ZERO VOTURI, DOMNULE PAVEL!

Ca orice om cinstit din judeţ, acum înainte de alegeri, mi-am făcut socoteala Binelui şi a prosperităţii pe care preşedintele Consiliului Judeţean mi le-a asigurat. E firesc  să fac această socoteală. Când ne doare capul ne ducem la medic, când călcăm în gropi ne adresăm primarului şi când ne arde la portofel ne adresăm celui  a cărui semnătură apare pe buna funcţionare a tuturor instituţiilor publice din judeţ. Adică preşedintelui  CJ Ialomiţa, în cazul nostru stimatul domn Pavel Marian! Figura lui o vedem acum afişată pe toate gardurile şi bătută de vânt pe toate banerele electorale din judeţ, pe toate hârtiile aruncate prin curţi, prin toate tomberoanele….  In fine, domnul Marian Pavel ne imploră pentru un nou mandat. Nu ne promite nimic, ci doar ne cere să continuăm împreună. Ce să continuăm?! Vedeţi, fiecare trebuie să caute ce e de continuat. Să facă socoteala!

Socoteala mea cu domnul Pavel a ieşit prost.  Nu doar că nu mi-a făcut nici un bine, ci rezultatul e sub zero. Adică mi-a făcut rău! Fără să vrea, bineînţeles!  Cum putea să îi treacă prin cap aşa ceva?! Doar că lui  nu-i trece prin cap nimic şi asta de mai multe ori. De la mine, domnul Pavel are zero  voturi, cu strigături!

Zero voturi, domnule Pavel, pentru că m-aţi umilit! Am aşteptat cinci luni un răspuns la un memoriu depus în 15 ianuarie 2024. La cel depus în 7 martie, nici acum nu aţi răspuns. Inţeleg că acesta este respectul pe care îl aveţi faţă de puţinii specialişti ai judeţului, arheologi, profesori, ingineri,  medici etc. Cu cine vreţi să puneţi în practică visele partidului? Cu proşti? Probabil! După cum arată judeţul, procesul e în derulare. Să nu spuneţi că aţi fost ocupat cu proiecte. De acelea se ocupă funcţionarii CJI, specialişti în administraţie. Şi, în definitiv, nu proiectele vă votează, ci oamenii. Ei v-au cocoţat aşa sus! Chiar nu le acordaţi nici o atenţie?

Zero voturi, domnule Pavel, pentru că m-aţi discriminat! Consideraţi că prioritatea muzeului  este angajarea de debutanţi şi nu promovarea cercetătorilor. Drepturile tuturor angajaţilor sunt egale.  In cazul de faţă nici nu se poate vorbi de drepturile a doi angajaţi. Aţi pus în balanţă un drept şi un deziderat. Şi aţi ales dezideratul şi nu dreptul.Adică aţi dat vrabia din mână pe aia după gard. Ei bine, dormiţi liniştit! Muzeul a angajat un debutant care este şi din sfera PSD aşa că, treaba s-a rezolvat! Culmea este că în urmă cu 10 ani, am atras atenţia CJI asupra nevoii de angajare a tinerilor absolvenţi care pe atunci erau foarte buni. La Facultatea de Istorie era concurenţă. Zece tineri performanţi au bătut la uşa muzeului şi la toţi le-a fost trântită poarta în nas. De acelaşi om pe care îl ţineţi de 23 de ani pe tron. Acum v-aţi gândit la debutanţi, când ştacheta la facultatea de istorie a scăzut? Şi la plasarea lor direct în muzeu, unde prin lege se face cercetare, adică se scrie istoria ţării. Mare gândire aveţi domnule Pavel! Dar la faptul că aceşti tineri ar trebui coordonaţi de nişte specialişti cu experienţă, nu v-aţi gândit?

Zero voturi, domnule Pavel, pentru că nu aţi analizat obiectiv situaţia dintr-o instituţie publică de nivel judeţean. Şi asta mă face să cred că la fel procedaţi cu toate instituţiile publice din judeţ. Şi asta înseamnă incompetenţă. Dacă faţă de  alte instituţii vă purtaţi cu responsabilitate şi faţă de Muzeul Judeţean nu, asta vă face suspect. Ori una, ori alta! Asta e dilema în care v-a plasat răspunsul semnat de dvs.

Zero voturi, domnule Pavel pentru că îmi încălcaţi dreptul la promovare!  Nu v-am cerut grad academic! Doamne fereşte! Nu v-am cerut titlu  ştiinţific. Il deţin de peste 20 de ani. Nu v-am cerut să mă faceţi CSII. V-am cerut să mi se respecte dreptul de a promova pe un grad superior  pentru care am acumulat, în timp, punctajul necesar. Bineînţeles că prin concurs, cum spune legea. Doar că este necesar ca acest post să fie creat în organigrama muzeului care actualmente are doar posturi de CS III pentru că ăsta e nivelul maxim la care poate ajunge managerul. Nu aţi înţeles? Omul acesta mărunt, din toate punctele de vedere, vrea să mă scoată la pensie peste patru ani cu cel mai mic salariu din muzeu. Şi, dumneata, ditamai fost senator şi preşedinte CJI, pui umărul la porcărioarele lui!

