VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA 2011. RAPORT ARHEOLOGIC

Săpăturile arheologice de la Vlădeni- Popina Blagodeasca aduc în fiecare an noi date despre așezarea medieval-timpurie din secolele VIII-XI. Adunate în timp datele conturează imaginea așezării,  structura, planul, evoluția și istoria ei.

Cercetările arheologice din așezarea medieval-timpurie de la  Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa).

                                                                                                Dr. Emilia Corbu

Pe baza autorizaţiei de săpătură nr. 86/ 2011 emisă de MCPC au fost efectuate săpături arheologice sistematice la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa) în perioada 16 august-20 septembrie 2011.

Bugetul cercetării a fost acordat de Muzeul Judeţean Ialomiţa şi MCPN (contract finanţare nr. 40/29 august 2011). Lucrările au fost coordonate de dr. Emilia Corbu, responsabil ştiinţific.

Obiectivele cercetării au fost:

1)      Investigarea limitelor aşezării spre vest şi spre est, în vederea delimitării vetrei satului. Acest lucru este necesar deoarece   ne apropiem foarte mult de grindul vestic pe care, conform perieghezelor, s-ar afla aşezarea getică. Pe de altă parte în partea de est a grindului, terenul coboară în pantă indicându-ne cel puţin o limită naturală a vetrei satului.

2)      Finalizarea cercetării  unor complexe descoperite în campania precedentă. Este vorba de un complex delimitat în profilul estic al cas. A36  şi de  un segment  de palisadă din A 39 c.3,4.

Suprafaţa cercetată

 A fost decopertată o suprafaţă de 158 mp în sectorul  A al grindului sudic,   distribuită astfel:

Secţiunea G ( S.G) de 20 x 1,50 m, orientată E-V,  în vederea verificării  stratigrafiei eventualei extinderi a aşezării spre vest.

Şase casete noi (casetele A40, A41, A42, A43, A44, A45) cu o suprafaţă de 4 x 4m fiecare, orientate N-S în vederea cercetării unor complexe arheologice şi situaţii stratigrafice.

 Au fost finalizare, deasemenea casetele A31, A39 (tot de 4 x 4 m) săpate  anul trecut până la cota  de -0,30 m.

Rezultatele cercetării:

Au fost descoperite şi cercetate un număr de nouă compexe arheologice după cum urmează:

Complexe medieval-timpurii:

1.      Groapa de bucate nr. 25 ( Cas. A 41, c. 1). A fost delimitată  la -0,33 de la nivelul actual al solului. Are forma de sac cu gura de 1,34 x1,43  m, dm. fundului de 2,10 x 2 m, adâncimea de 1,84 m (fig.1/d, fig.2). Conținea un sediment de culoare brun-negricios, foarte afânat, cu pelicule de cenuşă alburie. Inventarul constă din fragmente ceramice, oase de animale, paiantă arsă.

Fragmentele ceramice aflate în groapă erau neîntregibile şi proveneau de la următoarele categorii: ceramică nisipoară (din pastă de bună calitate cu puţin nisip, bine omogenizată, decorată cu striuri şi valuri) ceramica cenuşie, ceramica lucrată cu mâna  şi importuri. In groapă se aflau 233 fragmente ceramice  dintre care 85 medieval-timpurii, 87 de factură getică şi restul atipice. Din ceramică nisipoasă se aflau 26 fragmente găsite între -0,40-1,05 dar şi spre fundul gropii. Sunt neîntregibile,  de la vase diferite. Se observă trei categorii de pastă: a) cu calcar sau  scoică pisată,  arsă reducător până la negru, cu sau fără angobă; b) pastă cu nisip vizibil dar foarte bine omogenizată; c) pastă bună cu puţin nisip, abia vizibil, angobă cărămizie, miez negru. Decorate cu striuri orizontale sau în val. Din ceramică cenuşie, arsă reducător, lustruită, cu decor în reţea s-au găsit doar şase fragmente între -0,60-1,50 m. Din categoria ceramicii lucrate cu mâna erau 28 fragmente medieval-timpurii din pastă cu nisip, cioburi pisate, miez negru, ardere pătată, lustruite, răspândite în toată umplutura gropii. Se adaugă  58 fragmente de factură getică lucrate cu mâna din care unele din pastă fără degresanţi şi altele din pastă cu cioburi pisate, fără decor, sau cu brâu alveolat pe umăr. Din categoria importurilor s-au găsit 57 de fragmente din pastă roşie de la amfore şi oale; 20 de fragmente din pastă micacee, fină, de bună calitate, perete subţire, ardere pătată, decorate cu humă alburie; şapte fragmente smălţuite din care spre fundul gropii a apărut un fragment verde-oliv şi două cu smalţ galben-deschis cu linii vălurite, în tehnica graffito.

   Datare propusă: sec. X-XI.

