,,CORECTITUDINEA POLITICĂ (1),,

Şi acum să trecem la acuzaţia de naţionalism adusă grosso-modo cercetătorilor care studiază epoca de acum o mie de ani (p. 159). Adică exact perioada în care s-au afirmat în istorie popoarele actuale. Studierea unei astfel de perioade istorice implică o documentaţie vastă. Este o epocă dinamică. Cercetările arheologice nu sunt de ajuns. Nu poţi veni cu două cioburi amărâte şi pe baza lor să pretinzi că acolo a fost poporul cutare. Trebuie să cunoşti bine contextul istoric, geografie istorică, migraţii, antropologie fizică şi culturală, istorie militară, tehnici de război, şi abia apoi să vorbeşti de etnogeneză şi state medievale. Şi asta nu doar pe teritoriul României, ci de la Volga până la Dunăre. Două popoare din Europa Centrală de azi au rădăcini în acele regiuni. Alte trei migraţii târzii au pornit de acolo.

Dacă Ciupercă ar fi scos nasul din Ploieşti şi ar fi participat la sesiuni internaţionale şi ar fi discutat cu colegii ruşi, ucrainieni, unguri, bulgari ar fi constatat că în Asia, Eurasia dar şi Europa Centrală, culturile arheologice sunt definite în termeni etnici. Se vorbeşte despre cultura proto-bulgară, alană, varegă, rusă-veche etc.
Ar fi constatat că în tot acest vast areal se utilizează în continuare denumiri eponime pentru diverse aspecte locale ale unor culturi arheologice. Se studiază culturi definite pe baza statelor existente la un moment dat: de pildă cultura Primului Ţarat Bulgar, perioada Imperiului Kazar, cultura bizantină etc.Triburi întregi purtătoare ale acelor culturi au ajuns în Europa şi trebuie analizat ce au adus şi ce au găsit.
Prin urmare studierea etniei face parte din obiectivele cercetării arheologice medieval-timpurii şi nu este un moft naţionalist aşa cum delirează Ciupercă.

O altă chestiune este documentarea. Dacă specialiştii în Grecia Antică merg să se documenteze în Grecia sau în metropole şi coloniile greceşti din toată Europa, arheologii de pe epoca romană merg spre Italia şi provincii, arheologii din epoca migraţiilor şi evul mediu se documentează în regiuni aflate acum în Rusia sau Ucraina. Drumurile lor trec prin Moscova, fie doar să schimbe trenul sau avionul spre Samara, Kazan sau alte destinaţii.

Unde pofteşte Ciupercă să fie studiată cultura hunilor, avarilor, protobulgarilor? La Viena? In Moscova există trei librării de arheologie. Câte există în România? Doar unul dintre Institutele de arheologie din Moscova este un bloc cu şapte etaje, cu sute de birouri. Se compară cu cele câteva birouri din casa Maca a Institutului de Arheologie din Bucureşti şi cu alte câteva dintr-o anexă a Academiei? Arheologia Evului mediu-timpuriu din Rusia înseamnă o armată de cercetători. Câţi specialişti pe secolele VIII-XI sunt în România? Până în 10. Şi dacă scoatem ,, naţionaliştii,, rămâne doar o ciupercă.
Un regiment de cercetători au şi bulgarii şi ungurii. Dacă Ciupercă crede că nu sunt de ajuns să pună şi el umărul. O parte din ei se documentează luni în şir la Moscova şi nu se găseşte nici unul să-i scuipe că sunt comunişti. Cercetarea unei epoci istorice nu are nimic in comun cu vânturile politice din ziua de azi şi din ultima sută de ani. In fine, nu mai este cazul să mai dezvolt problema.

Articolul semnat de Bogdan Ciupercă în Istros ridică întrebarea dacă Institutul de Arheologie din Bucureşti are capacitatea de a pregăti doctoranzi în evul mediu-timpuriu. Produsul ciupercă pare mai degrabă un boxer corect politic capabil să miroasă de la distanţă orice urmă de avari, onoguri, bulgari vechi, dar incapabil să înţeleagă că e posibil să fi existat, cât ar părea de prozaic şi o populaţie autohtonă, căreia trebuie să-i dăm un nume, chiar şi un nume de cercetare. Nimeni nu a negat vreodată migraţiile şi efectele lor şi nici capacitatea noilor-veniţi în Europa de a crea state şi culturi. Este un fapt istoric real, dar trebuie analizat în contextul geografic, cultural, istoric al epocii.