Zero voturi , domnule Pavel, că funcţionarii care semnează alături de dvs. nu ştiu legile, deşi unul pretinde că e jurist. De pildă nu se ştie că trecerea de pe CS III pe CS II este o promovare conform legii nr. 319/2003 privind Statutul  personalului de cercetare-dezvoltare. Omul dumitate zice că nu e promovare. Atunci, ce este domnule Pavel? Săritura într-un picior? Uite ce spune legea la  Art. 3. – (1) Dispoziţiile prezentului statut se aplică personalului de cercetare-dezvoltare care îşi desfăşoară activitatea în cadrul sistemului naţional de cercetare-dezvoltare, în cadrul altor structuri organizatorice cu capital de stat, privat sau mixt, al instituţiilor publice, precum şi în cadrul unor forme asociative ori în mod individual.

(2) Prezenta lege reglementează statutul personalului de cercetare-dezvoltare şi stabileşte drepturile şi obligaţiile specifice, precum şi modalităţile de angajare şi promovare.

Şi să le mai spuneţi că abrevierea funcţiei de cercetător ştiinţific este CS şi nu c.şt. cum scriu ei. Să mai pună mâna pe o carte domnule Preşedinte, că sunt ditamai funcţionarii publici! In vremurile istorice consiliul judeţean avea un personal de 10 ori mai mic şi suprafaţa judeţului era dublă. Şi s-au făcut şi reforme, s-au pus bazele instituţiilor, s-a pus ţara pe picioare. Cum e posibil ca patru oameni să semneze un răspuns de nimic!? Care de fapt, nici nu e răspuns, e o flegmă scuipată pe obrazul unui specialist.

Zero voturi, domnule Pavel, că aţi dat cinstea pe ruşine, că  l-aţi evaluat şi în acest an pe managerul Muzeului Judeţean Ialomiţa cu o notă maximă de 10, deşi ştiaţi că omul obosit de 23 de ani de şefie nici nu prea mai vine pe la serviciu, pretextând mereu munca de teren. Vreau şi eu să fac teren 200 de zile pe an! Probabil evaluarea  s-a bazat pe aprecierea lui  că muzeul a avut în ultimii doi ani o ,,creştere exponenţială,,. Domnule Pavel, de un an şi jumate muzeul e închis pentru reabilitarea clădirii. In ce a crescut? Pentru ce i-aţi dat 10, că ştie să dea în cap specialiştilor dintre care cea dintâi sunt eu? Sau i-aţi adus prieteni şi consăteni în comisie, ca de obicei?

Zero voturi, domnule Pavel, că preluaţi toate sforăielile menajerului MJI şi le mai şi semnaţi. Aflu de la dumneata ce se întâmplă în muzeu, că se lucrează la expoziţia de bază a muzeului.  Cine lucrează? Că eu, în calitate de doctor în istorie, arheolog expert, expert în patrimoniu cultural nu am fost solicitată pentru nici un proiect expoziţional. Cine le face tematica de idei şi justificarea ştiinţifică a acesteia? Se lucrează fără specialişti? Sau vor lua iar nişte piese din depozit şi le vor trânti în nişte vitrine prăfuite, cum s-au obişnuit să facă? S-a trimis vreun proiect de reabilitare a muzeului şi de organizare a unei noi expoziţii de bază la Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor? Nu! Alte muzee aflate în reabilitare au trimis.

Deseori  m-am întrebat:  ce căutaţi dvs. atât de sus? Şi singura explicaţie, care mi-a venit,  ţine de performanţele democraţiei româneşti, în care fiecare chel primeşte o tichie de mărgăritar de la stat! Cu cât mai mare chelia, cu atât mai dichisită tichia!

Şi a doua întrebare care mă râcâie este: de ce PSD îl ţine pe Vlad în funcţia de manager al MJI  de 23 de ani? Ce este dom`le omul ăsta pentru PSD? Bulă de oxigen, căpuşă de aur? Că pentru mine ştiu ce este. Il simt la buzunare! Il văd în interdicţia angajaţilor de a vorbi cu mine, în tot comportamentul lui abuziv. In cele două procese pe care le-am câştigat împotriva lui şi care vădeau abuzul în funcţie. Funcţionarii voştri ştiu, dar nu le-a păsat.  Ştiu că l-aţi moştenit de la răposatul Ciupercă pentru care aveţi un cult, dar v-aţi gândit vreodată că ăl bătrân a greşit şi el ca omul! Chiar trebuie să gândiţi cu capul partidului? Dar capul dvs. unde este? Doar în poza electorală?!

Voturile date de prieteni nu contează, domnule Pavel! Voturile date de duşmani fac diferenţa. Din partea mea aveţi un total de Zero voturi! Nu e o poreclă electorală, ci doar o urare!  Să înmulţiţi cu zero toate realizările dvs. electorale! Doar aşa specialiştii din judeţul ăsta vor avea o şansă la demnitate.

