de poticneală nimănui.
Bucură-te că şi pe noi ne-ai învăţat a ne jertfi aproapelui.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 6 |
Slujitorii satanei voit-au să te cumpere Mărturisitorule, dar tu ca un vrednic ostaş de Împărăţia lui Dumnezeu fost-ai fără de preţ. Şi cu osârdie împotrivindu-te minciunii şi vicleniei ai primit cu barbăţie chinurile, Dumnezeului Slavei încredinţându-te şi Lui cântându-I cu putere: Aliluia!
| Icos 6 |
Rupt-ai din tine bucuriile pământeşti smulgându-te cu totul dragostei celei omeneşti, făcându-te astfel gata de moarte pentru Învierea neamului tău. De aceea minunându-ne de puterea statorniciei tale te fericim zicând:
Bucură-te că ai luptat pentru Adevăr.
Bucură-te că şi nouă ne-ai lăsat moştenire lupta aceasta.
Bucură-te că ne-ai poruncit a duce duhul departe peste veacuri.
Bucură-te că viaţa întreagă ţi-ai închinat-o mărturisirii lui Hristos.
Bucură-te că Sfintele Lui Taine le-ai preamărit.
Bucură-te că pe Domnul Dumnezeul tău nu L-ai vândut.
Bucură-te că nici conştiinţa ta n-a fost întinată.
Bucură-te că ai îndreptat şi pe alţii cu puterea cuvântului tău.
Bucură-te că şi celor din alte neamuri şi credinţe le-ai descoperit bucuria vieţuirii în Hristos.
Bucură-te că mintea ta părelnicia omenească a depăşit.
Bucură-te mijlocitorul celor certaţi cu Dumnezeu.
Bucură-te împăcarea lor cu Domnul Dragostei.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 7 |
Mărturisindu-şi unul din fraţi tulburarea princinuită de îndrăzneala duhului tău cu smerenie ai luat-o asupra ta şi cu pocăinţă vrednică de pildă ai grăit: “Sunt vinovat în faţa lui Dumnezeu pentru tulburarea pe care ţi-am pricinuit-o. Îţi mulţumesc că mi-ai arătat o lipsă de care nu eram conştient cu adevărat, căci nu numai cu păcatul propriu-zis poţi sminti pe cineva ci şi cu virtuţile când nu sunt făcute cu duhovnicească chibzuinţă”. Astfel căindu-te, în pustia inimii tale ai intrat şi lacrimi ai vărsat cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
| Icos 7 |
Mângâind cu ale tale cuvinte pe unul dintre cei dragi ai tăi Sfinte ne-ai cuprins şi pe noi în dragostea ta când ai spus: “Fruntea sus! Înainte! Curaj! Orice bucurie adevărată se câştigă cu preţ de jertfă. Orice cetate se cucereşte cu bărbăţie, cu îndrăzneală, cu încredere în chemarea dată de Dumnezeu şi îndeosebi cu rugăciune”. Astfel întărindu-ne în credinţă, în nădejde şi în dragoste cu recunoştinţă mulţumim ţie:
Bucură-te că ne-ai învăţat a înfrunta păcatul până la sânge.
Bucură-te că sămânţa aruncată de tine prinde rod.
Bucură-te că pe Hristos din sufletele oamenilor Îl dezrobeşti.
Bucură-te că ne-ai poruncit a-L slăvi pe Dumnezeu în toate zilele vieţii noastre.
Bucură-te că pe toţi i-ai îndemnat a-şi înălţa talanţii până la ceruri.
Bucură-te că ne-ai învăţat a căuta iubirea şi a o trăi cu smerenie.
Bucură-te cel ce ai dorit ca în familia creştină să afle mângâiere sufletele cele necăjite.
Bucură-te cel ce ne-ai învăţat a ne creşte copiii în lumina lui Hristos.
Bucură-te că ai dorit ca sufletele lor să se sfinţească prin Adevăr şi Iubire.
Bucură-te cel ce pildă ne-ai dat grija şi rugăciunea pentru cei dragi.
Bucură-te că Hristos, Iubirea cea Mare, a umplut inima ta.
Bucură-te că în Hristos ai iubit pe toţi oamenii.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 8 |
Lucrarea celui rău o ai sfărmat Sfinte, făcător de pace fiind şi dezbinarea înlăturând cu dragostea ta sfântă. Căci fiind de faţă la o astfel de neînţelegere între fraţi, ai lăsat munca şi îngenunchind înaintea lor, cu inima plină de durere i-ai rugat: “Vă rog să mă iertaţi că am auzit cuvintele frumoase ca din psalmi pe care vi le-aţi spus unul altuia”. Şi ridicându-te, cu lacrimi pe obraji, i-ai sărutat pe fiecare în parte, iar ei cu glasuri sugrumate şi-au cerut iertare tuturor. Bucurându-ne noi de o astfel de zădărnicire a uneltirii diavoleşti cu credinţă cântăm: Aliluia!
| Icos 8 |
“Sub flacăra iubirii arzătoare/ din zori şi până-n noapte-aştept/Te chem şi noaptea ghemuit cu capu-n piept:/ Iisuse, Iisuse!/ Încet mă mistui ca o lumânare”. Aşa viersuiai în cămara inimii tale Sfinte. Iar noi rugându-te să ne aprinzi şi pe noi cu focul dragostei celei dumnezeieşti te binecuvântăm zicând:
Bucură-te cel ce ţi-ai deschis larg porţile iubirii revărsându-o în valuri.
Bucură-te că spre pruncia sufletului ai tins necontenit.
Bucură-te gingaşă floare scuturată prea devreme.
Bucură-te că petalele tale ni s-au făcut nouă acoperământ.
Bucură-te că la poarta inimii ai cântat florile dalbe.
Bucură-te că adâncă mângâiere a fost viersul tău.
Bucură-te poezie întrupată.
Bucură-te că tu însuţi te-ai făcut colindă vie vestitoare a Naşterii Hristosului lumii.
Bucură-te cântec de bucurie închinat Maicii lui Dumnezeu.
Bucură-te flacără nestinsă care arzi pe altarul Cuvântului.
Bucură-te lacrimă vărsată pe altarul neamului.
Bucură-te că în tine a gândit, a zâmbit, a trăit şi a biruit Hristos.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 9 |
Dintru început ai luat asupra ta jugul ispăşirii împovărându-te cu pedeapsa celor condamnaţi împreună cu tine. Iar facerea de bine nici în temniţă nu o ai părăsit, tânărului dându-i singura ta haină, evreului leacul izbăvitor şi tuturor celor întâlniţi pe drumul Golgotei câte o fărâmă din aurul sufletului tău, adunându-ţi astfel comoară în cer, unde şi noi împreună cu tine şi cu toţi sfinţii nădăjduim a-L slăvi veşnic pe Dumnezeu strigând: Aliluia!
| Icos 9 |
Toiag în slăbiciune, liman în căutare, alinare în suferinţă te-ai făcut Sfinte, dăruind fiecăruia după a sa nevoie din dulceaţa harului ce sălăşluia întru tine. Şi acum cu osârdie alergăm către tine ca nici pe noi să nu ne părăseşti în marea de ispite a acestui veac. Ci purtându-ne ca un vultur pe aripile rugăciunii tale, din întinăciune şi păcate ridicându-ne , cu vrednicie să ne hrănim cu Preacinstitul şi de Viaţă Datător Trup al Domnului şi să ne adăpăm cu Scumpul Lui Sânge spre viaţa de veci. Pentru a ta milostivire pomenire cu dragoste iţi vom aduce zicând:
Bucură-te că lumina lui Hristos ţi-a fost flacără mereu aprinsă.
