Săpăturile arheologice de la Vlădeni- Popina Blagodeasca aduc în fiecare an noi date despre așezarea medieval-timpurie din secolele VIII-XI. Adunate în timp datele conturează imaginea așezării, structura, planul, evoluția și istoria ei.
Cercetările arheologice din așezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa).
Dr. Emilia Corbu
Pe baza autorizaţiei de săpătură nr. 86/ 2011 emisă de MCPC au fost efectuate săpături arheologice sistematice la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa) în perioada 16 august-20 septembrie 2011.
Bugetul cercetării a fost acordat de Muzeul Judeţean Ialomiţa şi MCPN (contract finanţare nr. 40/29 august 2011). Lucrările au fost coordonate de dr. Emilia Corbu, responsabil ştiinţific.
Obiectivele cercetării au fost:
1) Investigarea limitelor aşezării spre vest şi spre est, în vederea delimitării vetrei satului. Acest lucru este necesar deoarece ne apropiem foarte mult de grindul vestic pe care, conform perieghezelor, s-ar afla aşezarea getică. Pe de altă parte în partea de est a grindului, terenul coboară în pantă indicându-ne cel puţin o limită naturală a vetrei satului.
2) Finalizarea cercetării unor complexe descoperite în campania precedentă. Este vorba de un complex delimitat în profilul estic al cas. A36 şi de un segment de palisadă din A 39 c.3,4.
Suprafaţa cercetată
A fost decopertată o suprafaţă de 158 mp în sectorul A al grindului sudic, distribuită astfel:
Secţiunea G ( S.G) de 20 x 1,50 m, orientată E-V, în vederea verificării stratigrafiei eventualei extinderi a aşezării spre vest.
Şase casete noi (casetele A40, A41, A42, A43, A44, A45) cu o suprafaţă de 4 x 4m fiecare, orientate N-S în vederea cercetării unor complexe arheologice şi situaţii stratigrafice.
Au fost finalizare, deasemenea casetele A31, A39 (tot de 4 x 4 m) săpate anul trecut până la cota de -0,30 m.
Rezultatele cercetării:
Au fost descoperite şi cercetate un număr de nouă compexe arheologice după cum urmează:
Complexe medieval-timpurii:
1. Groapa de bucate nr. 25 ( Cas. A 41, c. 1). A fost delimitată la -0,33 de la nivelul actual al solului. Are forma de sac cu gura de 1,34 x1,43 m, dm. fundului de 2,10 x 2 m, adâncimea de 1,84 m (fig.1/d, fig.2). Conținea un sediment de culoare brun-negricios, foarte afânat, cu pelicule de cenuşă alburie. Inventarul constă din fragmente ceramice, oase de animale, paiantă arsă.
Fragmentele ceramice aflate în groapă erau neîntregibile şi proveneau de la următoarele categorii: ceramică nisipoară (din pastă de bună calitate cu puţin nisip, bine omogenizată, decorată cu striuri şi valuri) ceramica cenuşie, ceramica lucrată cu mâna şi importuri. In groapă se aflau 233 fragmente ceramice dintre care 85 medieval-timpurii, 87 de factură getică şi restul atipice. Din ceramică nisipoasă se aflau 26 fragmente găsite între -0,40-1,05 dar şi spre fundul gropii. Sunt neîntregibile, de la vase diferite. Se observă trei categorii de pastă: a) cu calcar sau scoică pisată, arsă reducător până la negru, cu sau fără angobă; b) pastă cu nisip vizibil dar foarte bine omogenizată; c) pastă bună cu puţin nisip, abia vizibil, angobă cărămizie, miez negru. Decorate cu striuri orizontale sau în val. Din ceramică cenuşie, arsă reducător, lustruită, cu decor în reţea s-au găsit doar şase fragmente între -0,60-1,50 m. Din categoria ceramicii lucrate cu mâna erau 28 fragmente medieval-timpurii din pastă cu nisip, cioburi pisate, miez negru, ardere pătată, lustruite, răspândite în toată umplutura gropii. Se adaugă 58 fragmente de factură getică lucrate cu mâna din care unele din pastă fără degresanţi şi altele din pastă cu cioburi pisate, fără decor, sau cu brâu alveolat pe umăr. Din categoria importurilor s-au găsit 57 de fragmente din pastă roşie de la amfore şi oale; 20 de fragmente din pastă micacee, fină, de bună calitate, perete subţire, ardere pătată, decorate cu humă alburie; şapte fragmente smălţuite din care spre fundul gropii a apărut un fragment verde-oliv şi două cu smalţ galben-deschis cu linii vălurite, în tehnica graffito.
