,,PERSONALITĂŢI CARE AU SCHIMBAT LUMEA,,

Ieri s-a deschis pe site-ul Bibliotecii Academiei Române o nouă bibliotecă virtuală pe tema: Personalităţi care au aschimbat lumea.
Redau mai jos lista lucrărilor care pot fi citite sau descărcate.

Biblioteca virtuală
“Personalităţi care au schimbat lumea”

Dante Alighieri
La Divina Commedia

Divina comedie – trad. G. Coşbuc
– manuscris rom. 2930 – Infernul
– manuscris rom. 2931 – Purgatoriul
– manuscris rom. 2932 – Paradisul

Victor Babeş
Analele Institutului de Patologie si Bacteriologie” (1888/9) – Vol. I

Analele Institutului de Patologie si Bacteriologie” (1889/90) – Vol. III

Analele Institutului de Patologie si Bacteriologie” (1891/92 – Vol. IV

La pellagre

Les bactéries

Scrisori

Honoré de Balzac

Eugénie Grandet

Nicolae Balcescu

Românii supt Mihai-Voievod Viteazul (manuscris autograf)

Românii supt Mihai-Voievod Viteazul (ediţie tipărită)

Napoleon Bonaparte
Oeuvres littéraires et écrits militaires – Tome I

Oeuvres littéraires et écrits militaires – Tome II

Oeuvres littéraires et écrits militaires – Tome III

René Descartes

Discurs asupra metodei

Albert Einstein

Comment je vois le monde

Mircea Eliade

Întoarcerea din rai – manuscris autograf 4357: filele 1-135, filele 136-263

Întoarcerea din rai – manuscris autograf 5961

Viaţa şi apucăturile furnicilor (manuscris autograf)

Minunata călătorie a celor cinci cărăbuşi în ţara furnicilor roşii (manuscris autograf)

George Enescu
Oedipe – partitura

William Faulkner
Victorie

Gustave Flaubert

Madame Bovary

Jean de La Fontaine

Fables de la Fontaine – Tome I

Fables de la Fontaine – Tome II

Fables de la Fontaine – Tome III

Fabule

Anatole France

Le Jardin d’Épicure

Grădina lui Epicur

Galileo Galilei

Opere del Galileo

Opere del Galileo – volume secondo

Nicolae Grigorescu

Desene si acuarele (1)

Desene si acuarele (2)

Desene si acuarele (3)

Desene si acuarele (4)

Homer
Odysseae

Rudyard Kipling

Le livre de la Jungle

Niccolò Machiavelli

Principele

Eugene O’Neill

Din jale se întrupează Electra

Isaac Newton
Principes mathématiques de la philosophie naturelle, tome I

Principes mathématiques de la philosophie naturelle, tome II

George Orwell

Animal Farm

Theodore Roosevelt

History as Literature and Other Essays

Anghel Saligny

Podul Cernavodă

Portul Constanţa

Portul Galaţi

Portul Brăila

William Shakespeare

Visul unei nopţi de vară

Regele Lear

Macbeth

Henryk Sienkiewicz

Quo vadis

George Bernard Shaw

Short Stories, Scraps and Shavings

Rabindranath Tagore

Mama si copilul – (Poeme)

Traian Vuia

Planurile avionului Vuia

Virginia Woolf

Valurile

Se pot descărca de pe site-ul Bibliotecii Academiei.

FARISEISMUL-UN PRODUS MODERN DE CURĂŢAT CARACTERE

Opinia mea despre avocatul ideologic, o profesie nouă şi de viitor apărută în orizonturile americane a primit, cum era de aşteptat, două replici. Mircea Platon recunoaşte oarecum elegant noua sa pasiune, de a apăra idei, şi îngroapă tacit barda cu care a căsăpit ideologia legionară. Dar spune că a făcut-o din grijă faţă de Biserica sa. Mă rog, mai degrabă din dragoste, oarbă.

Fedorovici însă, nu se lasă. Teologul din el mai aruncă odată undiţa în apele adânci şi cu cât mai adânci cu atât mai tulburi ale învăţăturii sale de unde scoate un ţipar de articol lung şi deşirat despre fariseism şi legionarism.

Trec peste gluma proastă din introducere în care vede duhovnicia ca pe ,,lucrul dracului,, (sic) şi las la o parte finalul de arte marţiale inspirat din filmul ,,Samuraii Şogunului,,. Mă opresc la conţinut.

