Monthly Archives: May 2011

VORBE GRELE

Posted on by
1

Dacă cele de mai jos ar fi fost spuse de un oarecare cleric aş fi zis că exagerează, dar dacă sunt scrise de ultimul mare prooroc al creştinătăţii cum îl numeşte părintele Iustin Pârvu pe Sf. Nicolae Velimirovici al sârbilor, trebuie să luăm aminte.
Este adevărat că noi trăim astăzi într-o civilizaţie şi o cultură modernă necreştină dar se ridică problema culturilor tradiţionale.
Cultura prin structura şi geneza ei are ceva idolesc în ea, dar întotdeauna am crezut că poate fi încreştinată, precum cultura tradiţională românească. Dar a fost cultura tradiţională creştinată cu adevărat sau a luat doar semne, simboluri, idei? A fost aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie? Îmi e greu să formulez un răspuns concret.

Cred totuşi că acele culturi tradiţionale care s-au confruntat cu ideologiile în secolul XX şi au pierit, dacă ar fi fost cu adevărat creştine ar fi rezistat, aşa cum a rămas cultura creştină şi mă refer aici la totalitatea creaţiilor derivate din gândirea creştină de la arhitectură la literatură.

Gândirea Sf. Nicolae Velimirovici îmi sugerează ipoteza că acele culturi tradiţionale cu creaţii fantastic de frumoase, echilibrate şi perene nu erau cu adevărat creştine.

Şi acum să vedem textul Sf. Nicolae Velimirovici:

,,In numele a ce s’au lepădat fiii Sârbilor de Mântuitorul? în numele acelei nimicnicii care îşi zice „cultură,,. Ca şi cum cultura ar fi altceva decât lauda oamenilor cu faptele lor. Iar pe toate aceste, vremea le va risipi ca pe o pânză de păianjen, şi pământul le va acoperi laolaltă cu făuritorii lor cei lăudăroşi. Căci cultura Europeană va avea aceeaşi soartă pe care a avut-o orice cultură omenească. Acolo unde au ajuns cu adevărat marile culturi Egiptene, Fenikiene, Haldee, Persane, Elline şi Romane, acolo va ajunge şi va pieri fără răsunet şi cultura Europeană. Dar Cel ce este va dăinui, Cel ce a fost mai înainte de vremuri şi care va fi după vremuri, Veşnic, Fără-de-moarte, Atotputernic. Din dragoste pen¬tru nefericitul neam omenesc, El s’a întrupat din Fecioara Maria, s’a făcut om, a trăit cu oamenii treizeci şi trei de ani, a fost omorât de Evrei, iar a treia zi a înviat din mormânt şi s’a înălţat la ceruri.
El a descoperit omenirii adevărul la care oamenii nicicând nu ar fi putut ajunge singuri, i-a învăţat înţelepciunea, i-a adăpat cu dragoste, le-a dat un dreptar de vieţuire într’această viaţă pentru a se învrednici de viaţa cea veşnică în împărăţia cerurilor. Şi iată, oamenii cei păcătoşi şi întunecaţi s’au lepădat de El, de Cel ce este viu în veac şi dătător de viaţă, şi au înălţat în locul Lui cultura. Au înălţat, bieţii de ei, ceva schimbător şi trecător, tărcat ca un şarpe veninos, stăruitor ca o desfrânată, necruţător ca porcul mistreţ, viclean ca vulpea, sângeros ca lupul. Toate popoarele lumii au simţit acestea pe spinarea lor. Toţi pot da mărturie.
Oarecând, Apostolul Pâvel se plângea Evreilor care nu vieţuiau după legea lui Dumnezeu, zicând: Că numele lui Dumnezeu pentru voi se huleşte între neamuri. /Rom. 2:24/ în zilele noastre, Sfântul Pavel le-ar fi zis ereticilor şi atheilor Europeni: Numele lui Hristos din pricina voastră se huleşte între neamuri în toate părţile, şi în Africa, şi în India, şi în China şi peste tot. Căci se întâmplă cele spuse Evreilor de către Domnul: Şi au umblat dupre neamurile la care au mers, şi au spur¬cat numele cel sfânt al meu. /lez. 36:20/ Toate neamurile urăsc numele lui Hristos din pricina Creştinilor. Toţi îl alungă pentru că aud de la Creştini cum ei înşişi se leapădă de El în numele culturii lor, iar pe Apusenii botezaţi şi cultivaţi îi numesc diavolii albi. Pe urmele acelor diavoli albi, al acelor închinători la cultură, noii închinători la idoli, au pornit şi mulţi din fiii Serbiei. Lepădându-se de Hristos, ei au adus mânia lui Hristos asupra acestui neam al Sfântului Savva. Din această pricină, am fost aruncaţi în adâncul unei prăpăstii în¬tunecate, sângeroase şi înspăimântătoare.
Sârbilor, dacă nu vreţi să fiţi aruncaţi din nou într’o prăpastie şi mai întunecată şi înfricoşătoare, atunci să ştiţi că singura cale este să vă întoarceţi la Hristos. Peste tot să ştergeţi cuvântul „cultură” din ţara voastră, şi să puneţi în loc cuvântul „Hristos.”(Bibliografie: Sf. Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniţei, Ed. Predania, 2009,p.28-29)

