nota mea. Nu imi functioneaza link-ul asa ca redau mai jos o postare de pe blogul Ilincai Damian. Si acum ca scurta mea vizita in oras s-a incheiat, va las in compania ei. Ma intorc acolo unde nu se intimpla nimic.

http://damianilinca.blogspot.com/2009/09/httpwww2.htmlCand am vazut adresa am fost destul de sceptica. Restaurarea si mass-media mereu au avut neintelegeri. Oricum, de curiozitate intru. Si citesc. Si ma sperii. Aveam toate drepturile sa fiu ingrijorata si sceptica.

(Rasarit de soare in Baragan, foto:Emilia Corbu)
A venit timpul sa plec si pe teren. La anul, cand sper sa public prima parte a monografiei ,,Vladeni-Popina Blagodeasca-O asezare de acum o mie de ani,, vom fi mai bogati cu istoria unei asezari din campia Baraganului din evul mediu-timpuriu. O asezare despre care izvoarele scrise nu mentioneaza nimic dar pamantul a pastrat tot ce a mai ramas din locuinte, anexe gaspodaresti, gropi de bucate, cuptoare menajere in aer liber.
Tot in aceasta perioada va trebui sa particip la Conferinta Nationala de Comunicari Stiintifice dedicata arheologiei medievale bulgare (Pliska, Bulgaria- 2-3 octombrie) si Conferinta Nationala ,,Pontica,,( Constanta,7-8 octombrie).
Pana atunci pe teren, fara televizor, internet si presa va fi… VIATA!!!

O toamna frumoasa!

POVESTE DESPRE VLAHI

,,Neamul vlahilor este cu totul necredincios şi spurcat,
neavând credinţa dreaptă nici faţă de Dumnezeu,
nici faţă de împărat, nici faţă de rudă sau de prieten,
ci umblă pe toţi să-i înşele şi minte straşnic şi fură mult” .

Grele şi nedrepte vorbe a aruncat Kekaumenos în vântul istoriei acum o mie de ani. Nu ne propunem să facem aici apologia vlahilor şi a bunelor lor maniere deşi o discuţie totuşi ar merita deschisă ci mai degrabă dorim să vedem cum a ajuns un feudal bizantin din Elada să scrie la sf. secolului XI despre vlahi şi mai ales să aflăm cine erau aceştia.
Nu este cazul să povestim cine a fost Kekaumenos. Au făcut-o alţii înaintea noastră. Poate nu credeţi dar şi acum o mie de ani existau oameni, la fel ca unii occidentali de azi, care apreciau popoarele în funcţie de experienţele lor personale. Şi Kekaumenos avea un cuscru….

Niculiţă Delphinas – un protospătar nehotărât
Niculiţă din Larrisa nu avea o dregătorie importantă dar era un om bogat, stapân pe un domeniu mare, cu multe slugi şi oameni care la o adică formau chiar o mică armată. Pe atunci, în Elada, trăiau mulţi vlahi nemulţumiţi de măsurile de creştere a impozitelor aplicate de împăratul Constantin al X Ducas ( 1059-1067). Şi vlahii se pregăteau de răscoală. Aşa că Niculiţă s-a dus la Constantinopol şi i-a şoptit suveranului: ,,Bunule stăpân, o răscoală o să aibă loc în Elada şi, dacă porunceşti, îţi voi înfăţişa cum are să pornească,, . Deşi ne-am fi aşteptat ca bunul împărat să fie interesat de informaţie, totuşi ,,Acela i-a poruncit să tacă”. Şi deşi a mai pierdut o lună prin Oraş, Niculiţă nu a mai reuşit să intre la împărat. Intors acasă a trimis o scrisoare la care nu i s-a răspuns. Văzând dezinteresul împăratului a stat şi a chibzuit bine. Răscoala oricum va izbucni şi vlahii îi vor spulbera agoniseala, ba chiar vor avea de suferit şi fraţii lui. Să se opună răscoalei nu era sigur de sprijinul împăratului. Aşa că Niculiţă a luat o hotărâre mare: să se pună în fruntea răscoalei pentru a o controla.
A luat legătura cu căpeteniile vlahilor şi au început nişte negocieri în stil bizantin. Adică Niculiţă i-a îndemnat la pace arătându-le pericolele unei răscoale în acel moment, vlahii s-au lamentat că sunt dările prea mari. S-au aşezat cu toţii la masă şi după prânz , Niculiţă se afla deja în fruntea vlahilor, care aveau şi ei socoteala lor. Dacă se răscoală, Niculiţă se va opune, dacă îl omoară, nu folosesc nimic. A început răscoala, au cucerit două cetăţi, au început negocierile cu împăratul care de la bun început a zis că e de acord cu toate cererile lor. Drept zălog le-a trimis jurământul lui şi o icoană. Deşi vlahii au cerut să continue răscoala, Niculiţă s-a opus şi luând cu sine pe căpeteniile vlahilor şi larissenilor, adică pe Slovata Carmalakes şi pe Teodor Scribon Petastos, a plecat la Constantinopol pentru a încheia negocierile. Au pierdut patru luni pe acolo, timp în care s-au plimbat prin oraş ca nişte învingători, după care au fost arestaţi şi Niculiţă a fost exilat în provincia Armenikon, în închisoarea ,,de marmoră,,. De acolo începe să scrie cuscrului Kekaumenos şi de aici începe povestea pe care fiul acestui cuscru , o aşterne pe hârtie spre ştiinţă neamului său.