Sinceră să fiu, eu nu aş fi făcut aşa gafă. Nu aş fi abordat niciodată tema fariseismului din simplul motiv că nu este originală. Este un produs teologic târziu, cu aplicaţie educativă şi care face carieră bună în vremurile secularizate. Cu atât mai mult, nu aş fi preferat varianta comună definită de Fedorovici ca fiind ,, în sens comun, fariseismul este un echivalent pentru prefăcătorie. Fariseul nu este un simplu vanitos, ci mai ales cineva care vrea să scoată un profit din imagine (a sa ori a afacerii sale, ori/şi a grupului său),,.

In realitate, dacă mergem la sursă, adică la textele biblice vedem că există doar farisei şi nu fariseism şi asta reiese din:
1) Interpretarea completă a parabolei vameşului şi fariseului.
2) Existenţa fariseilor drepţi.

1) De regulă, toţi păcătoşii văd în parabola vameşului şi a fariseului (Luca, 18,10-14) un fel de lecţie dată fariseului pentru mândria lui. În realitate parabola cu pricina este doar un elogiu adus smereniei ca virtute capabilă să facă un vameş păcătos să plece ,,mai îndreptat,, de la templu decât un fariseu, etalon al legii lui Moise, care se înţelege că pleacă îndreptat. Niciunde nu scrie că Dumnezeu nu i-ar fi dat dreptate fariseului care păzea toate faptele legii. Doar că păcătosul care s-a smerit a plecat ,,mai îndreptat,,. Deci smerenia e mai presus de faptele legii. Atâta tot.

2) Existenţa fariseilor drepţi ne ridică o serie de întrebări:

Când a fost fariseu Nicodim, atunci când l-a cercetat pe Iisus cu privire la Botez şi a plecat nelămurit sau când L-a apărat pe Hristos în faţa Sinedriului?

Când a fost fariseu Iosif din Arimateea, atunci când s-a interesat de faptele lui Iisus sau când a oferit mormântul său pentru a odihni trupul Mântuitorului?

Când a fost fariseu Gamaliel, atunci când l-a educat pe Pavel sau atunci când i-a apărat şi protejat pe apostoli?

Când a fost Pavel fariseu şi neam de farisei, atunci când păzea hainele ucigaşilor arhidiaconului Ştefan sau atunci când, luând locul apostolului Iuda, a fost răstignit pentru Hristos?

Şi întrebările ar putea continua cu alţi şi alţi farisei drepţi. Pentru că nu există fariseism, aşa ca o etichetă aplicabilă pe fruntea duplicitarului. Există doar farisei, adică membrii unei puternice mişcări politico-religioase din timpul lui Hristos. Unii l-au recunoscut pe Hristos, alţii l-au condamnat.

Duplicitarul, adică omul cu două feţe, este produsul păcatului. Nu trebuie să-i dai un nume biblic şi cu atât mai puţin de fariseu. Fariseii nu au fost duplicitari faţă de Dumnezeului Vechiului Testament. Fariseii care l-au răstignit pe Hristos pur şi simplu nu au recunoscut în El pe Fiul lui Dumnezeu. Ar fi fost duplicitari dacă L-ar fi recunoscut, L-ar fi omorât şi apoi ar fi continuat să slujească lui Dumnezeu. Fariseii nedrepţi aveau o imagine proprie asupra lui Dumnezeu adică o imagine idolatră, de aceea nu l-au recunoscut pe Fiu. Dacă vreţi au fost victimele unei erori teologice, de interpretare (de aceea Hristos îi ceartă de multe ori, că teoretic, fariseii erau pregătiţi să îl vadă, să îl recunoască).

La fel cum o eroare este şi produsul modern de curăţat caractere numit fariseism. Păstrat în universul teologic, mai treacă-meargă, dă culoare. Aplicarea lui în spaţiul ideologic este total inutilă. Nu are nici o relevanţă.

ORTODOCŞII DIN GRECIA PROTESTEAZĂ ÎMPOTRIVA CARDULUI CETĂŢEANULUI


Pr. Nektarios Moulatsiotis

Zeci de mii de oameni din multe parti ale Greciei au raspuns la apelurile Comisiei Panelene a Clericilor si Laicilor pentru Lupta impotriva Cardului Cetateanului si s-au adunat duminica, 27 martie 2011, in Pedio Areos, dupa care au mers in mars pasnic catre Parlamentul Elen. Estimarile cele mai modeste vorbesc de cel putin 30.000 de manifestanti, in timp ce Parintele Nektarios Moulatsiotis, presedintele acestei Comisii de Lupta impotriva Cardului Cetateanului, a anuntat prezenta a 100.000 de oameni. Importanta insa nu are atat numarul participantilor, cat prezenta dinamica a oamenilor, atat in discursurile tinute la Pedio Areos, cat si in marsul catre Parlament.
Continuare la Apologeticum