Asociaţiile Noi Romanii şi Civic Media îi cer preşedintelui Traian Băsescu şi premierului Emil Boc “îndepărtarea neîntârziată” a lui Kelemen Hunor

Posted on by
1

Asociaţia „NOI ROMÂNII”

Autorizaţie nr. 13/25.11.2003;40-2/22848

Adresa de corespondenţă: Str. Unirii, nr. 3, bl.9, sc.G, ap.10, oraş Covasna, 525200,

Jud. Covasna, tel.0743150500,

e-mail: office@noiromanii.ro

Comunicat de presă

Asociaţia „Noi Românii” a transmis o scrisoare de mulţumire şi felicitare domnului Sorin Apostu, primarul municipiului Cluj-Napoca, pentru modul cum a rezolvat, în scurt timp, afirmarea adevărului istoric cu privire la statuia regelui Matei Corvin. În aceeaşi scrisoare, l-am rugat pe domnul Sorin Apostu să nu ţină seama de comunicatul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional în care, conform presei, se scrie: „Grupul statuar Matei Corvin, o creaţie a sculptorului Fadrusz Janos, este un monument istoric de categorie A şi prin recenta restaurare s-a dorit readucerea sa la forma care a fost iniţial proiectată de artist. Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Kelemen Hunor, cere Primăriei Cluj-Napoca şi domnului primar Sorin Apostu, să îndepărteze neîntârziat acea inscripţie, care se află în zona de protecţie a monumentului şi care nu face decât să provoace artificial tensiuni între comunităţile română şi maghiară”.

Să explicăm de ce am adus această rugăminte domnului primar al municipiului Cluj-Napoca.

Pentru că domnul Hunor Kelemen, preşedinte UDMR şi vremelnic ministru în Guvernul României, face uz de o stratagemă deja ştiută şi inacceptabilă într-un stat de drept. Când ceva nu-i convine lui ori acoliţilor lui, ameninţă cu tensiuni interetnice societatea românească, autorităţile locale sau centrale. Dumnealui nu-şi respectă statutul de ministru al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din România, ducând o activitate de marginalizare a istoriei românilor, de promovare a ideilor iredentist-şovine potrivit cărora Ardealul nu ar fi al României. Nu am citit niciun comunicat al domniei sale cu privire la manifestările ce au avut loc, recent, în municipiul Sfântu-Gheorghe, autorizate de udemeriştii ce îi conduce şi care au jignit profund toţi membrii comunităţii şi au fost vădit anticonstituţionale.

Fiind un comunicat de presă şi nu un rechizitoriu, nu continuăm cu activităţile antiromâneşti ale preşedintelui UDMR, actualmente ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional, care, la timpul lor, au fost relevate de mass-media şi de multe organizaţii civice din România.

Pentru atitudinea obstrucţionistă cu privire la afirmarea adevărului istoric al românilor, făcând uz de calitatea de membru al Guvernului României pentru a impune, de fapt, dorinţele unor cercuri iredentiste cu care domnia sa, probabil, simpatizează, Asociaţia „Noi Românii” îi solicită demisia.