Bucură-te că din lumina Lui ai căutat a ne împărtăşi pre noi.
Bucură-te că El ţi-a fost pricina bucuriilor vieţii.
Bucură-te că inima ta s-a umplut de dragoste cerească.
Bucură-te că s-a revărsat din belşug celor săraci si prigoniţi.
Bucură-te că muribunzilor ai fost sfeşnic.
Bucură-te că şi pentru prigonitori te-ai rugat.
Bucură-te că până şi inimile lor s-au cutremurat.
Bucură-te că ura lor în uimire s-a prefăcut.
Bucură-te că păgânii cunoscându-te au dorit a intra în Împărăţie.
Bucură-te că în cuvântul tău au găsit îndreptare.
Bucură-te că pe aproapele tău căzut în nenorocire nu l-ai lăsat.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 10 |
Cântând pricesne dealurile colindai culegând flori Maicii Domnului. Iar ea primind neprihănirea darului tău Sfinte, de iubirea ei şi de biruinţa Fiului Său te-a încredinţat, adăugându-te albă floare la buchetul ei cel ceresc unde cu toţi sfinţii Împărăţiei slavoslovie aduceţi lui Dumnezeu cântând: Aliluia!
| Icos 10 |
Bucurându-te de harul de care te-a învrednicit Hristos, te întrebai: “Cum poate trăi omul, această fiinţă micuţă atâta fericire?”, iar noi la pilda vieţii tale luând aminte ne întrebăm: “Cum a încăput în sufletul tău de copil tăria luptătorului şi dragostea sfântului?” Pentru darul vieţii tale ne închinăm lui Dumnezeu şi ţie îţi cântăm:
Bucură-te că în albastrul ochilor tăi bucuria sfântă a strălucit.
Bucură-te că în ei minunile adânci ale dumnezeirii s-au oglindit.
Bucură-te că Adevărul mult iubit în inima ta s-a statornicit.
Bucură-te că lumina Lui a luminat oamenilor.
Bucură-te că respiraţia bolnavilor tăi plămâni mângâiere ţi-a fost unită cu Hristos.
Bucură-te că inima deşi istovită curată iesle a Hristosului Tău s-a făcut.
Bucură-te vistierie a darurilor Lui.
Bucură-te că suferinţa scară către cer ţi-a ridicat.
Bucură-te că pe ea însăşi Maica Domnului s-a coborât la tine.
Bucură-te că inima ta o a întărit.
Bucură-te că şi sfârşitul ţi l-a făcut cunoscut.
Bucură-te că harul Duhului Sfânt în tine a lucrat neîncetat.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 11 |
Tu cel ce te-ai pregătit pe pământ a-ţi apăra neamul de nedreptăţile pricinuite, pavăză lui în cer i te-ai făcut, iar pe pământ vrednic învăţător şi luminător ne eşti Sfinte Valeriu. Pentru aceasta cu evlavie cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
| Icos 11 |
“Vremurile acestea sunt adeverirea drumului pe care ani şi ani în urmă l-am mărturisit”. Aşa ai glăsuit Sfinte făcându-ne cunoscută fericirea ta. Iar noi pentru bucuria purtării pe cărările tale te lăudăm aşa:
Bucură-te ostaşule iubitor de rânduială.
Bucură-te că şi la bine şi la greu ai slujit cu osteneală.
Bucură-te că munca cu drag o ai împlinit.
Bucură-te că răsplata nu ţi-a fost câştigul ci bucuria dorului împlinit.
Bucură-te că glăsuirea ta a fost glăsuirea faptei.
Bucură-te că sufletul tău puterea luptătorului o a căpătat.
Bucură-te că pe fraţii tăi nu i-ai părăsit.
Bucură-te că ai dispreţuit josnicia.
Bucură-te că ai ales a lupta pe drumul mântuirii.
Bucură-te că a lumii deşetăciune ai lepădat.
Bucură-te că moartea nu te-a spăimântat.
Bucură-te că sângele tău a întărit temeliile ţării.
Bucură-te ca pentru toate ai dat slavă lui Dumnezeu.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 12 |
S-au spăimântat fraţii apropiindu-se adormirea ta Sfinte Valeriu. Dar tu simţind înfricoşarea inimii lor cu blândeţe le-ai grăit lor aşa: ” Nu vă temeţi. Nu poate fi fericire mai mare decât să te duci la El, Căruia I-ai rostit de atâtea ori numele, Căruia I-ai cerut ajutorul şi Căruia eşti gata să-I încredinţezi sufletul”. Apoi ai indemnat zicând: “Rugaţi-vă împreună cu mine!”, iar noi cu bucurie urmându-te Mântuitorului îi cântăm: Aliluia!
| Icos 12 |
Luându-ţi rămas bun şi iertăciune de la fraţii tăi întru suferinţă, te-ai pregătit de marea plecare. Dar iubindu-ne atât de mult ne-ai lăsat nouă o sfântă făgăduinţă spunând: ” De acolo de unde mă voi afla mă voi ruga pentru voi şi voi fi alături de voi” pentru care cu sfială apropiindu-ne de sfântă icoana ta mulţumire îţi aducem cântând:
Bucură-te că nu ne-ai lăsat orfani.
Bucură-te că Bisericii strămoşeşti ne-ai încredinţat.
Bucură-te că sufletul si duhul tău s-au închinat Domnului până la sfârşit.
Bucură-te că Hristos ţi-a sfărmat lanţurile robiei .
Bucură-te că libertate veşnică ţi-a dăruit.
Bucură-te că rugăciunile tale ne schimbă necontenit viaţa.
Bucură-te că parfumul tău tainic ne umple inimile.
Bucură-te că şi cinstitelor tale moaşte nădăjduim a ne închina.
Bucură-te că Biserica şi neamul continui să le slujeşti.
Bucură-te că de toţi eşti numit “Sfântul închisorilor”.
Bucură-te că de unirea cu Hristos te veseleşti.
Bucură-te că împreună cu toţi martirii gustaţi biruinţa.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 13 |
O, Sfinte Mucenice Valeriu, cel ce prin multe suferinţe curăţia crinului ai dobândit şi cu moarte mucenicească te-ai încununat, cuvântul tău să fie pavăză minţilor noastre, dragostea ta să înaripeze inimile noastre pentru ca astfel lupta cu biruinţă să o purtăm, duhul să-l păstrăm, iar neamul nostru românesc până la Tronul Dumnezeirii să -l suim în faţa Căruia toţi cu o singură suflare să cântăm: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
| Icos 1 |
Crin al iubirii odrăslit în pământul Basarabiei, asemeni născătorilor tăi iubitor de Dumnezeu şi de neam ai fost. Şi precum tatăl tău a luptat pentru unirea cu patria mamă România, aşa şi tu Sfinte Mucenice Valeriu pentru unirea neamului românesc cu Părintele Ceresc te-ai jertfit şi alăturându-te altor suflete râvnitoare ca şi tine, ocrotiţi de Sfântul Mihail Arhanghelul Domnului, lupta împotriva duhurilor răutăţii o aţi purtat pentru care minunându-ne de o lucrare ca acesta te lăudăm aşa:
Bucură-te biruinţă vrednică de laudă a strămoşilor.
