NU AM OM! (II)

Slavă Domnului că în țara asta încă mai există oameni care știu să interpreteze corect răspunsul biblic și să îl traspună în fapte.
De pildă, Vlad Voiculescu, ministru al Sănătății în guvernul Cioloș, a găsit altă interpretare, pe care o găsiți în prezentarea de la TED, unde oamenii ca Moraru nu vor fi invitați niciodată. Acolo sunt chemați oameni care din nimic au făcut ceva, nu escroci  care dintr- o bogăție au făcut nimic.

https://youtu.be/4flzsUIGNV8

 

NU AM OM!

NU AM OM!

Jelania paraliticului din Biblie a ajuns de câţiva ani emblematică şi în politica românească. Cu scuza  că nu au oameni (pesediştii ,,capabili,, erau fie în puşcării, fie cu dosare) Dragnea a schimbat trei guverne. Unul mai scandalos ca altul, riscând căderea ţării în haos.Iar imaginea pe care au oferit-o lumii este inedită. Un clan ţigănesc care a înconjurat sediul poliţiei sau tribunalului pentru a-şi scoate şmecherii de la pârnaie.

Cuvintele paraliticului care zăcea de 38 de ani  sunt nelipsite şi de pe buzele preşedintelui CJ Ialomiţa. Doi ani a jelit aşa până şi-a înhămat la carul greu al administraţiei ialomiţene toate drăguţele de la Primăria Amara, în timp ce jumătate din personalul instituţiei şi-a luat lumea în cap. Chiar şi în presa locală, Moraru mulţumea lui Dumnezeu că a reuşit să aducă pe funcţia de manager al Spitalului Judeţean o doamnă a cărei experienţă se limita la administrator în firma de salubritate a fratelui său. Şi doamna trebuia motivată! Salariu de 20000 de lei, chiar dacă era ilegal. Şi toţi oamenii lui cu studii…nu aşa! Ce contează că unii au şcoala făcută pe ici pe colo, pe unde s-a putut. Comuniştii n-au folosit şi ei o mulţime de analfabeţi!? Şi rezultatele s-au văzut şi când era primar de Amara şi se văd şi acum. Cap de afiş stau câteva străzi asfaltate şi un parc, care exista doar că nu era întreţinut. Toate în doar 16 ani. Ce mai vrei? A scos din noroaie 7000 de locuitori. Care însă îi vor plăti toată viaţa, neam de neamul lor. Că dracul, de ciuda, nu a mai suportat văzând atâta performanţă şi a scuipat în apa potabilă a localităţii care culmea venea din izvoarele de pe pământul lui Moraru. Apa s-a amărât, s-a îngălbenit şi s-a făcut sălcie. Nu e de băut! Trebuie să ne cumpărăm apă zilnic. Insă la mâncare tot mai punem apa lui Moraru. Şi tot cu ea ne spălăm deşi analizele ei nu sunt OK. Insă o plătim ca apă potabilă cu vârf şi îndesat, iar o parte din aceşti bani ajung la proprietarul Moraru.

Cei care şi-au făcut fântâni mai adânci au apă bună, aşa cum au avut şi locuitorii localităţii, până să ajungă primar Moraru. De ce apa din izvoarele lui Moraru este proastă nimeni nu ştie. Dar toţi o plătesc!

Nici aerul nu mai e ce a fost. Seara vin pale de aer împuţit şi nimeni nu ştie dacă vin de la platforma menajeră a oraşului sau de la groapa de gunoi unde se aduc deşeuri periculoase din ţările din jur, aflată doar la 5 km de Amara cam pe aceeaşi linie cu izvoarele de apă.

Aerul şi apa ar trebui să fie bunuri naţionale pentru că viitorul unui oraş depinde de ele. Dar, mă rog, Victor Moraru, fostul primar de Amara, actualul președinte CJI Ialomița are alt plan. Să ne lecuiască de stres. Folosește metoda bătrânească ,,cui pe cui se scoate,,. Așa că a dăruit transportul în comun Slobozia-Amara unei firme anti-stres.  Amara nu prea are locuri de muncă. Se merge la Slobozia, la doar 8 km, așa că transportul e esențial. Biletul ne costă doar trei lei și asta de mulți ani. O pomană egală cu transportul cu mașina particulară. Doar că diferă condițiile. In mașina particulară stai singur ca un fraier. Dar, în transportul public e cu totul altceva. Stai ca în conservă cu trapa și ușa deschisă ca să nu leșini.  Așa am ajuns eu posesor de permis de categoria A. Intreceam cu mult hodoroaga Nick Tour și aveam și aer. Am rămas cu un braț strâmb în urma unui accident, dar am înțeles riscul. Pe șoseaua cu o singură bandă pe sens circulă la grămadă biciclete care nu au pistă, căruțe care nu au bandă deși câmpul alăturat le-ar permite, mașini bară la bară, mașini agricole în campanie, tiruri, mașini de transport mărfuri. După ce străbați cărarea ai nervii praf, nu te mai impresionează nimic,  decât alte și alte ,,realizări,, marca Moraru descrise de presa cumpărată. Pe bani publici evident! Și individul ăsta vrea să ajungă europarlamentar! Doamne ferește!