Datare propusă: sec. X-XI.
2. Groapa de cult nr.2 (Cas. A 36, c.4-Cas. A41, c.3). Acest complex a intersectat o locuinţă getică. Avea forma ovală de 2,70 m x 1,50 m, cu un profil neregulat, adâncimea de -1,21 m (fig.1/a,c), fig.2). Sedimentele din umplutură erau de culoare brun-negricios, afânat, cu pelicule de cenuşă şi arsură şi multă paiantă provenită din complexul getic (fig.3). Inventarul era foarte sărac şi consta din fragmente ceramice, oase de animale fragmentare şi un fragment de craniu uman de copil aşezat cu ţeasta în sus, cu privirea spre SV. Deasupra şi în jurul craniului se afla pământ galben-maroniu, tasat. Craniul era depus aproape de gura gropii. Nu este exclusă o depunere rituală, fapt ce ne-a determinat să considerăm complexul o groapă de cult. Cele 25 fragmente ceramice din pastă nisipoasă proveneau de la vase diferite lucrate din pastă cu proporţii diferite de nisip şi microprundiş, ardere atât reducătoare cât şi oxidantă, angobate sau nu. Unele aveau în pastă nisip dar şi scoică pisată, în timp ce altele doar nisip de granulaţie mică şi un aspect foarte omogen. Din categoria ceramicii cenuşii s-au găsit doar 10 fragmente diferite, cu aspect cimentos, arsă reducător dar şi oxidant cu decor lustruit în reţea. Din categoria ceramicii lucrate cu mâna (din care o parte getice se aflau 51 fragmente, de la vase diferite. Se observau mai multe variante de pastă: a) fără degresanţi, arsă oxidant; b) cu nisip, angobă cărămizie, miez negru; c) cu cioburi pisate şi fragmente de calcar, arsă oxidant.Proveneau de la borcane cu gât înalt, buza evazată, butoni pe umăr, castron cu buza invazată, borcane decorate cu brâu alveolat. Au mai apărut 54 de fragmente de amfore elenistice şi oale din pastă roşie. Datare propusă: sec.X-XI.
3. Segmentul de palisadă nr.4 (Cas. A 39, c.3,4-Cas. A 40, c.4). Pe Popina Blagodeasca au fost cercetate patru segmente de palisadă. Segmentul de palisadă nr. 4 a fost intersectat şi studiat de-a lungul mai multor casete pe o lungime de 22 m. In campania din anul 2011 a fost cercetat pe o lungime de 4 m, lungimea totală cercetată până în prezent ajungând până la 26 m. Este orientat NV-SE. Se păstrează sub forma unui şanţ lat de 1 m şi adânc de 1,02 m în care se află câteva gropi de pari (fig.4). Sedimentul din interior este cenuşiu spre brun, tare, compact, cu inventar foarte puţin. Pe traseul lui se află adosate trei gropi provenite probabil de la trunchiuri de copaci utilizaţi probabil pentru susţinerea palisadei. Nu este exclus ca acestea să marcheze un capăt de palisadă. Segmentul de palisadă nr. 1 era marcat la capăt de mai multe gropi de pari (fig.5).
Inventarul sărac era foarte diferit sub aspectul categoriilor ceramice prezente uneori doar prin câteva fragmente. Menţionăm cele 14 fragmente din pastă nisipoasă, unele cu nisip fin, altele cu microprundiş, omogen, arsă reducător, cu striuri late la nişte caneluri. Cinci fragmente din pastă cenuşie, arsă oxidant dar şi reducător cu decor lustruit.