Bucură-te aleasă cunună a celor ce te-au născut pe tine.
Bucură-te sămânţa care prinde viaţă în sufletele urmaşilor.
Bucură-te fructul cel preafrumos al iubirii de ţară.
Bucură-te bucurie a celor ce ţi-au fost învăţători.
Bucură-te împlinirea desăvârşită a dascălilor.
Bucură-te scut al celor ce au luptat cu tine.
Bucură-te nădejdea celor ce te-au iubit pe tine.
Bucură-te ruşinarea celor ce te-au judecat pe tine.
Bucură-te îndreptătorul celor ce te-au prigonit pe nedrept.
Bucură-te împlinirea omului nou.
Bucură-te că tuturor te-ai făcut toate luptătorule.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
| Condac 1 |
Vrednicului de laudă Sfântului Mucenic Valeriu, care ca un alt Mihail cu sabia cuvântului a tăiat pornirile cele viclene ale multor inimi şi ca un alt Gavriil, cu mireasma preafrumosului său suflet dureri nespuse a mângâiat, cu bucurie să-i cântăm:
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!
Rugăciune
Sfinte Mucenice Valeriu, luminătorul temniţei vremelniciei, pe Dumnezeul Cel Veşnic roagă-L să deschidă temniţa sufletului meu cel ce intru ale patimilor lanţuri pătimeşte. Cu mireasma sufletului tău de crin să primenească stricăciunea sufletului meu, cu rugăciunea ta să acopere palmele neascultării şi ale neînfrânării cu care îmi lovesc inima şi să mângâie durerea nedesăvârşirilor mele. Iar iubirea ta să adâncească în mine dorul Iubirii celei Mari a Hristosului lumii, făcându-mi-se mie şi întreg neamului meu pântece al Învierii!
ELITA DRACULUI E… ,,CEVA,,!
Cazul Catrinel Pleşu, turnătoare a securităţii comuniste, a picat prost într-un februarie geros, cu proteste de stradă, guvern de formă şi preşedinte de poză. Exact în luna în care ne bucuram de cel care ar fi trebuit să fie în calendar cu numele de Noul Mucenic Valeriu. Adică de un sfânt. Serbam pe cineva din elita lui Dumnezeu. Pentru că un om de elită este Cineva, aşa cum Valeriu a fost Cineva în închisorile prin care a trecut. Cineva care îşi oferea haina sa, bucata de pâine. Cineva care zidea cu inteligenţa, sfatul şi mărinimia. Cineva care suferea pentru idealurile sale. Cineva care şi-a purtat cu demnitate crucea. Cineva în faţa căruia ţi se face ruşine de viaţa pe care o duci.
Ei bine, în această lună, dracul ne-a prezentat şi el ceva din elita lui. Că, uitasem să vă spun, în timpul comunismului, impostorul cerului a fătat o întreagă elită de impostori, parveniţi, profitori ai tuturor regimurilor. Spre deosebire de oamenii din elita lui Dumnezeu care sunt întotdeauna Cineva, indiferent de condiţii, ei bine, indivizii din elita dracului sunt întotdeauna ,,ceva,,.
Aşa se face că doamna Catrinel, de care în micimea mea nu am auzit până acum, e soţia lui Andrei Pleşu şi funcţionează în cadrul ICR Viena. Dacă îi iei doamnei aceste două atribute, mă tem că doamna nu prea există, ca elită. Mă tem că doamna este doar o funcţie într-un mecanism, deci ,,ceva,,. Şi nu e singura în situaţia asta de atârnare. Fiecare dintre ei e fiul, fiica, nevasta, nepoata…cuiva. E vorba de un trib! La rândul lui, Andrei Pleşu, soţul căruia îi este agăţată de gât soţia, este şi el prezentat lumii ca ceva, adică fost ministru şi dizident catifelat. Dacă îi iei domnului Pleşu aceste funcţii, rămân nişte cărţulii. Nu discut aici opera domnului Pleşu. Cert este că omul are ceva, adică o cultură şi un limbaj învăluitor. Le citesc şi le uit. Nu zidesc! Rămân doar cu impresii. Or, o carte scrisă de cineva din elită ar trebui să mă bulverseze, să-mi schimbe viaţa, să-mi fie cărămidă de zidire. Să nu o uit în veci! Cartea lui Pleşu, o turtă cu prune, un vin de masă! Şi lucrul este valabil pentru toţi din elita din care face parte. Pentru că oamenii din ,,elita,, comunistă şi post-comunistă au fost făcuţi elite, sunt o elită funcţională, sunt funcţii. Nu au fost născuţi să fie elite! Asta este drama lor. Că, nici vii, nici morţi, nu impresionează pe nimeni!
Adevărata elită a murit în temniţele comuniste. O parte din ei au înviat cu Hristos, în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi, de atunci, nu s-a mai născut nici o elită. Hidra a fătat ,,elita ,, ei pe care a cocoloşit-o, a hrănit-o, a cocoţat-o în fruntea lumii şi… a semnat contract cu ea. Nu că ar fi pus mare preţ pe turnătoriile lor, ci aşa, de sanchi-balamale, de amorul hârtiilor, să îi aibă şi ea la mână cu ceva. Ei bine, cum binele dracului este întotdeauna o linguriţă din hazna în poleiană aurită, când tangalache a pierdut puterea politică şi-a luat contractele cu el. Nu putea să le lase întregii ţări la Arhivele Naţionale. Şi-a făcut arhivă personală şi circ naţional la CNSAS. Că ştia ce copchii a cocoloşit la sân, că toţi îi seamănă. Au limba despicată. Şi din haznaua aia, de dragul dramei populare şi pasionat de adevărul lui, ne mai uimeşte din când în când cu câte o hârtiuţă. Şi poporul zice: Oauuu! Vai, până şi cutăreasca…! Uitând că cutăreasca era şi ea ceva acolo. Nu era …Cineva!
Ei, bine, întâmplarea asta cu oameni mărunţei, pălării mari şi scaune înalte, îmi confirmă mie cât de mare este Valeriu Gafencu şi că opinia lui de a se opune regimului comunist până la moarte a fost întemeiată. Un regim care a produs asemenea indivizi este o catastrofă. Valeriu a avut dreptate! Şi îmi explică încă o dată cine şi de ce se opune canonizării lui. Şi îmi indică şi un timp, că ,,mult nu va mai fi,,!
P.S. Cacofoniile sunt lăsate intenţionat. Fac parte din întâmplare.