APEL UMANITAR


SCRISOARE DESCHISĂ

Mă numesc Ciobanu Carmen-Mihaela, sunt mama unui copil de 8 ani bolnav de o boală greu de vindecat. Fiul meu este diagnosticat cu cancer linfatic Hodgkin din decembrie 2008. A urmat două scheme de tratament chimioterapic, ABVD şi EPOH, a făcut şi radioterapie, dar calvarul nu s-a terminat. În februarie 2010 radiografia pulmonară a copilaşului meu arăta o pată pe plămânul stâng. S-a presupus că este o pneumonie, s-a recomandat şi i s-a dat tratament adecvat, apoi s-a spus că este TBC, i s-au administrat tuberculostatice, dar după 6 luni semnele evidente ale vechii boli au apărut şi i s-a făcut biopsia care a arătat că, de fapt, cancerul nu a fost adus în remisie totală niciodată. După tratamente cu citostatice şi radioterapie am aflat de la medicii specialişti de la Spitalul de Pediatrie ,,Sfânta Maria” din Iaşi că singura şansă a lui de vindecare este o operaţie de transplant de celule Stem, celula canceroasă fiind rezistentă la chimioterapie.

Uşile toate par închise, dar Dumnezeu lasă copilaşului meu o fereastră deshisă – posibilitatea transplantului de celule Stem. Pentru operaţie este nevoie de o sumă fabuloasă de ordinul zecilor de mii de euro, dacă e făcută în România, sau a sutelor de mii de euro, dacă e făcută în străinătate. Mă angajez într-o luptă contra cronometru şi ajung să cer ajutor tuturor celor care sunt dispuşi să mă ajute să strâng suma necesară pentru a păstra lângă mine ultima, singura şi cea mai de preţ comoară a vieţii mele – băieţelul meu – Marian Iulian. Am primit ajutor de la persoane la care nu mă aşteptam şi de la care nu am cerut şi asta m-a impresionat profund. De curând am aflat că demersurile de a obţine o finanţare de la Guvern durează, iar aceasta poate veni prea târziu sau niciodată. Boala evoluează rapid, cu episoade spontane, iar ceea ce am economisit este insuficient în comparaţie cu cât ar trebui.

Îi rog pe cei doritori să îl ajute pe fiul meu să se vindece să doneze din puţinul lor în conturile:

- în EURO – Cod IBAN: RO09RNCB0533107388160002

deschis la Banca Comercială Română S. A.

Bld. Regina Elisabeta nr. 5, sector 3, loc. Bucureşti

SWIFT: RNCB RO BU

- în RON – Cod IBAN: RO36RNCB0533107388160001

deschis la Banca Comercială Română S. A.

Bld. Regina Elisabeta nr. 5, sector 3, loc. Bucureşti

SWIFT: RNCB RO BU

Cu recunoştinţă,

Carmen-Mihaela Ciobanu

Preluat de la Victor Roncea Blog

AVOCATUL IDEOLOGIC

Deşi am primit mai multe mesaje şi comentarii privitoare la discuţiile contradictorii dintre Platon-Fedorovici-Racu pe de o parte şi Codrescu-Târziu pe de altă parte nu am dorit să mă amestec, din mai multe motive:
1) Era o polemică de cafenea internautică, una dintre multele controverse din blogosfera ortodoxă în care tot timpul se întâmplă câte ceva. Ne toacă gura ca o meliţă, de nu mai avem nici zi, nici noapte, nici post, nici sărbătoare, nici odihnă.
2) Discuţia nu se purta în duh creştin ci pe principiul ,, tu eşti prost, eu am dreptate,,.
3) Deşi, nici unul dintre cei implicaţi în discuţie nu era istoric, discutau o temă de istorie a mişcării legionare privită prin prisma ideologiei şi evenimentelor. De aici o serie întreagă de erori, mai ales din partea Fedoplatonului. Îmi pare rău să îi numesc aşa, dar simbioza e aşa perfectă încât nu-i mai pot distinge.
4) Eu sunt arheolog şi nu specialist în istorie contemporană aşa încât să mă pronunţ pe o temă atât de controversată şi aflată încă în cercetare, aşa cum este tema Mişcării legionare.
5) Nu intru în discuţie cu oameni care vorbesc din cărţi şi văd lumea prin filme, făcând mereu trimitere la un anumit autor sau la o imagine dintr-un film, mai ales cînd filmele şi cărţile cu pricina sunt citite de o minoritate. Este semnul înfulecării rapide şi fără discernământ a unei cantităţi imense de informaţie care se află încă în digestie cerebrală. (,,Ştii, am mâncat caviar la micul dejun…. Simt şi văd ca un peşte existenţial,,). Aştept momentul când cărţile vor deveni cărămizi cerebrale şi vor zidi o personalitate, adică un om care a uitat ce a mai citit dar care filtrează totul prin propria conştiinţă.

