Micile păcate ale Greciei

Zilele acestea AFR strânge  semnături pentru revizuirea articolului 48 din constitutie cu privire la păstrarea familiei tradiționale. Poate vi se pare o exagerare, dar dacă privim la vecini, lucrurile sunt complicate.

De sărbătoarea  Sf. Naşteri a Mântuitorului, invazivul şi obraznicul moş Coca-Cola a adus grecilor legalizarea parteneriatelor homosexuale, un pas înainte pe calea destrămării familiei tradiţionale. Evenimentul a trecut fie necomentat, fie atribuit situaţiei economice dificile în care se află Grecia, ca un compromis impus de aliaţii europeni. Să fie adevărat? Nu ştiu.  Eu l-aş vedea mai degrabă ca o victorie a neopăgânismului grecesc clocit, crescut şi înflorit chiar pe meleagurile elene. Cert este că de-a lungul istoriei, fără să-i  oblige nimeni, grecii au făcut multe compromisuri faţă de credinţa şi cultura creştin-ortodoxă, în ciuda faptului că după crearea statelor naţionale, muntele Athos se află în hotarele lor. Paginile scrise de marele predicator care a fost mitropolitul Augustin de Florina, de-a lungul unui secol de viaţă, stau mărturie despre micile, dar  multele păcate greceşti extinse ca un cancer de la viaţa personală la aceea socială şi politică. Nu mă aplec asupra lor. Cele 20 de volume de predici traduse în româneşte, ne stau mărturie. Părintele Augustin îi avertizează pe greci de neopăgânismul ultimelor decenii, dar fără a insista asupra rădăcinilor lui care, aşa cum voi arăta mai jos, au un ambalaj artistic şi cultural atrăgător.

Turismul- o nouă preocupare

Printre multe creaţii tehnice, cultura contemporană se poate lăuda şi cu una specific culturală, umblarea în scop de divertisment, adică turismul. De-a lungul istoriei, lumea pleca la drum pentru o treabă. Mai rar într-o călătorie iniţiatică. Dar, de dragul plimbării, nu a plecat niciodată. Afacerea e nouă, cam după cel de-al doilea război mondial. Grecia era pioneră în domeniu. Acum are  un turism înfloritor, în cadrul căruia turismul cultural joacă un rol primordial. Dacă oamenii te vizitează, trebuie să le arăţi ceva. Şi aşa, muzeele și cîteva situri arheologice importante (de regulă temple) sunt tot timpul arhipline de vizitatori. Nu însă şi vestigiile cartierelor antice, care sunt mai puţin vizitate. Din punct de vedere muzeografic sunt foarte bine organizate. Cele mai importante sunt colecțiile de artefacte datând din epocile bronzului, arhaică, greacă veche, elenistică și romană. Acestora se adaugă o bogată colecție de piese egiptene la Muzeul Național de antichități. Până aici, totul frumos. Problema ţine de interpretare şi procesare.  Ce văd oamenii şi ce cred ei că văd. Să le luăm pe rând.

Ce văd turiştii?

In primul rând, vedem o colecție impresionantă de statui din bronz, piatră și marmură și o colecție de monumente funerare, fie din lut (tip leychitos), fie din piatră. Toate sunt realizări artistice impresionante și sunt creația unor sculptori și artiști desăvârșiți. Dar, frumosul care ne uimește nu reprezintă o cultură sau o civilizație, ci doar o religie. Adică, doar un segment la culturii. Păgânismul antic s-a mutat din temple în muzee. Idoli impresionanți de trei metri înălțime, chipuri de zeițe, satiri, eroi, personaje mitologice recreează pagini întregi ale idolatriei, cultului naturii, riturilor și ritualurilor religioase.  Multă nuditate, erotism şi sexualitate, pentru că Dionisos, zeul sexualităţii e prezent în toate  ipostazele. Și…cam  atât! Lor se adaugă elegante colecții de ceramică, piese care au aparținut oamenilor bogați.

Ce cred turiştii că văd?

Toţi sunt convinși  că acolo văd izvoarele culturii și civilizației europene. Eu nu aș fi chiar așa de convinsă.