Dar realizările trecutului sunt nimic pe lângă isprăvile prezentului. Muzeul Județean nu mai face săpături arheologice pentru prima dată după 50 de ani. Nu sunt bani! Toți s-au dus pe festivaluri. Dar, despre cultura președintelui Moraru, data viitoare!

Să rămânem la subiect. Că nu a avut oameni!

A FI SAU A NU FI STAT NAŢIONAL ANUL CENTENAR. UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA

 

Pentru sărbătorirea  Marei Uniri din 1918, începând din ianuarie, moldovenii au început Anul Centenar prin Unirea simbolică a fiecărei comune cu România. Până acum, 50 de comune din Basarabia au semnat Declaraţia de unire. Este un gest simbolic, evident. Dar ce este un simbol? Imi veţi spune că este un semn.Nimic mai simplu?! Dar nu este orice semn, ci chiar esenţa unui om sau a unui lucru, elementul definitoriu. Or, peste 40 de comune au găsit că elementul lor definitoriu este Unirea cu România. Nu ştiu cum vi se pare vouă, dar mie mi se pare că trăim  momente istorice pe care trebuie să le preţuim ca atare. Nu aş vrea să aud acum lamentaţii moldoveneşti de genul patriotismului de clopotniţă şi nici socoteli româneşti de genul sărăciei sau populaţiei rusificate moldoveneşti. Socoteli care sunt într-adevăr importante, dar nu mai puternice decât principiul unirii.  Unirea este întotdeauna binevenită. O ţară mai mare înseamnă o ţară mai puternică. Oricum sărăcia şi bogăţia noastră nu ţin de mărimea ţării, ci de calitatea guvernării, de caracterul şi educaţia românilor.

Şi nici nu este cazul să mai înşir aici beneficiile pe care statul naţional unitar român le are faţă de statele naţionale medievale mici suverane şi apoi autonome pe care românii le-au creat de-a lungul lungii, încercatei şi puţin cunoscutei lor istorii. Principiul Unirii este unul dintre cele mai vechi şi apreciate principii pe baza căruia politicienii, militarii şi strategii din toate timpurile au creat unităţi statale din ce în ce mai mari şi mai puternice. Pentru că Unirea înseamnă putere. Unirea presupune însă existenţa unor legături anterioare, formate în timp. Unii optează pentru legăturile militare, ca de pildă marile alianţe militare. Alţii pentru cele economice. Cele mai puternice sunt însă legăturile culturale sau mai bine zis o cultură comună adică o istorie, un teritoriu şi o limbă. Când ai o astfel de bază, Unirea este o chestiune de voinţă. Este cazul Moldovei dintre Prut şi Nistru care la 27 martie 1918 a decis revenirea la România. Pe atunci moldovenii nu uitaseră drama ruperii în două a Moldovei  în urma războiului ruso-austro-turc dintre anii  1806-1812. Ştiau că au aparţinut Moldovei, că s-au aflat în graniţele Rusiei ca pradă de război.

Unirea chiar şi simbolică a comunelor moldoveneşti cu România mai are, pe lângă sensul istoric,  încă o relevanţă şi anume maturizarea politică a generaţiei născute şi crescute în comunism, generaţie pro-independenţă şi care acum este la putere.