Ce faci când ai un răzvrătit în familie? Cauţi un ţap ispăşitor
In realitate Kekaumenos, un nobil bizantin de veche spiţă, prudent şi conştient că toată siguranţa lor stă într-o relaţie bună cu împăratul, a realizat că ,, aventura,, lui Niculiţă, aruncă o pată asupra întregii familii. Aşa că, a scris o poveste credibilă asupra intenţiilor onorabile ale acestuia. In realitate Niculiţă nu a fost nici primul şi nici ultimul dregător care s-a aliat cu răsculaţii. Zece ani mai târziu vestarhul Nestor se afla în fruntea răscoalei oraşelor paristriene . Prin urmare această formulă de a controla o răscoală şi în acelaşi timp de a păstra relaţiile bune cu împăratul, era o strategie a nobilimii provinciale de a trece prin evenimente cu minimum de pierderi.
Şi nobilul transformat peste noapte în cronicar aruncă întreaga vină asupra vlahilor acuzându-i de cele arătate mai sus. Sunt trei capete de acuzare: necredinţă faţă de împărat, necredinţă faţă de Dumnezeu şi vicii de caracter ( înşelătoria, minciuna şi hoţia).

In tot răul este şi un bine

Pentru ca vorbele lui să nu pară goale a încercat să le argumenteze şi ca orice intelectual care se respectă plonjează în istorie. Ca să arate că vlahii sunt necredincioşi împăratului ce argument credeţi că aduce? Nici mai mult, nici mai puţin, decât originea lor. Ne-am fi aşteptat la o origine tracică. Greşiţi! Kekaumenos afirmă sus şi tare că vlahii se trag din dacii conduşi de Decebal şi răzleţiţi de cucerirea romană în toate părţile:
,,Loviţi cu război de împăratul Traian şi înfrânţi deplin, au fost supuşi de acesta, iar regele lor numit Decebal, a fost ucis şi capul i-a fost înfipt într-o suliţă în mijlocul oraşului romeilor. Căci aceştia sunt aşa numiţii daci zişi şi besi ,,.
Prin urmare vlahii din Balcani se trag tot de la nordul Dunării. Cu alte cuvinte toţi vlahii şi cei de la nordul cât şi de la sudul Dunării, au aceeaşi origine daco-romană. Faptul că la aproape o mie de ani de la epopeea lui Decebal, vlahii îl păstrau în memoria colectivă este un fapt extraordinar. De unde ştia acest bizantin amănunte atât de precise despre istoria vlahilor? Probabil de la bunicul său, Niculiţă cel Bătrân, care a fost numit de împărat conducător peste vlahii din Elada. Acest argument pe care Kekaumenos îl aduce în favoarea necredinţei vlahilor faţă de împărat, mai arate încă un lucru. Că vlahii, fără şcoli sau structuri politice, reuşiseră să îşi transmită timp de o mie de ani istoria.
Originea comună a vlahilor de pe ambele maluri ale Dunării este menţionată şi de un cronicar din sec. XV, Laonic Chalcocondil care spune:
,,cum şi neamul care locuieşte din Dacia până în Pind şi care se întinde în Tesalia. Vlahi se numesc şi unii şi ceilalţi. Şi n-aş putea să explic şi să spun care din aceştia la care au venit,, . Aşadar Kekaumenos ne face un serviciu imens spunându-ne că vlahii de la sudul Dunării se trag tot de la Nordul Dunării, din Dacia.
In realitate însă, vlahii şi-au arătat de mai multe ori credinţa faţă de statul roman atât prin faptul că se înrolau în armata bizantină cât şi prin participarea directă la diverse bătălii. Atunci când latinii au cucerit Constantinopolul în timpul cruciadei a IV din 1204, cel care a apărat imperiul, atât cât a putut, a fost vlahul Ioniţă Caloian, conducătorul vlahilor şi bulgarilor. Aliat cu cumanii, şi împrumutând felul de luptă al turcilor, i-au bătut pe franci şi l-au omorât pe ,,vestitul împărat Baldouin,, . Spune cronica franceză:
,, Şi când a auzit şi a aflat şi a fost informat de faptul că francii au pus stăpânire pe Oraş şi că au încoronat şi împărat, au luat cetăţile, au împărţit ţinuturile întregii Romanii, atunci el a trimis îndată, grabnic, soli în Cumania, după ajutor. Au venit 10000 de oameni, toţi cumani aleşi împreună cu turcomani aleşi, au venit cu toţii călare….A adunat şi poporul din toată ţara stăpânită de el, a adunat oaste mare şi vitează şi a început o luptă crâncenă împotriva francilor,, .
Credinţa faţă de un Imperiu decăzut, împotriva căruia de multe ori se răsculaseră, nu se poate explica decât prin apartenenţa culturală. Vlahii participaseră prin romanitatea lor la cultura bizantină, erau integraţi acesteia şi vedeau în Imperiu o Romania, o continuare legitimă a Imperiului Romanilor.
Ioniţă Caloian este cel care a adus-o cu mare alai pe Sf. Parachiva (aflată acum la Iaşi), de la Epivat la Târnovo unde se afla capitala Ţaratului vlaho-bulgar, unde Sfânta a stat 160 de ani, pentru că orice s-ar spune vlahii erau credincioşi.