Dar pentru că m-am pomenit amestecată în comentariile lor şi mai ales reinterpretată într-un sens pe care eu nu l-am gândit, aş dori să le spun domnilor Platon şi Fedorovici părerea mea personală despre tot circul pe care l-au generat datorat pe de o parte unor ambiţii personale, dar şi a lipsei unei viziuni istorice.

Ce este domnul Mircea Platon?

Deşi sincer îl admir pe Mircea Platon pentru documentaţia vastă pe care o deţine, pentru eseistica sa şi capacitatea de interpretare, totuşi, cu respect, eu nu ştiu ce este Mircea Platon. Este un jurist care a absolvit Facultatea de Drept din Iaşi, a susţinut un masterat în Limba şi Literatura Franceză în Canada şi este doctorand la Departamentul de Istorie a unei universităţi americane. E la modă acum să ai o educaţie profesională în zig-zag. Masteratul înseamnă specializarea într-o disciplină dar nu poate înlocui pregătirea de bază, care în cazul lui rămâne tot de jurist. Doctoratul implică specializarea într-un domeniu restrâns al unei discipline. Se porneşte de la un nivel înalt, dar nu poate înlocui pregătirea de bază care în cazul de faţă este aceea de jurist, specializat în literatura franceză. De regulă, asemenea oameni sfârşesc prin a fi foarte buni profesori, cu o viziune largă. Nu vor face cercetare pentru că nu au aprofundat nici una dintre disciplinele pe care le-au studiat. In cazul de faţă, domnul M.P. nu deţine viziunea istorică necesară interpretării fenomenului legionar.

Lipsa viziunii istorice

Viziunea istorică nu este o vorbă goală, ci o abilitate care se obţine în ani de studiu sistematic. Nici eu nu ştiu dacă am viziune istorică deşi am parcurs cinci ani cursurile de zi ale unei facultăţi de istorie. In primul an se învăţa Preistoria şi Istoria Antică de pe întregul mapamond, precum şi ştiinţele auxiliare cercetării acesteia, limbi clasice etc. In anul al-II-a se studia Istoria Medievală românească şi universală cu ştiinţe auxiliare, alfabete istorice, limbi medievale; în anul III a venit rândul Istoriei Moderne; în anul IV, Istoriei Contemporane şi în fine, anul V a fost de specializare pe o anumită epocă istorică. Fireşte că părea inutil să înveţi toţi faraonii Egiptului, împăraţii Romei cu toate faptele lor, împăraţii Bizanţului, să parcurgi toate civilizaţiile antice studiate pe plan economic, politic, social, militar, cultural. Să înveţi toate războaiele, revoluţiile, liderii, evenimentele, partidele, guvernările, religiile, limba latină, greacă, turcă-osmană, slavonă, alfabetul grec, chirilic, arab. 90% au intrat în uitare.
Bagajul acesta imens te ajuta să îţi formezi o imagine asupra istoriei lumii şi evoluţiei acesteia. Pe această bază căpătai, cu timpul, prin studiu şi talent, propria viziune istorică.

Din păcate lui Mircea Platon nu îi lipseşte doar viziunea istorică ci şi noţiunile elementare ale cercetări istorice.

I. Analiza istorică.

1)Analiza comparativă a fenomenelor, entităţilor, proceselor istorice se face analizând cele asemenea. Nu compari Mişcarea Legionară cu Biserica ortodoxă. Sunt două entităţi diferite, o mişcare politică şi o instituţie religioasă cu caracter divino-uman. Astea sunt tertipuri avocăţeşti, să compari cele nepotrivite pentru a ieşi ce vrei tu să subliniezi. Adică, dacă ai un client cal, îl compari cu un măgar ca să vadă lumea ce armăsar este.
Din punct de vedere istoric, ML poate fi analizată doar în comparaţie cu alte partide politice.