Doar 10 fragmente ceramice din pastă cu nisip fin, ars oxidant, brâu alveolat şi alte şapte de factură getică. Din categoria ceramicii de import au fost găsite 16 fragmente din pastă roşie, de la vase diferite. S-au găsit şi fragmente din paiantă arsă până la vitrificare. Datare propusă: sec. IX-X.
4. ,,Fossatum,, (SG, c. 5-10, Cas. A42, Cas. A 43). Am numit fossatum un şanţ orientat NV-SE, cu o lăţime de 8,50 mşi adâncime de -1 mde la nivelul actual al solului (fig.6). A fost cercetat pe o lungime de 5, 50 m. Pe partea de vest se mai păstrau două gropi de pari cu diametrul de 0,30 m. Șanţul nu conţinea vestigii ale unor elemente de construcţie (paiantă, vetre, cuptoare, fragmente de podea). Considerăm că face parte din a doua fază de locuire, a doua jumătate a secolului al-X-lea..
Se ridică întrebarea rolului îndeplinit de acest complex în cadrul aşezării. Reiese că nu era şanţ de apărare deoarece adâncimea nu corespunde cu şanţul de apărare cercetat în anii trecuţi pe Popina Blagodeasca. Sedimentul din ,,fossatum,, era diferit sub aspectul texturii, culorii, compoziţiei și densităţii de sedimentul din şanţul de apărare (fig.7). Posibil să fi fost un şanţ de apărare neterminat. Mai curând credem însă că putea fi un fossatum, adică un şanţ care avea rolul de a delimita aşezarea, de unde se trage şi numele de ,,sat,, adică aşezare delimitată de un şanţ. Dacă ipoteza noastră se confirmă, atunci ar fi primul fossatum cercetat într-o aşezare medieval-timpurie.
Este caracterizat de un sediment brun-maroniu, afânat, granulat. Inventarul consta dintr-o cantitate foarte mare de fragmente ceramice neîntregibile specifice culturii Dridu şi anume din pastă nisipoasă, ceramică cenuşie, fragmente de oase de animale etc.
Ceramica nisipoasă 367 fragmente din mai multe variante de pastă: a) cu nisip şi microprundiş, foarte omogenă, arsă reducător, uniform, unele cu angobă cără mizie; b) foarte bună, omogenă, cu nisip fin, decorată cu striuri oblice pe orizontale; c) cu nisip şi cioburi pisate; d) caolinoidă; e) nisip şi scoică pisată, arsă reducător; f) cu nisip abia vizibil şi calcar, decorată cu valuri pe striuri, striuri, registre de valuri. Arderea pătată, predominant reducătoare. Alte decoruri: registre de striuri orizontale; registre de valuri; striuri oblice pe striuri orizontale, valuri pe striuri, decor cu unghia pe gât şi striuri, valuri pe striuri, linii oblice pe umăr şi corp striat, val pe umăr, striuri fine. Provenea de la borcanul cu buza scurtă, răsfrântă, şănţuire pentru capac, diametrul maxim în zona umerilor.
Cele 147 fragmente ceramice din pastă cenuşie se caracterizează prin pastă de bună calitate, foarte bine omogenizată, arsă reducător, cimentoasă. Decorată cu linii lustruite, linii lustruite vertical şi caneluri adânci plasate pe mijlocul vasului. Unele provin de la oală cu toartă rotundă din bandă lată de 4 cm, fixată sub buză. Altele de la borcane cu gât înalt şi buza rotunjită
Din categoria importurilor au fost găsite fragmente din pastă micacee, arsă la roşu, fină, omogenă, pictată cu humă (19 fragmente); fragmente din pastă roşie ca de amforă, atipice, 124 fragmente, patru fragmente smălţuite şi un fragment pictat cu ocru roşu. . Datare propusă: sec. IX-X.