Cultura antică a avut mult mai multe aspecte, nu doar religioase şi artistice. Muzeele organizate doar pe colecţii de artefacte, nu au expoziţii de istorie socială. Ar fi dureros pentru un turist să afle  despre milioanele de sclavi din antichitate, despre războaiele nimicitoare, despre condiția umană deplorabilă a majorității populației, nevoită să muncească din greu într-o țară nu prea bogată în resurse. Fastul și opulența religiei nu reflectau starea reală a societății, ci doar pretenția unei clase sacerdotale, interpusă între o mulțime de zeități instabile și capricioase și o societate puternic polarizată în care omul era o marfă și nu o valoare.

Ce văd turiştii cu adevărat?

Nişte bombe spirituale ambalate artistic. Şi, nu exagerez! Arta nu este divertisment, ci cale de comunicare

Privind colecțiile de idoli am găsit și cheia prin care idolatria s-a impus atît de profund în societatea antică. Prin imagine, adică prin artă. Cultura imaginii care se impune tot mai mult în zilele noastre are o istorie veche.  Doar societatea contemporană nu este conștientă de puterea subversivă a artei, o altă formă de comunicare sinonimă limbajului, dar mult mai directă și puternică decît acesta. Acesta a fost motivul pentru care creștinismul primar a pornit o luptă directă împotriva idolilor și a hotărît în cele din urmă, distrugerea lor. Cuvântul creștin pătrundea greu într-o lume dominată de imagini și himere. Această decizie a fost contestată de generațiile contemporane ca o barbarie împotriva artei. Insă, dacă evaluăm consecințele dezgropării idolilor constatăm că aceste creații artistice nu sunt chiar așa de nevinovate și inofensive. Nu sunt chiar nişte pietre sculptate frumos. Idolii sunt chipurile oficiale ale  zeilor antici despre care ştim că erau demoni. Fac aici o paranteză despre chipul lui Dionis, unul dintre cei mai frumoşi zei. Legenda spune că era un zeu străin, care nu era de pe pământ. Atunci când s-a înfăţişat prima oară lumii, purta o blană de capră neagră. Nişte femei au râs de el. De ciudă, capriciosul zeu le-a blestemat şi au devenit menade. Ca să nu mai fie de râsul lumii, şi-a schimbat look-ul şi a devenit acel tânăr frumos pe care îl ştim cu toţii. Cert este că zeii, veniţi din neant,  voiau să stăpânească omenirea şi o făceau brutal şi violent.

Răzbunarea zeilor

Revenind  la chipurile oficiale ale zeilor, trebuie să spun că primii idoli au fost dezgropați în Italia. Extinderea Romei în evul mediu a dus la  descoperirea gropilor în care păgânii antichității își salvaseră zeii. Prima care a fost cucerită de frumuseţea  statuilor a fost chiar papalitatea. Mai multă minte aveau ţăranii greci din secolul XIX, care atunci când găseau idolii antici îi lăsau tot îngropaţi ca să nu se strice la minte fetele văzând statui de bărbaţi goi. Papalitatea nu şi-a pus problema. Şi admirația chiar nevinovată și strict artistică a idolilor a dat roade. O primă consecință a fost Renașterea artistică din sec. XV. Sculptorii încep să copieze modelele antice, în tablouri apar femei lascive, dezbrăcate, amorași etc. Interesul cade pe om și frumusețea lui. Un nou model cultural apare și o altă consecință, de astă dată gravă, Reforma religioasă, care a dat o gravă lovitură bisericii Romei. Urmarea este că în Europa contemporană, catolicii au ajuns o minoritate față de protestanți. Că între Renaşterea artistică şi Reformă există o legătură genetică e un fapt recunoscut de istorici. Fireşte, că Reforma a avut şi alte cauze, dar ideile umaniste care au lucrat în mintea primilor reformaţi au fost inspirate de Renaşterea artistică care avea la bază reînvierea tradiţiilor artistice antice.