SFINŢII NOŞTRI DRAGI. ILIE LĂCĂTUŞU, IOAN IANOLIDE, VALERIU GAFENCU
Sfârşitul lui ianurie şi luna februarie stau sub semnul lui Ilie Lăcătuşu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu. Despre primul poveşteşte părintele Iustin Pârvu în legătură cu minunea petrecută de praznicul Sf. Trei Ierarhi, pe 31 ianuarie, în colonia de muncă de la Periprava. Cu toţii am văzut în aceste zile cât de câinos poate fi un final de ianuarie. Ingheţai stând câteva minute afară, darămite să mai intri îmbrăcat sumar în apa îngheţată la tăiat de trestie. Regimul de exterminare din lagărele comuniste de muncă depăşea orice imaginaţie. Minunea petrecută în acea zi când deţinuţii la îndemnul părintelului Ilie Lăcătuşu au intrat în apa îngheţată şi în timp ce munceau a răsărit soarele aşa încât şi-au putut usca hainele, trebuie pusă pe seama profundei credinţe în Dumnezeu pe care întregul lot de deţinuţi politic a avut-o. Celui care crede totul îi este cu putinţă! Şi ei au dovedit-o. Prin credinţa lor şi cu rugăciunile celor trei Sfinţi Ierarhi şi ale Maicii Domnului a răsărit acel soare puternic, neaşteptat de nimeni.
Despre Ioan Ianolide vorbeşte ,,Intoarcerea la Hristos,, o carte care întoarce suflete şi luminează minţi. O carte despre credinţa lucrătoare.
Şi, în sfârşit, dragul nostru, al tuturor, Valeriu Gafencu plecat la Domnul într-un februarie geros al lui 1951. Ultima imagine pe care a lăsat-o lumii, aceea a trupului mort lăsat în ninsoare în curtea închisorii în timp ce era privegheat tăcut de deţinuţii din spatele gratiilor ar trebui să nu ne dea odihnă. Că aceste lucruri înspăimântătoare nu s-au petrecut în vremuri barbare, în neguri de istorie, ci în generaţia noastră, pe pământul nostru, aproape de noi. Suntem vinovaţi de ele! De aceea nu avem dreptul să le cerem minuni pe care să le trecem scrupulos în dosare. Suntem destul de ipocriţi şi aşa. Nu avem voie să ne ascundem după interpretări politice, să căutăm scuze ideologice, să căutăm ţapi ispăşitori. Nu avem voie să tergiversăm. Timpul nu ne aparţine! Trebuie să recunoaştem deschis că acele lucruri îngrozitoare s-au petrecut pentru că acest popor nu a mai avut iubire. Nu a mai avut iubire faţă de Dumnezeu şi nici faţă de aproapele.
Poate atunci, când sfinţenia lor va fi recunoscută, gura de iad deschisă atunci pe aceste locuri se va închide. Aşa cum deţinuţii de la Periprava au adus prin rugăciunile şi credinţa lor soarele pe cer, aşa şi noi, la polul opus, aducem prin păcatele şi nerecunoştinţa noastră suflare de iad pe pământ.
A se vedea şi:
Profil de sfânt contemporan: Ilie Lăcătuşu
Minune la Praznicul Sf. Ierarhi
Profil de sfânt contemporan: Valeriu Gafencu
Decada Valeriu Gafencu
Intoarcea la Hristos. Ioan Ianolide
URĂSC VISCOLUL!
Urăsc viscolul! Sunt convinsă că şi bestia ne urăşte. În Bărăgan şi în toată stepa e stăpânul iernii. Nu-l opreşte nimic. Nici munte, nici deal, nici pădure. Urlă cu toată puterea. Loveşte ca un balaur.
D-abia azi s-a deblocat drumul pe un singur sens. Stihia pusese bariere de zăpadă pe alocuri de aproape doi metri. Doi amărâţi stăteau în şosea. O maşină neagră, mare, bengoasă opreşte şi îi ia. Pe viscol, oamenii sunt foarte solidari. Unul mergea la serviciu. Altul mergea să îşi cumpere telecomandă. Insconştienţa unora e terifiantă. ,,La ce-ţi trebuie, bre, telecomandă, pe vremea şi pe drumurile astea?!,, mă zborşesc la el. Răspunsul e de milioane. ,,Mi-au ros şoriceii telecomanda. Şoriceii ăia mici,, precizează calm. Asta a pus capac. Ştiam că în iernile grele, de foame, rozătoarele pot ieşi în case din galeriile lor kilometrice. Dar să roadă exact telecomanda…Foamete mare, frate!
Acum vreo trei ani am găsit şi eu în casă, pe masă, într-o pungă cu bomboane şi ciocolată un şoricel minuscul cu o coadă lungă şi ochi imenşi. Ne-am speriat unul de altul. Reuşise amărâtul să roadă un colţ din ambalajul ciocolatei. Mi-a părut rău că nu a păpat-o pe toată, că nici aşa nu mai putea fi mâncată. A fost mai abil decât mine şi s-a ascuns, nu ştiu unde, deşi am căutat peste tot. De atunci, pisica tronează toată iarna în casă, lângă sobă. Nu că mi-ar displace şoriceii dar au unde să se ducă, la grajdurile de animale, în şurile cu paie. Pentru că în case, vedeţi, pot roade legătura omului cu lumea.
ROMÂNIA ARE NEVOIE DE UN PARTID CREŞTIN
In Europa există partide creştine. Şi în România au existat până în 1940 atât în formula moderată a unui Partid Ţărănesc cât şi în versiunea macabeică a Mişcării Legionare.
Nevoia de un partid creştin este legitimă şi are la bază câteva principii istorice constatabile în realitatea zilnică şi anume:
1) Viziunea creştină asupra Statului este oarecum diferită de viziunea laică promovată de partidele politice care conduc România de 20 de ani. Un stat laic este şi dovedeşte zilnic că se împotriveşte lui Hristos. O serie întreagă de asociaţii creştine sunt nevoite să monitorizeze şi să ia atitudine împotriva măsurilor care afectează viaţa creştinilor sau familiilor lor.
2) Viziunea creştină asupra Ţării este diferită de viziunea laică. Pentru partidele laice ţara este doar o istorie care legitimează statul. Este un pământ care trebuie exploatat în cadrul unor sisteme economice internaţionale. Pentru creştini Ţara este un pământ dăruit de Dumnezeu din care poporul care îl stăpâneşte trebuie să se hrănească.
3) Viziunea economică creştină este diferită de viziunea propusă atât de partidele de dreapta cât şi de partidele de stânga. Dovadă că economiştii catolici occidentali au teoretizat încă din anii 1930 un concept nou numit distributism, inspirat însă din modelul economic cooperatist aplicat în Europa interbelică şi de mare succes în România acelor vremuri.
4) Partidele laice au principii şi valori umane şi se străduiesc să le impună întregii lumi de circa 200 de ani încoace. Un partid creştin are pe Dumnezeu care este mai presus de orice concepte şi ideologii umane. Creştinismul are o experienţă de circa 2000 de ani. Un partid laic care bate câmpii cu drepturile omului din care scornesc drepturile minorităţilor sexuale dar nu este capabil să asigure dreptul la muncă pentru majoritatea de milioane de români dovedeşte că este un partid fie incapabil, fie un partid al minorităţii.