1) Întotdeauna un fapt istoric se analizează în contextul istoric în care s-a produs. Nu compari doctrina ML care a guvernat 3 luni cu PCR care a guvernat 50 de ani. De unde ştie Platon că ML ar fi dezvoltat aceleaşi structuri ca şi PCR, de vreme ce nu a evoluat pe scena politică postbelică.
2) Nu se compară imaginea istorică a unui partid cu una prezentă. Nu porneşti de la legionarii de azi ca să îi judeci pe cei de ieri. Sunt două entităţi diferite. Doar că, între legionarii de ieri şi cei de azi sunt 50 de ani de prigoană şi 20 de ani de marginalizare ceea ce unui istoric adevărat ar fi trebuit să îi sugereze ceva, cel puţin interesant, dacă nu important.

II. Evitarea speculaţiei istorice

3) In cercetarea istorică nu există ,,ce s-ar fi întâmplat dacă,, ci există faptul concret petrecut. Ceea ce există dincolo de faptul concret se numeşte speculaţie şi nu a are ce căuta în cercetare. Nu poţi judeca pe cineva pentru ceea ce ar fi putut să facă, ci pentru ce a făcut concret. Au omorât legionarii 70 de oameni? Da! Pentru asta trebuie judecaţi în contextul istoric dat. Aşa cum şi comuniştii trebuie judecaţi pentru sutele de mii de crime şi pentru milioanele de oameni care au suferit. Atâta tot! Acesta este riscul comparaţiilor nepotrivite. Fiecare istoric poate dezvolta propriul unghi de vedere.

III. Păstrarea măsurii

4) Întotdeauna trebuie să ştii că te adresezi unor oameni care nu au timp de tine. Se cer opinii scurte, clare şi concise. Dacă te reverşi de-a lungul a cinci interminabile articole, doar pentru aţi impune punctul de vedere şi aversiunea faţă de ML, să nu aştepţi aplauze. Oamenii nu au timp să citească. Eu le-am parcurs pe diagonală.

Concluzie

Şi, aici ajungem la întrebarea – pentru cine scrie domnul Mircea Platon cinci eseuri antilegionare? Cui folosesc? Istoricilor în nici un caz. Legionarilor, nici atât. Pentru exprimarea aversiunii e de ajuns un singur articol. Şi, de ce şi-a exprimat domnul Platon aversiunea tocmai în acel moment? De-a lungul timpului au fost şi momente mai bune. De ce a ales exact momentul final al ,,cazului Petru-Vodă,, când totul părea lămurit ? Niciodată nu a fost domnul Platon atât de vehement ca până acum. Sincer, nu credeam că un băiat frumos ca el e plin de ace, brice şi alice.

Un posibil răspuns

Şi aici ajung la un posibil răspuns la întrebarea mea de la punctul 1) şi anume: Ce este domnul Platon? Ei, bine, cred că ne aflăm în faţa unei specii noi. Un avocat ideologic. În cazul de faţă acuzatul a fost ML. Rămâne de aflat cine a fost acuzatorul pentru că pe avocat l-am văzut.
Păcat! Aş fi preferat să fie altul.

PS. Domnul Fedorovoci mă comentează eronat. Nu am îndemnat pe nimeni să înveţe imnuri legionare decât răspunzând în glumă unei cititoare care tot în glumă mi-a trimis un comentariu.
Dar îmi menţin părerea că sunt doi adolescenţi duhovniceşti. Nu că eu aş fi mai matură, dar…totuşi parcă…!

RNS sau Haiducia internautică,

DEX-ul şi Wikipedia sunt depăşite atunci când definesc haiducia ca un fenomen istoric apus o dată cu evul mediu şi rămas în istorie doar prin figurile charismatice ale unui Iancu Jianu sau Baba Novac.

Ceea ce fac azi hackerii de la Romanian National Security este un fel de haiducie modernă care se leagă de aceea istorică prin:
-pedepsirea vinovaţilor pe căi specifice, directe, dincolo de lege.
-anonimatul relativ sau pseudonimul.
-apariţia episodică, la nevoie.

La fel ca şi haiducia istorică, în forma modernă haiducia trezeşte valuri de simpatie şi susţinere.
De fapt, haiducia a apărut din necesitatea de a face dreptate în condiţiile în care statul nu avea posibilitatea sau nu voia să acţioneze spre rezolvarea unor situaţii limită.