De la arta antică la neopăgânism

De la arta antică la neopăgânism e doar un pas. Era ambalajul ideilor păgâne. O cutie a Pandorei din care, odată deschisă, ieşeau în minţile oamenilor şerpii şi fantasmele păgâne. Pentru că păgânismul nu a fost niciodată un sistem coerent, ci o plasă de idei printre care şi homosexualitatea şi  prostituţia, pentru care se ţeseau cele mai halucinante explicaţii. Şi, nu doar în Grecia, ci în toată lumea păgână.Vase fine de ceramică erau pictate  cu scene, pe care azi le-am numi pornografice. Totul era permis pentru oamenii liberi din Grecia antică, în timp ce lăngă ei trăiau alţi oameni, sclavii, care  nu aveau nici măcar libertate, cel mai mare dar pe care Dumnezeu l-a lăsat oamenilor.

Evident că arta poate sluji şi unor scopuri nobile, poate transmite stări şi idei curate şi înălţătoare. Arta, în definitiv, e un instrument. Dar, trebuie să ţinem cont de lecţia artei păgâne şi de conflictul dintre aceasta şi creştinism. Altfel, riscăm să o repetăm. Or, arta antică păgână din Grecia a alimentat neopăgânismul contemporan, care iată, vine la pachet cu legalizarea  parteneriatelor homosexuale.

 

SOLICITARE VOLUNTARI – PROIECT CONSTITUTIONAL – ARTICOLUL 48

SOLICITARE VOLUNTARI – PROIECT CONSTITUTIONAL – ARTICOLUL 48

In noiembrie a fost relansat proiectul constitutional de protejare a casatoriei si familiei in Constitutia Romaniei. Este o initiativa cetateneasca similara cu cea lansata de AFR in 2006. Initiativa a fost demarata de data aceasta de un grup mai larg de personalitati impozante din viata religioasa si intelectuala a Romaniei, constituit din 16 persoane. Pe 6 noiembrie Consiliul Legislativ al Parlamentului Romaniei a avizat favorabil initiativa, iar la finale lui noiembrie a fost publicata in Monitorul Oficial. Proiectul are ca obiectiv revizuirea Articolului 48 din Constitutia Romaniei sa defineasca casatoria ca “uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor”. In 2015 irlandezii au votat definitia casatoriei in constitutia lor. Pe 20 decembrie Slovenia a tinut un referend constitutional pentru definirea casatoriei naturala barbat-femeie in Constitutia Sloveniei. Amendamentul a trecut cu peste 63% din voturi. In Februarie 2016 in Elvetia e programat un referend similar, iar inspre vara finlandezii vor face la fel. In 2014 Parlamentul Finlandei a legalizat casatoriile homosexuale, iar anul trecut cetatenii Finlandei au strans peste 100.000 de semnaturi pentru un referend national de abrogare a legii. Vizitati situl proiectului constitutional! Vizitati website-ul proiectului constitutional: www.coalitiapentrufamilie.ro. Situl este functional. Acolo puteti accesa o multime de informatii privind proiectul, inclusiv modul in care fiecare cetatean de buna credinta se poate implica. Va rugam deasemenea sa contribuiti si financiar la proiect. Voluntari pentru semnaturi! Este nevoie imediat de sute si mii de voluntari care sa se implice in campania de luat semnaturi. Va rugam insistent sa va implicati in aceasta campanie. Cei care doresc sa se implice sunt rugati sa ne contacteze imediat, fie raspunzind acestui mesaj, fie scriindu-ne la office@alianta-familiilor.ro. Voluntarii vor fi conectati cu persoanele responsabile pentru derularea proiectului. Persoanele care vor lua semnaturi vor primi tabelele necesare, vor fi conectate cu responsabilii judeteni si retelele judetene de luat semnaturi, si vor fi imputerniciti sa ia semnaturi. Semnaturile pot fi luate doar de persoane care vor fi imputernicite in acest scop de initiatorii proiectului. Imputernicirile sunt deja pregatite, doar e nevoie de voluntari. Cei care doresc sa se implice sunt rugati sa ne transmita numele, localitatea in care domiciliaza, un numar de telefon si, eventual, profesia. E nevoie de 500.000 de semnaturi valabile. Obiectivul insa este obtinerea a cel putin un milion de semnaturi valabile. Difuzati proiectul! Va rugam instiintati pe toti ai vostri despre proiect si rugati-i sa se implice! Postati mesajul nostru peste tot pe unde aveti posibilitatea si rugati cititorii sa ne contacteze la office@alianta-familiilor.ro. Nu in ultimul rind, vizitati si rugati-i sa viziteze situl proiectului constitutional la www.coalitiapentrufamilie.ro. Acum ori niciodata! Proiectul constitutional lansat luna trecuta va fi probabil ultima sansa pentru romani sa-si protejeze institutia cea mai importanta in Constitutia Tarii. Haideti sa o facem in 2016, pina nu institutii straine de genul Parlamentul European, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, ori Consiliul Europei vor cauta sa blocheze initiativele cetatenesti de protejare a casatoriei in statele membre. Ne bizuim in primul rind pe Dumnezeu pentru succesul acestui proiect, dar, in al doilea rind, pe fiecare cititor al acestor randuri. Nota AFR: Unii ne scrieti cu intrebari. Va raspundem: veti fi contactati de responsabilii nationali ori judeteni pentru implicarea fiecaruia dintre dvs in campania de luat semnaturi. Pe situl www.coalitiapentrufamilie.ro puteti obtine direct datele de contact pentru judetul in care locuiti. Nu uitati: avem nevoie de numele dvs, telefonul, localitatea in care locuiti, si profesia. Va multumim pentru implicare! Ultimele noutati privind proiectul pot fi citite aici: http://www.rgnpress.ro/rgn_14/index.php?option=com_content&view=article&id=20447:campanie-public-romania-acioneaz-acum-pentru-familie&catid=48:economic–social&Itemid=76