Slaba participare a românilor la alegeri cât şi răscoala din ultimele săptămâni dovedesc că oamenii nu mai au încredere nici în actuala Putere politică dar nici în Opoziţie. Ne aflăm într-un moment politic dificil. Nu avem ce alege! Nu avem ce vota! Partidele liber-cugetătorilor au dus ţara la faliment şi poporul la disperare.
Formarea unui partid politic al creştinilor din România a fost oarecum împiedicată sistematic. Propaganda comunistă promovată de-a lungul a 50 de ani a atacat vehement şi prin toate mijloacele toate partidele istorice şi mai ales pe legionari. In ultimii 20 de ani, adevărul a răzbătut doar parţial şi secvenţial fără a reuşi crearea unei imagini clare şi pe înţelesul tuturor.
Cert este că în actuala situaţie un partid creştin nu poate fi asimilat cu Mişcarea Legionară ale cărei deziderate erau specifice anilor 1940. Deasemenea, nu poate fi asimilat nici cu partidele agrarierene sau ţărăniste a căror politică era aplicabilă unor realităţi istorice trecute. Un partid creştin nu poate fi asimilat cu zeloţii. Nu românii sunt primordiali ci cultura creştină din ei. Un partid creştin se adresează tuturor creştinilor indiferent de etnie aşa cum partidele laice se adresează tuturor oamenilor indiferent de credinţa lor. Un partid creştin nu poate fi asimilat nici cu Biserica. Aşa cum mirenii desfăşoară diverse profesii şi activităţi publice, în aceeaşi măsură pot face şi politică.
Nu principiile de dreapta şi stânga au valoare. Dacă numim de dreapta conservarea tradiţiei atunci un partid creştin este de dreapta. Dacă numim de stânga grija pentru popor în sensul asigurării propăşirii lui în pământul strămoşilor lor atunci un partid creştin este de stânga. La Dumnezeu nu există principii şi valori ci vieţi omeneşti, persoane libere, oameni. Legile oamenilor nu au valoare la Dumnezeu a cărui Lege a întemeiat culturi şi civilizaţii. Ce cultură a întemeiat justiţia română în ultimii 20 de ani? O cultură a jafului, unde marii escroci sunt liberi şi micii infractori închişi. Ce cultură au întemeiat principiile şi valorile partidelor liber-cugetătoare? Cultura jocului de putere. Şi ce anume au jucat? Viaţa, deminitatea şi bunăstarea unui popor de 20 milioane de oameni. Le-au jucat la loteria unor sisteme economice pe care nu le cunoşteau. Au vândut o ţară întreagă pe nişte dosare cu ,,ce trebuie făcut,,! Povestea nătărăului care a vândut doi boi îngrăşaţi pe o pungă goală, o povestioară educatică în România secolului XIX, este o realitate în ziua de azi.
Un partid creştin trebuie să se adreseze timpului nostru şi problemelor lui. Şi sunt convinsă că în România există suficiente resurse umane pentru întemeierea şi susţinerea lui. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI (2 FEBRUARIE)
OMILIE A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA
ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI
– 2 februarie –
TOŢI LA BISERICĂ!
Astăzi, iubiţii mei, este sărbătoarea Întâmpinării. Într-o asemenea zi, în Constantinopol, în biserica din Vlaherne (unde pentru prima dată am cântat „Apărătoare Doamnă…”) mergeau poporul şi împăratul şi se rugau lui Dumnezeu. Atunci, când oamenii credeau, sărbătoarea aceasta era deosebit de cinstită.
***
Ce sărbătorim astăzi? Într-un mic sat trăia o mamă foarte săracă. A născut pe unicul ei copil nu în casă, nici măcar într-o colibă, ci într-un staul. Hăinuţe să îl acopere nu avea; l-a aşezat pe paie. Deşi era frig, sobă nu aveau; animalele, boul şi măgăruşul, au venit aproape de copil şi prin respiraţia lor încălzeau trupuşorul lui. Toţi înţelegeţi că acest copilaş a fost Domnul nostru Iisus Hristos, iar mama Lui Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Nimeni nu le-a dat atenţie. Ca şi până astăzi: oamenii sunt atenţi la cineva când acela are portofelul plin, când deţine avere. Unui om sărac nu-i dau o mare valoare sau importanţă. Aşadar, nimeni n-a luat aminte şi la această mamă săracă care ţinea în braţe pe pruncul ei. Însă mai apoi, după patruzeci de zile, s-a văzut cine era ea şi cine era acel Prunc.
Conform legii mozaice, pe care şi noi o ţinem, fiecare mamă când năştea pe primul copil de parte bărbătească, după patruzeci de zile trebuia să-l ducă la templu. Dacă erau bogaţi, trebuiau să jertfească un mieluşel; dacă erau săraci, o pereche de turturele sau de porumbei, pentru a mulţumi lui Dumnezeu. Deoarece copiii vin de la Dumnezeu, nu de la oameni. Preasfânta noastră deci, care nu putea să ofere altceva, a cumpărat o pereche de porumbei şi i-a dus împreună cu dreptul Iosif în templul lui Solomon, avându-L în braţe pe Pruncul ei, pe Hristos.
Au ajuns şi au urcat pe scări. Când au intrat în templu, a apărut în faţa lor un bătrân cu părul alb sprijinindu-se în toiag, Simeon. Multe mame bogate aduseseră pruncii lor la templu. Niciuneia din acestea nu i-a dat o atenţie deosebită. Însă, doar ce-a văzut-o pe această sărmană, a primit-o cu mare cinste. Cu mâinile tremurânde a luat pruncul în braţele sale, şi-a înălţat ochii la Dumnezeu şi a spus ceea ce auzim în biserică la sfârşitul vecerniei: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne..” (Luca 2, 29). Sunt cuvintele lui Simeon. Citise cărţile profeţilor, văzuse acolo că într-o zi va veni Mesia şi dorea foarte mult să-L vadă. Şi Dumnezeu l-a învrednicit să-L vadă şi să-L poarte în braţele lui. De aceea zice: Acum, Doamne, s-a împlinit ceea ce am dorit; să mor. Apoi, bătrânul s-a întors spre Preasfânta Fecioară Maria: Acest Copil, pe Care îl ţii în mâinile tale, i-a spus, va împărţi lumea în două mari tabere. Va fi „semn ce va stârni împotriviri (semn de împotrivire)”. Unii Îl vor crede, îşi vor jertfi şi viaţa pentru El, dar alţii Îl vor urî şi vor lupta împotriva Lui cu turbare; pe o parte vor fi necredincioşi, iar pe altă parte credincioşi. Dar la sfârşit nu vor învinge necredincioşii, ateii, antihriştii; va învinge Hristos, acest prunc care a venit în lume atât smerit. Un astfel de înţeles au avut cuvintele lui Simeon că Hristos va fi „spre căderea şi ridicarea multora… şi ca un semn care va stârni împotriviri” (Luca 2, 34). Şi ţie – a spus către Fecioara Maria – sabie cu două tăişuri va trece prin inima ta, vei avea de suferit mult (Luca 2, 35). Şi, într-adevăr, a venit Marea Vineri, în care Preasfânta a văzut pe Copilul ei pe cruce. Câtă durere a simţit doar mamele pot să o înţeleagă.