Totodată, dacă această demisie nu se produce în maxim 7 (şapte) zile, noi, ca reprezentanţi ai societăţii civile româneşti, cerem domnului prim-ministru Emil Boc demiterea acestuia la pachet cu viceprim-ministrul Bela Marko, care a afirmat recent că: „Nu se prăbuşeşte lumea dacă limba maghiară stă deasupra limbii române”. Prin similitudine cu afirmaţiile apreciatului Bela Marko, vă garantăm, stimate domnule prim-ministru Emil Boc şi stimate domnule preşedinte Traian Băsescu, că lumea nu se prăbuşeşte dacă aceste două personalităţi nu mai sunt în Guvernul României.

Pentru spălarea păcatelor lor, dacă domnii Boc şi Băsescu nu ne vor asculta, atunci cerem cu toată responsabilitatea şi fermitatea noastră, ca aceşti udemerişti să fie puşi la treabă şi să întreprindă, în tandem, toate demersurile necesare pentru:

– Obţinerea aprobărilor necesare pentru amplasarea la Gyula, pe terenul din apropierea Catedralei Eparhiale, aflat în proprietatea Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, a unei Troiţe de lemn, după modelul celor din Maramureş

– Obţinerea aprobărilor necesare pentru amplasarea la Gyula, pe acelasi teren, a statuii Mitropolitului Andrei Şaguna al Ardealului, alături de Sfânta Troiţă fiind simboluri importante pentru afirmarea identităţii naţionale româneşti şi a spiritualităţii ortodoxe,

până la sfârşitul semestrului I al anului 2011, deoarece autorităţile statului Ungaria şi partidul Jobikk se opun constant şi fără motive acceptabile.

Domnilor, aţi primit aceste funcţii pentru a face bine României! După cum se vede, nu faceţi altceva decât să o sabotaţi. Din acest motiv, solicităm, imperios, să demisionaţi, ori să fiţi demişi.

Director executiv, 25 mai 2011

Ioan Mugur Topolniţchi

Asociatia Civic Media s-a alaturat “neintarziat” acestui demers si a comunicat oficial:

“Asteptam reactia premierului si presedintelui Romaniei”

“Nu credem ca Hunor isi va da vreo demisie. Mai mult, ca sef al UDMR se bazeaza pe santajarea necontenita a PDL in complicitate cu PSD, al carui tartor, Ion Iliescu, este, de altfel, creatorul organizatiei etnice cu valente extremiste si anticonstitutionale. In schimb, insa, asteptam cu incredere reactia motului Emil Boc de “indepartare neintarziata” a ministrului culturii maghiare din Romania prin demitere irevocabila. Ca doar n-o fi gluga la cocenii UDMR!?

Totodata, solicitarea noastra se indreapta si catre seful statului, Traian Basescu, tinand cont de faptul ca presedintele UDMR, Kelemen Hunor, profitand de pozitia sa de ministru al Culturii starneste potentiale conflicte interetnice si adanceste clivajul existent in societate intre romani si unguri. Ne intemeiem aceasta cerere pe faptul ca Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei nationale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Conform rolului sau, Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. (Articolul 80 – Constituţia României).

Asteptam reactia premierului si presedintelui Romaniei.”

Conform informatilor Ziaristi Online, se preconizeaza alaturarea fireasca si a altor organizatii ale societatii civile romanesti.

Va asteptam mesajele pe aceasta tema la rubrica de comentarii sau la ziaristi@ziaristionline.ro

http://www.ziaristionline.ro/2011/05/26/asociatiile-noi-romanii-si-civic-media-ii-cer-presedintelui-traian-basescu-si-premierului-emil-boc-indepartarea-neintarziata-a-lui-kelemen-hunor-ministrul-culturii-maghiare-din-romania-prin-demi/