MEMORIUL DEPUS LA CJI ÎN 15 ianuarie 2024

RĂSPUNSUL CJI din 8 mai 2024

Standardele minime necesare promovării în grad

MEMORIU CU PRIVIRE LA O PROMOVARE ÎN GRAD ADRESAT DOMNULUI MARIAN PAVEL, PREŞEDINTE AL CONSILIULUI JUDEŢEAN IALOMIŢA PE 15 IANUARIE 2024

Domnule Preşedinte,

Subsemnata, dr. Emilia Corbu, cercetător ştiinţific gr.III  (CS III) la Muzeul Judeţean Ialomiţa, vă rog să aveţi amabilitatea de a analiza una din  situaţiile  de discriminare profesională în urma căreia mi se încalcă dreptul legal la promovare pe un grad superior, respectiv gradul II (CS II), de către managerul Florin Vlad. In acelaşi timp, insist pentru găsirea unei soluţii, dacă mai este posibil, în actualul context legislativ.

Mă adresez dumneavoastră deoarece:

  1. Managerul nu a dat nici un răspuns la cele două cereri de promovare în grad pe care le-am depus în ultimii doi ani, înregistrate la MJI cu nr. 1831/19.10.2022 şi 1152/25.07.2023.
  2. Managerul nu a luat nici măcar măsurile necesare în vederea analizării cererii mele adică:
  3. Convocarea Consiliului Ştiinţific pentru verificarea listei cu  punctajul necesar promovării, listă pe care eu am depus-o împreună cu cererea. Menţionez că promovarea în grad a cercetătorilor ştiinţifici se face pe baza acumulării unui punctaj prevăzut de lege pentru fiecare rezultat al unei activităţi culturale.  Consiliul Stiinţific ar fi stabilit dacă am dreptul să mă înscriu la un concurs de CS II şi tot acest organism ar fi aprobat rezultatul concursului şi ar fi întocmit şi trimis documentaţia către Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor în vederea confirmării.
  4. Convocarea Consiliului de Administraţie în vederea introducerii în organigrama muzeului a unui post de CSII, necesar promovării celor patru posturi de CSIII. Menţionez că de-a lungul a 22 de ani de când este manager, organigrama şi statul de funcţii au suferit modificări nenumărate, dar niciodată nu a fost creat un post de CSII. Chiar în aceste luni au fost făcute modificări necesare promovării în grad pentru alţi colegi de pe alte funcţii sau chiar şi angajări. Mai mult chiar, din acest an,  a fost creat un nou  post de economist şi prin urmare avem trei contabili la 20 de angajaţi. Contabila şefă are trei venituri: pensie, salariu şi venituri din faptul că ţine evidenţa contabilă la mai multe firme în timpul programului. Prin urmare, exista posibilitatea creării unui post de CSII, dar nu a existat interesul şefilor care au afacerile lor.

Cele două demersuri, menţionate mai sus, nu au fost luate pentru că:

c.1. Florin Vlad, nu convoacă niciodată Consiliul Ştiinţific, un consiliu care trebuie să supervizeze activitatea ştiinţifică a muzeului. Activitatea Consiliului Ştiinţific este obligatorie in toate muzeele, conform legii muzeelor. Acest consiliu consultativ este constituit din specialiştii acreditaţi de Ministerul Culturii din muzeu şi care au un titlu academic.La nevoie pot fi invitaţi şi specialişti din afara instituţiei.

c.2.Florin Vlad nu face şedinte de activitate decât cel mult odată pe an şi atunci fără ordine de zi, anunţate cu 5 minute înainte şi în care vorbeşte doar el.

c.3. In ultimii ani, Florin Vlad vine rar sau de câteva ori pe an la muzeu. Managerul stă câte şapte luni pe şantier, pretinzând că face cercetare. In 2023,  l-am văzut de maxim 10 ori în muzeu, timp de câteva ore, deşi el are salariu de manager, nu de cercetător,adică  aproape dublu faţă de al meu. Cheltuielile pe care le face sunt enorme dacă ţinem cont că:

  1. Nu vrea să locuiască la gazdă în sat, ci face naveta de la şantierul de la Săveni tocmai la Oraşul de Floci, adică peste 50 km zilnic cu maşina muzeului pe care o foloseşte ca pe o maşină personală.
  2. Cazarea la Oraşul de Floci implică cheltuieli cu utilităţile folosite zi şi noapte, mai mult de şapte luni pe an.
  3. Nu pleacă singur, ci însoţit de 2-3 angajaţi din care unul stă permanent cu el. Aşa se face că avem colegi arheologi pe care ii văd de 2-3 ori pe an la muzeu, în timp ce schimbarea temporară a programului meu pe motive medicale între orele

 7-15 a fost o aprobată cu greu.

  • O altă maşină a muzeului îi duce mapa cu corespondenţă la Oraşul de Floci de câte ori e nevoie, adică alţi 100 km deplasare.
  • După şapte luni de şantier urmează lunile de recuperare, luna de concediu şi aşa trece anul. Managerul nu are timp de angajaţi!

Am menţionat cele mai sus pentru că una din replicile pe care le primesc în urma scurtelor discuţii  verbale este aceea că ,,nu sunt bani pentru CSII,,. Iar mie mi se aprobă doar o lună de şantier pe an, pe un singur şantier, din acelaşi motiv.