Avertismentul dat de haiduci prin atacarea boierilor sau a conacelor este înlocuit acum cu atacarea site-urilor. In lumea virtuală, un site este sinonim cu o casă, o proprietate particulară.
De pildă presiunii pe care mass-media occidentală a aplicat-o românilor în cursul anului trecut prin prezentarea în mod repetat ca pe o naţiune de infractori, RNS i-a răspuns prin desecurizarea site-urilor cu pricina şi postarea pe pagina lor de intrare a unor mesaje româneşti. Această acţiune a făcut mai mult decât discursul unei oficialităţi sau o acţiune în instanţă.

Acelaşi tratament l-au primit în cazul spânzurării simbolice a lui Avram Iancu şi patru site-uri ungureşti precum şi blogul extremistului Csibi Barna.
Este ca şi cum cineva ar intra pe o proprietate particulară păzită de zeci de mii de sisteme, ar pătrunde în casă, ar schimba mobila, ar vopsi-o în roşu, galben şi albastru şi la sfârşit ar lăsa şi un mesaj pe care nu ai fi dorit să îl auzi în viaţa ta. Şi, mai mult, ţi-ar lăsa impresia că pot face oricând acest lucru. Bun venit în Balcani! Adio, siguranţă!

Haiducii au fost întotdeauna un semn bun. De regulă, după apariţia lor, în societate aveau loc schimbări pozitive. Probabil că frica de ei şi imaginea de stat nevolnic pe care o creeau autorităţilor le obliga să ia măsuri.

Bravo lor! Le dedic şi eu două ,,şlagăre,, pe această temă.


Haiducul era numele dat acelor personaje din epoca modernă, în Balcani (mai ales în România, Bulgaria şi Serbia) pe seama căruia folclorul a pus de multe ori legende. În firul invariabil al acestor legende, haiducul jefuieşte pe cei bogaţi, mai ales pe boieri şi pe turci, şi ajută ţăranii cu o parte din pradă (în special pentru a avea susţinerea lor). Haiducii sunt personaje care au adunat în jurul lor mult romantism, fiind echivalenţi ai personajelor de tip Robin Hood din Occident. De aceea, deseori faptele lor erau cântate în balade populare.
Sursa:Wikipedia.

haidúc (haidúci), s. m. – 1. Soldat de infanterie din armata ungară. – 2. (Trans.) Paznic, vardist. – 3. Om în afara legii care se ocupa cu jaful, mai cu seamă ca protest împotriva dominației străine sau a nedreptății sociale, îndeosebi în perioada de la sfîrșitul sec. XVIII și începutul sec. următor. Mag. hajdú, pl. hajdúk (Cihac, II, 503), de unde și tc. haydud „muncitor ungur”. Poate să fi intrat în rom. prin tc. (Lokotsch 781; Ronzevalle 82) sau sl. (Miklosich, Slaw. Elem., 51; DAR; dar. cf. Berneker), cf. bg., sb. hajduk „tîlhar”, alb. hajdut (din tc.), rus. gaiduk. – Der. haiducesc, adj. (de haiduc); haiducește, adv. (ca haiducii); haiducie, s. f. (viață sau îndeletnicire de haiduc); haiducime, s. f. (ceată de haiduci); haiduci, vb. (a duce viață de haiduc).

“Spune DA Vieţii!”

COMUNICAT DE PRESĂ

“Spune DA Vieţii!” este sloganul “Marşului pentru Viaţă”, eveniment care va avea loc simultan la Bucureşti, Timişoara şi Satu Mare, sâmbătă, 26 martie 2011. Organizatorii, peste 20 de asociaţii nonguvernamentale provita şi profamilia, cheamă astfel pe toţi românii la recunoaşterea vieții umane ca primul şi cel mai important drept, începând de la concepţie şi până la sfârşitul ei natural.

Expresia “Spune DA Vieţii!” are semnificaţia unei mărturii personale prin care participanţii afirmă deschis şi fără echivoc viața ca valoare supremă, cerând protejarea ei în toate stadiile. În mod special ei solicită protecţia celor mai vulnerabile fiinţe umane, copiii nenăscuţi, care de peste 50 de ani sunt supuşi în România unui adevărat genocid.

Alegerea datei nu este întâmplătoare: 26 martie urmează imediat marii sărbători “Buna Vestire”, considerată sărbătoarea femeii creştine şi a bucuriei de a da viaţă. Cu toate acestea, “Marşul pentru Viaţă” se doreşte un eveniment civic, fără caracter confesional şi de aceea deschis persoanelor din toate cultele creştine.