CULTURĂ ŞI POLITICĂ (III). SF. MOAŞTE ÎN MUZEU

Posted on by
Reply

La Schatz Museum în Viena, sau Muzeul Tezaurului se află trei săli prin care turiştii trec destul de neutri. Doar ortodocşii ruşi sau români se opresc cu atenţie să vadă ce nu există niciunde: cea mai mare colecţie de sfinte moaşte şi relicve din Europa Occidentală. Aparent văd piese care ar intra în categoria artă, adică sfeşnice, chivote miniaturale, pandantive, statuete din aur sau argint, eventual placate cu metale nobile decorate cu pietre preţioase sau semipreţioase. Decoraţia este ostentativă, uneori la limita bunului gust. Doar cei care citesc etichetele sau se uită cu atenţie văd că toate acestea adăpostesc fragmente mai mici sau mai mari din osemintele celor mai mari sfinţi creştini ai Bisericii Primare dar şi mai târzii, ai Bisericii Catolice.
Se remarcă moaştele sfinţilor apostoli încastrate fiecare în baza unei mici statuete reprezentându-l pe sfântul respectiv.
In afară de sfintele oseminte în muzeu se mai află şi o serie de relicve cum ar fi Icoana Mântuitorului trimisă regelui din Abgar, lemn din Sfânta Cruce, Sf. Lance, un spin din cununa Mântuitorului.
Prezenţa lor în muzeu pare o blasfemie. Dar dacă ne gândim că Reforma a fost îndreptată şi împotriva cultului sfinţilor, implicit ale sf. moaşte, situaţia este explicabilă şi face parte din acel ,,ceva,, care ne deosebeşte. Şi deosebirea este destul de mare, de moarte şi de viaţă. Pentru că, în timp ce ortodocşii consideră sf. moaşte ca aparţinând unui sfânt, adică unuia viu în Împărăţia Cerurilor şi le tratează cu un respect deosebit, aşa cum este şi firesc (respectul pentru un sfânt se transferă şi smeritelor lui oase care l-au purtat pe drumurile vieţii), în lumea protestantă nici nu se mai pune problema sfinţilor. Dar dacă nu se mai ridică această problemă, atunci nici despre sfinţenie nu se mai vorbeşte. Şi dacă se renunţă la tema sfinţeniei, atunci se renunţă de fapt la mântuire, pentru că doar un om mântuit devine sfânt.
Aşa că, în spatele osemintelor sfinte se ascunde o întreagă teologie, la care occidentul a renunţat.

SESIUNEA NAŢIONALĂ DE RAPOARTE ARHEOLOGICE

Posted on by
Reply

Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Muzeul Naţional Brukenthal organizează Sesiunea Naţională de Rapoarte Arheologice, Ediţia a – XLV-a la Sibiu în perioada 26-29 mai 2011.
Rapoartele arheologice vor fi susţinute pe secţiuni: Preistorie, Epoca Fierului, Epoca greco-romană, Civilizaţia medievală. Deasemenea, va fi organizată o masă rotundă la care vor fi discutate probleme ştiinţifice, organizatorice şi legislative din domeniul arheologiei.

Voi prezenta rezultele cercetărilor arheologice sistematice efectuate în 2010 în aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca,

APEL AL CLERICILOR ŞI CREŞTINILOR ORTODOCŞI DIN ROMÂNIA CĂTRE TOŢI EPISCOPII ORTODOCŞI DIN LUME ÎMPOTRIVA HIROTONIEI ÎN EPISCOP A ARHIM. IERONIM CREŢU, CATERISIT DE PATRIARHIA IERUSALIMULUI

Posted on by
Reply

APEL AL CLERICILOR ŞI CREŞTINILOR ORTODOCŞI DIN ROMÂNIA CĂTRE TOŢI EPISCOPII ORTODOCŞI DIN LUME ÎMPOTRIVA HIROTONIEI ÎN EPISCOP A ARHIM. IERONIM CREŢU, CATERISIT DE PATRIARHIA IERUSALIMULUI

Către toţi Întâistătătorii ortodocşi ai Bisericilor Ortodoxe Autocefale şi către toţi episcopii ortodocşi din lume ne ridicăm glasul cu nelinişte, cerându-le ajutorul pentru a împiedica hirotonia în episcop a Arhimandritului Ieronim Creţu, cleric caterisit de către Patriarhia Ierusalimului, pentru că sus-numitul a dat Sfânta Împărtăşanie catolicilor, copţilor, armenilor şi membrilor altor confesiuni, în insula Patmos, în anii 2007 şi 2009.