2.      Groapa de cult nr.2 (Cas. A 36, c.4-Cas. A41, c.3). Acest complex a intersectat o locuinţă getică. Avea forma ovală de 2,70 m x 1,50 m, cu un profil neregulat, adâncimea de -1,21 m (fig.1/a,c), fig.2). Sedimentele din umplutură erau de culoare brun-negricios, afânat, cu pelicule de cenuşă şi arsură şi multă paiantă provenită din complexul getic (fig.3). Inventarul era foarte sărac şi  consta din fragmente ceramice, oase de animale fragmentare şi un fragment de craniu  uman de copil aşezat cu ţeasta în sus,  cu privirea spre SV.  Deasupra şi în jurul craniului se afla pământ galben-maroniu, tasat. Craniul era depus aproape de gura gropii. Nu este exclusă o depunere rituală, fapt ce ne-a determinat să considerăm complexul o groapă de cult. Cele 25 fragmente ceramice din pastă nisipoasă proveneau de la  vase diferite lucrate din pastă  cu  proporţii diferite de nisip şi microprundiş, ardere atât reducătoare cât şi oxidantă, angobate sau nu. Unele aveau în pastă nisip dar şi scoică pisată, în timp ce altele doar nisip de granulaţie mică şi un aspect foarte omogen.  Din categoria  ceramicii cenuşii s-au găsit doar 10 fragmente diferite, cu aspect cimentos, arsă reducător dar şi oxidant cu decor lustruit în reţea.  Din  categoria ceramicii lucrate cu mâna (din care o parte getice se aflau 51 fragmente, de la vase diferite. Se observau mai multe variante de pastă: a) fără degresanţi, arsă oxidant; b) cu nisip, angobă cărămizie, miez negru; c) cu cioburi pisate şi fragmente de calcar, arsă oxidant.Proveneau de la borcane cu gât înalt, buza evazată, butoni pe umăr, castron cu buza invazată, borcane decorate cu brâu alveolat. Au mai apărut 54 de fragmente de amfore elenistice şi oale din pastă roşie. Datare propusă: sec.X-XI.

3.      Segmentul de palisadă nr.4 (Cas. A 39, c.3,4-Cas. A 40, c.4). Pe Popina Blagodeasca au fost cercetate patru  segmente de palisadă. Segmentul de palisadă nr. 4 a fost intersectat şi studiat de-a lungul mai multor casete pe o lungime de 22 m. In campania din anul 2011 a fost  cercetat pe o lungime de 4 m, lungimea totală cercetată până în prezent  ajungând până la 26 m. Este orientat NV-SE. Se păstrează sub forma unui şanţ lat de 1 m şi adânc de 1,02 m în care se află câteva gropi de pari (fig.4). Sedimentul din interior este cenuşiu spre brun, tare, compact, cu inventar foarte puţin. Pe traseul lui se află adosate trei gropi provenite probabil de la trunchiuri de copaci utilizaţi probabil pentru susţinerea palisadei. Nu este exclus ca acestea să marcheze un capăt de palisadă. Segmentul de palisadă nr. 1 era marcat la capăt de mai multe gropi de pari (fig.5).

Inventarul sărac era foarte diferit sub aspectul categoriilor ceramice prezente uneori doar prin câteva fragmente. Menţionăm  cele 14 fragmente din pastă nisipoasă, unele cu nisip fin, altele cu microprundiş,  omogen, arsă reducător, cu striuri late la nişte caneluri. Cinci fragmente  din pastă cenuşie, arsă oxidant dar şi reducător cu decor lustruit.

Doar 10 fragmente  ceramice din pastă cu nisip fin, ars oxidant, brâu alveolat şi alte şapte de factură getică.  Din categoria ceramicii de import au fost găsite 16 fragmente din pastă roşie, de la vase diferite. S-au găsit şi fragmente din paiantă arsă până la vitrificare. Datare propusă: sec. IX-X.

4.      ,,Fossatum,, (SG, c. 5-10, Cas. A42, Cas. A 43). Am numit fossatum un şanţ orientat NV-SE, cu o lăţime de 8,50 mşi adâncime de -1 mde la nivelul actual al solului (fig.6). A fost cercetat pe o lungime de 5, 50 m. Pe partea de vest se mai păstrau două gropi de pari  cu diametrul de 0,30 m. Șanţul nu conţinea vestigii ale unor  elemente de construcţie (paiantă, vetre, cuptoare, fragmente de podea).  Considerăm că face parte din a doua fază de locuire, a doua jumătate a secolului al-X-lea..

Se ridică întrebarea rolului îndeplinit de  acest complex în cadrul aşezării.  Reiese că nu era şanţ de apărare deoarece adâncimea nu corespunde  cu şanţul de apărare  cercetat în anii trecuţi  pe Popina Blagodeasca. Sedimentul din ,,fossatum,, era diferit sub  aspectul texturii, culorii, compoziţiei și densităţii de sedimentul din şanţul de apărare (fig.7). Posibil să fi fost un şanţ de apărare neterminat. Mai curând credem însă că putea fi un fossatum, adică un şanţ care avea rolul de a delimita aşezarea, de unde se trage şi numele de ,,sat,, adică aşezare delimitată de un şanţ. Dacă ipoteza noastră se confirmă, atunci ar fi  primul fossatum cercetat într-o aşezare medieval-timpurie.

