Expoziţia „Appoiment with History” de la galeria Lombard Fried Projects, în cartierul celor mai importante galerii din New York, strînge şi acum precum un cleşte societatea culturală românească. Faptul că reprezentanţa I.C.R. are la New York o superbă galerie de artă şi o sală de spectacole, face situaţia suspectă, în condiţiile în care, pentru a închiria un spaţiu la o galerie în acest cartier de elită, timp de o lună, costă în jur de 40.000$. Despre expoziţia suportată din banii publici, din taxele românilor, nu se poate face nici un comentariu artistic sau estetic. Lipsa de talent a aşa-numiţilor artişti este absolută, urîţenia totală, iar imbecilitatea demersului, extrem de gravă. Scandalul cultural declanşat în urma expoziţiei e o palmă năucitoare dată imaginii şi interesului naţional. Sprijinul nelimitat acordat clanului HoRoPa de preşedinţie face că din biroul I.C.R, „atenţia” noii inchiziţii să se îndrepte spre valenţele universale ale culturii româneşti: Alecsandri, Eminescu, Kogalniceanu, Hajdeu, Slavici, Cioran, Noica, Mircea Eliade, victimă fiind de fapt cultura şi limba naţională. Jonglînd cu un buget de cîteva milioane de dolari, ţinînd sub control edituri şi reviste de cultură, Clanul HoRoPa a pornit un atac împotriva românismului: „Eminescu, ca poet naţional, şi întreaga cultură naţională nu-şi au locul sub zodia internaţionalismului”; „Daca vreţi să intraţi în Europa, trebuie să vă debarasaţi de Eminescu”. Dincolo de borna aceasta a urii omul nu mai este om şi nici măcar nu devine animal, ci se transformă în demon. Însă cu siguranţă nu este vorba despre revărsări de ură, ci de atacuri premeditate. Profanările se extind asupra simbolurilor religioase, pentru că istoriile vechi şi rele se repetă, diavolul fiind şi el acelaşi. În declaraţia de presă HoRoPa afirma despre mizeriile de la New York şi Berlin că au adus cîştiguri imense imaginii României, că arta trebuie să fie eliberată de politic sau clişee. Cele două expoziţii nu reprezintă România, respectul pentru sacru este încă pregnant la noi. Tot în acelaşi registru de obrăznicie, amintesc şi susţinerea sa pentru mişcarea gay în U.E. Nu sînt de acord cu supermediatizarea acestor culturnici de circumstanţă şi cu toată zoaia considerată de ei a fi act de cultură. Zeci de copii şi tineri talentaţi, zeci de artişti, pictori, interpreţi, medici şi oameni de ştiinţă zac în anonimat. Eu mai cred în ceea ce este bun şi frumos şi mă rog ca generaţia debusolată să fie atrasă de moral şi de credinţă. Avem datoria morală să rupem paginile pline de mizerii ordinare din cartea prezentului care se vrea istorie. Dacă întrebi 30% din cetăţenii noştri ce reprezintă „Coloana infinitului” sau din ce-i făcută, chiar dacă nu au habar, sînt mîndri de ea şi spun că-i reprezintă pentru că aşa au învăţat la şcoală. Dacă le arăţi imaginea lui HoRoPa, îl declară pe dată duşman al ţării, asemuindu-l cu unul din politicienii care au înrobit ţara. Văd şi eu, mă tulbur şi mă mînii! Valorile şi creatorii care au împodobit decenii la rînd patrimoniul naţional, şi pe care îi consider un fel de sfinţi, sînt scoşi din manuale şi aruncaţi în debara de nişte diavoli ai nisipurilor mişcătoare, care au creat mormane de gunoaie în cultură, transportate de autorităţi în condiţii de artă la New York şi Berlin. Adică acoperite ecologic şi servite ca o dovadă de exhibiţionism, echivalentă cu scuipatul pe stradă, cu înjurătura autobuz sau cu manelele asculte la mobil în instituţia şcolii. Promovarea subculturii este parte a aşa-zisei revoluţii culturale, promovate de instituţiile abilitate, pentru care normalitate înseamnă atentat la simbolurile sacre. Aşadar, delete virusului HoRoPa! Mai multe capete de acuzare îl trimit la recycle bin: cărţulia „Politice”, afacerea de milioane de euro „România Medievală”, care face un deserviciu imens României, alte denigrări violente la adresa neamului românesc:
– „Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească îşi urmează cursul pînă la erupţia terţiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconşient, până ce mintea va fi în sfârşit scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos.”[1]
– „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…”[2]
– „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană.” [3]
– „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.”[4]
– „Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Când i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvântată iar ei reîncepeau: ne zvântam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfârşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, având o băşică a udului mai mare (de, beţiile…) i-au dovedit.”[5]
– „Cu o educaţie pur românească nu poţi face NIMIC.”[6]
– „România are o cultură de tip second hand” – a enunţat într-o emisiune televizată.[7]
– „23 de milioane de omuleţi patibulari.”[8]
– „Un popor cu substanţă tarată. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorâţi, maxilare încrâncenate, feţe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare.”[9] – „Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu.”[10]
Virusul HoRoPa a infestat imaginea României pe mapamond, a pus la zid şi a mitraliat practic ceea ce a mai rămas din cultura noastră după 1989. Cînd spunem I.C.R., imediat ne vine în minte cuvîntul „scandal”. Din 2005, de la investirea sa în funcţie, abuzurile s-au ţinut lanţ, fondurile alocate proiectelor culturale şi cele pentru conservarea valorilor de patrimoniu naţional au fost cheltuite în complexe statuare de prost gust în Bucureşti, în vreme ce clădiri istorice şi monumente de patrimoniu se clatină sau sînt demolate de rechinii imobiliari pentru a construi în locul lor zgîrie-nori şi baruri de noapte.
—————————————————–
[1] „Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, p. 49
[2] Ibidem, p..64
[3] Viorel Patrichi în Revista „Rost” nr. 24/2005
[4] „Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, p..63)
[5] Ibidem, p.63
[6] Ibidem, p.56
[7] Viorel Patrichi în Revista „Rost” nr.24/2005
[8] „Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, p. 53)
[9] Ibidem, p.34
[10] Ibidem, p.64