De menţionat că în anul 2008, după cazurile Corneanu şi Drincec, Sfântul Sinod a hotărât ex-comunicarea credincioşilor şi depunerea din treaptă a clericilor care se vor împărtăşi cu cei de alte confesiuni şi denominaţiuni creştine.

Preoţii şi credincioşii ortodocşi din România declară cu deosebită nelinişte: Nu vrem un astfel de nevrednic episcop, care ca arhimandrit a fost caterisit de Sinodul Patriarhiei Ierusalimului, dar pe care Sinodul Patriarhiei României l-a ales episcop.

Sunt voci care afirmă că Patriarhul României are de gând să săvârşească hirotonia arhimandritului Ieronim, sâmbătă, la sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi întocmai-cu-Apostolii Constantin şi Elena, hramul Catedralei Patriarhale din România.

Episcopi ortodocşi, ajutaţi-ne. Fiara ecumenismului urlă şi în România.

Urmăriţi filmuleţele video (Patmos, 2007/2009) de la Liturghiile la care a participat arhim. Ieronim Creţu, slujind, adică implicându-se liturgic, împărtăşindu-se şi împărtăşind şi eterodocşi.

Cu metanie, Vă sărutăm dreapta sfinţitoare,

Clerici şi creştini ortodocşi din România.

Notă: Abordat de cineva în această problemă, secretarul Sf. Sinod, PS Ciprian Câmpineanul, i-a luat apărarea părintelui Ieronim Creţu, afirmând că „nu a slujit şi nu s-a împărtăşit, ci doar a participat”. Probabil a vrut să spună că doar „a asistat” (lucru neadevărat, vezi VIDEO), pentru că substantivul „participare” este sinonim neologic pentru „împărtăşire”. Dar să lăsăm să vorbească înregistrările video.

Pentru video, accesaţi: http://acvila30.wordpress.com/2011/05/20/πάτμος-2007-και-2009-–-απαράδεκτη-κοινωνία-με/

Sursa: http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=21257

CRUCIADA IERIHONULUI. Simple gânduri

Posted on by
4

CRUCIADA IERIHONULUI

Şi acum, după 1000 de ani de la primele Cruciade pornite de creştini pentru eliberarea Sf. Locuri de sub dominaţia păgână, ghimpele stăpânirii politice străine împunge iar unitatea Ortodoxiei. Nu este de mirare că în timpul istoricelor cruciade a avut loc şi marea schismă din 1054.

Patriarhul Ierusalimului, aflat în statul Israel condus de o majoritate mozaică , a devenit brusc sensibil la un locaş ctitorit de români în urmă cu 20 de ani la Ierihon, adică în Palestina condusă de o majoritate arabă.
Asta după ce patriarhul ecumenic de Constantinopol aflat la Istanbul, adică în Turcia condusă de o majoritate musulmană, s-a gândit să convoace un Sinod panortodox la care să participe Bisericile cunoscute cam până în secolul IV. Despre firul roşu dintre sinodul panortodox şi scandalul Ierihonului găsiţi detalii aici.

Patriarhii ortodocşi aflaţi în ţări conduse de musulmani şi israeliţi suferă dintr-o dată de nostalgia vremurilor când Asia Mică şi Europa arătau altfel şi prestigiul lor era imens. Aţi înţeles? Dar prestigiul fără fapte este vorbă goală şi trufie deşartă. Dacă vor prestigiul şi demnităţile acordate de primele Sinoade Ecumenice atunci să revină la realităţile de atunci.
Istanbulul se numea Constatinopol şi era capitala celui mai mare imperiu creştin şi Locurile Sfinte se aflau sub stăpânirea creştinilor.

Dacă strămoşii lor nu au fost vrednici să păstreze acele ţări sub stăpânirea creştină, cine garantează că Biserica Ortodoxă universală ajunsă sub conducerea unui patriarh ecumenic nu va avea aceeaşi soartă. Părerea mea este că decât să buchisească vechile canoane nu în Sf. Duh ci în spiritul literei mai bine ar avea mai multă smerenie.
Pe vremurile visate de sanctităţile lor Europa centrală, răsăriteană şi Rusia nu erau creştine. Creştinarea acestora a fost un proces complex şi lung la care nu ştiu cât şi-au adus ei contribuţia. Sinodul panortodox în care vor să îşi reclame întâietatea este doar un seceriş unde nu au semănat.