Este caracterizat de un sediment brun-maroniu, afânat, granulat. Inventarul consta dintr-o cantitate foarte mare de  fragmente ceramice neîntregibile specifice culturii Dridu şi anume  din pastă nisipoasă, ceramică cenuşie, fragmente de oase de animale etc.

Ceramica nisipoasă 367  fragmente din mai multe variante de  pastă: a) cu nisip şi microprundiş, foarte omogenă, arsă reducător, uniform, unele cu angobă cără mizie; b) foarte bună, omogenă, cu nisip fin, decorată cu striuri oblice pe orizontale; c) cu nisip şi cioburi pisate; d) caolinoidă; e) nisip şi scoică pisată, arsă reducător; f) cu nisip abia vizibil şi calcar, decorată cu valuri pe striuri, striuri, registre de valuri. Arderea pătată, predominant reducătoare. Alte decoruri: registre de striuri orizontale; registre de valuri;   striuri oblice pe striuri orizontale, valuri pe striuri, decor cu unghia pe gât şi striuri, valuri pe striuri, linii oblice pe umăr şi corp striat, val pe umăr, striuri fine. Provenea de la borcanul cu buza scurtă, răsfrântă, şănţuire pentru capac, diametrul maxim în zona umerilor.

Cele 147 fragmente ceramice din pastă cenuşie  se caracterizează prin pastă de bună calitate, foarte bine omogenizată, arsă reducător,  cimentoasă. Decorată cu linii lustruite, linii lustruite vertical şi caneluri adânci plasate pe mijlocul vasului. Unele provin de la oală cu toartă rotundă din bandă lată de 4 cm,  fixată sub buză. Altele de la borcane cu gât înalt şi buza rotunjită

Din categoria importurilor au fost găsite fragmente din pastă micacee, arsă la roşu, fină, omogenă, pictată cu humă (19 fragmente); fragmente din pastă roşie ca de amforă, atipice, 124 fragmente, patru fragmente smălţuite şi un fragment pictat cu ocru roşu. . Datare propusă: sec. IX-X.

5.      Şanţ cu funcţionalitate neprecizată (Cas. A31, c.4)

Sub un strat destul de gros de sedimente caracterizate de cenuşă şi arsură s-a descris un şanţ orientat NV-SE, cu lăţimea de 1,50 m  şi adâncimea de 0, 92 m şi care a fost cercetat pe o lungime de 2 m (fig.12). Conţinea un sediment maroniu, afânat, bogat în material ceramic. Deşi are unele analogii cu palisadele cercetate până în prezent, vom expune concluzia finală şi încadrarea culturală după cercetarea întregului inventar. Inventarul era extrem de sărac şi era compus din 45 fragmente ceramice lucrate cu mâna şi nouă fragmente din pastă roşie-cărămizie, atipice,  probabil de amfore. Fragmentele lucrate cu mâna proveneau de la  două variante  de pastă din care un a cu cioburi pisate şi nisip, miez cărămiziu şi o alta cu cioburi pisate mărunt, omogenă, ardere bună, oxidantă cât şi reducătoare.

Complexe din alte epoci istorice :

Mormântul de incineraţie nr. 1 (SG. c. 2)

Pe traseul secţiunii G (SG) la -0,56  m de la nivelul prezent al solului a apărut o urnă de incineraţie (fig.8). Groapa mormântului era foarte puţin vizibilă în plan, fără a fi surprinsă şi pe profilul secţiunii.

Situaţia stratigrafică era complicată şi de faptul că nivelul medieval-timpuriu bulversase nivelul anterior. Astfel că situaţia înregistrată pe carourile 1 şi 2 era următoarea:

  • la -0,30 m se afla un sediment brun-maroniu specific nivelului medieval-timpuriu amestecat însă cu depuneri de diferite nuanţe.
  • La -0,50 sedimentul  devenea maroniu, grăunţos, cu materiale arheologice lucrate cu mâna, fragmente de amforă, paiantă şi pământ ars dovedind un nivel arheologic distinct. In acest nivel a apărut urna funerară.

Urna era o  oală cu două torţi, lucrată cu mâna, puţin deformată, din pastă de bună calitate, omogenă,  cu rare cioburi pisate. Arderea fusese oxidantă, de bună calitate, urme slabe de lustruire la exterior. Avea urme de ardere secundară. Oala avea gâtul înalt, buza dreaptă,  ruptă din vechime. Corpul globular, fundul puţin profilat. Torţile în bandă lată de 3 cm, aplicate rotund la baza gâtului şi pe umăr. Pe umăr avea un orificiu de formă neregulată ( fig.9).

Dimensiunile vasului sunt: H.total – 25 cm, dm. gurii-10 cm, dm. bazei-10 cm, dm. corp- 20 cm, h. gât-10 cm (fig.10).

