BASARABIA SĂRBĂTOREȘTE

Astăzi se împlinesc 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. În ziua istorică de 27 martie 1918, Sfatul Țării a decis ca Basarabia sa fie alipită la țara mamă. Basarabia-Bucovina.Info ofera cadou tuturor romanilor fideli idealurilor nationale de la 1918 lucrarea marelui istoric Nicolae Iorga “Adevarul asupra trecutului si prezentului Basarabiei”, disponibila in format PDF, AICI.

Preluat de la  Basarabia-Bucovina.Infohttp://basarabia-bucovina.info/2012/03/27/de-ziua-unirii-basarabia-bucovina-info-va-ofera-cadou-cartea-lui-nicolae-iorga-adevarul-asupra-trecutului-si-prezentului-basarabiei/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+Basarabia-Bucovina-Info+%28Basarabia-Bucovina.Info%29

VINDECAREA GABRIELEI E ȘI VINDECAREA NOASTRĂ

Am primit un mesaj de la fiul unei doamne bolnavă grav. Nici nu are importanță că nu o cunosc. Boala depersonalizează. Bieții oameni devin cazuri.  Și sunt sute. Cazul ei se înscrie într-o problematică specifică doar epocii noastre. România e plină de bolnavi de toate categoriile, de toate vârstele, de toate bolile. Sunt boli pe care oamenii le duc pe picioare. Altele care se vindecă în spitale. Multe care se vindecă prin rugăciunea înfocată la Dumnezeu.
Dar sunt unele boli  speciale. Gravitatea lor nu este poate mai mare decât a altora. Tratarea lor nu durează ani de zile. Și cu toate acestea sunt cele mai grave și asta pentru că vindecarea lor depinde nu doar de pacient, nu doar de medic și performanțele medicinii. Vindecarea lor depinde de ceilalți oameni și mai grav, de banii…lor. Este greu să te hrănești cu mâna altuia, darămite să te vindeci.  Și, asta când? Intr-o epocă în care oamenii au atins culmea egoismului și toată viața lor se învârte în jurul banilor. Toți banii parcă ne sunt numărați, nu ne ajung nici pentru cele zilnice și cu cât avem mai mulți,  cu atât parcă, cheltuielile necesare sunt mai mari.

Prin urmare biata femeie are de înfruntat neputințele bolii, durerea familiei dar și răutatea oamenilor și idolatria contemporană a banului. Și totuși dramatismul situației are și o față ascunsă care este în favoarea noastră. Că nouă, păcătoșilor, Dumnezeu ne-a dat marea șansă de a salva viața cuiva. Și nu într-un mod eroic, de fală,  ci într-ascuns, ca Dumnezeu să ne răsplătească la vedere.

Și așa, acești oameni,  sunt șansa noastră zilnică de a îngriji un bolnav, de a-i oferi o cană de apă,  de a- l vindeca. Gabriela depinde acum de noi, adică de niște păcătoși, niște anonimi, niște indivizi cam fără fapte. Bănuțul anost pe care îl dăm se poate transforma în soare, în viață, în bucurie.
Boala Gabrielei este de fapt și boala noastră. Ea suferă de un fel de tumoră. Noi suferim de zgârcenie, de lăcomie sau dimpotrivă de risipirea fără rost a banilor. Ajutând-o pe ea, ne vindecăm  pe noi. Boala ei e temporară. Boala noastră legată de bani e cronică, se întinde pe toată viața și dincolo de ea. Nu mai lungim vorba. Cred că e cazul să începem de acum să găsim bani pentru viața Gabrielei. Lăsăm o zi mașina acasă și mergem la serviciu pe jos sau cu autobuzul. Bem o cafea mai slabă. Renunțăm o zi  la fructe sau la nu știu ce mâncăruri  sofisticate. Renunțăm la o carte care oricum ar zace în bibliotecă sau la o revistă. Sunt atâtea modalități de a găsi cei 10 lei de care Gabriela are  nevoie… Nici nu trebuie să fim bogați ci doar puțin  atenți la viața noastră.

Cazul Gabrielei îl găsiți AICI.http://www.gabrielatudorache.blogspot.com/

DE NECREZUT! LA IAȘI, AL PATRULEA AL CONSECUTIV, MOAȘTELE DE LA AIUD AU IZVORÂT MIR

Slavă lui Dumnzeu şi Maicii Sale pentru încă o minune văzută de zeci de oameni şi la care am participat alături de un grup de monahi de la Mănăstirea Petru Vodă, minune ce s-a întâmplat la conferinţa, deja cu tradiţie, susţinută la Iaşi, pe data de 19 martie 2012, la Teatrul Luceafărul. Și de data aceasta, minunea s-a întâmplat în mai multe rânduri, în văzul tuturor, unii reuşind să şi surprindă cu aparatele video momentul în care dintr-o răcliţă a izvorât mir, izbucnind exact ca un iezer, încât a curs şi pe procovăţul care era sub raclă. Dar prima dată a izvorât mir dintr-un craniu, ce fusese al unui deţinut căruia i-a fost secţionat capul cu un fierăstrău. Au fost aduse spre închinare sfinte moaşte de la Aiud, o coastă, un craniu, apoi de la Mănăstirea Petru Vodă, Părintele stareţ Justin Pârvu a dăruit fratelui Danion o coastă din sfintele moaşte ale poetului martir Radu Gyr şi o parte din veşmântul Sfântului Ilie Lăcătuşu. Din mila Domnului, familia poetului Radu Gyr a hotărât ca moaştele poetului şi ale soţiei sale să fie dăruite spre închinare Mănăstirii Petru Vodă, ce are unul din hramuri pe Sfinţii închisorilor. Astfel, alături de alţi doi titani mărturisitori din temniţele comuniste, Părintele Gheorghe Calciu şi Părintele Atanasie Ștefănescu, acum credincioşii pelerini ce vin la Petru Vodă se pot închina şi moaştelor poetului Radu Gyr, care din momentul aducerii au săvârşit o minune. Mai precis, o persoană demonizată a început să se manifeste în prezenţa lor, spunând că simte o forţă puternică ce nu o lasă să se apropie de sfintele moaşte. Revenind la minunea de la Iaşi, care deşi pare de necrezut că şi de data aceasta s-a săvârşit, rugăm pe martorii oculari să ne trimită mărturia personală despre ceea ce au văzut pe scena Teatrului Luceafărului din Iaşi, cât şi înregistrările făcute de ei: audio, foto, video. În cursul zilei vom pune mai multe materiale de la conferinţă, iar pentru cei care nu au urmarit conferinţa transmisă în direct de blogul nostru, puteţi viziona la această adresă o mare parte din înregistrări: http://www.justin.tv/ortodoxie/videos.