Mintea mea de om păcătos mă face să cred că după ce patriarhul de Ierusalim a lăsat să se ridice un locaş ortodox în Palestina, a binecuvântat pelerinii cazaţi acolo şi care cheltuiau banii în Ierusalim, s-a gândit că bine ar fi să îl ia cu totul. Oricum dacă nu ar fi fost fraierii de români cu înnodatele lor relaţii frăţeşti cu ortodocşii arabi, s-ar fi ridicat cu greu un locaş în Palestina.

O problemă lumească se rezolvă tot prin măsuri lumeşti. O măsură simplă ar fi embargoul turistic asupra Sf. Locuri. Adică pelerinii din România să nu mai meargă la Sf. Locuri până la lămurirea problemei. Nici nu prea au de ce! Un pelerinaj nu te face sfânt. Iar Ierusalimul de acum este cel de acum 2000 de ani, adică acelaşi loc în care Hristos a fost răstignit, dus de la Ana la Caiafa şi dat în mâinile lui Pillat, adică stăpânirii politice. Mai bine stau la mine acasă unde Hristos este preaslăvit. Canonic, chiar aşa ar fi corect! Sau merg acolo unde s-a murit pentru Hristos, adică la Aiud, Gherla, Târgu-Ocna. Ce îmi trebuie mie, Ierusalim?
Ca să nu mai spun că un pelerinaj adevărat nu este turism cum se întâmplă acum. Pelerinajul autentic este o călătorie iniţiatică săvârşită pe jos, de-a lungul unei lungi perioade de timp, cu o rigoare ascetică, la o vârstă tânără. Plimbăreala de azi e turism în toată legea. De unde până când a ajuns ortodoxia agenţie de turism în Israel?

Chiar şi sinodul panortodox ar fi rezolvat rapid dacă Bisericile României, Bulgariei, Rusiei, Serbiei, Armeniei, Sf. Munte etc. ar refuza pelerinajele la Ierusalim. Fireşte că ar trebui pus şi un termen. Şi ca să nu fie o problemă de calendar ar fi bine să fie un termen fără echivoc. Adică până când Ierusalimul va fi sub stăpânirea creştinilor ortodocşi.

SIMPOZION INTERNAŢIONAL

Posted on by
Reply

În perioada 18-20 mai 2011, va avea loc la Galaţi, SIMPOZIONUL INTERNAŢIONAL ,,DIALOG INTERDISCISCIPLINAR ÎN CERCETAREA ACADEMICĂ,, Ed. a VII-a organizat de Universitatea ,,Dunărea de Jos,, Galaţi, Facultatea de Istorie, Filosofie, Teologie şi Arhiepiscopia ,,Dunării de Jos,, Galaţi.
Lucrările se desfăşoară pe următoarele secţiuni:
TEOLOGIE ORTODOXĂ,
ISTORIE,
FILOSOFIE,
SOCIOLOGIE,
EDUCAŢIE ŞI ARTĂ

La secţiunea ISTORIE voi prezenta tema ,,Cercetări pluridisciplinare în aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca,, unde sintetizez rezultatele cercetărilor de teren (ridicări topografice, ortofotoplan), datărilor arheomagnetice, cercetărilor carpologice, studiilor paleofaunistice, analizelor antropologice, adică toate studiile care au completat investigaţia arheologică.

POLITICĂ ŞI CULTURĂ (II). MAICA DOMNULUI DE L A NICULA

Posted on by
1

Dincolo de afinităţile de colecţionar, factorul politic este definitoriu în a promova anumite valori, personalităţi, stiluri şi caractere culturale. Un mic exemplu este promovarea până dincolo de saturaţie, în spaţiul cosmopolit şi eterogen al Vieniei, a pictorului vienez, dealtminteri excepţional în arta sa, Gustav Klimt. Tricouri, pixuri, căni, umbrele, postere, afişe, toată Viena e plină de Klimt. Ca să nu mai spun că în marile muzee predomină arta flamandă şi germană, înrudită cu spaţiul austriac.