Şi alţii spun despre credinţa vlahilor

Tradiţia spune despre biserica Vlaherne, în care se încoronau împăraţii, că fost ridicată de o comunitate de vlahi veniţi de la nordul Dunării.
Primele ştiri despre vlahi le aflăm dintr-un document din secolul VIII, păstrat la Mănăstirea Kutlumus din muntele Athos.
In secolul XI un decret al împăratului Alexios I Comnenul îi alunga pe vlahi din Muntele Athos pe motiv că stricau rânduiala din sfintele mănăstiri. Dacă însă cercetezi cauzele tulburărilor provocate de ei afli de fapt că datorită relaţiilor bune pe care le aveau cu monahii au fost goniţi din Athos şi unii călugări chiar i-au urmat ,,căci părinţii de la Athos nu mai puteau uita binefacerile vlahilor : bucuriile şi întâlnirile, laptele, brânzeturile şi lâna, ospeţele, schimburile de servicii şi afacerile cu ei, adică între vlahi şi monahi, apoi beţiile diavoleşti care au apărut până la urmă. Intrase diavolul în inimile vlahilor deoarece aveau cu dânşii şi femeile lor, îmbrăcate în straie bărbăteşti ca păstorii; păşteau turmele, slujeau mănăstirilor…făceau şi pâine în paraclisele mănăstirilor şi erau, să zic aşa, iobagii şi slujitorii îndrăgiţi ai monahilor,, . Cea mai gravă acuzaţie a fost însă aceea că ,, Vlahii au ca păstori femeile lor.. or era cunoscută restricţia impusă femeilor de a nu intra în Sf. Munte. Aşa că cele 300 de familii de vlahi au fost gonite din Athos. Dar mai spune documentul că ,, numărul vlahilor a putut fi cunoscut, dar al monahilor era cu neputinţă de aflat şi de spus, căci părea o mulţime fără sfârşit ,,. Cum 300 de familii nu puteau hrăni o mulţime fără sfârşit, vedem şi motivul neînţelegerilor dintre monahi. Interesant este că documentul descrie o relaţie frăţească între monahi şi mireni, relaţie pe care o reîntâlnim în tot evul mediu românesc şi chiar şi astăzi.
Această situaţie avea o baza oarecum legală deoarece din alt document, un decret al împăratului Alexios I Comnenul ( 1081-1118) aflăm că Marea Lavră avea vlahi dependenţi de mănăstire, dar care erau liberi în deplasările lor , care nu plăteau dări statului ci plăteau mănăstirii pentru plata anuală a păşunatului .
In secolul XI vlahii aveau o episcopie separată, ceea ce denotă numărul mare şi importanţa lor .

Şi lumea bizantină avea multă diplomaţie…

Cât despre viciile de caracter ale vlahilor, Kekaumenos evită câteva amănunte, Chiar în povestea spusă de el, Niculiţă a fost cel care i-a trădat pe vlahi prin faptul că le-a oprit răscoala chiar în momentul de glorie, fără a se profita în nici un fel de izbânzi.
Şi apoi chiar atitudinea împăratului care le promisese satisfacerea revendicărilor şi chiar le trimisese o icoană, ca apoi să se dezică de tot. Niculiţă a trădat, împăratul a minţit, Kekaumenos calomniază. Asta era societatea bizantină, aşa ajunsese Imperiul Romanilor. Asemenea oameni o reprezentau. Nu ştim cât de mincinoşi şi hoţi erau vlahii, dar într-o societate unde chiar împăratul minte, te aştepţi la orice. Căpeteniile răscoalei au fost lăsate patru luni în libertate tocmai pentru ca participanţii la răscoală să se împrăştie şi nu ca să îi vadă lumea ca învingători, cum credeau ei. Să mai spunem cât de perfide erau unele acţiuni ale bizantinilor faţă de popoarele ,,barbare”. Nu este locul aici. Dar trebuie să spunem că Kekaumenos îşi îndemna urmaşii să aibă faţă de vlahi următoarea atitudine ,, prefă-te şi tu că le eşti prieten,,. Ori când un părinte îşi îndeamnă copii la o atitudine duplicitară faţă de alţii, îl îndeamnă la minciună de fapt, ascunsă sub masca diplomaţiei.Şi lumea bizantină avea multă diplomaţie.
Dar nici o absolvire din principiu nu se poate face pentru că noi nu avem scrisă încă, o istorie a mentalităţii româneşti. Nu este exclus ca vlahii, în anumite situaţii, şi nu toţi, să fi minţit sau să fi furat. Nu ştim. Insă cu toţii ştim că în timpul comunismului românii au şi minţit, au şi furat. Dar aceste păcate au fost, oarecum, explicate prin sistemul care te obliga uneori la asemenea lucruri. Şi probabil şi celelalte popoare ex-comuniste au procedat la fel. Noi credem că minciuna şi hoţia unui popor este altceva decât minciuna şi hoţia unui individ, deşi ambele au la bază acelaşi impuls: supravieţuirea. Asemenea fapte nu pot fi scuzabile dar pot fi explicate. Prin urmare bănuim anumite deficienţe ale sistemului bizantin, dealtfel destul de funcţional, care să-i fi împiedicat pe vlahi să îşi dezvolte economia lor tradiţională bazată pe tranhumanţă, însă destul de organizată. Astfel atunci când vlahii se răsculau în Elada, nevestele lor erau plecate cu turmele în Munţii Balcani, departe de o eventuală represiune împotriva familiilor răsculaţilor.