Citiţi şi mărturia teologului Marian Maricaru: În seara aceasta, la sfârşitul conferinţei de la Iaşi, au izvorât din nou mir moaştele de martiri din închisorile comuniste!

Preluat de la APOLOGETICUM

Bibliografia sitului arheologic Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomița)

Nu redau lista de mai jos spre lauda mea. In definitiv, îmi fac datoria! Ci, spre ocara puturoșeniei fără margini a Direcției de Cultură și Patrimoniu Cultural Ialomița care,  în zece ani de când se fac cercetări sistematice în acel sit, nu a întocmit nici măcar Obligația de Folosință a monumentului. După mari presiuni, în noiembrie 2011,  adică d-abia anul trecut, DJCPN a completat în silă formularul de trei pagini, din care una este standard. In cinci luni,  formularul a străbătut distanța ,,uriașă,,  de 200 m dintre Direcție și  muzeu și a ajuns, în sfârșit, în mâinile mele. Am rămas perplexă. Știam că prostia e periculoasă, dar Obligația în cauză depășește orice închipuire.  Multe câmpuri au fost completate cu ,,nu este cazul,, adică incomplet,  nereactualizat și fără referire la situația ,,de facto,, dovadă că impostorii de acolo nu sunt în stare, nu vor, nu știu  nici măcar să citească ce s-a scris despre cele 4-5 situri arheologice în care se fac săpături sistematice în județ. Consecința este că situl va fi, și în acest an, în exploatare agricolă pentru că,  deja, anul agricol a început.

Obligația de folosință a unui monument istoric trebuie întocmită, completată, actualizată, adaptată fiecărei categorii de monumente, fiecărui monument în parte. Nu este o hârtie oarecare în care să bifezi niște paragrafe. Intră în toate documentațiile posibile  de la cele de cercetare, la cele de conservare, situație administrativă, etc.

După cum vedeți în Obligația de folosință nu este menționată  așezarea medieval-timpurie, singura aflată în cercetare sistematică pe sit. Adică în zece ani,  DJPCN nu a fost în stare să întocmească un dosărel de trei pagini pe care să îl înainteze Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și să ceară completarea LMI cu încă o așezare pe situl cutare. In acest răstimp, de zece ani, Lista Monumentelor Istorice a fost completată și actualizată de două ori, în 2004 și 2010. LMI Ialomița este copiată după dosarele fostului OPCN aflat până în anul 2000 în cadrul Muzeului. In consecință, Direcția nu a fost capabilă nici măcar să completeze lista OPCN cu noile cercetări și descoperiri din ultimii 10 ani. Nu mai vorbesc de măsuri concrete de conservare a patrimoniului. A fost însă în  stare să ridice un salariu de aproape 30 milioane lei vechi pe lună pe cap de director. Sper să nu fie adevărat! Dar, unele surse așa susțin.

Bibliografia
 referitoare la situl arheologic Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomița)

Până la publicarea  în toamnă a primului volum al monografiei Vlădeni-Popina Blagodeasca,  redau lista  raportelor arheologice, articolelor și studiilor publicate .

 Rapoarte de cercetare arheologică

1.      Emilia Corbu, Vlădeni-Popina Blagodeasca, în CCA, Sibiu, 2011,  p. 146-147,

2.      Emilia Corbu, Vlădeni-Popina Blagodeasca, în CCA, Suceava, 2010,  p. 206-207,

3.      Emilia Corbu, Aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, campania 2008, în CCA, Târgovişte, 2009, p. 231-232

4.      Emilia Corbu, Vlădeni –Popina Blagodeasca, campania 2007, Cronica Cercetărilor Arheologice, 2008, p. 328-329.

5.      Emilia Corbu, Aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, campania 2008, Valachica, 21-22,  Târgovişte, 2007, p. 231-232

6.      Emilia Corbu, Aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, campania 2007, CCA, Cimec, 2008, p.328-329.

7.      Emilia Corbu, Aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, campania 2006, CCA, Cimec, 2007, p.395-396.

8.      Emilia Corbu, Liliana Trofin, Săpăturile arheologice de la Vlădeni-Popina Blagodeasca-campania 2005,  CCA, 2006, p.396-398.
9.      Emilia Corbu, Aşezarea medieval- timpurie de la Vlădeni –Popina Blagodeasca –campania 2004, CCA, 2005, p.406-409.
10.  Emilia Corbu,  Vlădeni- Popina Blagodeasca- campania 2003  în Cronica Cercetărilor Arheologice, CiMEC, Bucureşti, 2004, p.369-372.

11.  Ştefan Olteanu, Emilia Corbu, Aşezarea medieval- timpurie de la Vlădeni–Popina Blagodeasca –campania 2002, CCA, 2003, p.339-341

12.  Ştefan Olteanu, Emilia Corbu, Cercetarile Arheologice de la Vlădeni- Popina Blagodeasca, în Cronica Cercetarilor Arheologice, campania 2001,  Bucureşti, CIMEC, mai 2002,  p.334-336.

13.  Ştefan Olteanu, Emilia Corbu, Sondajul Arheologic de la Vlădeni- Popina Blagodeasca, în Cronica Cercetărilor Arheologice, campania, 2000,  Bucureşti, CIMEC, mai 2001, p.272-273.

Studii și articole publicate în diverse reviste de specialitate

1.      Emilia Corbu, Anexe gospodărești ( cuptoare menajere și gropi de bucate) descoperite în așezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, în Lucrările celui de al XVI Congres al Asociației Internaționale a Muzeelor de Agricultură, CIMA XVI, 2011 (sub tipar)
2.      Emilia Corbu, An hypothesis about dwelling-ovens from early middle-age settlements (9-11th ) from Romania, in Κγльтурьі єврабийских второй половиньі і трісЯчєпетия н.э, Сямара, 2010, 147-154.
3.      Cristina Talmaţchi, Emilia Corbu, Despre o marcă de olar descoperită la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa), In Studia Universitatis Cibiniensis, Series Historica, VI, 2009, p.55-64.