La polul opus al interesului pentru valorile naţionale se află cu siguranţă politica românească. In Viena se află la cea mai mare catedrală din oraş, simbolul Vienei, la Stephansdom, o icoană făcătoare de minuni. Etichetele dar şi cărţile poştale cu reproduceri o prezintă ca fiind o icoană făcătoare de minuni din UNGARIA, de la Pecs. Cum am văzut-o însă mi-am dat seama că e Maica Domnului de la Nicula. Iconografia şi contextul religios dovedesc aceasta.
Cine cunoaşte puţin iconografia ortodoxă ştie cât de diferită este aceasta de iconografia catolică. Ungaria era o ţară catolică, or icoana cu pricina este ortodoxă, pictată în stil ţărănesc. Apoi, toată lumea ştie că în ortodoxie există doar câteva variante iconografice ale Maicii Domnului cu Pruncul, ori aceasta este o variantă în stil ţărănesc a Maicii Domnului Hodighitria.

Din păcate, se vorbeşte foarte puţin de faptul că după ce a lăcrimat timp de 22 de zile, icoana Maicii Domnului de la Nicula a fost luată de guvernatorul Transilvaniei şi se pare că a ajuns şi la Viena.
Prezenţa icoanei la Viena este menţionată în raportele austriece ale vremii iar expunerea ei la Domnul Sf. Ştefan a apărut printre altele şi în presa românească.

Despre ascunderea icoanei pentru un timp vorbeşte şi înflorita tradiţie românească. Nu intrăm în detalii. Cert este că la Viena se vede de la distanţa de 5 m dincolo de cele două cordoane de protecţie o icoană care aparţine culturii tradiţionale româneşti şi nu a avut nici o legătură cu Ungaria. În 1688, Transilvania trecuse de sub dominaţia otomană sub aceea austriacă, deci nici măcar politic nu avea nimic cu Ungaria. Şi chiar dacă ar fi fost Principat autonom în cadrul Ungariei, aşa cum a funcţionat într-o altă perioadă istorică, nici atunci nu avea de ce să apară Ungaria ca ţară de provenienţă. Locul de origine al unui artefact se precizează inclusiv cu situaţia lui actuală. Dacă o piesă provine din Constatinopol este prezentată ca provenind din Constantinopol, azi Istanbul, Turcia. Aceasta este practica internaţională. Prin urmare ne aflăm în faţa unei minciuni sfruntate.

Lăsând la o parte detaliile iconografice clare şi contextul istoric fără echivoc, am căutat să aflu dacă mai există altă icoană făcătoare de minuni la Pecs în Ungaria. Evident, că nu am găsit nimic. Dacă ar fi avut un astfel de artefact cu siguranţă propaganda maghiară ar fi umplut mapamondul cu el.

Chiar şi aşa se scrie în blogosfera valahă că icoana Maicii Domnului de la Nicula este greco- catolică. Altă minciună. Rapoartele austriece consemnează că icoana a început să plângă pe 12 februarie, adică exact cu 4 zile înainte ca în îndepărtata Vienă împăratul Leopold I să semneze diploma prin care se punea în faptă apariţia Bisericii greco-catolice, adică ruperea ortodoxiei. Şi icoana a continuat să plângă 22 de zile.

Poate că acesta a fost motivul real al minunii dar şi ,,evlaviei,, bruşte a autorităţilor care au cerut cercetarea icoanei la Viena. Nu ştiu dacă icoana s-a întors de la Viena în original sau în copie, însă cu siguranţă povestea cu ,,icoana făcătoare de minuni din Ungaria,, trebuie cercetată serios şi în cazul în care am dreptate, trebuie făcută îndreptarea cuvenită. Cu astfel de lucruri nu se admit erori atât de grosolane. Dacă şi pe un banal pachet de pufuleţi se consemnează ţara de fabricaţie, mi se pare strigător la cer, să laşi să treacă o aşa confuzie. Dar, aceasta este treaba ataşaţilor culturali la Viena.