Printre organizatori se află: Asociaţia Darul Vieţii, Asociaţia Pro-vita Bucureşti, Federaţia Pro-vita Ortodoxă, Fundaţia Clinica Provita – Bucureşti, Alianţa Familiilor din România, Asociaţia Familiilor Catolice “Vladimir Ghika”, Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului, Asociaţia Provita Media etc. La nivel local, cultele au anunţat susţinerea “Marşului pentru Viaţă” prin Mitropolia Banatului, Dieceza Romano-Catolică de Timişoara şi Episcopia Greco-Catolică de Lugoj, numeroase biserici neo-protestante etc. Lista completă se află la finalul acestui comunicat.

Aceasta este prima ediţie care se va derula simultan în trei oraşe româneşti, iar organizatorii promit că evenimentul va deveni unul de tradiţie, anual. De altfel “Marşul pentru Viaţă” este deja un eveniment consacrat în alte ţări, unde are loc la aceeaşi dată.

Ora şi locul de pornire:
Bucureşti – 11.30, din Parcul Kreţulescu (lângă biserica Kreţulescu), Calea Victoriei nr. 47
Timişoara – 11.30, din Parcul Doina, str. Ghe. Doja, nr. 25A (zona Bălcescu)
Satu Mare – 11.30, din faţa Muzeului Judeţean

Pentru alte detalii consultaţi blogul http://marsulpentruviata.blogspot.com
sau contactaţi:
Bucureşti – Roxana Puiu, 0744.982.925; Bogdan Stanciu, 0728.673.673

Timişoara – Simona Popa, 0744.644.269; Gerda Chişărău, 0721.335.704

Satu Mare – Adriana Hagău, 0753.500.565, 0725.699.302

Cu această ocazie, participanţii lansează
Manifestul “Marşului pentru viaţă” – Spune “DA” vieţii!

Participanţii la “Marșul pentru Viață” care va avea loc sâmbătă, 26 martie 2011, în București, Timișoara şi Satu Mare:

Cheamă societatea la o mai mare conștientizare a valorii vieții umane, la respectul și apărarea acesteia, de la concepție până la moartea naturală; la protejarea specială a familiei tradiționale, bazată pe căsătoria heterosexuală şi monogamă,

Proclamă darul vieții ca fiind dreptul primordial, natural și inalienabil al oricărei ființe umane, iar familia, ca unicul loc propriu al exprimării iubirii sexuale şi al procreaţiei,

Cer ca toate partidele politice să includă în programele lor electorale hotărârea de a apăra viața, a promova familia și a opri “cultura morții” care își face simțită prezența distrugătoare în România de multe decenii. În mod special solicită abolirea întregii legislații care permite avortul,

Consideră că autoritățile trebuie să susțină femeia însărcinată și să implementeze o protecție activă pentru nou-născuți, întrucât aceștia reprezintă cel mai important bun al națiunii române și de ei depinde viitorul nostru comun,

Solicită protecție specială pentru persoanele cu handicap, pentru bătrâni și pentru bolnavii în stare terminală, prin asigurarea de mijloace care să îmbunătățească viața și să ușureze suferința,

Cer recunoaștere neîngrădită pentru dreptul la obiecția de conștiință al personalului medical și sunt ferm alături de cei care îl invocă în refuzarea practicilor anti-viață, precum avortul,

Se angajează să susțină și să acorde votul lor doar forțelor politice și candidaților care afirmă valorile vieții, ale familiei și moralei creștine, fără compromisuri și surogate,

Fac apel la mass-media să transmită o imagine pozitivă a vieții, maternității și sarcinii,

Îndeamnă cetățenii de bună credință să activeze în organizațiile civice provita și profamilia din întreaga țară, pentru a-și uni vocile în apărarea acestor idealuri.

Semnatari (până la 8 martie 2011):

ORGANIZAŢII

Asociaţia Pro-vita – Fil. Bucureşti
Federaţia Pro-vita Ortodoxă
Asociaţia Darul Vieţii
Asociaţia Sfânta Treime – Timişoara
Asociaţia Clinica Provita Internaţional
Fundaţia Clinica Provita – Bucureşti
Asociaţia Familiilor Catolice “Vladimir Ghika”
Alianţa Familiilor din România
Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului
Asociaţia Provita Media
Mişcarea Sf. Andrei
Asociaţia Preasfânta Inimă a lui Isus
Asociaţia Sf. Egidiu
Organizaţia EMMA, fil. Satu Mare
Uniunea Bulgarilor din Banat
Centrul Areopagus
Fundaţia Estera