4.      Emilia Corbu, Inventarul descoperit în aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa). Campaniile 2000-2004, Arheologia Medievală VI, 2007
5.      Emilia Corbu, Călin Şuteu, Relevanţa cronologică şi istorică a primelor datări arheomagnetice din România pe situl medieval-timpuriu de la Vlădeni- PopinaBlagodeasca (jud. Ialomiţa), , Arheologia Medievală VI, 2007

6.      Valeriu Sârbu, Emilia Corbu, Un mormânt sarmatic de copil descoperit la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa), Istros XIII, Brăila, 2006.

7.      Emilia Corbu, O greutate de lut cu semnul crucii din sec.X-XI descoperită la Vlădeni- PopinaBlagodeasca ( jud. Ialomiţa),  în Almanah Bisericesc, 2005,  p.39-42.

8.      Emilia Corbu, Bordeie, cuptoare şi gropi de bucate din aşezarea medieval- timpurie de la Vladeni- Popina Blagodeasca,  Arheologia Medievala V, 2005, 10 p.

9.      Ştefan Olteanu, Emilia Corbu, Gropi de bucate din sec. IX- X de la Vlădeni- Popina Blagodeasca în Simpozionul Naţional de Istorie şi Retrologie Agrară, (volum de rezumate)  Ediţia XX,  Slobozia, 2002, 2 p.

  1. Emilia Corbu, Blagodesti- un vechi sat dispărut, în Anuarul Sf. Episcopii a Sloboziei şi Călăraşilor ,, Almanah Bisericesc,, 1999, 3 p.
Comunicări  științifice încă inedite  cu privire la Vlădeni-Popina Blagodeasca prezentate la sesiuni naționale și internaționale
1.      Constanţa, Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice,, Pontica, 2007, 3-5 octombrie 2007. Am susţinut două comunicări, una în colaborare şi una de autor:
      Emilia Corbu, O piesă de podoabă descoperită la Vlădeni-Popina Blagodeasca, Constanţa, Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice,, Pontica, 2007, 3-5 octombrie 2007.
2. 21-24 octombrie 2008 –  Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi- Sesiunea Internaţională ,,Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos,,. Am prezentat comunicarea :

Emilia Corbu ,, Aşezări întărite la Nordul Dunării de Jos în evul mediu timpuriu,,. Vlădeni-Popina Blagodeasca.
3.      3-5 oct. 2008, Constanţa, Conferinţa Internaţională  ,,Pontica,,
Emilia Corbu,  Ceramica lucrată cu mâna din aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-jud. Ialomiţa;

4.      6-8 noiembrie 2008-  Muzeul Judeţean Ialomiţa, Slobozia- Conferinţa Internaţională – 40 de ani de muzeografie ialomiţeană. Am susţinut comunicarea:
Emilia Corbu ,, Relevanţa istorică şi arheologică a stratigrafiei aşezărilor medieval-timpurii. Studiu de caz: Vlădeni-Popina Blagodeasca.
5.      Sesiunea ,,Arheologia Mileniului I p. Hr.,, desfăşurată în perioada 20 -22 august 2008  la Muzeul de Istorie din Ploiesti, unde am prezentat studiul :
Emilia Corbu ,, Ceramica de import descoperită la Vlădeni- Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa).

6.      7-8 octombrie 2009 –Constanţa- Sesiunea Naţională Pontica- am prezentat comunicarea :

Emilia Corbu ,,Ceramica cenuşie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca,,

7.      6-9 octombrie am participat la Sesiunea Internaţională ,,Pontica 2010,, unde am prezentat  comunicarea cu tema :
Emilia Corbu,  Piese din metal descoperite  la Vlădeni-Popina Blagodeasca

8.   Simpozionul dedicat Zilei  Naţionale a Culturii Române – 15 ianuarie. Am susţinut comunicarea:
Emilia Corbu, Premisele cercetărilor arheologice de la Vlădeni-Popina Blagodeasca.

9.    18-20 mai-  Galaţi- Simpozionul Internaţional ,,Dialog interdisciplinar în cercetarea academică,,. Am prezentat comunicarea:
Emilia Corbu ,,Cercetări interdisciplinare efectuate pe şantierul arheologic Vlădeni-Popina Blagodeasca,, jud. Ialomiţa,,.

10.     3-5 octombrie 2011- Constanța- Sesiunea Internațională ,,Pontica,,
 Emilia Corbu, Vasile Gabriel, O descoperite funerară inedită în aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa). Studiu istoric şi antropologic.

13.  12-14 octombrie-Călăraşi- Sesiunea Internaţională  ,,Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos. Orient şi Occident. Am prezentat comunicarea :
 Emilia Corbu, Date noi cu privire la localizarea  Onglosului.

Virusul HoRoPa

scris de Maria Diana Popescu

PDF Imprimare Email
    
Maria Diana PopescuExtrem de grav în modul de infiltrare, de acţiune şi în repercusiuni, acest tip de virus ne obligă să apăsam de îndată tasta „delete”. Înţelegeţi domniile voastre cine se ascunde sub această prescurtare şi că de fapt nu valorează nici cît „organismul viu” al ministeriabilului Fuia. Nu atac idolul nimănui, ci fenomenul de virusare a unei generaţii, căreia îi doreşte eutanasierea culturală. Cu toată aroma sa de gnosticism, generaţia va fi păgubită de pofta cititului, a metaforei sau de găsirea unor corespondenţe ascunse. În locul cîntecului armonios, cultura servită de HoRoPa e o ceapă cu ochii bulbucaţi, care nu poate merge prin lume decît rostogolindu-se. Moralitatea sa, regresată într-o murdară măsură, a înmuiat tocul în nămolul care îl acoperă, sperînd că lumea îl va asculta sau trece cu vederea. Doriţi exemple? Expoziţiile porno de la New York şi de la Berlin, cazul „Turnători la Academia de Vară”, imagini pornografice şi blasfemii la adresa creştinismului, ale „artiştilor” Alexandru Rădvan şi Sorin Ţara, premierea de către organizaţia Gay and Lesbian Association din Suedia, pentru serviciile aduse. Pentru că şi-a făcut treaba cu zel, preşedintele României, printr-un decret semnat pe 16 ianuarie 2009, l-a reconfirmat în funcţie (cu rang de ministru-secretar de stat), pentru încă mandat de 4 ani (pînă în 2013), şi l-a copleşit cu cea mai înaltă distincţie a României.