In interior se afla  cenuşă vitrificată, compactă, cu oase calcinate  umane şi posibil câteva oase animale, foarte bine sfărâmate. Fragmentele osoase aveau dimensiuni de la câţiva milimetri la câţiva centimetri. Arderea fusese foarte bună, aproape completă.

Această descoperire conturează  ipoteza existenţei pe Popina Blagodeasca a unei necropole getice, ipoteză susţinută de:

a)      bogăţia de materiale arheologice, mai ales fragmente de amforă,   din stratul arabil de pe grindul vestic, acolo unde perieghezele indicaseră o ,,aşezare getică,,. In cele câteva complexe getice cercetate până acum nu se aflau decât foarte puține fragmente de amforă.

b)      materiale arheologice rătăcite în nivelul medieval-timpuriu şi care ne indicau complexe arheologice getice distruse dar pe care noi nu le mai identificam stratigrafic. Situaţia este explicabilă doar în situaţia în care materialele  proveneau din morminte de incineraţie

c)      Rezultatele analizelor osteologice efectuate de Dragoş Moise în 2001  indicau şi fragmente de oase umane calcinate;

d)     Fragmentul de craniu uman de copil descoperit îngropat secundar într-o groapă medieval-timpurie numită groapa de cult nr. 2.

In cazul în care această ipoteză plauzibilă va fi confirmată de cercetările viitoare ne aşteptăm la o necropolă distrusă atât de aşezarea medieval-timpurie pe grindul sudic cât şi de lucrările agricole pe grindul vestic.

6.      Locuinţă adâncită getică (Cas. A41, c.2-4)

A fost cercetată parţial în cursul campaniei din 2010 şi finalizată în acest an. Are formă patrulateră de aproximativ 3,50 x 2,50  şi adâncimea de 0,87 m. In colţul de est se afla o vatră mică, dm. de 1 m. puţin cotlonită. Are dimensiunile de 3,50 mx 2,50 m (fig.11). Intrarea era în trepte pe latura de SE unde se aflau şi trei gropi de pari. Inventarul complexului consta din multă ceramică lucrată cu mâna, ceramică cenuşie, fragmente de amfore şi o cantitate foarte mare de paiantă arsă, din care unele cu urme de făţuială. Au fost găsite 45 fragmente din pastă cu cioburi pisate, ardere pătată, lustruite, ardere oxidantă provenite de la castroane cu buza invazată şi borcane cu buza înaltă, invazată, butoni pe umăr.Erau doar şapte fragmente de ceramică cenuşie, arsă până la negru, provenite de la un castron cu fund inelar şi buza invazată. Din categoria importurilor au fost găsite 28 fragmente mici, atipice de amforă din care şi o toartă ştampilată  cu un cartuş de 27x 37 mm, cu un arbore trilobat în centru şi o inscripţie din două cuvinte parţial indescrifrabile. Partea inferioară a unei amforete cu urme de ardere secundară dovedeşte că a fost folosită ca vas de gătit, având  piciorul cilindric rupt din vechime.

A fost intersectată pe mai mult de 60% din suprafaţă de groapa de cult medieval-timpurie.

7.      Groapă getică (Cas. A40, c.2)

A fost practic acoperită cu un sediment caracterizat de mult pământ galben provenit de la palisada aflată în apropiere. Avea adâncimea de 1,55 m. Dm. fundului de 1 m. In partea inferioară  avea formă de sac. Conţinea un sediment gri-cenuşos, amestecat cu mult pământ galben, arsură, fragmente de paiantă şi puţin material ceramic. Inventarul era extrem de sărac. Au fost găsite 19 fragmente mici, de la vase diferite, lucrate cu mâna din pastă de două categorii : a) pastă roşie-portocalie, arsă oxidant ; b) pastă roşie cu cioburi pisate de la un vas cu buza dreaptă. Au mai apărut 13 fragmente din pastă roşie, ca de amforă, atipice.

8.      Cuptor menajer

       Este un complex patrulater, orientat E-V  de 3,50 x 2,50 m, adâncimea de -0,90 mcaracterizat de multă paiantă (fig.12). Podea din lut bătut. In colţul nord-estic avea un cuptor cotlonit cu vatră de 1,20 m diametru (fig.13)  amenajată pe un pat de fragmente  de amfore elenistice (fig.14).

Inventarul din  groapa de acces a cuptorului consta din ceramică lucrată cu mâna, majoritară, 138 de fragmente. Se mai aflau patru cioburi din pastă cenușie şi 69 de fragmente din pastă roşie, fină, cu mică, ce par a proveni de la amfore şi care au apărut în partea superioară a complexului  la adâncimea de -0,30-0,60 m. Deoarece la o primă vedere inventarul nu permite o încadrare în orizontul aşezării medieval-timpurii (sec.VIII-XI) iar pe de altă parte în cultura getică nu există astfel de cuptoare, rămâne să stabilim încadrarea culturală după analizarea detaliilor constructive şi a  întregului material ceramic.  Prezenţa amforelor elenistice sub patul de ardere al cuptorului nu este un indiciu suficient de datare, dat fiind practica întâlnită chiar şi în evul mediu-timpuriu de a utiliza fragmente ceramice vechi în scopuri casnice.

