TIRURILE LUI BĂSESCU

            In perioada când Băsescu devenise ministru al transporturilor a rostit un discurs pe care nu-l voi uita niciodată.  Era şi ceva personal. Tatăl meu lucrase zeci de ani la CFR  şi compusese mii de trenuri de marfă. Se lucra continuu. Nici timp de masă nu aveau. Indiferent de starea vremii, de caniculă, viscol sau zăpezi grele, mii  de vagoane erau compuse în trenuri spre  sute  de direcţii.  Transportul de marfă mergea bine. De fapt, o economie puternică nu poate exista fără transporturi bune şi ieftine. După ce România a devenit independentă în 1877 a început construcţia de căi ferate, mai ales în zonele cu potenţial economic. Prin 1930, Cooperativa Agricolă ..Unirea,, din Slobozia alimenta cu cereale regimentele din aproape toată ţara, de la Cernăuţi  până la Oradea, Braşov şi Bucureşti.  Marfa ajungea în timp record pe calea ferată. Şi repet, era vorba de anii 1930!

Doar Băsescu avea altă opinie.  Voia  reorganizarea, de fapt aproape desfiinţarea transportului de marfă pe CFR. Măsura era justificată, în opinia lui,  de costul mare al acestui tip de transport. Se pare că este singura lui justificare când e vorba de desfiinţat ceva.  Costul mare! Propunea transportul mărfurilor cu maşini pe şosele. Şi aşa garnituri întregi de cale ferată s-au mutat în tiruri şi au împânzit reţeaua rutieră. Zi şi noapte, tiruri de zeci de tone fiecare,  circulă pe şosele, de regulă cu două benzi, alături de maşini personale, maşini de firmă, motociclete, biciclete, căruţe. E un adevărat haos. Consecinţele sunt dezastruoase şi asta pentru că:

1)      Reţeaua  rutieră nu era  şi nu este nici acum pregătită să asigure transportul de marfă la nivel industrial. Infrastructura nu era adecvată transportului de marfă,  ci de călători. In consecinţă şoselele sunt găurite, vălurite, aglomerate. Întreţinerea lor anuală costă mult mai mult decât ar fi costat reorganizarea performantă a trasportului de marfă pe calea ferată, în cazul în care această reorganizare s-ar fi impus.

2)      Nesiguranţa pe şosele a crescut dramatic. Tirurile conduse de şoferi obosiţi, extenuaţi, produc mii de accidente.

3)      Dependenţa României  de preţul carburantului este mult mai mare. Practic, toată economia ţării, atâta câtă mai este, se mişcă pe şosele.

4)      Economia subterană a înflorit. Vagoanele de marfă erau  înregistrate şi  sigiliile verificate aproape în fiecare staţie. La o adică, se făcea comisie şi se verifica şi marfa. Nimic necurat nu trecea. Cine mai verifică azi  miile de tiruri care circulă zilnic pe şosele? Şi ne mai mirăm de ce containere întregi de chinezării sunt vărsate fără acte pe pieţele româneşti şi de aici, europene.

Interesant este că Băsescu a ţinut cu dinţii ca Ministerul Transporturilor să fie mereu sub tutela lui, fie prin oameni de partid sau de încredere.

Corelând  bulversarea transportului de marfă CFR cu dispariţia flotei rezultă că Băsescu a dezorganizat de fapt transportul de marfă din România, exact în perioada când economia ţării trebuia reorganizată. Doar că probabil nici nu intenţionau reorganizarea economiei, ci distrugerea ei.

Părerea mea personală este că  Băsescu ne-a costat prea mult. Sincer!  Dacă Occidentul are o părere bună despre el  ,,să şi-l ieie ,, . Il dăm pe degeaba!

DIVERSIONISTUL BĂSESCU

Gafa preşedintelui Băsescu de a solicita lui Puiu Haşotti, propus pentru funcţia de ministru al culturii,  o declaraţie din care să reiasă că nu ar fi plagiat în teza de doctorat sau în alte publicaţii,  relevă nu doar o viclenie şerpească, o diversiune ci şi o neinformare crasă asupra subiectului.  Doar că, în cazul de faţă, şarpele şi-a rupt dinţii. Haşotti face parte dintre profesioniştii din cultură. Haşotti nu a intrat în politică pentru afaceri, avere şi nume. Avea o situaţie bună şi era respectat în profesie.

Arheologul Puiu Haşotti nu avea cum să plagieze în teza de doctorat pentru că:

1)  Pur şi simplu nu avea pe cine. La vremea aceea, a vorba de anii 90,   România avea 4-5 specialişti în cultura arheologică neolitică pe care o studia el. Cărţile lor sunt de bază în cercetarea arheologică românească asupra acelei perioade.

1)      Comunitatea arheologilor  mişună de viespi. Un rând dacă ar fi fost plagiat, scandalul ar fi început imediat după publicare. Arheologii sunt foarte posesivi în privinţa ideilor, teoriilor şi pieselor descoperite de ei.

2)      Haşotti a fost un arheolog serios, cu şantiere arheologice, cu  stat în soare, cu studii la activ, cu participări la sesiuni. Este o profesie care consumă timp şi energie. Doar implicarea activă în politica la nivel înalt l-a determinat să renunţe la arheologie.

Ne întrebăm de ce Băsescu nu a cerut acelaşi lucru preşedintelui ICR, Horia Roman Patapievici, care după toate cercetările pare să îşi fi atribuit un fals titlu de doctor? De ce atunci când presa a devoalat această infracţiune, Băsescu nu l-a destituit imediat  pe doctorul impostor?