Expoziţia „Appoiment with History” de la galeria Lombard Fried Projects, în cartierul celor mai importante galerii din New York, strînge şi acum precum un cleşte societatea culturală românească. Faptul că reprezentanţa I.C.R. are la New York o superbă galerie de artă şi o sală de spectacole, face situaţia suspectă, în condiţiile în care, pentru a închiria un spaţiu la o galerie în acest cartier de elită, timp de o lună, costă în jur de 40.000$. Despre expoziţia suportată din banii publici, din taxele românilor, nu se poate face nici un comentariu artistic sau estetic. Lipsa de talent a aşa-numiţilor artişti este absolută, urîţenia totală, iar imbecilitatea demersului, extrem de gravă. Scandalul cultural declanşat în urma expoziţiei e o palmă năucitoare dată imaginii şi interesului naţional. Sprijinul nelimitat acordat clanului HoRoPa de preşedinţie face că din biroul I.C.R, „atenţia” noii inchiziţii să se îndrepte spre valenţele universale ale culturii româneşti: Alecsandri, Eminescu, Kogalniceanu, Hajdeu, Slavici, Cioran, Noica, Mircea Eliade, victimă fiind de fapt cultura şi limba naţională. Jonglînd cu un buget de cîteva milioane de dolari, ţinînd sub control edituri şi reviste de cultură, Clanul HoRoPa a pornit un atac împotriva românismului: „Eminescu, ca poet naţional, şi întreaga cultură naţională nu-şi au locul sub zodia internaţionalismului”; „Daca vreţi să intraţi în Europa, trebuie să vă debarasaţi de Eminescu”. Dincolo de borna aceasta a urii omul nu mai este om şi nici măcar nu devine animal, ci se transformă în demon. Însă cu siguranţă nu este vorba despre revărsări de ură, ci de atacuri premeditate. Profanările se extind asupra simbolurilor religioase, pentru că istoriile vechi şi rele se repetă, diavolul fiind şi el acelaşi. În declaraţia de presă HoRoPa afirma despre mizeriile de la New York şi Berlin că au adus cîştiguri imense imaginii României, că arta trebuie să fie eliberată de politic sau clişee. Cele două expoziţii nu reprezintă România, respectul pentru sacru este încă pregnant la noi. Tot în acelaşi registru de obrăznicie, amintesc şi susţinerea sa pentru mişcarea gay în U.E. Nu sînt de acord cu supermediatizarea acestor culturnici de circumstanţă şi cu toată zoaia considerată de ei a fi act de cultură. Zeci de copii şi tineri talentaţi, zeci de artişti, pictori, interpreţi, medici şi oameni de ştiinţă zac în anonimat. Eu mai cred în ceea ce este bun şi frumos şi mă rog ca generaţia debusolată să fie atrasă de moral şi de credinţă. Avem datoria morală să rupem paginile pline de mizerii ordinare din cartea prezentului care se vrea istorie. Dacă întrebi 30% din cetăţenii noştri ce reprezintă „Coloana infinitului” sau din ce-i făcută, chiar dacă nu au habar, sînt mîndri de ea şi spun că-i reprezintă pentru că aşa au învăţat la şcoală. Dacă le arăţi imaginea lui HoRoPa, îl declară pe dată duşman al ţării, asemuindu-l cu unul din politicienii care au înrobit ţara. Văd şi eu, mă tulbur şi mă mînii! Valorile şi creatorii care au împodobit decenii la rînd patrimoniul naţional, şi pe care îi consider un fel de sfinţi, sînt scoşi din manuale şi aruncaţi în debara de nişte diavoli ai nisipurilor mişcătoare, care au creat mormane de gunoaie în cultură, transportate de autorităţi în condiţii de artă la New York şi Berlin. Adică acoperite ecologic şi servite ca o dovadă de exhibiţionism, echivalentă cu scuipatul pe stradă, cu înjurătura autobuz sau cu manelele asculte la mobil în instituţia şcolii. Promovarea subculturii este parte a aşa-zisei revoluţii culturale, promovate de instituţiile abilitate, pentru care normalitate înseamnă atentat la simbolurile sacre. Aşadar, delete virusului HoRoPa! Mai multe capete de acuzare îl trimit la recycle bin: cărţulia „Politice”, afacerea de milioane de euro „România Medievală”, care face un deserviciu imens României, alte denigrări violente la adresa neamului românesc:
– „Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească îşi urmează cursul pînă la erupţia terţiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconşient, până ce mintea va fi în sfârşit scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos.”[1]
– „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…”[2]
– „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană.” [3]
– „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.”[4]
– „Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Când i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvântată iar ei reîncepeau: ne zvântam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfârşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, având o băşică a udului mai mare (de, beţiile…) i-au dovedit.”[5]
– „Cu o educaţie pur românească nu poţi face NIMIC.”[6]
– „România are o cultură de tip second hand” – a enunţat într-o emisiune televizată.[7]
– „23 de milioane de omuleţi patibulari.”[8]
– „Un popor cu substanţă tarată. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorâţi, maxilare încrâncenate, feţe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare.”[9] – „Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu.”[10]
Virusul HoRoPa a infestat imaginea României pe mapamond, a pus la zid şi a mitraliat practic ceea ce a mai rămas din cultura noastră după 1989. Cînd spunem I.C.R., imediat ne vine în minte cuvîntul „scandal”. Din 2005, de la investirea sa în funcţie, abuzurile s-au ţinut lanţ, fondurile alocate proiectelor culturale şi cele pentru conservarea valorilor de patrimoniu naţional au fost cheltuite în complexe statuare de prost gust în Bucureşti, în vreme ce clădiri istorice şi monumente de patrimoniu se clatină sau sînt demolate de rechinii imobiliari pentru a construi în locul lor zgîrie-nori şi baruri de noapte.
—————————————————–
[1] „Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, p. 49
[2] Ibidem, p..64
[3] Viorel Patrichi în Revista „Rost” nr. 24/2005
[4] „Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, p..63)
[5] Ibidem, p.63
[6] Ibidem, p.56
[7] Viorel Patrichi în Revista „Rost” nr.24/2005
[8] „Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, p. 53)
[9] Ibidem, p.34
[10] Ibidem, p.64
footer

preluat de la ART-EMIS

VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA 2011. RAPORT ARHEOLOGIC

Săpăturile arheologice de la Vlădeni- Popina Blagodeasca aduc în fiecare an noi date despre așezarea medieval-timpurie din secolele VIII-XI. Adunate în timp datele conturează imaginea așezării,  structura, planul, evoluția și istoria ei.