In loc de concluzii

Multe s-ar mai putea spune despre vlahi, dar ne rezumăm doar la a sublinia faptul că în secolul XI documentele îi menţionează pe vlahii de la sudul Dunării ca pe un popor deja format, cu o istorie şi obiceiuri pe care le păstrează de secole în cadrul unui imperiu multi-etnic. Un popor ortodox bine integrat culturii bizantine.
Este interesant faptul că larissenii, ceilalţi participanţi la răscoală, nu sunt nominalizaţi etnic. Să fi fost greci? Nu ştim. Dar această distincţie denotă faptul că vlahii se considerau diferiţi de ceilalţi şi erau priviţi ca tare, iar comportamentul lor dovedeşte o conştiinţă etnică.
Trebuie să mai menţionăm că aproape nici un popor trăitor în imperiul sau în afara lui nu a scăpat de limba veninoasă a cronicarilor bizantini , dar aceste aprecieri trebuie analizate mereu în context.

Abrevieri
FHDR = Fontes Historiae Daco-Romanae

Cativa colegi de la Muzeul National de Istorie si Arheologie Constanta au initiat o petitie (o vedeti in linkul de mai jos) referitoare la problemele lor curente: arheologia preventiva si de salvare. Nu stiu exact care este situatia acolo.
O parte din problemele semnalate (echipament de protectie, numarul mic de oameni in teren) nu sunt chiar atat de grave pe cat mi se pare a fi preluarea cercetarilor de salvare de catre firme particulare, in conditiile in care legislatia actuala obliga muzeele sa se autofinanteze si din sapaturi de salvare, mai ales. In rest, pentru firmele particulare de arheologie, toata stima. E loc pentru toata lumea, atata timp cat nu exista conflict de interese.

http://www.petitieonline.ro/petitie/pe_centura_arheologiei_-p62744048.html

Comunicat de presă

Vă informăm că în urma apelului Părintelui Arhimandrit Iustin Pîrvu de la Mănăstirea Petru Vodă – Neamţ din 14 Ianuarie a.c. s-a iniţiat o campanie de informare a opiniei publice româneşti despre pericolele multiple ale noilor măsuri legislative care introduc în România controlul electronic al populaţiei. OUG 184/2008, 207/2008, 55/2009, Legea 298/2008 şi adoptarea ilegală a directivei UE 126/2006 de către M.A.I., prin introducerea supravegherii electronice generale şi crearea cadrului legislativ pentru încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului, încalcă flagrant mai multe articole din Constituţia României, mai multe norme de drept intern şi internaţional, şi nu în ultimul rînd aduc atingere conştiinţei religioase a poporului român, creştin de 2000 de ani.

Începînd cu luna Ianuarie, s-a iniţiat o serie de conferinţe în majoritatea oraşelor mari ale ţării, s-au publicat o serie de articole în mai multe publicaţii româneşti şi internaţionale, s-a tipărit cartea “Dictatura biometrică” (ce cuprinde abordarea problematicii controlului electronic din punct de vedere juridic, civic, medical, electronic şi religios), s-au realizat mai multe emisiuni de televiziune şi radio.

La votul pe care elveţienii l-au exprimat prin referendum în ziua de 17 Mai 2009 cu privire la introducerea în Elveţia a paşapoartelor electronice reprezentantul nostru a fost prezent în cantoanele Zürich şi San Galen şi a luat legătură cu liderii mişcării anti-cip din Elveţia (populaţia a spus DA cu doar 50,14%, la o diferenţă de 5000 de voturi faţă de cei ce au spus NU; pentru prima dată în istoria de 800 de ani a democraţiei elveţiene se propune revotarea unei legi).

Reprezentanţii mănăstirii şi ai mai multor organizaţii civice non-guvernamentale au fost prezenţi atît la dezbaterile, cît şi la votul din cele două camere ale Parlamentului asupra măsurilor legislative menţionate mai sus. În faţa indolenţei şi insensibilităţii mediilor politice româneşti la nevoia de libertate şi de adevăr a cetăţeanului de rînd, s-a iniţiat strîngerea de semnături de la populaţie, propunîndu-se organizarea unui referendum pentru abrogarea acestor măsuri legislative.