O altă motivaţie verbală a managerului  este că în toate muzeele nu sunt locuri de CSII şi CSI. Nici această motivaţie nu este valabilă. In alte muzee există posturi pentru toate gradele de CS, doar că în număr mic. Aşa se face că fiind mai mulţi CSIII concurenţa pentru gradele superioare este mai mare.Şi la noi în muzeu dacă în loc de patru posturi de CSIII ar fi fost doar două atunci ar fi fost loc  şi pentru gradele superioare. Dar nu s-a vrut, pentru că Florin Vlad a ocupat ani la rând postul de CSIII fără a avea doctoratul.

Concluzia este că, în  timpul manageriatului lui, muzeul a decăzut sub toate aspectele şi situaţia a devenit imposibilă în ultimii ani, probabil şi datorită faptului că memoriul pe care l-am adresat Consiliului Judeţean în urmă cu 10 ani a fost muşamalizat. Ba, mai mult a propus şi aprobat un ROF care contravine în unele aspecte,  legislaţiei muzeale. Consiliul a continuat să îi supraevalueze activitatea şi să îi ofere până acum şase mandate. In acest an muzeul a intrat în reabilitare fapt ce presupune şi o nouă organizare expoziţională. Insă nici până în acest moment specialiştii nu au fost convocaţi pentru a lucra documentaţia pentru o nouă expoziţie. Şi exemplele de delăsare se pot vedea în toate compartimentele instituţiei.

In consecinţă, consider că tot Consiliul Judeţean Ialomiţa, care de 22 de ani  îl consideră de neinlocuit  pe Florin Vlad,  trebuie să rezolve şi problemele pe care acest manager le creează. Cu atât mai mult cu cât aceste probleme mă afectează moral şi financiar. Menţionez că sunt acreditată de Ministerul Culturii ca arheolog expert şi ca expert în patrimoniu documentar şi arheologic şi că deţin titlul de doctor în istorie de 20 ani. Cu toate acestea, fişa mea de post este egală cu a unui muzeograf şi salariul aproape egal sau mai mic.

Anexez lista publicaţiilor şi activităţilor cuantificabile pe baza cărora am solicitat promovare pe gradul profesional II.

Cu respect,

Dr. Emilia Corbu

In atenţia domnului Preşedinte al Consilului Judeţean Ialomiţa

Standardele minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior şi a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare

Activitatea Emiliei Corbu conform  Anexei nr. 31- 
CategoriaIndicatorDenumirea IndicatoruluiPunctaj 
CDII1Carte cu character de monografie publicată la o editură din străinătate0 
CDII2Coordonare de volum colectiv publicat la o editură din străinătate; traducere şi îngrijire de text-sursă istorică publicată ca volum distinct la o editură din străinătate.0 
CDII3Studii publicate în volume colective la edituri din străinătate; articole publicate în reviste din străinătate incluse în bazele de date recunoscute.200 
     