Cercetările arheologice din așezarea medieval-timpurie de la  Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa).

                                                                                                Dr. Emilia Corbu

Pe baza autorizaţiei de săpătură nr. 86/ 2011 emisă de MCPC au fost efectuate săpături arheologice sistematice la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa) în perioada 16 august-20 septembrie 2011.

Bugetul cercetării a fost acordat de Muzeul Judeţean Ialomiţa şi MCPN (contract finanţare nr. 40/29 august 2011). Lucrările au fost coordonate de dr. Emilia Corbu, responsabil ştiinţific.

Obiectivele cercetării au fost:

1)      Investigarea limitelor aşezării spre vest şi spre est, în vederea delimitării vetrei satului. Acest lucru este necesar deoarece   ne apropiem foarte mult de grindul vestic pe care, conform perieghezelor, s-ar afla aşezarea getică. Pe de altă parte în partea de est a grindului, terenul coboară în pantă indicându-ne cel puţin o limită naturală a vetrei satului.

2)      Finalizarea cercetării  unor complexe descoperite în campania precedentă. Este vorba de un complex delimitat în profilul estic al cas. A36  şi de  un segment  de palisadă din A 39 c.3,4.

Suprafaţa cercetată

 A fost decopertată o suprafaţă de 158 mp în sectorul  A al grindului sudic,   distribuită astfel:

Secţiunea G ( S.G) de 20 x 1,50 m, orientată E-V,  în vederea verificării  stratigrafiei eventualei extinderi a aşezării spre vest.

Şase casete noi (casetele A40, A41, A42, A43, A44, A45) cu o suprafaţă de 4 x 4m fiecare, orientate N-S în vederea cercetării unor complexe arheologice şi situaţii stratigrafice.

 Au fost finalizare, deasemenea casetele A31, A39 (tot de 4 x 4 m) săpate  anul trecut până la cota  de -0,30 m.

Rezultatele cercetării:

Au fost descoperite şi cercetate un număr de nouă compexe arheologice după cum urmează:

Complexe medieval-timpurii:

1.      Groapa de bucate nr. 25 ( Cas. A 41, c. 1). A fost delimitată  la -0,33 de la nivelul actual al solului. Are forma de sac cu gura de 1,34 x1,43  m, dm. fundului de 2,10 x 2 m, adâncimea de 1,84 m (fig.1/d, fig.2). Conținea un sediment de culoare brun-negricios, foarte afânat, cu pelicule de cenuşă alburie. Inventarul constă din fragmente ceramice, oase de animale, paiantă arsă.

Fragmentele ceramice aflate în groapă erau neîntregibile şi proveneau de la următoarele categorii: ceramică nisipoară (din pastă de bună calitate cu puţin nisip, bine omogenizată, decorată cu striuri şi valuri) ceramica cenuşie, ceramica lucrată cu mâna  şi importuri. In groapă se aflau 233 fragmente ceramice  dintre care 85 medieval-timpurii, 87 de factură getică şi restul atipice. Din ceramică nisipoasă se aflau 26 fragmente găsite între -0,40-1,05 dar şi spre fundul gropii. Sunt neîntregibile,  de la vase diferite. Se observă trei categorii de pastă: a) cu calcar sau  scoică pisată,  arsă reducător până la negru, cu sau fără angobă; b) pastă cu nisip vizibil dar foarte bine omogenizată; c) pastă bună cu puţin nisip, abia vizibil, angobă cărămizie, miez negru. Decorate cu striuri orizontale sau în val. Din ceramică cenuşie, arsă reducător, lustruită, cu decor în reţea s-au găsit doar şase fragmente între -0,60-1,50 m. Din categoria ceramicii lucrate cu mâna erau 28 fragmente medieval-timpurii din pastă cu nisip, cioburi pisate, miez negru, ardere pătată, lustruite, răspândite în toată umplutura gropii. Se adaugă  58 fragmente de factură getică lucrate cu mâna din care unele din pastă fără degresanţi şi altele din pastă cu cioburi pisate, fără decor, sau cu brâu alveolat pe umăr. Din categoria importurilor s-au găsit 57 de fragmente din pastă roşie de la amfore şi oale; 20 de fragmente din pastă micacee, fină, de bună calitate, perete subţire, ardere pătată, decorate cu humă alburie; şapte fragmente smălţuite din care spre fundul gropii a apărut un fragment verde-oliv şi două cu smalţ galben-deschis cu linii vălurite, în tehnica graffito.

   Datare propusă: sec. X-XI.

2.      Groapa de cult nr.2 (Cas. A 36, c.4-Cas. A41, c.3). Acest complex a intersectat o locuinţă getică. Avea forma ovală de 2,70 m x 1,50 m, cu un profil neregulat, adâncimea de -1,21 m (fig.1/a,c), fig.2). Sedimentele din umplutură erau de culoare brun-negricios, afânat, cu pelicule de cenuşă şi arsură şi multă paiantă provenită din complexul getic (fig.3). Inventarul era foarte sărac şi  consta din fragmente ceramice, oase de animale fragmentare şi un fragment de craniu  uman de copil aşezat cu ţeasta în sus,  cu privirea spre SV.  Deasupra şi în jurul craniului se afla pământ galben-maroniu, tasat. Craniul era depus aproape de gura gropii. Nu este exclusă o depunere rituală, fapt ce ne-a determinat să considerăm complexul o groapă de cult. Cele 25 fragmente ceramice din pastă nisipoasă proveneau de la  vase diferite lucrate din pastă  cu  proporţii diferite de nisip şi microprundiş, ardere atât reducătoare cât şi oxidantă, angobate sau nu. Unele aveau în pastă nisip dar şi scoică pisată, în timp ce altele doar nisip de granulaţie mică şi un aspect foarte omogen.  Din categoria  ceramicii cenuşii s-au găsit doar 10 fragmente diferite, cu aspect cimentos, arsă reducător dar şi oxidant cu decor lustruit în reţea.  Din  categoria ceramicii lucrate cu mâna (din care o parte getice se aflau 51 fragmente, de la vase diferite. Se observau mai multe variante de pastă: a) fără degresanţi, arsă oxidant; b) cu nisip, angobă cărămizie, miez negru; c) cu cioburi pisate şi fragmente de calcar, arsă oxidant.Proveneau de la borcane cu gât înalt, buza evazată, butoni pe umăr, castron cu buza invazată, borcane decorate cu brâu alveolat. Au mai apărut 54 de fragmente de amfore elenistice şi oale din pastă roşie. Datare propusă: sec.X-XI.