În acel moment, în afară de Simeon, în templu se afla şi o bătrână înaintată în vârstă, de 84 de ani, Ana. De copilă-fecioară fusese căsătorită, trăise 7 ani cu bărbatul ei şi când acela a murit, nu şi-a mai luat altul; a rămas văduvă, credincioasă amintirii lui. De atunci, în fiecare zi, dimineaţa – seara, mergea la biserică, postea şi se ruga. A învrednicit-o deci Dumnezeu să-L vadă şi ea pe Hristos şi să-L slavoslovească pe Dumnezeu.
***
Aceasta este în puţine cuvinte sărbătoarea de astăzi. Ce ne învaţă?
Întâi: După cum Maica Domnului şi-a adus copilul la Dumnezeu – lucru care referitor la Hristos n-ar fi fost necesar –, aşa fiecare mamă trebuie să dea o bună şi sănătoasă educaţie copilului ei. Primele cuvinte pe care le va învăţa să fie: Dumnezeu, Hristos, Maica Domnului. Să-i apuce mânuţa şi să-şi facă cruce, să-i arate să îngenuncheze înaintea icoanei şi să facă rugăciune. Să-l ducă la biserică. Acum lumea s-a schimbat; merg cu familia la cinematograf, pe terenul de sport, la teatre, în cluburi; duminica bărbatul merge la vânătoare, femeia se preocupă cu alte lucruri. Însă Maica Domnului l-a dus la biserică pe copilul ei la patruzeci de zile. Ia aminte, mamă: Dacă nu-l înveţi pe copilul tău să-L iubească pe Dumnezeu, va veni clipa în care te va adăpa cu otravă. Copiii care nu-L iubesc pe Dumnezeu nu-l iubesc nici pe tatăl lor. Părinţi, obişnuiţi-vă să mergeţi la biserică cu familia, să vă rugaţi împreună cu familia, să staţi la masă cu familia.
Al doilea: În biserică nu vedem doar pe Maica Domnului şi pe Hristos; îi vedem şi pe bătrâni, pe Simeon şi pe Ana bătrâna. Ar putea ca unii să spună: Noi suntem oameni bătrâni, nu mai putem, să rămânem astăzi acasă că e frig, lângă vatră… Nu au spus aşa ceva. Aveau râvnă şi mergeau. Şi Dumnezeu i-a învrednicit să-L vadă pe Hristos. Aşa să facem şi noi. Toată săptămâna muncă, ca furnicile. Duminică dimineaţă însă, doar ce bate clopotul, să alergăm la biserica lui Dumnezeu, să-I mulţumim, să-I cerem mila Lui. Cu toate acestea, nu se întâmplă aşa. Bisericile sunt goale. Dintr-o sută de creştini doi-trei vin la biserică, ceilalţi lipsesc. De aceea Simeon şi Ana ne strigă astăzi: bătrâni – bătrâne, mici – mari, toţi la biserică! Îmi veţi spune: bine, Simeon s-a dus la biserică şi s-a învrednicit să primească în braţele lui pe Hristos; dacă eu merg la biserică, ce voi primi? Dacă aş fi ştiut că voi primi şi eu pe Hristos în braţele mele… O, creştinul meu! Dacă crezi, nu în braţele tale, ci în inima ta Îl vei primi pe Hristos, când vii la biserică. În vremurile de demult, când scoteau cele sfinte (adică Sfintele Taine), îngenuncheau toţi şi inima lor bătea şi plângeau. De ce? Pentru că pâinica de pe Sfânta Masă şi vinuţul din Sfântul Potir, dacă crezi, este însuşi Hristos! Nu crezi asta? Atunci ieşi tu afară, du-te la cafenea, joacă-te cu brăţările din bile, joacă-te „prefa” (preferans), fă ce vrei. Hristos nu are nevoie de noi, viermii murdari. Chiar dacă noi toţi ne-am lepăda de El, nenumăraţi îngeri zi şi noapte Îl slavoslovesc şi aceste pietre neînsufleţite vor striga că Acesta este adevăratul Dumnezeu. Aşadar, dacă crezi asta, rămâi în biserică. Nu căsca, pentru că e păcat. Nu zi: Când o să se termine? Mintea ta să fie acolo, la cele sfinte. Deoarece cel ce se împărtăşeşte, Îl are pe Hristos nu numai în braţe, ca Simeon, ci în sufletul lui, în inima lui, în sângele lui, în fiinţa lui. Ceea ce primim noi creştinii în Biserică este mult mai înalt decât ce au primit Simeon şi Ana în templu. Aici are loc minunea, întâmpinarea lui Hristos în fiecare Liturghie.
***
Nu suntem vrednici să zărim Tainele ce se săvârşesc. Ah, ochi păcătoşi, mâini răpitoare, trupuri care faceţi cele ce nu se cuvin!… Toţi să plecăm capul. Ar fi trebuit ca Biserica, precum în vremurile vechi, să menţină sita. “Câţi suntem credincioşi”! Atunci, din o sută ar fi rămas cinci, ceilalţi? Cine înjură, cine fură, cine desfrânează, cine joacă jocuri de noroc, cine se jură mincinos…, nu ar fi avut intrare. “Câţi suntem credincioşi”, da; câţi sunt necredincioşi, nu. Nu poţi aşa să intri în biserică, unde are loc minunea. „Sus să avem inimile!” (Dumnezeiasca Liturghie). Trebuie să ne curăţim şi să ne înălţăm, ca să ne împărtăşim cu Domnul, Căruia îi datorăm toate.
Fraţii mei, astupaţi-vă urechile cu dop de ceară. Nu ascultaţi ce zic ateii şi necredincioşii, nu vă lăsaţi rătăciţi. Multe vom vedea, dar la sfârşit nu vor învinge aceştia, va învinge Hristos, să fiţi siguri de asta. Plângeţi pentru păcatele voastre, păstraţi-vă credinţa, trăiţi cu simţământ curat, cu familia şi copiii voştri. Înaintaţi afierosiţi Domnului cu tot sufletul. Şi mă rog să fiţi binecuvântaţi, uniţi şi întotdeauna iubiţi în Hristos Iisus, Mântuitorul nostru. Amin.
+ Episcopul Augustin
(Omilie a Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin,
transcrisă după o înregistrare, care a avut loc în biserica Sfântul
Pantelimon (Sfântul Ignatie) S.S. Vevis – Florina, 02.02.1968)
Preluat de la PELERIN ORTODOX
Cât se fură în cultură? Din nou despre cazul Artex
Readuc în memoria cititorilor adresa pe care mi-a trimis-o Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Cluj (Cod operator date 4472, dosar nr. 111/P/2010) în ziua de 11 august 2011: „Urmare a memoriului formulat de dumneavoastră şi adresat Preşedintelui României, vă facem cunoscut că la Serviciul Teritorial Cluj al Direcţiei Naţionale Anticorupţie se efectuează cercetări penale sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial, asimilată infracţiunilor de corupţie, prev. şi ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 248 Cod penal raportat la art. 2481 Cod penal faţă de Crişan Viorica şi alţi funcţionari publici din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din municipiul Cluj Napoca, privind modul de atribuire şi de executare a contractului nr. 2242/2009 din 25 noiembrie 2009, care a avut ca obiect prestarea de servicii (amenajarea muzeală) încheiat de muzeu cu SC Artex International SRL Bucureşti. Procuror şef serviciu, Elena Botezan”.
