POSTUL IERTĂRII

Dacă prin postul mâncării înţelegem să renunţăm temporar  la o mâncare considerată bună, fiecare după puterea şi voinţa noastră, prin postul iertării trebuie să renunţăm la principiile, valorile şi dorinţele noastre, pe care trebuie să recunoaştem, le considerăm întotdeauna perfecte.  Adică infinit mai greu decât postul mâncării! Pentru că e uşor să renunţi la o friptură de porc, dar e aproape imposibil să nu vezi că şeful are un comportament porcesc, că are mâini de greblă şi picioare de capră. Adică din ce unghi l-ai privi seamănă cu Bată-l Crucea! Dar, trebuie să iertăm şi să uităm (altă problemă!) pentru a nu deveni asemeni celor care ne-au greşit, ne-au furat sau umilit! Pentru a nu alimenta ura lui cu ura ta! Pentru a nu deveni asemenea lor!

In fine, a ierta pare însă mai uşor decât a-ţi cere iertare. La capitolul ăsta trebuie să te calci puţin în picioare. Şi cred că în primul rând ar trebui să ne cerem iertare celor din comunitatea creştină. Eu personal trebuie să îmi cer iertare Preasfinţitului Vinceţiu dar şi altor preoţi pe care uneori îi bârfesc, prea slobodă la gură fiind. Apoi creştinilor pe care îi judec prea repede. Apoi celor mai umili decât noi pe care nu i-am ajutat atunci când au avut nevoie de ajutor.  De pildă, unei femei care cerşea în Gara de nord, lângă o covrigărie şi pentru că doar primise un covrig, m-am zgârcit şi nu i-am dat şi eu încă unul, deşi îmi ceruse.

Dar, a cere iertare celor cărora le-am greşit este mult mai uşor decât a te ierta pe tine însuţi pentru deciziile proaste pe care le-ai luat, pentru lipsa de răbdare sau de empatie, pentru încrâncenarea pe care o punem în lucruri inutile. Dificultatea cea mai mare constă în a identifica greşelile pe care le-ai făcut, mai ales pe cele deghizate în fapte bune, în lucruri necesare. Şi cred că cel mai bun lucru este în a le verifica după roadele pe care le-au făcut între timp. De pildă, eu am făcut un mare bine unor oameni la începutul carierei lor. Acum mi-au devenit duşmani şi răul pe care îl fac în jurul lor e imens, au distrus o instituţie. De aceea, să mă ierte Dumnezeu că i-am ajutat!

Dacă şase săptămâni am ţinut postul de mâncare, măcar o săptămână să ţinem postul iertării! Nu e simplu, dar e necesar!