NORVEGIA- O ŢARĂ BARBARĂ CU PĂRINŢI DEGENERAŢI? TREBUIE CONSILIATĂ!

Nu este o insultă, ci o constatare. Barbaria ţine de cultură, nu de civilizaţie. Interesul copilului a fost, este şi va fi să crească şi să se dezvolte în familia naturală. E o chestiune de cultură. Restul sunt improvizaţii. Legislaţia norvegiană cu privire la ,,interesul copiilor,, de care se vorbeşte în ultimul timp, mi-a creat impresia că Norvegia este o ţară barbară în care părinţii sunt nişte degeneraţi, adică fără instincte parentale, incapabili să îşi crească şi cei unul sau doi copii pe care îi au. Ca arheolog şi istoric trebuie să mărturisesc că situaţia este fără precedent în toată istoria omenirii. Aşa că, responsabilul stat norvegian este nevoit să cheltuie sume, presupun, enorme pentru a întreţine un întreg aparat administrativ care pândeşte, urmăreşte şi răpeşte copii ale căror interese sunt afectate pentru a le oferi alte condiţii. Practic, altă viaţă! Alţi părinţi, alt mediu, altă educaţie! Adică, altă identitate! Adică în loc să investească în consilierea psihologică a familiilor care, să presupunem, că au probleme, statul norvegian investeşte cu mult mai mult. Chiar sunt interesată de cifre. Efortul acesta imens al unui stat cu doar 5 milioane de locuitori nu se poate justifica decât dacă Norvegia este o ţară plină de părinţi handicapaţi mintali sau degeneraţi. Este o realitate cruntă! Comunitatea internaţională nu poate sta indiferentă la drama Norvegiei. Trebuie să se autosesizeze. Să dea buzna în Norvegia, aşa cum şi ei dau buzna în casele cu copii şi să vadă care este problema. Este în interesul copiilor, doar! Situaţia ar trebui verificată de comunitatea internaţională sub toate aspectele: medical, psihologic, social, educaţional, administrativ, legislativ. Adică, vreau să spun că ceea ce fac ei în interesul copiilor este primitiv şi abuziv. De aceea, trebuie consiliaţi, monitorizaţi şi chiar…verificaţi! Dacă, nu cumva, este un abuz al statului omnipotent împotriva propriilor cetăţeni? Nu cumva Statul se inplică prea mult în viața personală a cetățenilor, în familie?

MAI MULTE LA NAŞUL TV

LA MULȚI ANI CU BUCURIE!

Un an bun cu spor și veselie, dar mai ales cu dreptate! Sper ca în 2016, Muzeul Județean Ialomița să aibă parte de un concurs cinstit pentru ocuparea postului de manager, deși dacă va fi organizat de aceleași personaje dubioase din CJI, mă îndoiesc.
Să fie un an frumos ca un cântec vechi interpretat de Jordi Saval.