3.      Segmentul de palisadă nr.4 (Cas. A 39, c.3,4-Cas. A 40, c.4). Pe Popina Blagodeasca au fost cercetate patru  segmente de palisadă. Segmentul de palisadă nr. 4 a fost intersectat şi studiat de-a lungul mai multor casete pe o lungime de 22 m. In campania din anul 2011 a fost  cercetat pe o lungime de 4 m, lungimea totală cercetată până în prezent  ajungând până la 26 m. Este orientat NV-SE. Se păstrează sub forma unui şanţ lat de 1 m şi adânc de 1,02 m în care se află câteva gropi de pari (fig.4). Sedimentul din interior este cenuşiu spre brun, tare, compact, cu inventar foarte puţin. Pe traseul lui se află adosate trei gropi provenite probabil de la trunchiuri de copaci utilizaţi probabil pentru susţinerea palisadei. Nu este exclus ca acestea să marcheze un capăt de palisadă. Segmentul de palisadă nr. 1 era marcat la capăt de mai multe gropi de pari (fig.5).

Inventarul sărac era foarte diferit sub aspectul categoriilor ceramice prezente uneori doar prin câteva fragmente. Menţionăm  cele 14 fragmente din pastă nisipoasă, unele cu nisip fin, altele cu microprundiş,  omogen, arsă reducător, cu striuri late la nişte caneluri. Cinci fragmente  din pastă cenuşie, arsă oxidant dar şi reducător cu decor lustruit.

Doar 10 fragmente  ceramice din pastă cu nisip fin, ars oxidant, brâu alveolat şi alte şapte de factură getică.  Din categoria ceramicii de import au fost găsite 16 fragmente din pastă roşie, de la vase diferite. S-au găsit şi fragmente din paiantă arsă până la vitrificare. Datare propusă: sec. IX-X.

4.      ,,Fossatum,, (SG, c. 5-10, Cas. A42, Cas. A 43). Am numit fossatum un şanţ orientat NV-SE, cu o lăţime de 8,50 mşi adâncime de -1 mde la nivelul actual al solului (fig.6). A fost cercetat pe o lungime de 5, 50 m. Pe partea de vest se mai păstrau două gropi de pari  cu diametrul de 0,30 m. Șanţul nu conţinea vestigii ale unor  elemente de construcţie (paiantă, vetre, cuptoare, fragmente de podea).  Considerăm că face parte din a doua fază de locuire, a doua jumătate a secolului al-X-lea..

Se ridică întrebarea rolului îndeplinit de  acest complex în cadrul aşezării.  Reiese că nu era şanţ de apărare deoarece adâncimea nu corespunde  cu şanţul de apărare  cercetat în anii trecuţi  pe Popina Blagodeasca. Sedimentul din ,,fossatum,, era diferit sub  aspectul texturii, culorii, compoziţiei și densităţii de sedimentul din şanţul de apărare (fig.7). Posibil să fi fost un şanţ de apărare neterminat. Mai curând credem însă că putea fi un fossatum, adică un şanţ care avea rolul de a delimita aşezarea, de unde se trage şi numele de ,,sat,, adică aşezare delimitată de un şanţ. Dacă ipoteza noastră se confirmă, atunci ar fi  primul fossatum cercetat într-o aşezare medieval-timpurie.

Este caracterizat de un sediment brun-maroniu, afânat, granulat. Inventarul consta dintr-o cantitate foarte mare de  fragmente ceramice neîntregibile specifice culturii Dridu şi anume  din pastă nisipoasă, ceramică cenuşie, fragmente de oase de animale etc.

Ceramica nisipoasă 367  fragmente din mai multe variante de  pastă: a) cu nisip şi microprundiş, foarte omogenă, arsă reducător, uniform, unele cu angobă cără mizie; b) foarte bună, omogenă, cu nisip fin, decorată cu striuri oblice pe orizontale; c) cu nisip şi cioburi pisate; d) caolinoidă; e) nisip şi scoică pisată, arsă reducător; f) cu nisip abia vizibil şi calcar, decorată cu valuri pe striuri, striuri, registre de valuri. Arderea pătată, predominant reducătoare. Alte decoruri: registre de striuri orizontale; registre de valuri;   striuri oblice pe striuri orizontale, valuri pe striuri, decor cu unghia pe gât şi striuri, valuri pe striuri, linii oblice pe umăr şi corp striat, val pe umăr, striuri fine. Provenea de la borcanul cu buza scurtă, răsfrântă, şănţuire pentru capac, diametrul maxim în zona umerilor.

Cele 147 fragmente ceramice din pastă cenuşie  se caracterizează prin pastă de bună calitate, foarte bine omogenizată, arsă reducător,  cimentoasă. Decorată cu linii lustruite, linii lustruite vertical şi caneluri adânci plasate pe mijlocul vasului. Unele provin de la oală cu toartă rotundă din bandă lată de 4 cm,  fixată sub buză. Altele de la borcane cu gât înalt şi buza rotunjită

Din categoria importurilor au fost găsite fragmente din pastă micacee, arsă la roşu, fină, omogenă, pictată cu humă (19 fragmente); fragmente din pastă roşie ca de amforă, atipice, 124 fragmente, patru fragmente smălţuite şi un fragment pictat cu ocru roşu. . Datare propusă: sec. IX-X.

5.      Şanţ cu funcţionalitate neprecizată (Cas. A31, c.4)

Sub un strat destul de gros de sedimente caracterizate de cenuşă şi arsură s-a descris un şanţ orientat NV-SE, cu lăţimea de 1,50 m  şi adâncimea de 0, 92 m şi care a fost cercetat pe o lungime de 2 m (fig.12). Conţinea un sediment maroniu, afânat, bogat în material ceramic. Deşi are unele analogii cu palisadele cercetate până în prezent, vom expune concluzia finală şi încadrarea culturală după cercetarea întregului inventar. Inventarul era extrem de sărac şi era compus din 45 fragmente ceramice lucrate cu mâna şi nouă fragmente din pastă roşie-cărămizie, atipice,  probabil de amfore. Fragmentele lucrate cu mâna proveneau de la  două variante  de pastă din care un a cu cioburi pisate şi nisip, miez cărămiziu şi o alta cu cioburi pisate mărunt, omogenă, ardere bună, oxidantă cât şi reducătoare.