Cât de documentat e Ciupercă în această chestiune? Mă tem că nici mentorul lui nu este. In toamna anului 2008 am adus de la Institutul de Arheologie din Moscova un teanc uriaş de cărţi însemnând ultimele publicaţii ruseşti pe epoca migraţiilor, cercetări din Siberia până la Marea Caspică şi de la Prut până în China. Mai aveam şi o adresă cu mine. Colegii ruşi cereau Institutului de Arheologie din Bucureşti reluarea schimbului de publicaţii întrerupt de multe zeci de ani. Prin urmare arheologii din Bucureşti nu făceau nici măcar schimb de publicaţii cu Moscova şi Ciupercă face spume la gură pe 30 de pagini privind implicaţiile politice comuniste, perioada sovietică, bla…bla…bla.

După articolul semnat de Bogdan Ciupercă, mă îndoiesc că domnul Radu Harhoiu, specialist deatfel într-o altă perioadă istorică, poate coordona teze de doctorat având ca temă cultura arheologică a secolelor VIII-XI.

Ce se poate face? In primul rând prezenţa ciupercii la Ploieşti, ca secretar al unei sesiuni, e un factor de risc. Acolo vor fi lăsate spre publicare articole inedite. Cine ne garantează că nu vor ajunge în teza lui Ciupercă? Voi refuza invitaţia la Sesiunea organizată de Muzeul de Istorie din Ploieşti. Imi pare rău de prietenii de acolo pe care îi stimez.

In al doilea rând aş dori ca teza de doctorat a domnului Bogdan Ciupercă să fie publică înainte de susţinere şi anunţată tuturor specialiştilor, aşa cum este normal, pentru a se evita acuzaţiile de plagiat apărute ulterior.

P.S. Sper ca tabăra lichenilor să nu se întindă prea mult la discuţii. Nu vreau să îmi stric concediul cu aberaţiile lor.

(1)Politically corectness,, este un amplu program cultural care implică printre altele şi promovarea minorităţilor în defavoarea naţiunilor. Au fost publicate în ultimii ani chiar şi cărţi, cum ar fi ,, Mitul Naţiunilor ,, care acuză istoricii din secolul XIX de crearea naţiunilor moderne. Nu exagerez. Ei consideră că naţiunile şi popoarele nu există. Deci dacă în timpul comunismului se insista pe aspectul naţional, acum se doreşte renunţarea la acest reper.

IMPOSTURA

Pentru un nespecialist, articolul semnat de Bogdan Ciupercă pare mai degrabă o răfuială între arheologi din generaţii diferite. Pentru un specialist însă lucrurile stau cu totul altfel. Fondul articolului, destul de dezlânat şi împrăştiat, tratează de fapt teoria continuităţii poporului român pe aceste meleaguri. Mai bine zis, o pune în discuţie din perspectiva contestatorului.
Dacă românii consideră că ideea continuităţii este undeva bătută în cuie se înşală. Este o temă de cercetare, aflată sau nu pe agenda unor istorici sau arheologi. Sinceră să fiu, eu am atins-o doar secvenţial în cercetările mele, deşi sunt o susţinătoare a ei. Am discutat-o mai mult cu unii arheologi bulgari care o contestă. Chiar şi anul trecut la Sesiunea Internaţională de la Pliska (Bulgaria) am prezentat o comunicare cu un subiect de geografie istorică, care contesta colateral stăpânirea Primului Ţarat Bulgar la nordul Dunării Inferioare. Asta după ce în 2008, regretatului Raşo Rasev i se publica postum o uriaşă monografie arheologică în care harta primului ţarat ajungea până la Carpaţi. Asta nu mă împiedică să am cu arheologii bulgari cele mai bune şi prietenoase relaţii. In documentările mele au avut un comportament exemplar punându-mi la dispoziţie materiale arheologice, acces în depozite, documentaţie.
Am făcut această digresiune pentru a arăta că sunt oarecum familiarizată cu contestarea continuităţii, dar la un nivel ştiinţific. Ceea ce a scris Bogdan Ciupercă ratează nivelul ştiinţific, rămâne undeva în underground cu opţiunea de a fi exploatat din perspectiva corectitudinii politice.
B.C. contestă teoria continuităţii într-un mod în care nici un străin nu ar făcut-o. Nu atinge nimic din argumentele ştiinţifice. Însă face un lucru de-a dreptul mizerabil. Preia teoria continuităţii din sfera ştiinţifică şi o plasează în sfera politică, realizând astfel o periculoasă glisare de planuri. Plasată într-un context impropriu teoria e compromisă definitiv.
Mijloacele prin care B.C. prezintă teoria continuităţii ca fiind o teorie politică sunt interpretarea forţată, calomnia, încadrarea evoluţiei cercetării ştiinţifice într-un cadru politic meşterit de el, afirmaţii gratuite nesusţinute de cercetarea reală.