  Emilia Corbu, Historical and archaeological arguments regarding early-medieval defensive system from Vlădeni-Popina Blagodeasca (Ialomitza county, Romania), Pliska-Preslav, nr.13, Sofia, 2018, p. 489-495  40Volum  colectiv publicat pe baza lucrărilor unei conferinţe internaţionale
  Emilia Corbu, How to establish cultural and chronological data of a stronghold with ditches from Vlădeni-Popina Blagodeasca (Ialomitza county)?, Preslav 8, Ed. Faber, Veliko-Târnovo 2019, p.355-373  40Volum colectiv publicat pe baza lucrărilor unei conferinţe internaţionale
  Emilia Corbu, The relation between Vlădeni-Popina Blagodeasca and historical events during 8th-11th centuries, in The town in Bulgarian lands (according to archaeological data), Reports from the national scientific conference dedicated to the life and activity of Vera Antonova, Schumen, 31 oct.-1 nov. 2013, Schumen, Ed. Faber, 2014, p.320-328  40Volum  colectiv publicat pe baza lucrărilor unei conferinţe internaţionale
  Emilia Corbu, Historical Danube influence on Early Medieval History, Preslav, 7, p.85-96, Veliko-Târnovo, Ed. Faber, 2013.  40Volum colectiv publicat pe baza lucrărilor unei conferinţe internaţionale
  Emilia Corbu, An hypothesis about dwelling-ovens from early middle-age settlements (9-11th ) from Romania, in Κγльтурьі євразийских  степей второй половины і трісячєлетия н.э, Сaмара (Rusia), Ed. Ofort, 2010, 147-154.  40Volum colectiv publicat pe baza lucrărilor unei conferinţe internaţionale
CDII4Carte cu character de monografie publicată la o editură cu prestigiu internaţional din străinătate sau la o editură clasificată CNCS lista A sau B170 
  Emilia Corbu, Vlădeni-Popina Blagodeasca, volumul I,Editura Istros, Brăila, 2013, Nr. de pagini: 370 (266 pagini text, 74 planşe, anexe), Dimensiuni: 30 x 21cm, ISNB: 978-606-654-057-5 Cartea se află la Biblioteca Academiei Române (cota III973138); Biblioteca Centrală Universitară ,,Mihai Eminescu, Iaşi (cota IV-85372); Biblioteca Centrală Universitară ,,Lucian Blaga,, Cluj (201602898); Biblioteca Naţională a României (cota IV 90412); Biblioteca Judeţeană ,,Panait Istrate,, Brăila (902(498-35 Ialomiţa);  Biblioteca-digitală.ro. ; Biblioteca Judeţeană ,,Ştefan Bănulescu,, Ialomiţa    85Carte publicată la o editura clasificata CNCS, cat.B
  Emilia Corbu, Sudul României în evul mediu timpuriu (secolele VIII-XI). Repere arheologice, Editura Istros, Brăila, 2006, 235 p. ISBN (10) 973-9469-85-X; ISBN (13) 978-973-9469-85-2 902(498)”07/10” Dimensiuni 29×20 cm. Cartea se află la Biblioteca Academiei Române (cota III302503); Biblioteca Centrală Universitară ,,Mihai Eminescu, Iaşi (cota IV77037); Biblioteca Centrală Universitară ,,Lucian Blaga,, Cluj (200702865); Biblioteca Naţională a României (cota IV 74884); Biblioteca Centrală Universitară Timişoara; Biblioteca Astra Sibiu (cota deposit 491601); Biblioteca Institutului de Arheologie Iaşi (cota IV 4186); Biblioteca Institutului de Arheologie Bucuresti;  Biblioteca Judeţeană ,,Ştefan Bănulescu,, Ialomiţa (cota IV1057).  85Carte publicată la o editura clasificata CNCS, cat.B
CDII5Antologie/Crestomaţie de texte; traducerea unei cărţi de specialitate; coordonator de volum colectiv la o editură clasificată CNCS (lista A sau B)0 
CDII6Carte cu character de monografie şi sinteză istorică publicată la o editură din România, inclusă în cel puţin 15 biblioteci universitare sau ale unor foruri academice de profil0 
CDII7Ediţie critică la o operă fundamentală, cu n editori0 
CDII8Ediţie critică de documente (realizată prin recurgere la epigrafie sau paleografie)0 
 I9Antologie/crestomaţie de texte; Ediţie de documente cu studiu introductiv; traducerea unei cărţi de specialitate; coordonare de volum colectiv-inclusă în cel puţin 15 biblioteci universitare sau ale unor foruri academice de profil0 
     
CDII 10Studii în reviste in bazele de date recunoscute sau clasificate CNCS categoriile A sau B ori publicate în volume colective publicate la edituri  clasificate CNCS categoriile A sau B315 
  Emilia Corbu, Vama de peşte de la Blagodeşti (jud. Ialomiţa), în Ialomiţa, SN 1(5), Editura Cetatea de Scaun, 2021, p.103-12335Articol publicat la o editura clasificata CNCS, cat.B
  1.Emilia Corbu, An Alan catacomb discovered at Vlădeni-Popina Blagodeasca (Ialomitza county, Romania), in Studia Academica Sumenensia, vol.8, Schumen (Bulgaria), Schumen University Press, 2021, p.35-5735Menţionat în bazele de date www.ceeol.com;
  2.Emilia Corbu, Stănică Pandrea. Despre un posibil cimitir al deţinuţilor politic de la Poarta-Albă, jud. Constanţa, în Materiale şi cercetări arheologice. SN Nr.15, Editura Academiei Române, 2019, p.235-24317,5Menţionat în bazele de date www.ceeol.com; www.scopus.com Articol publicat la o editura clasificata CNCS, cat.B
  3.Emilia Corbu, Popina Blagodeasca-Blagodeşti-Chioara.Trei sate-aceeaşi  istorie?, publicat în Miscelaneea Historica et Archaeologica  in honorem professoris Ionel Cândea septuagenaris, Civilizaţia Românească, 6, Editura Academiei Române-Muzeul Brăilei ,,Carol I,, Ed. Istros,Bucureşti-Brăila, 2019, p.143-15635Articol publicat la o editura clasificata CNCS, cat.B
  4. Emilia Corbu, Considerations regarding the archaeological chronology and the dating of Early Medieval settlements in the Bărăgan Plain (8th– 11th centuries AD), în ORBIS MEDIEVALIS, II,Proceeding of the National Conference Inter Tempora . The Chronology of the early-medieval period .Issues, Approaches, results, Arad, 26-29 september 2018, Ed. Mega, Cluj –Napoca, 2019, p..67-77.  35Articol publicat la o editura clasificata CNCS, cat.B
     