Cele aproape 1.000.000 de semnături strînse au fost puse ieri, 17 Septembrie, la dispoziţia Preşedintelui Traian Băsescu, prin întîmpinarea oficială făcută de mănăstire, înregistrată sub numărul 18.720 la Registratura Generală a Administraţiei Prezidenţiale, întîmpinare prin care se cere instituţiei prezidenţiale organizarea unui Referendum naţional în problema actelor şi a supravegherii electronice, instituţia prezidenţială fiind singura în măsură să îl organizeze.

Dacă avem în vedere că întregul sistem de putere politic care conduce azi România s-a instalat prin votul a mai puţin de trei milioane de votanţi, credem că este relevant faptul că la Apelul unui singur părinte duhovnicesc s-au asociat prin semnătură olografă aproape un milion de Români, în doar şase luni de strângere de semnături la Mănăstirea Petru Vodă.

Nu credem că voinţa atâtor oameni poate fi ignorată de vreun om politic, cu atât mai puţin de Preşedintele României, al tuturor Românilor.

Întrucât nouă ne lipsesc mijloacele materiale şi legale pentru a întreba TOŢI cetăţenii României, facem apel la Preşedintele Traian Băsescu să întrebe întreaga naţiune dacă vrea sau nu acte şi supraveghere electronică.

Riscurile utilizării noilor tipuri de acte au fost documentate de numeroase foruri ştiinţifice, iar aspectele etice ale utilizării extinse a supravegherii electronice plaseaza deja această dezbatere într-o zonă ce priveşte reevaluarea bazelor democratice ale statului.

Nu credem că România se află în acest moment în punctul în care să suporte o astfel de dezbatere, iar amintirea vechiului sistem comunist, susţinut prin aparatul de supraveghere şi control al Securităţii, este încă suficient de vie încât să ne determine să fim cel puţin suspicioşi, mai ales că cei care ar urma să implementeze sistemele de supraveghere şi control total al populaţiei sunt, cu toţii, fie foşti membri, fie apropiaţi ai Aparatului menţionat.

Dumnezeu să îl lumineze pe Preşedintele nostru!

vezi şi http://pentrulibertate.ro/ şi http://atitudini.com/

Blog Roncea

Thursday, September 17, 2009
PARINTELE JUSTIN PARVU, Staretul Manastirii Petru Voda, i-a solicitat Presedintelui Romaniei, Traian Basescu, REFERENDUMUL PRIVIND ACTELE BIOMETRICE
Arhiepiscopia Iaşilor
MĂNĂSTIREA SFINŢII ARHANGHELI
Sat Petru Vodă, com. Poiana Teiului, 617346
Tel: +40233.257.003
@: manastirea@petruvoda.com
Nr. 97/ 2009 Septembrie 16

Domnule Preşedinte,

În numele Sfintei Predanii a Bisericii noastre Ortodoxe şi în numele suferinţei neamului din ultimele zeci de ani, am încercat să ducem mai departe tezaurul de sfinţenie şi de bunăstare al acestui popor greu încercat. În întreaga noastră viaţă şi mai ales în ultimii douăzeci de ani, de cînd am ctitorit Mănăstirea Petru Vodă, am dus o luptă continuă pentru trezirea şi conştientizarea poporului faţă de valorile milenare ale sfintei credinţe şi ale neamului nostru.

De aceea, socotim că promulgarea unor acte normative precum OUG 184/2008, OUG 207/2008, OUG 55/2009, Legea 298/2008 şi adoptarea ilegală a Directivei 126/2006 a UE de către M.A.I., care, toate, promovează implementarea cipurilor electronice în actele de identitate româneşti, pe lîngă încălcarea flagrantă a unor articole din Constituţia României şi a unor norme de drept intern şi internaţional, aduce atingere conştiinţei religioase a neamului nostru. Legătura dintre această tehnologie şi cîteva semne apocaliptice, ca şi renunţarea la libertăţile cucerite cu sînge în Decembrie 1989, nu se poate face în România decît prin adoptarea legilor mai sus menţionate, depărtîndu-ne, prin impunere de sus, oficială, de împlinirea misiunii noastre în istoria de 2000 de ani de creştinism a acestui popor.

Aşteptăm de la domnia voastră o rezolvare favorabilă, pe cît se poate, a dorinţei noastre de abrogare a tuturor acestor măsuri legislative mai sus menţionate. Domnia voastră sunteţi reprezentantul acestei naţiuni şi direct şi indirect: Direct pentru că sunteţi ales de naţiune ca reprezentant în lupta cu greutăţile şi nevoile momentului istoric prin care trecem, şi indirect, pentru că este la mijloc conştiinţa morală a domniei voastre faţă de poporul care vă iubeşte. Creştinii noştri au sugerat încă de la început organizarea unui Referendum pe tema actelor şi supravegherii electronice ca posibilă soluţie pentru abrogarea acestor legi. Vă stau înainte implicarea directă şi personală sau alegerea responsabilităţii populare pentru împlinirea setei de libertate şi adevăr a neamului nostru.