Complexe din alte epoci istorice :

Mormântul de incineraţie nr. 1 (SG. c. 2)

Pe traseul secţiunii G (SG) la -0,56  m de la nivelul prezent al solului a apărut o urnă de incineraţie (fig.8). Groapa mormântului era foarte puţin vizibilă în plan, fără a fi surprinsă şi pe profilul secţiunii.

Situaţia stratigrafică era complicată şi de faptul că nivelul medieval-timpuriu bulversase nivelul anterior. Astfel că situaţia înregistrată pe carourile 1 şi 2 era următoarea:

  • la -0,30 m se afla un sediment brun-maroniu specific nivelului medieval-timpuriu amestecat însă cu depuneri de diferite nuanţe.
  • La -0,50 sedimentul  devenea maroniu, grăunţos, cu materiale arheologice lucrate cu mâna, fragmente de amforă, paiantă şi pământ ars dovedind un nivel arheologic distinct. In acest nivel a apărut urna funerară.

Urna era o  oală cu două torţi, lucrată cu mâna, puţin deformată, din pastă de bună calitate, omogenă,  cu rare cioburi pisate. Arderea fusese oxidantă, de bună calitate, urme slabe de lustruire la exterior. Avea urme de ardere secundară. Oala avea gâtul înalt, buza dreaptă,  ruptă din vechime. Corpul globular, fundul puţin profilat. Torţile în bandă lată de 3 cm, aplicate rotund la baza gâtului şi pe umăr. Pe umăr avea un orificiu de formă neregulată ( fig.9).

Dimensiunile vasului sunt: H.total – 25 cm, dm. gurii-10 cm, dm. bazei-10 cm, dm. corp- 20 cm, h. gât-10 cm (fig.10).

In interior se afla  cenuşă vitrificată, compactă, cu oase calcinate  umane şi posibil câteva oase animale, foarte bine sfărâmate. Fragmentele osoase aveau dimensiuni de la câţiva milimetri la câţiva centimetri. Arderea fusese foarte bună, aproape completă.

Această descoperire conturează  ipoteza existenţei pe Popina Blagodeasca a unei necropole getice, ipoteză susţinută de:

a)      bogăţia de materiale arheologice, mai ales fragmente de amforă,   din stratul arabil de pe grindul vestic, acolo unde perieghezele indicaseră o ,,aşezare getică,,. In cele câteva complexe getice cercetate până acum nu se aflau decât foarte puține fragmente de amforă.

b)      materiale arheologice rătăcite în nivelul medieval-timpuriu şi care ne indicau complexe arheologice getice distruse dar pe care noi nu le mai identificam stratigrafic. Situaţia este explicabilă doar în situaţia în care materialele  proveneau din morminte de incineraţie

c)      Rezultatele analizelor osteologice efectuate de Dragoş Moise în 2001  indicau şi fragmente de oase umane calcinate;

d)     Fragmentul de craniu uman de copil descoperit îngropat secundar într-o groapă medieval-timpurie numită groapa de cult nr. 2.

In cazul în care această ipoteză plauzibilă va fi confirmată de cercetările viitoare ne aşteptăm la o necropolă distrusă atât de aşezarea medieval-timpurie pe grindul sudic cât şi de lucrările agricole pe grindul vestic.

6.      Locuinţă adâncită getică (Cas. A41, c.2-4)

A fost cercetată parţial în cursul campaniei din 2010 şi finalizată în acest an. Are formă patrulateră de aproximativ 3,50 x 2,50  şi adâncimea de 0,87 m. In colţul de est se afla o vatră mică, dm. de 1 m. puţin cotlonită. Are dimensiunile de 3,50 mx 2,50 m (fig.11). Intrarea era în trepte pe latura de SE unde se aflau şi trei gropi de pari. Inventarul complexului consta din multă ceramică lucrată cu mâna, ceramică cenuşie, fragmente de amfore şi o cantitate foarte mare de paiantă arsă, din care unele cu urme de făţuială. Au fost găsite 45 fragmente din pastă cu cioburi pisate, ardere pătată, lustruite, ardere oxidantă provenite de la castroane cu buza invazată şi borcane cu buza înaltă, invazată, butoni pe umăr.Erau doar şapte fragmente de ceramică cenuşie, arsă până la negru, provenite de la un castron cu fund inelar şi buza invazată. Din categoria importurilor au fost găsite 28 fragmente mici, atipice de amforă din care şi o toartă ştampilată  cu un cartuş de 27x 37 mm, cu un arbore trilobat în centru şi o inscripţie din două cuvinte parţial indescrifrabile. Partea inferioară a unei amforete cu urme de ardere secundară dovedeşte că a fost folosită ca vas de gătit, având  piciorul cilindric rupt din vechime.

A fost intersectată pe mai mult de 60% din suprafaţă de groapa de cult medieval-timpurie.

7.      Groapă getică (Cas. A40, c.2)

A fost practic acoperită cu un sediment caracterizat de mult pământ galben provenit de la palisada aflată în apropiere. Avea adâncimea de 1,55 m. Dm. fundului de 1 m. In partea inferioară  avea formă de sac. Conţinea un sediment gri-cenuşos, amestecat cu mult pământ galben, arsură, fragmente de paiantă şi puţin material ceramic. Inventarul era extrem de sărac. Au fost găsite 19 fragmente mici, de la vase diferite, lucrate cu mâna din pastă de două categorii : a) pastă roşie-portocalie, arsă oxidant ; b) pastă roşie cu cioburi pisate de la un vas cu buza dreaptă. Au mai apărut 13 fragmente din pastă roşie, ca de amforă, atipice.

8.      Cuptor menajer

       Este un complex patrulater, orientat E-V  de 3,50 x 2,50 m, adâncimea de -0,90 mcaracterizat de multă paiantă (fig.12). Podea din lut bătut. In colţul nord-estic avea un cuptor cotlonit cu vatră de 1,20 m diametru (fig.13)  amenajată pe un pat de fragmente  de amfore elenistice (fig.14).