Reamintesc strictul necesar cu privire la contractul în cauză. În lipsa mea, pe când eram dat afară pentru a treia oară din funcţia de director, Viorica Crișan, directoarea interimară a muzeului din Cluj a încheiat un contract cu firma Artex Services International SRL în valoare de 13 milioane de euro pentru reamenajarea expoziţiilor. Aşa cum am arătat de nenumărate ori în presă, contractul a fost încheiat în mod fraudulos, în baza aşa ziselor „drepturi de autor”, iar în decurs de o lună, la fel de fraudulos, ministerul i-a plătit aceleiaşi firme, prin muzeu, suma de 1,7 mil. de euro (= 7 mil. RON) pentru un aşa zis „concept expoziţional”. De fapt era un album de 105 pagini, făcut la calculator în bătaie de joc. Statul român, adică noi toţi, am plătit câte 15.000 de euro pentru fiecare pagină de inepţii.
Din clipa în care am fost repus în funcţie, în martie 2010, am făcut tot ce am putut pentru a moderniza expoziţia în respectul legalităţii. I-am cerut, prin urmare, firmei Artex să detalieze atât operaţiunile pentru care au încasat 1,7 milioane de euro, cât şi pe cele viitoare. Dumnealor nu s-au conformat. Doreau să ne dea expoziţia la cheie şi să primească, în dispreţul legii, 13 milioane de euro, fără a-i mai întreba de ce le-a trebuit o asemenea sumă şi cum au cheltuit-o. Aşa ceva nu se întâmplă în niciun stat de drept. Am fost atunci silit să convoc, prin actul nr. 1232/6.07.2011, firma Artex la o „conciliere directă” pentru data de 27 iulie, solicitând restituirea sumei de 1,7 mil. de euro. Urmarea a fost, cu două zile mai târziu, ordinul nr. 203/8.07.2011 al dlui ministru Kelemen Hunor de demitere a mea din funcţia de director general.
Ca director al muzeului aveam tot interesul ca expoziţia să fie adusă la cel mai înalt nivel. Nu am primit niciodată fonduri, fiindcă se ştia că nu mă pretez la porcării. Hoţia a ajuns la noi la un asemenea nivel, încât băieţii deştepţi nu se mai mulţumesc să fure 10% şi să-ţi lase 90%, ci fură 90%, pentru a-ţi lăsa în cel mai bun caz 10%. Am fost de curând în Elveţia şi i-am întrebat pe câţiva dintre directorii de muzee de acolo cât ar costa la ei amenajarea expoziţiilor. Mi-au răspuns că între 100.000 şi 1.000.000 de franci. Le-am răspuns că asta nu-i nimic, că la muzeul din Cluj o asemenea operaţiune costă 13 milioane de euro. M-au întrebat: “Şi până la urmă ce s-a întâmplat?” Le-am răspuns: “M-au dat afară”.
Aş dori să fiu corect înţeles. Un act de cultură nu poate fi spurcat prin jaf. Nu poţi atinge un scop nobil prin mijloace necinstite. Am preferat să mă las dat afară, fără însă a părăsi arena. Indiferent ce ar spune unii dintre colegii mei, eu unul prefer ca muzeul din Cluj să aştepte vremuri mai bune decât să ajungă un instrument de îmbogăţire în mâna şmecherilor. Oare clujenii ar fi foarte fericiţi să ştie că cea mai mare parte a banilor destinaţi expoziţiei muzeului lor a fost furată? Oare câte monumente ar putea fi restaurate, câţi muzeografi ar putea primi salarii decente sau câţi pensionari ar putea fi ajutaţi din ceşti bani? Ni se cere la televizor să donăm câte 2 euro pentru ca 100.000 de copii analfabeţi să aibă parte de carte. S-au strâns prin generozitatea telespectatorilor 180.000 de euro. Nu ar fi mai corect ca statul să-şi asume alfabetizarea copiilor din banii pe care nu ar mai permite să se fure?
Îl consider pe dl ministru Kelemen Hunor principalul vinovat de acest jaf. I-a protejat tot timpul pe vinovaţii din muzeu, iar pe mine, care am decis recuperarea banilor, m-a dat afară. I-a declarat presei că nici un organ de cotrol nu a constatat vreo neregulă în legătură cu contractul, deşi ştia foarte bine de cercetările penale făcute de DNA. A numit-o director interimar, iar apoi director general pe Carmen Ciongradi tocmai pentru că aceasta îşi asumase „Certificatul în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii” şi semnase situaţiile de lucrări în valoare de 7 milioane de lei (= 1,7 milioane de euro). Prezenta, deci, garanţia că şi restul de 11 milioane de euro vor ajunge acolo unde trebuie. Că am dreptate este dovedit de două lucruri. Mai întâi, toate actele pe care le-am întocmit cu privire la recuperarea banilor furaţi au fost nesocotite de noua direcţiune. Apoi, în total dispreţ faţă de banul public şi de bunul simţ, o echipă a firmei Artex se află în aceste zile la muzeul din Cluj la invitaţia direcţiunii şi cu binecuvântarea ministrului şi-şi continuă nestingherită treaba. Ca să fiu mai clar, în vreme ce în Piaţa Unirii se protestează vehement împotriva hoţiei şi a corupţiei, cu două sute de metri mai încolo se trudeşte din greu pentru a se fura din banii publici restul de 11 milioane de euro.
Cine mai este vinovat în afară de dl Kelemen Hunor? Toate echipele de control, şi anume Corpul de control al primului ministru, Corpul de control al MCPN, Curtea de Conturi Cluj, ANMRMAP, care au semnalat neregulile, dar nu au propus nicio măsură, încălcând astfel legea. Datoria şi-a făcut-o numai Poliţia Judeţeană Cluj, care a înaintat DNA un dosar penal. Am citat mai sus răspunsul DNA din 11 august 2011 pentru fapte petrecute în decembrie 2009. Cât mai aşteaptă justiţia pentru a face lumină în acest caz? Nu-şi dă seama că printr-o întârziere nepermisă actul de corupţie se agravează, iar paguba statului creşte? Nu ştie că în anumite situaţii rolul ei este şi cel de prevenţie? Ar putea decide în două feluri: pedepsirea tuturor vinovaţilor, de jos până sus, sau neînceperea urmării penale. A doua soluţie ar putea constitui un precedent interesant. Ar însemna ca tot românul să aibă de-acum înainte dreptul de a fura din banul public 1, 7 milioane de euro. O fi şi asta o soluţie pentru ieşirea individuală din criză.
Lăsând acum gluma la o parte, toţi cei citaţi mai sus au avut un motiv foarte serios pentru favorizarea infractorilor şi muşamalizarea cazului. Presa (Cotidianul, 9 iulie 2011) sugerează că în afacerea Artex ar fi implicată însăşi Elena Udrea. Nu ar fi de mirare, căci aceleiaşi personae I se datorează, prin interpuşi, şi dezastrul din centrul istoric al Albei Iulia. Asta ar explica nu numai complicitatea dlui Kelemen Hunor, ci şi teama corpurilor de control şi lentoarea justiţiei.