După finalizarea cercetărilor,  complexele au fost acoperite cu folie, stuf uscat şi pământ.

Ceramica din a doua jumătate a secolului al-IX-lea

Ceramica din a doua jumătate a secolului al-IX-lea
şi prima jumătate a secolului al-X-lea (prima parte)

Emilia Corbu

         Ne-am oprit asupra acestui interval chronologic din cel puţin două motive care se întrepătrund. In primul rând că, în această perioadă s-a înregistrat cel mai mare spor demographic din aproape tot evul mediu-timpuriu, dovedit de descoperirea unui număr foarte mare de situri. In al doilea rând că o mare parte dintre aceste situri sunt datate pe baza ceramicii, alte categorii de piese fiind descoperite sporadic.
         Ceramica  provine dintr-un număr de 29 de situri din care 19 aşezări şi 10 necropole de pe teritoriul Munteniei, Olteniei şi Dobrogei. În Muntenia sunt siturile de la Bucureşti–Alba[1], Bragadiru[2], Brăiliţa[3], Băneasa[4], Căscioarele[5], Chirnogi[6], Mărculeşti[7], Radovanu[8], Ştefan cel Mare-pct. Feteasca[9], Vâlcele[10], Şirna[11] ,Chiscani[12], Sultana[13]. In Dobrogea cele mai importante situri sunt Capidava[14], Dinogeţia[15] (cu un nivel anterior revenirii bizantine?), urmate de descoperirile din teritoriul dobrogean de la Castelu[16], Mihai Bravu[17], Dumbrăveni[18], Dorobanţu[19], Gura- Canliei[20], Constanţa[21]. In Oltenia sunt aşezările de la Alexandria[22], Făcăi-Branişte[23],Verbiţa[24], precum şi necropola de la Păuleasca[25] (Pl.I).
                  
           Elaborarea unei tipologii se loveşte de  modalitatea de publicare a vaselor descoperite. Nu întotdeauna arheologii respectă o terminologie unitară în descrierea pieselor. Pentru a nu crea disjuncţii artificiale vom prezenta mai jos, criteriile utilizate de majoritatea cercetătorilor, adică pasta, tehnica de lucru, arderea, forme de vas, décor.
         PASTA. Calitatea lutului constituie elementul de bază în analizarea olăriei acestei perioade.
         In funcţie de compoziţia pastei, se observă trei categorii :
I.             Pasta nisipoasă, în care lutul este amestecat cu nisip de granulaţie diferită, paiete de mică, scoici pisate, pigmenţi de ocru, cioburi pisate, adăugate probabil în funcţie de compoziţia naturală a lutului. Se observă două subcategorii. Prima în care pasta conţine nisip de granulaţie mică, având astfel un aspect îngrijit şi uniform. A doua subcategorie are  nisip de granulaţie mare şi rezultatul este o pastă rugoasă la pipăit. Ambele subcategorii apar în toate siturile. La exterior vasele  sunt  angobate. Pasta nisipoasă predomină în tot acest orizont cronologic.
II.           Pasta fină, amestecată uneori cu paiete de mică apare în cantităţi mici (un procent de 10-20 % pe fiecare sit). Din această categorie de pastă se obţinea prin ardere reducătoare ceramica cenuşie.
O subvariantă cu angobă roşie-portocalie, este prezentă doar în anumite situri, cum ar fi Capidava, Castelu, Bucureşti-Alba, Mihai Bravu (în L3), Şirna, Ştefan cel Mare- pct. Feteasca[26], Vlădeni-Popina Blagodeasca[27].
III.         Pasta caolinoidă apare în aproape toate siturile dar în cantităţi foarte mici, de aproximativ 2% (la Castelu doar în două morminte M20 şi M 114) şi conţine uneori ocru sau este decorată cu vopsea roşie. Acest decor se menţine după opinia unor specialişti până în secolul XI[28].