Inventarul din  groapa de acces a cuptorului consta din ceramică lucrată cu mâna, majoritară, 138 de fragmente. Se mai aflau patru cioburi din pastă cenușie şi 69 de fragmente din pastă roşie, fină, cu mică, ce par a proveni de la amfore şi care au apărut în partea superioară a complexului  la adâncimea de -0,30-0,60 m. Deoarece la o primă vedere inventarul nu permite o încadrare în orizontul aşezării medieval-timpurii (sec.VIII-XI) iar pe de altă parte în cultura getică nu există astfel de cuptoare, rămâne să stabilim încadrarea culturală după analizarea detaliilor constructive şi a  întregului material ceramic.  Prezenţa amforelor elenistice sub patul de ardere al cuptorului nu este un indiciu suficient de datare, dat fiind practica întâlnită chiar şi în evul mediu-timpuriu de a utiliza fragmente ceramice vechi în scopuri casnice.

După finalizarea cercetărilor,  complexele au fost acoperite cu folie, stuf uscat şi pământ.

Un bilanț și un pomelnic

Finalul formal al  războiului rece în 1989 a permis evaluarea pierderilor umane și materiale din cei 50 de ani de comunism, un altfel de război, mai perfid, mai adânc și atroce. Au fost înnumărați morții din lagăre, din închisori și de la Canal. S-au înregistrat  pierderile din familii, bisericile distruse, satele dispărute, tradițiile moarte, țăranul în agonie. Nu au mai putut fi înnnumărați morții vii,  rupți de viața creștină, trăind vegetativ și haotic, massa de manevră a unei clase politice corupte până în măduva oaselor, obiectul de activitate al unui sistem medical gigantic și ineficient. Erau prea mulți și pretutindeni. Au fost lăsați în grija lui Dumnezeu cu speranța că unii dintre ei vor învia. Și minunea Domnului e în plină desfășurare.

            Bilanțul  a dovedit ceva neîntâlnit în istorie. Și anume aceea că  mai simplu și rapid ar fi fost să evaluezi ce mai rămăsese viu. Numărătoarea s-ar fi sfârșit în câteva ceasuri. Ar fi fost o listă de oameni și de sfinți. Unii pe pământ, alții în Cer. Cu ei s-ar fi putut pune un nou început,  pentru că trecuseră prin foc și rămăseseră vii.

Din  lista cea  scurtă, redau trei nume de eroi: episcopul Grigore Leu, poetul Radu Gyr, doamna Dorina Potârcă așa cum sunt menționați de blogurile Pelerin Ortodox, Apologeticum și Flori Bălănescu. Unii sunt eroi, alții martiri.

Grigorie Leu, un episcop martir

Citeşte şi:GRIGORIE LEU, arhiereuvicar al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei

Episcopul Grigorie Leu este un slujitor martir al neamului romanesc. Nascut in data de 2 mai 1881, intr-o localitate din judetul Vaslui, marturisitorul Grigorie Leu a fost episcop al Argesului, iar mai apoi al Husilor, trecand la cele vesnice in ziua de 1 martie 1949 si fiind inmormantat in spatele Altarului Catedralei Episcopale din Husi.

Grigorie Leu, un episcop martir

Gheorghe Leu s-a nascut in ziua de 2 mai 1881, in localitatea Tutcani, din judetul Vaslui. Neamul sau merge adanc, in istorie, pana in vremea domnitorului Alexandru cel Bun, cand un hrisov de secol XIV aminteste de “Costica Leu”. De atunci si pana in vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, neamul sau este consemnat de mai multe documente….
Continuare la PELERIN  ORTODOX

Posted on by admin

Radu Demetrescu-Gyr, fiul cunoscutului actor craiovDumitrescu, s-a născut la 2 martie 1905 la Câmpulung-Muscel. Tatăl său se născuse la Braşov. A absolvit ca premiant Conservatorul din Bucureşti. Ştefan Demetrescu a început să joace teatru de timpuriu. La vârsta de 16 ani intră în trupa unui vestit actor. Pleacă la Paris cu o bursă, unde studiază arta dramatică. Înapoiat înţară (1898) este angajat la Teatrul Naţional din Bucureşti. În legătură cu venirea sa la Craiova, aceasta s-a produs în anul 1908 sau 1910.


Mama sa se numea Eugenia Gherghel şi îşi avea originea după tată în Botoşani. Bunica ei dupătată, Mina Von Gelch, era de origine germană. Astfel, Eugenia Gherghel, mama poetului Radu Gyr, a căpătat de la părinţi o frumoasă cultură clasică germană,dar şi o solidă cultură şi educaţie muzicală, mama fiind pianistă…

Continuare la APOLOGETICUM

„Din păcate, pesimiştii au întotdeauna dreptate”

Flori Bălănescu
„Din păcate, pesimiştii au întotdeauna dreptate
„O societate se frânsese.
O parte va coborî mereu şi se va prăbuşi,
şi alta, mult inferioară, formată din «les bas-fonds»,
se va ridica peste ruinele ei”.
Dorina Potârcă, Amintirile unui „element dubios”, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 2011.

Cartea este de format mic, are 139 de pagini de text şi o anexă cu fotografii de familie şi còpii ale actelor de detenţie ale familiei Potârcă. Contrar aparenţelor, este densă în informaţii şi trăirea rememorării, un merit deosebit avându-l şi redacţia prin cele peste 70 de note de subsol, ce vin să completeze fericit portretele celor pomeniţi de autoare.
Ştefania Olga Teodora Marinescu Potârcă a avut neşansa de a deveni în anii de început ai regimului comunist şi element(ă) şi dubioasă. Cea mai evidentă „vină” a ei consta în calitatea de soţie a unui „duşman al poporului”, Virgil Potârcă – oltean naţional-ţărănist din Pleniţa, Dolj, fost ministru al Justiţiei, al Agriculturii, al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, arestat şi condamnat administrativ cu Lotul demnitarilorîn noaptea de 5 spre 6 mai 1950, şi care avea să moară în penitenciarul Sighet, la 6 iunie 1954. Naţionalizarea din 1948 a aruncat familia Potârcă în stradă. Însă, „elementele dubioase” nefiind de încredere, după arestarea capului familiei, Dorina este scoasă cu cei doi copii minori şi din apartamentul închiriat, aproape cu mâinile goale. Pentru a izola „răul” întruchipat de vechea clasă politică, femeia este încărcată în camion, cu tot cu copii, şi dusă de Securitate în domiciliu obligatoriu în cartierul rău famat Crucea de piatră, în marginea oricărei….
Continuare la FLORI BĂLĂNESCU