5. Şanţ cu funcţionalitate neprecizată (Cas. A31, c.4)
Sub un strat destul de gros de sedimente caracterizate de cenuşă şi arsură s-a descris un şanţ orientat NV-SE, cu lăţimea de 1,50 m şi adâncimea de 0, 92 m şi care a fost cercetat pe o lungime de 2 m (fig.12). Conţinea un sediment maroniu, afânat, bogat în material ceramic. Deşi are unele analogii cu palisadele cercetate până în prezent, vom expune concluzia finală şi încadrarea culturală după cercetarea întregului inventar. Inventarul era extrem de sărac şi era compus din 45 fragmente ceramice lucrate cu mâna şi nouă fragmente din pastă roşie-cărămizie, atipice, probabil de amfore. Fragmentele lucrate cu mâna proveneau de la două variante de pastă din care un a cu cioburi pisate şi nisip, miez cărămiziu şi o alta cu cioburi pisate mărunt, omogenă, ardere bună, oxidantă cât şi reducătoare.
Complexe din alte epoci istorice :
Mormântul de incineraţie nr. 1 (SG. c. 2)
Pe traseul secţiunii G (SG) la -0,56 m de la nivelul prezent al solului a apărut o urnă de incineraţie (fig.8). Groapa mormântului era foarte puţin vizibilă în plan, fără a fi surprinsă şi pe profilul secţiunii.
Situaţia stratigrafică era complicată şi de faptul că nivelul medieval-timpuriu bulversase nivelul anterior. Astfel că situaţia înregistrată pe carourile 1 şi 2 era următoarea:
- la -0,30 m se afla un sediment brun-maroniu specific nivelului medieval-timpuriu amestecat însă cu depuneri de diferite nuanţe.
- La -0,50 sedimentul devenea maroniu, grăunţos, cu materiale arheologice lucrate cu mâna, fragmente de amforă, paiantă şi pământ ars dovedind un nivel arheologic distinct. In acest nivel a apărut urna funerară.
Urna era o oală cu două torţi, lucrată cu mâna, puţin deformată, din pastă de bună calitate, omogenă, cu rare cioburi pisate. Arderea fusese oxidantă, de bună calitate, urme slabe de lustruire la exterior. Avea urme de ardere secundară. Oala avea gâtul înalt, buza dreaptă, ruptă din vechime. Corpul globular, fundul puţin profilat. Torţile în bandă lată de 3 cm, aplicate rotund la baza gâtului şi pe umăr. Pe umăr avea un orificiu de formă neregulată ( fig.9).
Dimensiunile vasului sunt: H.total – 25 cm, dm. gurii-10 cm, dm. bazei-10 cm, dm. corp- 20 cm, h. gât-10 cm (fig.10).
In interior se afla cenuşă vitrificată, compactă, cu oase calcinate umane şi posibil câteva oase animale, foarte bine sfărâmate. Fragmentele osoase aveau dimensiuni de la câţiva milimetri la câţiva centimetri. Arderea fusese foarte bună, aproape completă.
Această descoperire conturează ipoteza existenţei pe Popina Blagodeasca a unei necropole getice, ipoteză susţinută de:
a) bogăţia de materiale arheologice, mai ales fragmente de amforă, din stratul arabil de pe grindul vestic, acolo unde perieghezele indicaseră o ,,aşezare getică,,. In cele câteva complexe getice cercetate până acum nu se aflau decât foarte puține fragmente de amforă.
b) materiale arheologice rătăcite în nivelul medieval-timpuriu şi care ne indicau complexe arheologice getice distruse dar pe care noi nu le mai identificam stratigrafic. Situaţia este explicabilă doar în situaţia în care materialele proveneau din morminte de incineraţie
c) Rezultatele analizelor osteologice efectuate de Dragoş Moise în 2001 indicau şi fragmente de oase umane calcinate;
d) Fragmentul de craniu uman de copil descoperit îngropat secundar într-o groapă medieval-timpurie numită groapa de cult nr. 2.