Cât priveşte unirea reală, îmi este greu să mă pronunţ. In primul rând că România se află în Uniunea Europeană (un fel de unire politică). In al doilea rând trebuie lămurit dacă Unirea cu Moldova nu ar modifica statu-qvo-ul teritorial acceptat de toate statele prin tratatele de pace de după cel de-al doilea război mondial. Prin unirea a două state independente rezultă un nou stat care trebuie acceptat de toate celelalte state ale lumii. Şi istoria ne arată că în astfel de momente, tratativele sunt foarte dure, fiecare stat încercând să îşi acopere cât mai multe interese. Graniţele se reconfigurează doar în urma unor războaie. Oare a pierdut fosta Uniune Sovietică războiul rece? Ştim cu toţii că tratativele de pace de după cel de-al doilea război mondial nu au ţinut cont de principiul statului naţional şi nici de faptul că România se afla în tabăra învingătorilor.

Eu zic să nu anticipăm şi nici să  ne jelim ca în povestea cu drobul de sare! Să ne bucurăm de omagiul pe care moldovenii din Basarabia îl aduc Centenarului şi să nădăjduim că într-o zi Moldova istorică a lui Ştefan cel Mare se va reîntregi în graniţele României.

CALENDARUL PROTESTATARULUI. Jurnal de rezistență (7) Teoria țapului ispășitor

Până la alegeri mai sunt 1409 zile. Va fi o zi mare, de răzbunare antipesedistă. Voi merge și voi vota de la prima oră. Impotriva PSD! Nu că i-aș fi votat vreodată, dar acum am motive obiective

PSD se poate lăuda că a adus în politica românească practica ,,țapului ispășitor,,. Inspirată din religia iudaică, ritualul sacrificării unui țap în pustie spre iertarea păcatelor poporului,, a fost transpus în politica PSD prin sacrificarea șefului de câte ori partidul călca într-o groapă electorală.Nimeni nu poate uita noaptea cuțitelor lungi când Năstase a fost trimis la plimbare și nici noaptea în care Geoană disperat se autoproclamase președinte înaintea numărării votului final. In afară de un spectacol mediatic în care șeful păcătos era făcut praf și toate pozele îl arătau ba cu gura căscată, ba scobindu-se în nas, practica ,,țapului ispășitor,, a fost frecție la un picior de lemn. Românii nu sunt un popor asiatic și nu au cultul șefului așa încât să fie impresionați de un partid care își schimbă periodic șefii. Ceaușescu nu s-a menținut președinte datorită vreunei charisme personale, ci pe baza aparatului de partid și represiune, la fel cum și PSD nu a  picat datorită șefilor, ci abuzurilor interminabile ale baronilor locali. Adică exact eșalonul care aducea voturi la partid. Prin politică votul se transformă în bani și putere și lor nu le-a trebuit mai mult. Nu și-au pus problema de unde vin acele voturi și de ce sunt majoritari pe harta județelor sărace. Și-au închipuit că acela era electoratul lor. In realitate, acolo era măsura reală a politicii baronilor locali. Principiul cinic, conform căruia cu cât mai mulți oameni cu probleme sociale cu atât mai mulți votanți PSD, nu funcționează în cazul unui electorat sărac, dar informat. Erorile șefilor din teritoriu au dus partidul la pierzare. Și evenimentele din ultima lună au arătat că, chiar și ajunși la puterea supremă, baronii de partid  nu au principii politice, ci interese de grup.

CALENDARUL PROTESTATARULUI. Jurnal de rezistență (6)PSD ȘI SF. VALERIU GAFENCU

 

Până la alegeri mai sunt 1412  zile. Va fi o zi mare, de răzbunare antipesedistă. Voi merge și voi vota de la prima oră. Impotriva PSD! Nu că i-aș fi votat vreodată, dar acum am motive obiective.

Azi am fost la comemorea lui Valeriu Gafencu, sfântul temnițelor comuniste, un tânăr care la 31 de ani a trecut la Domnul în penitenciarul de la Tg. Ocna, după 11 ani de temniță comunistă. 11 ani în care l-a înțeles pe Hristos, 11 ani în care l-a propovăduit pe Hristos, 11 ani în care a murit în fiecare zi pentru Hristos. Ei bine, Sf. Valeriu nu poate fi canonizat, deși poporul cere, faptele îl recomandă. De la Nicolae Steinhardt până la Ioan Ianolide, toți care l-au cunoscut au mărturisit pentru  sfințenia lui.  Nu poate fi canonizat pentru că legea securității naționale adoptată în 1991  îi trece pe legionari pe lista neagră, o dată pentru totdeauna. Valeriu nu a fost nici măcar legionar, ci doar frățior de cruce, adică așa cum au fost  mii de studenți ai vremii.