         Tehnica de lucru

         Ceramica acestui interval cronologic este lucrată cu roata de mână. Doar în trei situri autorii afirmă că au găsit ceramică lucrată la roata rapidă. Este vorba de Chiscani, Capidava şi Bucov. Dacă pentru ultimele două situri lucrurile sunt oarecum clare, la Chiscani s-ar putea să fie o eroare de interpretare. Chiar  autorii săpăturilor vorbesc de  roată de mână cu turaţie rapidă[29]. Ştim cu toţii că roata rapidă era manevrată cu piciorul, aşa că din descrierea autorilor înţelegem că urnele de la Chiscani au fost lucrate tot la o roată de mână, dar au o calitate mai bună, dealtminteri specifică perioadei.
         Autorii monografiei Capidavei, care susţin că vasele erau lucrate la roata de picior[30], insistă pe aspectul frumos al vasului, grija pentru execuţie, lucruri vizibile dealtfel în toate siturile. Insă sunt publicate doar cioburile pentru că majoritatea covârşitoare a ceramicii din nivelul II este neîntregibilă.
         Tot o ceramică lucrată la roata rapidă este prezentă şi la Bucov, dar este considerată de import, ceea ce este cu totul altceva.
          Vasele lucrate cu mâna aproape că dispar.O situaţie singulară este întâlnită la Băneasa unde în L1 şi B6 a apărut câte un vas lucrat cu mâna, respectiv o tipsie[31] şi un vas-cratiţă[32]. Fireşte că la Băneasa sunt două etape de locuire, iar B6 face parte din etapa mai veche, totuşi în acelaşi complex apar şi vase purtând mărci de olar datate în secolele IX-X.
            Arderea
         Arderea vaselor este realizată în ambele variante cunoscute în epocă, adică oxidantă şi reducătoare. Arderea oxidantă este de bună calitate şi se remarcă mai ales la ceramica fină, angobată cu nuanţe de roşu-portocaliu sau de roşu-cărămiziu. Pe vasele din pastă nisipoasă nuanţa este mai intensă datorită poate şi compoziţiei pastei. Această ardere de bună calitate este uniformă cuprinzând inclusiv miezul. Cioburi arse oxidant sunt prezente în cantităţi mici în aproape toate siturile. La Capidava se remarcă pentru acest interval cronologic, o predominare chiar, a ceramicii din pastă roşie cu mult nisip şi cu angobă roşie.
         Arderea reducătoare, de bună calitate, este prezentă pe vasele din ,,ceramică cenuşie,, aflată în cantitate mică dar constantă, în aproape toate siturile. Sunt însă şi vase din pastă nisipoasă arse reducător până la negru, uniform.
         O adevărată problemă ridică însă vasele care au o ardere neuniformă, cu nuanţe de la roşu-cărămiziu la cenuşiu şi miezul negru în spărtură şi care sunt majoritare. După opinia unora, vasele acestea sunt arse oxidant. Noi credem însă că s-a dorit o ardere reducătoare, dar datorită faptului că nu a fost bine înăbuşit cuptorul, oxigenul a continuat să pătrundă şi s-au obţinut nuanţe diferite. La fel de bine puteau fi şi alte cauze, cum ar fi aşezarea defectuoasă a vaselor în cuptor. Se pare că nu se datorau unei situaţii accidentale pentru că acoperă spaţii geografice şi cronologice largi ci mai degrabă unei deficienţe tehnologice, de construcţie a cuptorului. Nu este exclus ca olarii să fi dorit să obţină un aspect pătat al vasului, ca o pată de culoare, pe baza unor principii estetice sau funcţionale. Oricare ar fi fost motivul, din punct de vedere tehnic în timpul arderii, voit sau nu, canalul de ventilaţie a fost închis parţial. (va urma)