Socotim că acum este momentul prielnic să prezentaţi un răspuns celor aproape un milion de Români care au semnat împotriva actelor şi supravegherii electronice, alături de mănăstirea noastră, de foarte multe mănăstiri şi parohii ortodoxe din ţară şi din străinătate, şi de multe organizaţii ale societăţii civile care ne-au susţinut şi ajutat, dar mai ales – ca o dovadă a interesului pe care îl avem faţă de dumneavoastră şi faţă de acest neam creştin ortodox.

Este un moment prielnic să vă deschideţi în mod oficial faţă de aşteptările poporului, şi să fiţi cît se poate de aproape de aspiraţiile noastre.

Socotim că este un moment prielnic şi pentru prezenţa dvs în viitor ca preşedinte ales al acestui popor, născut creştin-ortodox. Ceea ce facem astăzi nu ne reprezintă atît politic, cît mai ales istoric, fiecare gest pe care îl facem trebuind să fie pe linia începută de înaintaşi de a urca poporul român pe culmile unei biruinţe creştine. Domnia voastră sunteţi un urmaş al Sfîntului Voievod Constantin Brîncoveanu, şi al marilor voievozi Matei Basarab şi Mihai Viteazul, care şi-au scris cu litere de aur numele în istoria neamului nostru. Acesta este momentul în care domnia voastră vă puteţi arăta cît mai aproape de duhul şi cît mai în asentimentul poporului şi în special al bătrînei noastre Ortodoxii din Europa de Răsărit. Domnia voastră reprezentaţi Ţara şi Neamul într-un moment istoric deosebit, şi vă cerem să fiţi alături de milioanele de români care ne sunt alături, dar mai ales de acel milion de creştini care s-au informat şi au semnat alături de noi împotriva actelor electronice. Vă cerem să fiţi alături de noi mai degrabă decît alături de interesele politice globalizante şi nivelatoare. Ca neam creştin ortodox, cerem să fim respectaţi cu credinţa şi tradiţiile noastre milenare, de la care nu se cuvine să ne abatem cîtuşi de puţin, avîndu-i pildă pe înaintaşii mai sus pomeniţi.

Soluţia cerută de creştini, Referendumul asupra actelor şi supravegherii electronice, s-ar putea organiza în acelaşi timp cu alegerile prezidenţiale, economisind timp şi bani pentru organizarea sa şi pentru informare, candidaţii la cea mai înaltă funcţie în stat trebuind să se implice activ în dezbaterea acestui subiect atît de fierbinte la nivelul întregului popor. Credinţa noastră este că răspunzînd favorabil dorinţelor noastre şi ale celor un milion de români care au semnat alături de noi şi ale căror semnături în original vi le punem la dispoziţie, vă veţi bucura şi de binecuvîntarea lui Dumnezeu, şi de preţuirea şi sprijinul întregului nostru popor iubitor de libertate şi de adevăr.

Cu preţuire,
Stareţ al Mănăstirii Sf Arhangeli – Petru Vodă,
Arhimandrit Iustin Pîrvu

Din partea
Fundaţiei Pentru România,
Fondator Victor Roncea

Preluare de la: http://petruvoda.ro/index-1a.html – Intimpinare catre Presedintele Traian Basescu asupra Referendumului privitor la actele si supravegherea electronica.

Descarca aici Cuvantul Parintelui din 2009 Septembrie 16
Posted by Victor Roncea at 2:02 PM
Labels: Parintele Justin Parvu, Presedintele Romaniei Traian Basescu, Referendum Anti-Cip
0 comments:

Simplitate
de Andrei Ciurunga

Intr-o zi se va vorbi de noi
la fel de simplu ca despre stejari.
Oamenii vor fi spălaţi de noroi,
iar copiii de-acum, oameni mari.

Nimeni nu va plânge pe gropile noastre,

cum nu plânge iarba mieilor din lunci

sau infinitul zărilor albastre,

că prea vom fi ai tuturor atunci.

Intr-o zi se va vorbi de noi
la fel de simplu ca despre izvoare
şi oamenii, cu pumnii amândoi,
vor bea, din apa care-a fost, răcoare.