CULTE

Mitropolia Banatului (Biserica Ortodoxă)
Dieceza Romano-Catolică de Timişoara (Biserica Romano-Catolică)
Episcopia Greco-Catolică de Lugoj (Biserica Greco-Catolică)
Biserica Betel – Timişoara
Biserica Filadelfia – Timişoara
Biserica Apele Vii – Timişoara
Biserica Internaţională Presbiteriană – Timişoara
Biserica Reformată Cetate – Timişoara
Biserica Reformată Fratelia – Timişoara
Biserica Aletheia – Timişoara
Biserica Agape – Timişoara
Biserica Sf. Francisc – Satu Mare
Biserica Calvaria – Satu Mare
Biserica Sf. Apostoli Petru şi Pavel – Satu Mare
Biserica Sf. Anton – Satu Mare
Biserica Baptistă Emanuel – Satu Mare

Preluat de la ALTERMEDIA

CINE SUNT SFINŢII?

Din recentul volum ,,Flori înmiresmate,, semnat de pr. Augustin Kandiotis şi editat de Frăţia Ortodoxă Misionară, redau o simplă şi caldă prezentare a sfinţilor.

Sfinţii tuturor veacurilor, din timpurile apostolice până în zilele noastre, demonstrează la ce înălţime a virtuţii poate să ajungă omul, chiar şi cel mai păcătos, nu cu propriile puteri, ci cu puterea lui Hristos. Alţii se minunează de forţa propulsoare pe care a descoperit-o ştiinţa, ca să-i trimită pe astronauţii ei pe lună şi pe astre, dar noi ne minunăm de puterea lui Hristos, de tainica Lui putere, care recurge din cruce şi ne împinge către cele de sus, către cerurile virtuţilor, pe noi cei din ţărână, copiii lui Adam şi ai Evei.

Sfinţii sunt copaci roditori ai noului Eden. Sunt „florile frumos mirositoare ale raiului”. Sunt tot ce are mai ales a ne arăta omenirea. Sunt sarea şi lumina lumii. Sunt bună mireasma lui Hristos în lume. Fără sfinţi lumea ar fi putrezit moral şi religios şi s-ar fi afundat în întuneric.

Necredincioşii şi ateii, care sesizează care este puterea sfinţilor, îi urăsc pe sfinţi şi se luptă cu înverşunare să şteargă numele lor, pentru că sfinţii sunt icoana vie a lui Dumnezeu pe pământ.
Sfinţii, despre care vorbeşte cartea de faţă, nu mai aparţin Bisericii Luptătoare, care se luptă aici pe pământ cu armele luminii, ca să reuşească o strălucită victorie, sfinţenia credincioşilor, venirea Împărăţiei lui Dumnezeu în inimile oamenilor. Lupta creştinilor este grea. Atacurile vrăjmaşilor, văzuţi şi nevăzuţi, sunt înverşunate. Antihrist este la uşi. Sfinţenia este un lucru din ce în ce mai rar. Păcatul şi rătăcirea prisosesc. Zilele noastre sunt ca zilele lui Noe şi ale lui Lot! Avem nevoie de sfinţi. Sfinţii, care se află deja în Biserica Triumfătoare, aproape de Tronul lui Dumnezeu, nu încetează să urmărească din tribunele veşniciei înfricoşătoarea luptă pe care o duc cei mai mici fraţi ai lor, creştinii veacului de acum, ai veacului al XX – lea, celui înşelător. Sfinţii nu încetează să mijlocească pentru credincioşi. Da! Credinţa noastră este că şi acum sfinţii, care sunt în ceruri, îşi oferă ajutorul lor duhovnicesc creştinilor care se luptă. Sfinţii nu sunt morţi. Trăiesc în Dumnezeu. Trăiesc în Predania Bisericii. Trăiesc în inimile credincioşilor. Amintirea vieţii lor şi a minunilor lor ca o briză făcătoare de viaţă suflă în toată Biserica.
Sfinţii continuă să-i înveţe şi să-i însufleţească pe credincioşi. Sfinţii, fraţii noştri cei mai mari, ne aşteaptă acolo în înălţime, în cerurile cerurilor, ca să prăznuim toţi împreună biruinţa Mielului celui înjunghiat.
Iubiţii mei cititori, să ne luptăm cu lupta cea bună a credinţei, aşa încât să ne împărtăşim de triumful lui Hristos. Şi ne vom împărtăşi, dacă suntem următori ai sfinţilor în viaţa de acum.
În Florina, 30 ianuarie 1974,
Sărbătoarea celor Trei Ierarhi.
† Augustin al Florinei

Mai multe despre cărţile PS Augustin al Florinei găsiţi la Pelerin Ortodox