  5.Cristina-Talmaţchi, Emilia Corbu, Despre o marcă de olar descoperită la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa), In Studia Universitatis Cibiniensis, Series Historica, VI, 2009, p.55-64.17,5Menţionat  în baza de date www.ceeol.com
  6.Valeriu Sârbu, Emilia Corbu, Un mormânt sarmatic de copil descoperit la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa), Istros XIII, Brăila, 2006.  17,5Articol publicat la o revistă clasificata CNCS, cat.B; Prezent în baza de date www.ceeol.com
  7.Emilia Corbu, Satele ialomiţene în timpul lui Mihai Viteazul, în Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani, Editura Istros, Brăila, 2004, 10 p.  35Articol publicat la o editura clasificata CNCS, cat.B
  8.Emilia Corbu, Podoabe din aşezări şi necropole medievale-timpurii de la Dunărea de Jos (a doua jumătate a secolului VIII-secolul XI), Peuce, SN II (XV), Tulcea 2004, p.177-19035Menţionat în bazele de date recunoscute www.ceeol.com; www.scopus.com
  9.Zaharia Covacef, Emilia Corbu, Consideraţii privind o anumita categorie de opaiţe descoperită în sect. V al cetăţii Capidava, Pontica, XXIV, 1991, 11p.  17,5Articol publicat la o revistă clasificata CNCS, cat.B
  10.Emilia Corbu, Aşezarea medieval- timpurie de la Ştefan cel mare Feteasca(sec. IX-X), Pontica, XXX, 1998, 24 p.  35Articol publicat la o revistă clasificata CNCS, cat.B
CDII11Studii publicate în reviste ştiinţifice peer review sau în volume de studii cu referenţi ştiinţifici207 
  1.Emilia Corbu, Despre şanţurile militare byzantine, în Marea Unire de la Marea Neagră, Constanţa, 2018, vol.I, Ed. Celebris, p.153-16318 
  2.Emilia Corbu,, Anexe gospodărești din așezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca publicat în Lucrările celui de  la al- XVI-lea Congres al Asociației Internaționale a Muzeelor de Agricultură, Bread and Wine-Historical, ethnological, technological and cultural parallels,  Slobozia,2011,  p.57  18 
  3.Emilia Corbu, Ceramica din a doua jumatate a secolului al IX si prima jumatate a sec. X de la Dunarea de Jos. Consideratii generale, in Vasaria  Medievalia, Bistrita-Nasăud, 2008, p.127-134.  18 
  4.Emilia Corbu, Călin Şuteu, Relevanţa istorică a primelor datări arheomagnetice din România pe un sit medieval-timpuriu, Arheologia Medievală, VI, Reşiţa, 2007, p.243-253.  9 
  5.Emilia Corbu, Inventarul descoperit în aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa). Campaniile 2000-2004, Arheologia Medievală VI,  Reşiţa, 2007,  p.5-1618 
  