Parintele Arsenie Boca impreuna cu familia parintelui Dumnitru Staniloae

CĂRAREA ÎMPĂRĂŢIEI de Arsenie Boca (Deva, 2006)

Mulţi dintre noi uităm că cel care poate fi numit, fără echivoc, părintele Filocaliei româneşti este Arsenie Boca. El a adus şi tradus primele manuscrise ale Filocaliei în româneşte, colaborând apoi cu părintele Dumitru Stăniloae. Tot el s-a îngrijit ca Filocalia apărută prin 1940 să ajungă şi la tinerii legionari deţinuţi în lagărul de la Galda.
Dar opera de căpătâi a părintelui Arsenie Boca, marcată de o inedită originalitate (dacă se poate vorbi de aşa ceva) se conturează în cărţile şi pictura sfinţiei-sale.
,,Cărarea Impărăţiei,, este, în opinia mea, o carte de apologetică (deşi unora pare de exegeza Vechiului Testament) scrisă în plină eră comunistă, direct în prigoana ce-l îndepărtase din altar, de mâna unui om care reuşeste să treacă dincolo de existenţa sa cotidiană şi aparent vorbind de lucruri vechi să actualizeze mesajul creştin. Sunt atinse ateismul, necredinţa, consecinţele neascultării de Dumnezeu. Ştiinţa este aşezată la locul ei şi rezultatele sale firave comparativ cu ştiinţa lui Dumnezeu, sunt interpretate din perspectiva biblică, aşa cum vedem în capitolul ,,Ereditate şi spirit,,.
,,Cărarea Impărăţiei,, este, în acelaşi timp, o carte profetică. Tâlcuind din învăţămintele regilor, profeţi dar şi din psalmi, Arsenie Boca reuşeşte să arate că orice răzvrătire împotriva lui Dumnezeu (a se vedea prigoana comunistă) va fi pedepsită aspru. Vedem cum fapte petrecute acum câteva mii de ani pot vorbi celor de azi.
Dincolo de toate, un stil inconfundabil, direct, viu.
Inchei cu un citat simplu referitor la viaţă şi moarte, definitoriu poate pentru simplitatea şi profunzimea gândirii părintelui:

,, Trupul trăieşte dacă e locuit de suflet; iar sufletul trăieşte dacă e locuit de Dumnezeu. Aşadar, sunt oamenii care au într-înşii suflete vii şi sunt oameni care au suflete moarte . Moartea trupului este despărţirea sa de suflet; iar moartea sufletului e despărţirea lui de Dumnezeu,,. (Cărarea Impărăţiei, Deva, 2006, p. 314.)

Pe Dunare(foto:Emilia Corbu)

Dunărea istorică- obiectiv prioritar în cadrul cercetării rezervaţiilor
arheologice de la Dunărea Inferioară (fragment)

