Nu redau lista de mai jos spre lauda mea. In definitiv, îmi fac datoria! Ci, spre ocara puturoșeniei fără margini a Direcției de Cultură și Patrimoniu Cultural Ialomița care,  în zece ani de când se fac cercetări sistematice în acel sit, nu a întocmit nici măcar Obligația de Folosință a monumentului. După mari presiuni, în noiembrie 2011,  adică d-abia anul trecut, DJCPN a completat în silă formularul de trei pagini, din care una este standard. In cinci luni,  formularul a străbătut distanța ,,uriașă,,  de 200 m dintre Direcție și  muzeu și a ajuns, în sfârșit, în mâinile mele. Am rămas perplexă. Știam că prostia e periculoasă, dar Obligația în cauză depășește orice închipuire.  Multe câmpuri au fost completate cu ,,nu este cazul,, adică incomplet,  nereactualizat și fără referire la situația ,,de facto,, dovadă că impostorii de acolo nu sunt în stare, nu vor, nu știu  nici măcar să citească ce s-a scris despre cele 4-5 situri arheologice în care se fac săpături sistematice în județ. Consecința este că situl va fi, și în acest an, în exploatare agricolă pentru că,  deja, anul agricol a început.

Obligația de folosință a unui monument istoric trebuie întocmită, completată, actualizată, adaptată fiecărei categorii de monumente, fiecărui monument în parte. Nu este o hârtie oarecare în care să bifezi niște paragrafe. Intră în toate documentațiile posibile  de la cele de cercetare, la cele de conservare, situație administrativă, etc.

După cum vedeți în Obligația de folosință nu este menționată  așezarea medieval-timpurie, singura aflată în cercetare sistematică pe sit. Adică în zece ani,  DJPCN nu a fost în stare să întocmească un dosărel de trei pagini pe care să îl înainteze Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și să ceară completarea LMI cu încă o așezare pe situl cutare. In acest răstimp, de zece ani, Lista Monumentelor Istorice a fost completată și actualizată de două ori, în 2004 și 2010. LMI Ialomița este copiată după dosarele fostului OPCN aflat până în anul 2000 în cadrul Muzeului. In consecință, Direcția nu a fost capabilă nici măcar să completeze lista OPCN cu noile cercetări și descoperiri din ultimii 10 ani. Nu mai vorbesc de măsuri concrete de conservare a patrimoniului. A fost însă în  stare să ridice un salariu de aproape 30 milioane lei vechi pe lună pe cap de director. Sper să nu fie adevărat! Dar, unele surse așa susțin.

10. Emilia Corbu, Blagodesti- un vechi sat dispărut, în Anuarul Sf. Episcopii a Sloboziei şi Călăraşilor ,, Almanah Bisericesc,, 1999, 3 p.