PSD ar trebui să găsească un răspuns pentru această văgăună legislativă pe care au creat-o în 1991. Ar trebui să ne explice de ce legea dată de ei în 1991, îl afectează pe Valeriu și în 2017? Teoretic nu ar fi trebuit. Legea menționează și pe comuniști alături de legionari și nici un comunist nu a avut de suferit. Ba mai mult, aceasta nu i-a împiedicat atât pe comuniștii din 1991 cât și pe uteciști să activeze în PSD, dar și în alte partide de după 1990. Vedem rezultatele. Insă legea din 1991 a stat la baza și altor acte normative, dar în care comuniștii nu au mai fost menționați. Pe lângă legile existente, interpretate abuziv în acest caz, o oarecare lipsă de curaj s-a manifestat și din partea Bisericii. D-abia în ultimii ani, Biserica a făcut pași hotărîtori spre lămurirea acestui episod trist din istoria ei.

Anul 2017 este anul comemorării sfinților din temnițele comuniste și PSD deja a început să plătească nedreptățile pe care le-au creat prin chichițe legislative greu de îndreptat. Se pare că nu va sfârși anul, dacă acești sfinți nu vor fi canonizați.

CALENDARUL PROTESTATARULUI. Jurnal de rezistență (5)

Până la alegeri mai sunt 1415  zile. Va fi o zi mare, de răzbunare antipesedistă. Voi merge și voi vota de la prima oră. Impotriva PSD! Nu că i-aș fi votat vreodată, dar acum am motive obiective.

După 1990, generația cea mai greu încercată a fost generația născută, educată sau crescută în comunism,  generația care a construit comunismul, generația pensionarilor de azi. Nu s-au regăsit niciodată în ideile de după Revoluție. O generația a cărei conștiință politică rămâne un naționalism gălăgios, vrăjită și care asemeni unor copii crede cu tărie tot ce se spune la televizor. O generație problemă, neîmpăcată inclusiv cu copii lor. Situația are o explicații istorice, sociologice, psihologice. Ei sunt prima generația de țărani dezrădăcinați în massă. Plecați de timpuriu la școli profesionale, șantiere, armată, au fost smulși din cultura tradițională țărănească și aruncați în plină ideologie comunistă atee, în cultura de masse.  Ideologia și ateismul nu te fac înțelept și munca, oricare ar fi ea, nu te face filosof. Vrem sau nu, trebuie să recunoaștem că bătrânii noștri comuniști  nu mai sunt înțelepți și că țara nu mai are babe cuvioase. Și asta este o problemă națională.  Bătrânii aceștia cu minte de copil au dreptul să voteze. Și, mai grav, PSD-ul a profitat de singurătatea, sărăcia și neputințele lor. De fapt, era singurul partid de care după căderea comunismului se agățaseră. Faptul că PSD i-a scos pe iarnă și ger să protesteze în poarta Președinției mi se pare inuman. Și, mai penibil, că după ce au văzut cum arată, s-au lepădat de ei. Le-a fost rușine cu ei. Au zis că nu i-a trimis ei! Dar cine? Nu s-au contrat ei în ședințe interminabile să scoată sau nu poporul în stradă? Nu s-a ofuscat madam Vasilescu și a zis că în treaba mitingului PSD, ea se desparte de părerea lui Liviu? Și madam Firea ținea cu ea, că de… Și, apoi brusc au apărut cumetrele de la Obor și bătrânii la gardul Cotrocenilor. Că, ei atâta așteptau să fie chemați să apere țara să nu se rupă. Ce contează că țările se fac și se desfac doar după marile războaie mondiale, pentru copii pensionari pesediști, țara e o mămăligă care se face praf dacă se țopăie mai tare în fața Guvernului. Oricum, la mitingul de la Cotroceni,  viitorul PSD arată bine,, toți dorobanți, toți căciulari…cu cușma pe-o ureche,, și vorba conului Leonida ,, când aude de libertare…sare și dumneaei răposata din pat, că era republicană,,.

CALENDARUL PROTESTATARULUI. Jurnal de rezistență (4)

Până la alegeri mai sunt 1417  zile. Va fi o zi mare, de răzbunare antipesedistă. Voi merge și voi vota de la prima oră. Impotriva PSD! Nu că i-aș fi votat vreodată, dar acum am motive obiective.