Emilia Corbu

Articolul îşi propune să analizeze următorul paradox. Deşi fluviul Dunărea oferă cele mai variate resurse de hrană, totuşi numărul siturilor localizate pe malul stâng este foarte mic. Astfel că, pe o lungime de 940,9 km de-a lungul a zece judeţe, se află 265 de situri dintr-un total de 1802 situri arheologice , adică doar 14,7%. O altă discordanţă este aceea că, cele 265 de situri din diverse epoci istorice sunt grupate în jurul a doar 42 de localităţi actuale, ceea ce ne indică o locuire concentrată în anumite areale. Se observă, deasemenea că, distribuţia locuirii este inegală. Un număr de 195 de situri din cele 265 se află localizate în doar trei judeţe: Tulcea, Constanţa, Mehedinţi. Prin urmare doar 70 de situri se înşiruie de-a lungul a şapte judeţe (fig.1).
Această situaţie poate fi explicată prin aceea că, Dunărea actuală nu respectă întocmai traseul Dunării istorice datorită cumulării, de-a lungul timpului, a trei categorii de factori:
1) Factorilor naturali. Prin structura ei Dunărea are o albie minoră şi o albie majoră, adică o regiune inundabilă, numită lunca sau balta. Aceasta îi permite o anumită dinamică ce implică uneori adevărate modificări de traseu (fig.2).
2) Fenomenul transgresiunilor marine produce o oarecare influenţă şi asupra Dunării. Astfel transgresiunea Razim din secolele VIII-X a dus la formarea cordoanelor litorale actuale. Aceasta înseamnă că locuirea de-a lungul litoralului era foarte redusă ceea ce coincide cu sursele istorice care nu menţionează ceva mai mult şi cu perieghezele arheologice.
3) Factorilor antropici. Modificările din anii comunismului care au constat în îndiguiri şi desecări efectuate în albia majoră a Dunării, au distrus albia majoră a Dunării cu efecte ireversibile şi nocive de-a lungul timpului. Desele inundaţii pe malul stâng al Dunării soldate cu dispariţia multor sate atestate documentar din evul mediu, sunt doar una dintre consecinţe. Studiile de acum 100 de ani ne indică o cu totul altă situaţie a Dunării.
I. Pentru analizarea primei categorii de factori, adică structura şi traseul Dunării, am apelat la descrierile şi analizele întocmite de Gr. Antipa şi alţi cercetători la începutul secolului XX , când pentru prima dată statul român îşi pusese problema unui program naţional de exploatare economică a regiunilor inundabile ale Dunării. La 22 februarie 1906, era promulgată legea de punere în valoare a terenurilor inundabile şi pentru prima oară la ferma de stat Spanţov se îndiguieşte o suprafaţă de 2000 ha teren băltos .
In 1910, Grigore Antipa publica volumul ,,Regiunea inundabilă a Dunării,, aducând pentru prima oară în atenţia specialiştilor specificul acestor regiuni precum şi cele mai bune metode de valorificare a lor. Să nu uităm ca la acea dată în Austria, Germania, Ungaria marile râuri precum şi regiuni inundabile ale Dunării fuseseră deja îndiguite iar experienţa acumulată de acestea, precum şi erorile săvârşite, serveau într-un fel şi specialiştilor români. La sfârşitul anului 1910 se înfiinţează şi Serviciul Special al Îmbunătăţirilor speciale care se va ocupa de lucrări de îndiguire nu doar pe Dunăre ci şi în lunca marilor râuri. Revenind la lucrarea de pionerat a lui Antipa reţinem descrierea regiunii inundabile a Dunării care nu este altceva decât, aşa cum am spus, albia majoră a acesteia. Considerăm că descrierile lui Antipa corespund în cea mai mare măsură cu Dunărea istorică de aceea ne permitem să insistăm asupra lor.
La începutul secolului XX, regiunea inundabilă ocupa o suprafaţă de 463615 ha în Dobrogea şi 429 187 ha în stânga Dunării . Se prezenta ca o fâşie a cărei lăţime varia între 5-6 km până la 12 km. Adâncimea acestei albii majore faţă de nivelul Mării Negre era foarte diferită astfel că erau regiuni în care balta avea o adâncime de -0,80 m (Galaţi –Gura Prutului) până la – 2 m (Măcin-Carcaliu, zona Marilor Lacuri) . Aceasta era despărţită de câmp printr-un mal înalt de 10-15 m. Lunca sau albia majoră era acoperită de apă cam de trei ori pe an în timpul creşterilor mari de primăvară care durau din martie până în aprilie şi uneori din februarie până în august; creşterile mici de toamnă şi zăporul. Aceste creşteri erau diferite de la an la an şi pe baza unei statistici pe ultimii 30 de ani Antipa constată că erau ani când în baltă se puteau obţine recolte agricole şi ani în care totul era acoperit de ape.
Regiunea inundabilă era împărţită la rândul ei în 15 regiuni care grupau una sau mai multe bălţi şi care erau diferite ca suprafaţă dar şi din punctul de vedere al cotei malului deasupra etiajului. Aceste regiuni erau: Bistreţ – Bechet, Bechet-Corabia, Corabia-Zimnicea, Zimnicea- Giurgiu, Giurgiu-Olteniţa, Olteniţa-Călăraşi I şi Olteniţa-Călăraşi II, Domeniul Brăilei I (cu bazinul Filipoiu şi Corotişca), Domeniul Brăilei II cu Dunărea Veche, Secţia IV, Secţia V, Galaţi- Gura Prutului,Somova, Marile Lacuri, Insula Sf. Gheorghe, Insula Chilia (fig.3).
Observăm însă că există o corelaţie între traseul Dunării istorice aşa cum era descris de Antipa şi situaţia siturilor arheologice. Aşa cum spuneau judeţul Mehedinţi se află printre cele trei judeţe cu numărul mare se situri. In judeţul Mehedinţi însă lunca era îngustă şi limitată la punctele Balta Verde, Gruia-Izvoarele, Gârla Mare, Salcia, Ostroavele Corbu şi Ostrovul Mare. Nu este o coincidenţă că aceste puncte corespund cu situri arheologice. In judeţul Dolj pe o lungime de 150 de km siturile sunt foarte rare (de pildă în Lista Monumentelor sunt publicate doar două), la o anumită distanţă de Dunăre şi nici unul pe linia Dunării. O explicaţie ar fi faptul că în judeţul Dolj lunca era îngustă între Cetatea şi Calafat, după care urmau nisipurile de la Ciuperceni, apoi urma o porţiune lată de 4 km şi chiar mai lată la Dessa şi Rastu. De la Bistreţ până la Gura Jiului, lunca se lăţea la peste 10 km acoperind o suprafaţă de 20000 ha cu bălţile Bistreţul, Cârna- Măceşul şi Nedeia. Cu alte cuvinte în regiunea respectivă siturile istorice aflate de-a lungul Dunării istorice se găsesc la peste 10 km de albia minoră a Dunării, apreciată de multe ori ca fiind Dunărea actuală.
O zonă imensă de baltă se găsea şi în dreptul judeţelor actuale Călăraşi, Ialomiţa şi Brăila. De la Gura Borcei până la Piua Petrei, Dunărea se despărţea în două braţe cuprinzând între ele Insula Borcea, o zonă inundabilă de 80125 ha, separate de un canal transversal numit Râul. De la Piua Petrei până la Brăila Dunărea se despărţea iar în două braţe, care cuprindeau între ele Insula Mare a Brăilei, o suprafaţă de 87642 ha. Şi în cazul acestor judeţe numărul siturilor aflate de-a lungul Dunării actuale este foarte mic, deoarece regiunile inundabile aveau o lăţime de câţiva kilometri pe malul stâng. De-a lungul timpului bălţile din aceste regiuni au fost şi mai extinse. Din harta lui Reilly din 1789 reiese că, în Balta Ialomiţei existau mai multe braţe ale Dunării, decât la începutul secolului XX (fig.4).