[1]Panait I. Panait, Săpăturile de la Bucureştii- Noi,1960, Sectorul Alba, CAB, 1963,
p. 112- 118.
[2] Mioara Turcu, Cercetări arheologice la Bragadiru,CAB, III, 1981, p.39-41.
[3] Nicolae Harţuche, Florin Anastasiu, Brăiliţa, Muzeul Brăilei, 1968, p.39.
[4] Margareta Constantiniu, Panait I. Panait, O aşezare feudală-timpurie la Băneasa-sat, CAB, II, p. 98-141.Ceramica este descrisă în cadrul fiecărui complex.
[5] Valeriu Sârbu, Stănică Pandrea, Elvira Safta, Paul Damian, Oana Damian, Emilian Alexandrescu, Aşezările de la Căscioarele-Greaca-Prundu, Ed. Istros, Brăila, 1996, p. 111-116.
[6] George Trohani, Săpăturile arheologice de la Chirnogi (1971-1072), Cercetări Arheologice, I, 1975, p.141-145.
[7] Petre Diaconu, Săpăturile de la Mărculeşti- Viişoara, MCA, V, 1957, p. 544-545, fig. 1.
[8] Maria Comşa, Tipuri de locuinţe din sec. IX-X de la Radovanu-Valea lui Petcu, CCDJ, V-VII, 1989, p.143-147.
[9] Emilia Corbu, Aşezarea medieval –timpurie de la Ştefan cel Mare-Feteasca, Pontica, XXX, 1998, p. 252- 275.
[10] Emilia Corbu, Vasile Oprea, Consideraţii privind aşezarea mediaval-timpurie de la Vâlcele (jud. Călăraşi), Ialomiţa, III, 2000, p. 62- 65.
[11] Ştefan Olteanu, Nina Neagu, V. Nicolae, Locuinţe din sec. IV-VI şi IX-X, descoperite la Şirna, jud. Prahova, MCA, XVII partea a II-a, 1983, p.347-348.
[12] Nicolae Harţuche, Florin Anastasiu, I. Broscăţean, Necropola de incineraţie feudală-timpurie de la Chiscani-sat, jud. Brăila, Danubius, I, 1967, p. 154-156.
[13] Bucur Mitrea, Săpăturile de la Sultana, MCA, VII, 1961, p. 535-536.
[14] Gr. Florescu, Radu Florescu, Petre Diaconu, Capidava, I, Ed. Academiei RPR, 1958, p. 168.
[15] Gh. Ştefan, Ion Barnea, Maria Comşa, Eugen Comşa, Dinogeţia, Ed. Academiei RSR, 1967, p. 204.
[16] Adrian Rădulescu, Nicolae Harţuche, Cimitirul feudal- timpuriu de la Castelu, Muzeul Regional Dobrogea, Constanţa, p. 85.
[17] Gh. Mănucu-Adameşteanu, Raport preliminar asupra săpăturilor de salvare de la Mihai Bravu, Pontica, XXIII, 1990, p. 183- 219 (ceramica este descrisă în cadrul fiecărui complex).
[18] Costel Chiriac, Complexul rupestru de la Dumbrăveni, Pontica, XXI-XXII, 1988-1989, p. 256.
[19] Niţă Anghelescu, Un mormânt de incineraţie din epoca feudală-timpurie descoperit la Dorobanţu, SCIV, 2, 1963, p.437.
[20] Mihai Irimia, Observaţii preliminare privind aşezarea antică de la Gura Canliei, Pontica, XIV, Constanţa, 1981, p. 117-119.
[21] Corneliu Cârjan, Ceramica de epocă feudală- timpurie descoperită pe teritoriul oraşului Constanţa, Pontice 2, 1969, p. 373- 393.
[22] Christian Schuster, Marin Nica, Săpăturile de salvare de la Morăreşti, jud. Dolj, (1993), în Cercetări Arheologice în aria nord- tracă, I, 1995, passim.
[23] Octavian Toropu, Onoriu Stoica, Aşezarea prefeudală şi feudală- timpurie de la Făcăi Branişte, mun. Craiova, Historica, II, 1971, p. 59-62.
[24] Octavian Toropu, Romanitatea…p.153.
[25] Maria Comşa, Gh. Bichir, Date preliminare cu privire la necropola de la Păuleasca, SCIV, 24, 2, 1973, p.318-319.
[26] Gr. Florescu, Radu Florescu, P. Diaconu, op. cit., p. 171; Adrian Rădulescu,
N. Harţuche, op. cit. p. 94; Panait I. Panait, Săpăturile de la Bucureştii- Noi. Sectorul Alba, CAB, 1963, p. 119, fig. 24-26; Gh. Mănucu Adameşteanu, Raport preliminar…, p.198-199 Prin bunăvoinţa domnului profesor Ştefan Olteanu, am avut prilejul să ne documentăm personal asupra ceramicii de la Şirna, încă inedită.; Emilia Corbu, op. cit., p. 263, pl. IX, fig. 1.
[27] Ştefan Olteanu, Emilia Corbu, CCA, campania 2001, p. 335.
[28] A. Rădulescu, N. Harţuche, op. cit, p. 90; Corneliu Cârjan, Ceramica…,p. 373-393.
[29] Nicolae Harţuche, Florin Anastasiu, Ion Broscăţean, Necropola de la Chiscani-Brăila, Danubius, I, Galaţi, 1967, p. 154.
[30] Gr. Florescu, Radu Florescu, Petre Diaconu, op. cit., p.163.
[31] M. Constantiniu, Panait I. Panait, O aşezare…, p.120, fig. 43,1-3.
[32] Ibidem, p.103, fig. 25.
Bibliografie; Emilia Corbu, Ceramica din a doua jumătate a secolului al-IX-lea
şi prima jumătate a secolului al-X-lea, Vasaria Medievalia, I, Complexul Muzeal Bistriţa Năsăud, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2008, p. 127-140

Foto: Mărci de olar de pe ceramică

Despre relevanţa cuptoarelor menajere în aer liber din aşezările medieval-timpurii (sec.IX-XI)

Dacă spui unui om că ai descoperit un cuptor menajer de acum o mie de ani nu va înţelege mare lucru. Şi, pe bună dreptate! În arheologie mult mai importantă decât descoperirea este interpretarea rezultatelor. Aflăm zilnic de descoperiri arheologice dar nu ştim ce importanţă au acestea sau ce loc pot ocupa în istorie. Majoritatea oamenilor se limitează la expresia: ,,i-auzi dragă, şi atunci trăiau oameni,,. Interpretarea fiecărei descoperiri presupune un studiu comparativ. De pildă pentru cele 10 cuptoare menajere descoperite de mine la Vlădeni-Popina Blagodeasca am elaborat un mic studiu pe care îl redau mai jos. Acesta în afară de celelalte etape ale cercetării adică: raportul arheologic preliminar, prelucrarea inventarului, articole etc. u