Abuzul în funcție e cheia de boltă a întregii corupții din România, așa că e de înțeles că trebuie legiferat corect și că la o adică trebuie calculată valoarea lui. Ăsta a fost și scopul declarat al ministrului Iordache. Insă cifra prevăzută e absolut ridicolă și să vă spun de ce. Un abuz în funcție aduce prejudicii materiale și  morale, prejudicii pe termen scurt și pe termen lung. Stricăciuni care mai pot fi reparate, dar și lucruri distruse pe veci. Prejudicii persoanelor dar și instituțiilor. Am putea spune că un abuz în funcție aduce prejudicii inestimabile în bani. Sunt lucruri pe care nu le poți cumpăra ca demnitatea, onoarea, statul de drept, profesionalismul. In astfel de cazuri valoarea prejudiciului trebuie să fie una simbolică. O bornă de la care să afirmi că a fost  abuz în funcție. O astfel de valoare simbolică poate fi aceea de 1 leu (un leu).

Dar, hai să calculăm împreună prejudiciul unui abuz în funcție. Să zicem că într-un târg de provincie, acolo unde PSD face legea se produce un abuz în funcție. Directorul unei instituții este demis în ciuda rezultatelor bune. Motivul ascuns: refuzul de a semna un proiect supraevaluat financiar. Deviza omului era simplă: nu furați pe semnătura mea!

Demiterea din funcție presupune pierderea salariului mai mare dar și prejudicii morale. Toată presa pesedistă îl făcuse praf. Omul nu suferă singur, familia și prietenii sunt alături. Alte prejudicii morale.

Nedreptatea nu este îndreptată, ba se mai adaugă și altele. Zi de zi omul suferă un prejudiciu. Urmează prejudiciile asupra instituției care decade. Se fac cheltuieli mari, dar rezultatele  sunt mediocre. Deci, prejudicii materiale.

Instituția se izolează, angajări puține, pe pile, specialialiștii sunt evitați. Alte prejudicii morale.  După 12 ani, omul nostru arată conducerii județului că instituția e la pământ. Pesediștii sunt surzi la dreptate.

Omul este sancționat disciplinar, activitatea îi este subevaluată, aproape exclus de la activitățile instituției. Alte prejudicii materiale. Altele prejudicii morale.

Toate astea s-au întâmplat de-a lungul a 16 ani, când la conducerea județului s-au perindat trei președinți pesediști. Ar fi putut fi opriți de liberalii care dețineau prefectura, dar lucrul acesta nu s-a întâmplat. Alt prejudiciu de imagine a PNL.

Și tot de 16 ani, autoarea morală a acestui abuz în funcție, vicepreședintă a PSD pe atunci, de la care am auzit pentru prima dată jargonul pesedist ,,Noi facem legea,, pe care mi l-a aruncat în față în loc de explicații, trândăvește pe aceeași funcție de conducere. Dovadă că atunci când un pesedist pune gheara pe o pradă, nu o lasă nici tăiat în patru. Un alt prejudiu de imagine, de astă dată pentru PSD.

Să calculeze Iordache prejudiciul unui simplu abuz în funcție și apoi să vină cu cifra penibilă, pentru care un om cinstit muncește o viață întreagă.

 

CALENDARUL PROTESTATARULUI. Jurnal de rezistență (3)

Până la alegeri mai sunt 1418  zile. Va fi o zi mare, de răzbunare antipesedistă. Voi merge și voi vota de la prima oră. Impotriva PSD! Nu că i-aș fi votat vreodată, dar acum am motive obiective.

Actorul Dragoș Bucur ne spunea azi într-un interviu motivele pentru care a ales să protesteze în continuare în Piața Victoriei și își punea speranța că poate printre pesediști sunt și oameni cinstiți care pot schimba situația din interior. Omul gândea frumos, dar a uitat un lucru elementar. Pesediștii cei mai buni, capabili și  influenți se află în Parlament. Acolo e crema PSD. Și am văzut cu toții cum au sabotat moțiunea de cenzură. S-au abținut! Au avut comportament tipic de haită, nu de parlamentari.  Nu aveau dreptul să se abțină pentru că fiecare dintre ei votează în numele a zeci de mii de oameni, nu votează pentru sine. Acolo nu votau pentru un partid, ci pentru guvernul unui partid. Nu votau ieșirea PSD de la guvernare, așa încât să se abțină. Electoratul votase PSD, nu guvernul Grindeanu. Explicația că ei votaseră guvernul  cu 40 de zile înainte este puerilă. Intre timp guvernul lor fusese huiduit de o jumătate de milion de români. In momentul moțiunii, nu mai era guvernul inocent și plin de speranțe, ci o mare problemă care trage partidul în jos. Disciplina de partid nu avea loc în cazul dat. Disciplina se referă la statut, doctrină, principii, program. Pe acelea trebuie să le respecte. De când a ajuns votul, adică puterea și voința unui parlamentar, să fie subordonat disciplinei de partid? E foarte grav. Aaaa…nu exclud să existe și niște naivi care au greșit partidul, dar aceia nu ajung niciodată pe funcții cheie, așa încît să poată schimba ceva. Schimbarea din interior e imposibilă.