  6.Emilia Corbu, Bordeie, cuptoare şi gropi de bucate din aşezarea medieval- timpurie de la Vladeni- Popina Blagodeasca,  Arheologia Medievala V, Muzeul Banatului Montan, 2005, p.5-12.  18 
  7.Emilia Corbu, O greutate de lut cu semnul crucii din sec.X-XI descoperită la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa), în Almanah Bisericesc, 2005, Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor,p.39-4318 
  8.Emilia Corbu, Habitatul medieval ialomiţean ( II). Sate dispărute,   Ialomiţa IV, volum de studii şi comunicări, Slobozia 2004, 27 p.  18 
  9.Ştefan Olteanu, Emilia Corbu, Gropi de bucate din sec. IX- X de la Vlădeni- Popina Blagodeasca în Simpozionul Naţional de Istorie şi Retrologie Agrară, (volum de rezumate)  Ediţia XX,  Slobozia, 2002, 2 p.  9 
  10.Emilia Corbu, Habitatul medieval ialomiţean în lumina primelor atestări documentare ( sec. XIV-XVI)-  în Ialomiţa, III, Slobozia, 2000, p.140-175  18 
  11.Emilia Corbu, Rit si ritual funerar în sec. VIII-XI în spaţiul Tării Românesti, în Ialomiţa, III, Slobozia, 2000, p.70-85  18 
  12.Emilia Corbu, Vasile Oprea, Consideratii privind aşezarea medieval- timpurie de la Vâlcele ( jud. Călărasi, Ialomiţa, III, Slobozia, 2000, p.62-70  9 
  13.Emilia Corbu, Blagodeşti-Un vechi sat dispărut, în Alamanah Bisericesc, 1999, Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, p.121-12518 
CDII12Raport de cercetare arheologică  publicat în Cronica Cercetărilor Arheologice din România sau în reviste de specialitate; Realizarea unei expoziţii, având texte istorice explicative editate în broşură sau documentate prin alte materiale explicative487,5 
  Emilia Corbu, Niculina Dinu, Vlădeni-Popina Blagodeasca, Cronica Cercetărilor Arheologice,Campania 2022, A LVII-a  Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, 29-31 mai.2023,  Târgovişte, 2023, p.454-457  7,5 
  Emilia Corbu, Niculina Dinu, Raport preliminar al campaniei arheologice d ela Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa), Campania din anul 2021, în Ialomiţa SN 1(5), 2021, Editura Cetatea de Scaun,  p.191-20037,5 
   1.Emilia Corbu, Niculina Dinu, Vlădeni-Popina Blagodeasca, Cronica Cercetărilor Arheologice,Campania 2020, A LV-a  Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, 29-31 oct.2021,  Bucuresti-Sibiu,2022, p.333-342  7,5 
  2.Emilia Corbu,  Niculina Dinu,Vlădeni-Popina Blagodeasca, CCA (Cronica Cercetărilor Arheologice), Campania 2019, A LIV-a  Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, 25-27 nov. 2020, p.44-48  7,5 
  3.Emilia Corbu,  Vlădeni-Popina Blagodeasca, Cronica Cercetărilor Arheologice,Campania 2018, A LIII –a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, 13-15 sept.2019,  Bucuresti-Sibiu,2019, p.250-252  15 
  4.Emilia Corbu,  Vlădeni-Popina Blagodeasca, Cronica Cercetărilor Arheologice,Campania 2016, A LI-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, 24-27 mai 2017,  Bucuresti, 2018, p.155-159  15 
  5.Emilia Corbu,  Vlădeni-Popina Blagodeasca, Cronica Cercetărilor Arheologice,Campania 2014, A XLIX –a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, 28-30 mai 2015, Muzeul Judeţean Argeş. Bucuresti,2015, p.150-152  15 
  6.Emilia Corbu, Vlădeni-Popina Blagodeasca, campania 2013, A XLVIII-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Muzeul Ţării Crişurilor Oradea 5-7 iunie 2014 în CCA, 2014, Institutul Naţional al Patrimoniului, p.156-158  15 
  7.Emilia Corbu, Aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, A XLVII-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, 27-30 mai 2013, Cronica cercetărilor arheologice, campania 2012, Institutul Naţional al Patrimoniului, Iasi, 2013,  p.138-141.  15 
  8.Emilia Corbu, Vlădeni-Popina Blagodeasca, în Cronica Cercetărilor Arheologice, campania 2011, a XLVI-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Târgu-Mureş, 23-26 mai 2012,, p.168-170  15 
  9.Emilia Corbu, Vlădeni-Popina Blagodeasca, în CCA, Campania 2010,  A XLV-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice , Cronica Cercetărilor Arheologice ,Sibiu, 2011,  p. 146-148  15 
  10.Emilia Corbu, Aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, campania 2009, a XLIV-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice în  Cronica Cercetărilor Arheologice Suceava, 2010, p. 206-208  15 
  11.Emilia Corbu, Aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, campania 2008, a XLIII-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice în Cronica Cercetărilor Arheologice -Valachica 21-22, Târgovişte,  27-30 mai 2009, p. 231-232  15 
  12.Emilia Corbu, Aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, campania 2007, a XLII-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Iasi, 14-17 mai 2008,  Cronica Cercetărilor Arheologice, Cimec, 2008, p.328-329.  15 
  13.Emilia Corbu, Aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, campania 2006, a XLI-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Tulcea, Cronica Cercetărilor Arheologice , Cimec, 2007, p.395-396.  15 
  14.Emilia Corbu, Liliana Trofin, Săpăturile arheologice de la Vlădeni-Popina Blagodeasca-campania 2005,  a XL-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Constanţa, Cronica Cercetărilor Arheologice, 2006, p.396-398.  7,5 
  15.Emilia Corbu, Aşezarea medieval- timpurie de la Vlădeni –Popina Blagodeasca –campania 2004, a XXXIX-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Mangalia, 25-28 mai 2005, Cronica Cercetărilor Arheologice, 2005, p.406-409.  15 