Despre relevanţa cuptoarelor menajere în aer liber din aşezările medieval-timpurii (sec.IX-XI) Dr. Emilia Corbu Prin cuptoare menajere în aer liber înţelegem cuptoarele aflate în afara locuinţelor. România este o ţară în care formele de relief se află într-o proporţie echilibrată de aproximativ 30% munte, 30% deal şi 30 % câmpie. In secolele VIII-XI a fost locuită îndeosebi partea de câmpie din Sudul României, Estul Moldovei şi Vestul Transilvaniei, regiuni unde s-au descoperit câteva sute de aşezări şi necropole. Doar o mică parte au fost cercetate sistematic şi într-o şi mai mică măsură cercetările au fost exhaustive. Relieful acestor regiuni este stepa şi silvo-stepa. În unele aşezări s-au descoperit o serie de cuptoare menajere localizate în afara locuinţelor. Caracteristici Prin cuptor înţelegem construcţia compusă din vatră cu boltă la care se adaugă elemente de acces, adică groapă de acces sau trepte. Cuptorul cu groapă de acces este cel mai răspândit. Din catalogarea a 43 de complexe publicate cu toate datele lor se observă faptul că sunt contruite la fel atât în Moldova, în Muntenia şi în Dobrogea. In Crişana s-au descoperit cuptoare cu trepte de acces, înrudite cu vetrele în groapă. Tehnica de construire a cuptoarelor este aceeaşi în toate aşezările. Se săpa o groapă patrulateră, trapezoidală sau ovală, adâncă de aproximativ -0,80 m de la nivelul actual al solului şi cu dimensiuni în medie de 2 m x 3 m. Pereţii erau puţin înclinaţi iar pe una din laturile scurte se aflau trepte. În peretele gropii se cotlonea cuptorul propriu-zis a cărui vatră era înălţată cu 10- 15 cm faţă de fundul gropii. Vatra cuptorului era rotundă sau ovală cu diametrul cuprins între 1 m – 2,20 m (fig.2). În general vatra părea să aibă formă de potcoavă pentru că era întărită pe lateral cu bucăţi de cărămidă sau pietre. Uneori în aceeaşi groapă se aflau cotlonite două cuptoare (de pildă la Dridu -cuptorul nr. 5) sau chiar trei la Mihai Bravu (C1, C3), dar nu toate din aceeaşi fază. Vatra cuptorului era puternic arsă, având un pat de ardere de 5-7 cm grosime. O parte din cuptoare aveau sub vatră un strat de cioburi, cum este cuptorul nr. 8 de la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa). Bolta cuptorului avea o înălţime medie de 0,65 m (de pildă la Bucov-Rotari un cuptor a cărui boltă s-a păstrat în întregime). Stadiul actual al cercetărilor Stadiul cercetărilor aşezărilor medieval-timpurii este departe de a fi mulţumitor dacă ţinem seama că din cele peste 80 de aşezări cercetate doar în sudul României (unde situaţia este cea mai bună) într-un număr redus s-au făcut cercetări sistematice şi într-un număr şi mai mic aceste cercetări au fost exhaustive. Poate de aceea doar în şase localităţi s-au descoperit cuptoare menajere în aer liber şi au fost suficient de bine studiate şi publicate pentru a ne contura o imagine asupra caracteristicilor lor. Deşi s-a acordat importanţă doar cuptoarelor meşteşugăreşti, cuptoarele menajere au şi ele relevanţa lor iar Ghenuţă Coman a consacrat un studiu cuptoarelor din Moldova . Intr-o sinteză a acestei culturi pe teritoriul Transilvaniei, Călin Cosma le menţionează ca fiind descoperite în mai multe aşezări cercetate parţial. Deşi prezenţa gropii de acces era menţionată doar într-un singur caz, dimensiunile vetrei ne arată faptul că sunt acelaşi tip constructiv . Tot cuptoare menajere par să fie şi trei din cele patru cuptoare de ars ceramica cu groapă de acces descoperite la Sânnicolaul Mare . In Crişana cuptoare menajere apar şi în secolele X-XIII . In sudul României, cuptoare s-au descoperit la: Dridu , Bucov , Brăneşti-Vadu Anei , Vlădeni- Popina Blagodeasca , Căscioare şi Mihai Bravu (jud. Tulcea) . Asemenea cuptoare apar şi în aşezările cu caracter cvasi-urban din Dobrogea, aşa cum dovedesc cercetările de la Dinogeţia şi Capidava . Sunt însă şi cazuri în care astfel de complexe au fost interpretate şi publicate drept bordeie. O astfel de situaţie găsim la Feteşti-Vlaşca (jud. Ialomiţa) unde trei din bordeiele publicate, destul de lapidar, sunt de fapt cuptoare, mă refer la B5, B8, B15 . Din desenul publicat se observă că B5 constă de fapt din trei cuptoare cu gropi de acces, din care două se intersectează (fig.1). Acelaşi lucru se observă şi din desenul celorlalte două.datorită dimensiunilor lor unele au fost publicate drept cuptoare de olar deşi nu aveau cameră de ardere şi alte elemente specifice. Este cazul unui cuptor cu trei vetre din faze diferite de la Dinogeţia, interpretat ca un cuptor de olar deşi în jur nu există nici un element care ar indica un atelier . (va urma)