In cazul în care această ipoteză plauzibilă va fi confirmată de cercetările viitoare ne aşteptăm la o necropolă distrusă atât de aşezarea medieval-timpurie pe grindul sudic cât şi de lucrările agricole pe grindul vestic.
6. Locuinţă adâncită getică (Cas. A41, c.2-4)
A fost cercetată parţial în cursul campaniei din 2010 şi finalizată în acest an. Are formă patrulateră de aproximativ 3,50 x 2,50 şi adâncimea de 0,87 m. In colţul de est se afla o vatră mică, dm. de 1 m. puţin cotlonită. Are dimensiunile de 3,50 mx 2,50 m (fig.11). Intrarea era în trepte pe latura de SE unde se aflau şi trei gropi de pari. Inventarul complexului consta din multă ceramică lucrată cu mâna, ceramică cenuşie, fragmente de amfore şi o cantitate foarte mare de paiantă arsă, din care unele cu urme de făţuială. Au fost găsite 45 fragmente din pastă cu cioburi pisate, ardere pătată, lustruite, ardere oxidantă provenite de la castroane cu buza invazată şi borcane cu buza înaltă, invazată, butoni pe umăr.Erau doar şapte fragmente de ceramică cenuşie, arsă până la negru, provenite de la un castron cu fund inelar şi buza invazată. Din categoria importurilor au fost găsite 28 fragmente mici, atipice de amforă din care şi o toartă ştampilată cu un cartuş de 27x 37 mm, cu un arbore trilobat în centru şi o inscripţie din două cuvinte parţial indescrifrabile. Partea inferioară a unei amforete cu urme de ardere secundară dovedeşte că a fost folosită ca vas de gătit, având piciorul cilindric rupt din vechime.
A fost intersectată pe mai mult de 60% din suprafaţă de groapa de cult medieval-timpurie.
7. Groapă getică (Cas. A40, c.2)
A fost practic acoperită cu un sediment caracterizat de mult pământ galben provenit de la palisada aflată în apropiere. Avea adâncimea de 1,55 m. Dm. fundului de 1 m. In partea inferioară avea formă de sac. Conţinea un sediment gri-cenuşos, amestecat cu mult pământ galben, arsură, fragmente de paiantă şi puţin material ceramic. Inventarul era extrem de sărac. Au fost găsite 19 fragmente mici, de la vase diferite, lucrate cu mâna din pastă de două categorii : a) pastă roşie-portocalie, arsă oxidant ; b) pastă roşie cu cioburi pisate de la un vas cu buza dreaptă. Au mai apărut 13 fragmente din pastă roşie, ca de amforă, atipice.
8. Cuptor menajer
Este un complex patrulater, orientat E-V de 3,50 x 2,50 m, adâncimea de -0,90 mcaracterizat de multă paiantă (fig.12). Podea din lut bătut. In colţul nord-estic avea un cuptor cotlonit cu vatră de 1,20 m diametru (fig.13) amenajată pe un pat de fragmente de amfore elenistice (fig.14).
Inventarul din groapa de acces a cuptorului consta din ceramică lucrată cu mâna, majoritară, 138 de fragmente. Se mai aflau patru cioburi din pastă cenușie şi 69 de fragmente din pastă roşie, fină, cu mică, ce par a proveni de la amfore şi care au apărut în partea superioară a complexului la adâncimea de -0,30-0,60 m. Deoarece la o primă vedere inventarul nu permite o încadrare în orizontul aşezării medieval-timpurii (sec.VIII-XI) iar pe de altă parte în cultura getică nu există astfel de cuptoare, rămâne să stabilim încadrarea culturală după analizarea detaliilor constructive şi a întregului material ceramic. Prezenţa amforelor elenistice sub patul de ardere al cuptorului nu este un indiciu suficient de datare, dat fiind practica întâlnită chiar şi în evul mediu-timpuriu de a utiliza fragmente ceramice vechi în scopuri casnice.
După finalizarea cercetărilor, complexele au fost acoperite cu folie, stuf uscat şi pământ.