Să le luăm pe rând.
1)B.C. spune că ,,pentru istoriografia românească cunoaşterea istoriei mileniului I a îmbrăcat forma unei ,,datorii patriotice,, mai ales după apariţia teoriei lui Roesler în 1871,,.(p. 135)
2) Critică stadiul actual al cercetării arheologice şi mai ales monografia aşezării de la Şirna, unde autorii consideră că a existat o continuitate de locuire din secolul II până în secolul X. (p. 135- p. 136)
3) Consideră că cercetarea arheologică românească a secolelor VIII-X a fost tributară concepţiilor ideologice ale perioadei comuniste (p. 139). In consecinţă agaţă fiecărei perioade din evoluţia cercetării arheologice câte o interpretare politică din istoria PCR.
4) Atacă vehement arheologi precum Ion Nestor, Maria Comşa, Ştefan Olteanu mai ales. Adică exact pe cei care au susţinut existenţa unei populaţii locale străromâne şi implicit, continuitatea. Argumentele pe care le aduce sunt de la interpretări personale marca ciupercă până la vânturarea citatelor din documentele de partid pe care aceştia erau nevoiţi uneori să le strecoare în prefaţă.
5) O singură lucrare este demnă de a fi luată în seamă şi chiar o laudă pentru o teză interesantă din cap. IV (p. 144). Despre ce lucrare este vorba? Aproape incredibil, dar lucrarea pe placul ciupercii este chiar Tratatul oficial de istorie a RPR publicat în 1960, adică exact o carte scrisă în timpul ocupaţiei sovietice care s-a prelungit până în 1958. B. C. prezintă pe larg ideile luminoase găsite acolo. Nu e cazul să le redau aici, doar menţionez teoria stăpânirii bulgare a Munteniei, Olteniei, Sudului Moldovei, stăpânire care era în viziunea lor ,, fără caracter militar,, (p. 143). In timp ce laudă tratatul din 1960, Bogdan Ciupercă face praf Tratatul de Istorie a României publicat sub egida Academiei în 2001, lucrare scrisă în deplină libertate şi care susţine continuitatea, pe motiv că la el a lucrat prof. dr. Ştefan Olteanu. Dar plagiază fără ruşine dintr-o teză coordonată de acelaşi profesor.
6. Ignoră sau minimalizează rezultatele ultimilor 20 de ani. De pildă, spune la pag. 135 că nu îşi propune să inventarieze toate săpăturile şi studiile referitoare la cultura Dridu. Nici nu ar avea de ce. Un repertoriu complet pe tot sudul României poate găsi în cartea mea.

Ar mai fi multe maţe încurcate dar ne oprim aici şi încerc să dau un răspuns telegrafic celor cinci menţiuni de mai sus:
1) Secolul XIX a fost ,,al naţionalităţilor,, şi prin urmare datoria patriotică de care ne acuză B.C. a existat pentru toate popoarele din Europa. Nu ştiu de ce doar românii sunt culpabili in viziunea lui Ciupercă.
2) Continuitatea este dovedită de un cumul de date istorice, arheologice, etc. şi nu doar de arheologie. Prin urmare datele arheologice sunt plasate într-un anumit context .Dacă Ciupercă preferă să privească cerul cu un singur ochi printr-o ţeavă, îl priveşte. Dar să nu vină cu teoria că cerul e o pată rotundă cu raza de 3 cm.
3) Eu nu neg faptul că PCR a avut un interes deosebit în a-şi subsuma cercetarea istorică în general, dar nu cred că arheologii şi istoricii perioadei au fost nişte slugi de partid aşa cum reiese din articol. Dacă ne luăm după citatele vânturate de belicoasa ciupercă atunci şi Radu Harhoiu, mentorul lui, este în aceeaşi oală, fiind angajat tot de comunişti.
4) Particip la sesiuni ştiinţifice de aproape 20 de ani, mai precis de când aveam 23 de ani. Am asistat la controverse mari, la dispute adânci. Am cunoscut personal o parte dintre oamenii scuipaţi în articol. Am văzut la ei o ţinută deosebită. Am învăţat de la ei bazele cercetării ştiinţifice. Nu cred că acei oameni erau aşa, nişte marionete comuniste aşa cum susţine Ciupercă. Ciudat sau nu, pe domnul Radu Harhoiu, coordonatorul tezei de doctorat al lui B.C. nu l-am prea întâlnit. Era probabil la secţiunea pentru epoca migraţiilor. Atunci cum coordonează o lucrare pentru secolele VIII-X?
5) Preluarea ideilor din tratatul din 1960 relevă o prostie groasă. Cum poţi imagina în condiţiile evului mediu, o stăpânire ,,fără armată,,? Cine a mai pomenit aşa ceva? Cu ce a determinat bulgarii populaţia locală să plătească dări? Cu ce? Cu drepturile omului? In condiţiile medievale nu exista stăpânire străină fără armată. Dacă nu aveau armată, colonizau, aşa cum au făcut ungurii. Stăpânirea fără armată este doar stăpânirea ,,primului venit,,. Aşa că, formularea din tratat este doar o fantezie de exprimare pentru a contesta continuitatea.

(VA URMA)