Iarăşi, mă întreb, de ce Băsescu nu a cerut explicaţii ICR în legătură cu scandalul România Medievală, în care românii aproape că lipseau din propria lor  istorie medievală, plină însă cu toate valurile de migratori care au bântuit Europa Centrală şi de Sud-Est.  Şi unde se scria negru pe alb că naţiunea română a apărut la 1918 dintr-un conglomerat de populaţii. De ce această istorie contrară întregii istoriografii româneşti,  nu l-a deranjat pe Băsescu? Şi, de ce Băsescu îl susţine chiar şi în aceste zile pe impostorul Patapievici contra Senatului României?

De ce Băsescu nu a cerut o astfel de declaraţie şi  Elenei Udrea atunci când a fost investită ministru? Pentru că plagiase, d-aia!

Cu alte cuvinte, Băsescu acoperă, ocroteşte şi promovează  toţi impostorii, antiromânii şi plagiatorii, în timp ce adevăraţilor profesionişti le cere declaraţii. Dar, de ce face asta? Ca să arunce o umbră de îndoială asupra lor. Să strecoare o şopârlă. Să scuipe mârlăneşte în ceea ce nu i-ar fi lui se folos.

Mă întreb care a fost rolul real al lui Băsescu în ultimii opt ani? Nu cumva multele, măruntele şi veşnicele lui scandaluri, multe fără bază reală au fost o mare diversiune menită să ţină presa ocupată în timp ce, în spate,  cioclii  duceau de râpă o ţară întreagă?  Haşotti nu a intrat în politică ieri şi azi a ajuns ministru, ca  în cazul multor  doamne PDL. Şi dacă, în cazul ministreselor lui, Băsescu nu a cerut declaraţii, în acest caz, Băsescu ar trebui să îşi ceară scuze în mod public.

OMUL CARE NU ŞTIE SĂ CADĂ

Căderile sunt inevitabile. Omul care nu ştie să cadă, să piardă, să se facă mic nu va şti niciodată să câştige. Cine nu a fost niciodată la pământ, nu va şti niciodată distanţa care îl desparte de cer, nu va şti să se ridice. Nu va supravieţui! Şi dacă a câştigat vreodată nu a fost prin luptă dreaptă şi aşa victorii se întorc întotdeauna împotrivă.
Vacarmul politic pe care îl trăieşte de câteva luni încoace toată România a fost stârnit de neputinţa preşedintelui Băsescu de… a cade. Să stai ţeapăn pe poziţia ta când toată lumea se răstoarnă e o prostie. Iar domnia şi prostia se plătesc!
Dacă Băsescu ar fi demisionat elegant în iarnă, la începutul răscoalei numită de ei ,, a ciumpalacilor,, s-ar fi făcut alegeri anticipate şi toată lumea ar fi intrat la fel de nepregătită în alegeri. Preşedintele demisionar ar fi căpătat o aură de victimă. Ar fi fost ţapul ispăşitor, dar…partidul lui ar fi crescut.

 Omul nostru s- a înfipt în scaun ca Mitică  pe copitele dindărăt şi a obţinut:
a) instabilitate politică- trei guverne schimbate unul după altul chiar înainte de alegeri: Boc, Ungureanu, Ponta.
b) căderea în gol a PDL care a încasat tot şocul;
c) imagine personală proastă alimentată şi de încăpăţânarea de a milita în continuare, când toată ţara fierbe, pentru proiecte criminale cum ar fi exploatarea resurselor naturale în favoarea altora.
d) O imagine favorabilă opoziţiei chiar înainte de alegeri.
e) Revenirea în forţă a stângii PSD. Cine organizează alegerile, le câştigă. In România, asta e lege!

Creştinii au o vorbă ,,Mai bine să cad în mâinile lui Dumnezeu, decât ale vrăjmaşului,,. Tot omul cu minte ştie că roata vieţii se învârte. Azi eşti sus şi mâine jos, dar că de jos te vei ridica odată sus. Că roata se rupe dacă e poticnită să rămână o spiţă sus. Şi paguba va fi pentru toţi. De la începutul răscoalei am scris ,,Băsescu a pierdut tot,, dar am sperat tot timpul într-o minimă înţelepciune. N-a fost să fie! Ţara asta nu mai are oameni politici.

JUCĂTORUL BĂSESCU A PIERDUT TOT!


La loteria guvernării Băsescu a pierdut tot. Inclusiv demnitatea. I-a mai rămas nevasta cu care să meargă intr-un concediu nelimitat. Derularea ultimelor evenimente arată că guvernul este incapabil să facă faţă nici celei mai mici confruntări cu poporul. Doar frica excesivă, lipsa de demnitate şi responsabilitate  şi  un total dezgust  pentru oameni i-a făcut pe guvenanţi să ceară jandarmilor utilizarea forţei. Nici un om cinstit nu pune biciul pe nişte oameni paşnici. Violența naște violență. Reacţia guvernului a fost iresponsabilă iar declaraţiile târzii şi inutile. Imaginile din ultimele zile vor pune capăt definitiv carierei politice a lui Traian Băsescu şi partidului său. E doar o chestiune de timp. Imaginea minerilor bătuți la Costești a scos, în timp,  PNȚCD de la guvernare. Românii votează cu inima. Imaginea unui protestatar  aruncat ca un câine în duba poliției e  mai tare decât 100000 sloganuri electorale.  Protestatarii din aceste zile  au reuşit până acum  temporizarea reformei sănătăţii şi compromiterea definitivă a locomotivei Băsescu. Este posibil ca pe linia moartă, Băsescu și ai lui să nu plece singuri. S-ar putea să fie însoțiți de UDMR. Pentru totdeauna!

P.S. Nu știu de ce bloggerul îmi blochează afișarea filmulețelor din timpul protestelor. Foarte urât!