În stradă s-a ieşit şi sper că se va mai ieşi nu atât pentru mizeria materială în care a fost scufundată cea mai mare parte a populaţiei României, cât împotriva hoţiei şi aroganţei. Sper că îşi vor primi pedeapsa şi cei care, prin necinstea lor, au spurcat instituţiile de cultură şi patrimoniul naţional.
Din clipa în care am fost repus în funcţie, în martie 2010, am făcut tot ce am putut pentru a moderniza expoziţia în respectul legalităţii. I-am cerut, prin urmare, firmei Artex să detalieze atât operaţiunile pentru care au încasat 1,7 milioane de euro, cât şi pe cele viitoare. Dumnealor nu s-au conformat. Doreau să ne dea expoziţia la cheie şi să primească, în dispreţul legii, 13 milioane de euro, fără a-i mai întreba de ce le-a trebuit o asemenea sumă şi cum au cheltuit-o. Aşa ceva nu se întâmplă în niciun stat de drept. Am fost atunci silit să convoc, prin actul nr. 1232/6.07.2011, firma Artex la o „conciliere directă” pentru data de 27 iulie, solicitând restituirea sumei de 1,7 mil. de euro. Urmarea a fost, cu două zile mai târziu, ordinul nr. 203/8.07.2011 al dlui ministru Kelemen Hunor de demitere a mea din funcţia de director general.
Ca director al muzeului aveam tot interesul ca expoziţia să fie adusă la cel mai înalt nivel. Nu am primit niciodată fonduri, fiindcă se ştia că nu mă pretez la porcării. Hoţia a ajuns la noi la un asemenea nivel, încât băieţii deştepţi nu se mai mulţumesc să fure 10% şi să-ţi lase 90%, ci fură 90%, pentru a-ţi lăsa în cel mai bun caz 10%. Am fost de curând în Elveţia şi i-am întrebat pe câţiva dintre directorii de muzee de acolo cât ar costa la ei amenajarea expoziţiilor. Mi-au răspuns că între 100.000 şi 1.000.000 de franci. Le-am răspuns că asta nu-i nimic, că la muzeul din Cluj o asemenea operaţiune costă 13 milioane de euro. M-au întrebat: “Şi până la urmă ce s-a întâmplat?” Le-am răspuns: “M-au dat afară”.
Aş dori să fiu corect înţeles. Un act de cultură nu poate fi spurcat prin jaf. Nu poţi atinge un scop nobil prin mijloace necinstite. Am preferat să mă las dat afară, fără însă a părăsi arena. Indiferent ce ar spune unii dintre colegii mei, eu unul prefer ca muzeul din Cluj să aştepte vremuri mai bune decât să ajungă un instrument de îmbogăţire în mâna şmecherilor. Oare clujenii ar fi foarte fericiţi să ştie că cea mai mare parte a banilor destinaţi expoziţiei muzeului lor a fost furată? Oare câte monumente ar putea fi restaurate, câţi muzeografi ar putea primi salarii decente sau câţi pensionari ar putea fi ajutaţi din ceşti bani? Ni se cere la televizor să donăm câte 2 euro pentru ca 100.000 de copii analfabeţi să aibă parte de carte. S-au strâns prin generozitatea telespectatorilor 180.000 de euro. Nu ar fi mai corect ca statul să-şi asume alfabetizarea copiilor din banii pe care nu ar mai permite să se fure?
Îl consider pe dl ministru Kelemen Hunor principalul vinovat de acest jaf. I-a protejat tot timpul pe vinovaţii din muzeu, iar pe mine, care am decis recuperarea banilor, m-a dat afară. I-a declarat presei că nici un organ de cotrol nu a constatat vreo neregulă în legătură cu contractul, deşi ştia foarte bine de cercetările penale făcute de DNA. A numit-o director interimar, iar apoi director general pe Carmen Ciongradi tocmai pentru că aceasta îşi asumase „Certificatul în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii” şi semnase situaţiile de lucrări în valoare de 7 milioane de lei (= 1,7 milioane de euro). Prezenta, deci, garanţia că şi restul de 11 milioane de euro vor ajunge acolo unde trebuie. Că am dreptate este dovedit de două lucruri. Mai întâi, toate actele pe care le-am întocmit cu privire la recuperarea banilor furaţi au fost nesocotite de noua direcţiune. Apoi, în total dispreţ faţă de banul public şi de bunul simţ, o echipă a firmei Artex se află în aceste zile la muzeul din Cluj la invitaţia direcţiunii şi cu binecuvântarea ministrului şi-şi continuă nestingherită treaba. Ca să fiu mai clar, în vreme ce în Piaţa Unirii se protestează vehement împotriva hoţiei şi a corupţiei, cu două sute de metri mai încolo se trudeşte din greu pentru a se fura din banii publici restul de 11 milioane de euro.
Cine mai este vinovat în afară de dl Kelemen Hunor? Toate echipele de control, şi anume Corpul de control al primului ministru, Corpul de control al MCPN, Curtea de Conturi Cluj, ANMRMAP, care au semnalat neregulile, dar nu au propus nicio măsură, încălcând astfel legea. Datoria şi-a făcut-o numai Poliţia Judeţeană Cluj, care a înaintat DNA un dosar penal. Am citat mai sus răspunsul DNA din 11 august 2011 pentru fapte petrecute în decembrie 2009. Cât mai aşteaptă justiţia pentru a face lumină în acest caz? Nu-şi dă seama că printr-o întârziere nepermisă actul de corupţie se agravează, iar paguba statului creşte? Nu ştie că în anumite situaţii rolul ei este şi cel de prevenţie? Ar putea decide în două feluri: pedepsirea tuturor vinovaţilor, de jos până sus, sau neînceperea urmării penale. A doua soluţie ar putea constitui un precedent interesant. Ar însemna ca tot românul să aibă de-acum înainte dreptul de a fura din banul public 1, 7 milioane de euro. O fi şi asta o soluţie pentru ieşirea individuală din criză.
Lăsând acum gluma la o parte, toţi cei citaţi mai sus au avut un motiv foarte serios pentru favorizarea infractorilor şi muşamalizarea cazului. Presa (Cotidianul, 9 iulie 2011) sugerează că în afacerea Artex ar fi implicată însăşi Elena Udrea. Nu ar fi de mirare, căci aceleiaşi personae I se datorează, prin interpuşi, şi dezastrul din centrul istoric al Albei Iulia. Asta ar explica nu numai complicitatea dlui Kelemen Hunor, ci şi teama corpurilor de control şi lentoarea justiţiei.
În stradă s-a ieşit şi sper că se va mai ieşi nu atât pentru mizeria materială în care a fost scufundată cea mai mare parte a populaţiei României, cât împotriva hoţiei şi aroganţei. Sper că îşi vor primi pedeapsa şi cei care, prin necinstea lor, au spurcat instituţiile de cultură şi patrimoniul naţional.
Dr. Ioan Piso
Preluat de la COTIDIANUL