Cine mai are disciplină mai tare decît PSD?! Doar lupii. Disciplina lupilor e fenomenală, mai tare ca instinctele. Deși vânează în haită, nu împart prada. O lasă toată liderului care înfulecă în fața lor. Lor le rămân doar resturile. Și se mulțumesc cu atât! Fraierii mai sunt lupii ăștia, măi! Slavă Domnului că suntem oameni!

CALENDARUL PROTESTATARULUI. Jurnal de rezistență (2)

Până la alegeri mai sunt 1419  zile. Va fi o zi mare, de răzbunare antipesedistă. Voi merge și voi vota de la prima oră. Impotriva PSD! Nu că i-aș fi votat vreodată, dar acum am motive obiective.

Discursul ținut de  Kelemen Hunor cu prilejul moțiunii de cenzură a dat pe față ipocrizia fără margini a aliaților PSD. Pe scurt, Kelemen ne-a spus că  România nu e stat de drept și  ne-a înșirat niște argumente ridicole. Nu mă opresc asupra lor că sunt jenante. Rămân la revelația discursului, că România nu e stat de drept. De când am auzit îmi stă înfiptă în stomac. Atunci, ce este dacă nu e stat de drept? Nu ne-a zis nici de dictatură, nici de tiranie. In lipsa unui stat de drept, doar astea puteau fi.  De unde am dedus eu, că pe statul de drept l-au ros șobolanii sau l-au furat hoții. Cine și când? Dintre noi poporul și ei guvernanții, cine putea să fure statul de drept? Pe vremea când în România se făceau averi peste noapte, când cultura era invadată de toți politrucii de partid, când toate instituțiile statului au fost date pe mâna activiștilor de partide, Kelemen nu și-a pus problema unde va duce tot dezmățul ăla.  Adică, ori la bal, ori la spital, vorba proverbului. Chiar și după un chef de o noapte, tot îți crapă ceva, capul, fierea, mațele și ajungi la Urgențe. Dar  după chefuiala pesedeului de 26 de ani?  Au ajuns la DNA, Poliție și Tribunal. Ce-i atâta jale la partid? Când dădeau legi cu destinație care afectau alte legi, care necesitau schimbarea altor legi, nu s-au gândit că hățișul ăla o să sufoce România, că o să inflameze justiția. Că dintre cele trei puteri ale statului, una va fi cât banița? Acum ce să faci, să tai capul puterii judecătorești că s-a umflat prea tare, e lacomă și a început să înghită piticii din celelalte două. Că una-două, mai dispare  un pitic ba din parlament, ba din executiv. Și grija e de piticul cel mare care jonglează cu șapte bile o dată.

Dar, oricum în capul lui Kelemen nu era boala statului de drept, ci interese personale. A vorbit și el așa poetic. Pus să aleagă între bila pe care scria ,,stop,, și bila cu ,,liber la hoție,, Hunor nu știa ce să aleagă. Că dacă nu era PSD și alianțele lui păguboase, nu ajungea el din poet de provincie de două ori ministru al Culturii. Așa că dezmățul va continua. Adică exact 1419 zile.

 

CALENDARUL PROTESTATARULUI. Jurnal de rezistență

Până la alegeri mai sunt 1420  zile. Va fi o zi mare, de răzbunare antipesedistă. Voi merge și voi vota de la prima oră. Impotriva PSD! Nu că i-aș fi votat vreodată, dar acum am motive obiective. Până azi credeam că au ceva cu mine, de au o gheară împotriva mea de 16 ani. Dar azi m-am convins. Ei au o boală de principii. Nu le văd, nu le simt! Boală porcească. Altfel cum puteau să meargă înainte cu guvernul Grindeanu, umilind 600000 de protestatari? Așa, cu consecvența boului!

Voi completa acest jurnal zilnic și cred că și o bună parte din cei umiliți de PSD, vor face la fel.