  16.Emilia Corbu,  Vlădeni- Popina Blagodeasca- campania 2003, a XXXVIII-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Cluj-Napoca 26-29 mai 2004, în Cronica Cercetărilor Arheologice, CiMEC, Bucureşti, 2004, p.369-372.  15 
  17.Stefan Olteanu, Emilia Corbu,  Vlădeni- Popina Blagodeasca- campania 2002, a XXXVII-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Covasna, 2-6 iunie 2003, în Cronica Cercetărilor Arheologice, CiMEC, Bucureşti, 2004, p.339-341.7,5 
  18.Ştefan Olteanu, Emilia Corbu, Cercetarile Arheologice de la Vlădeni- Popina Blagodeasca, a XXXVI-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologiceîn Cronica Cercetarilor Arheologice, campania 2001, Buziaş, 28 mai-1 iunie 2002,  Bucureşti, CIMEC, mai 2002,  p.334-336.  7,5 
  19.Emilia Corbu, Giurgeni-Orasul de Floci, Sector Grind 3, Avicola, în Cronica Cercetărilor Arheologice, campania, 2001, a XXXVI-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologiceîn Cronica Cercetarilor Arheologice, campania 2001, Buziaş, 28 mai-1 iunie 2002,  CIMEC,  2002, p.145.  15 
  20.Ştefan Olteanu, Emilia Corbu, Sondajul Arheologic de la Vlădeni- Popina Blagodeasca, a XXXV-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Suceava, 23-27 mai 2001, în Cronica Cercetărilor Arheologice, campania, 2000,  Bucureşti, CIMEC, p.272-273.  7,5 
  21.Emilia Corbu, Ştefan cel Mare- pct,Feteasca-Aşezarea medieval- timpurie, A XXX-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Brăila, 2-5 mai 1996,  în Cronica Cercetărilor Arheologice, Brăila, 1996, p. 119-120.  7,5 
 I12EXPOZIŢII propuse şi organizate de Emilia Corbu210 
  ,,MUZEUL SATULUI ,, COM. Vlădeni, jud. Ialomiţa, deschis în septembrie 2015. Expoziţia de bază a muzeului organizat într-o fostă şcoală generală de tip Spiru Haret  cuprinde trei expoziţii după cum urmează:    
  Expoziţia de Arheologice15 
  Expoziţia de etnografie15 
  Expoziţia de istorie modernă şi contemporană.15 
  Carafa cenuşie. ,,O călătorie în lumea ceramicii arheologice cenuşii,,. Expoziţie temporară de arheologie deschisă la Muzeul Judeţean Ialomiţa în Noiembrie  2012.15 
  O pagină din România Profundă: Sistemul Cooperatist din România (1864-1947),, Expoziţie foto-documentară itinerantă deschisă la Muzeul Judeţean Ialomiţa în aprilie 2010.  15 
  Patru Biografii de cărturari/Patru destine de martiri- Expoziţie foto-documentară itinerantă deschisă la Muzeul Judeţean Ialomiţa în aprilie 200615 
  Destine de Martiri- Expoziţie foto-documentară itinerantă deschisă la Muzeul Judeţean Ialomiţa în aprilie 2008,,  15 
  Vlădeni- Popina Blagodeasca – O aşezare de acum 1000 de ani,, – Expoziţie de arheologie deschisă la Muzeul Judeţean Ialomiţa în septembrie 2005  15 
  ,,Ioan C. Filitti-“ Expoziţie foto-documentară  temporară deschisă la Muzeul Judeţean Ialomiţa în mai 2003  15 
  Amintiri din Slobozia de altădată.  Expoziţie foto-documentară temporară  deschisă la Muzeul Judeţean Ialomiţa în mai 2001  15 
  Apostol D. Culea- un apostol al învăţământului modern românesc Expoziţie foto-documentară temporară deschisă la Căminul Cultural Sudiţi  în aprilie 2000  15 
  ,,Gazete de cultură- Jurnale de politică în perioada interbelică – Expoziţie foto-documentară temporară deschisă la Muzeul Judeţean Ialomiţa în septembrie  1998;  15 
  Mihail Vulpescu- Artistul şi profesorul –  Expoziţie foto-documentară  temporară deschisă la Muzeul Judeţean Ialomiţa –aprilie 1998;  15 
  Publicaţii ortodoxe româneşti în perioada interbelică,,- Expoziţie foto-documentară temporară deschisă la Muzeul Judeţean Ialomiţa în mai 1997  15 
CDII13Recenzie ştiinţifică într-o revistă academică5 
  Emilia Corbu, recenzia volumului Adrian Ioniţă, Spaţiul dintre Carpaţii Meridionali şi Dunăre în secolele XI-XIII, Editura Academiei, Bucureşti, 2005, 225 p. În Arheologia Medievală VI, 2007, Reşiţa, p.257-2615 
 I14Lucrare cu caracter de manual universitar sau tratat0 
 I15Iniţierea, coordonarea unui program de studii universitare0 
 I16Conferinţă personală ca invitat într-o instituţie universitară sau de cercetare internaţională. Calitate de visiting profesor.0 
RIAI17Comunicare la o conferinţă internaţională cu sistem de selectie sau peer review225 
  Emilia Corbu, Semne pe fragmente ceramice descoperite la Vlădeni-Popina Blagodeasca, Sesiunea Ştiinţifică Internaţională ,, Istoria şi Arheologia na iogoiztocina Evropa prez srednovekevieto,, Universitatea Schumen, 14-16 nov.2023, Schumen, Bulgaria10 
  Emilia Corbu, Despre nivelul ,,locuinţelor de suprafaţă,, de la Vlădeni-Popina Blagodeasca Sesiunea Ştiinţifică Internaţională PONTICA, a 56-a ediţie:„Istorie şi arheologie în spaţiul vest-pontic” Constanţa 4– 6 octombrie 2023  10 
  Emilia Corbu,  
  1.Emilia Corbu, Despre încadrarea cronologică şi culturală a pieselor din metal descoperite în ,,poziţie secundară,, la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa) The international conference ,,Exploring dwellings and manufacturing spaces in the medieval context (7-14 centuries), Târgu Mures,27-30 octombrie 2020,10 
  2.Emilia Corbu, Despre relevanţa etno-culturală a căldărilor de lut cu torţi orizontale medieval-timpurii (sec.IX-X) Sesiunea Ştiinţifică Internaţională PONTICA, a 53-a ediţie:„Istorie şi arheologie în spaţiul vest-pontic” Constanţa 7 – 9 octombrie 2020  10 
     
  4.Emilia Corbu, Piese din os descoperite la Vlădeni-Popina Blagodeasca; 3-5 octombrie 2017-Constanţa-Sesiunea Internaţională Pontica10 
  5.Emilia Corbu- Fragmente de amforă  descoperite la Vlădeni-Popina Blagodeasca (campaniile 2000-2014). Sesiunea Internaţională Pontica -6-8 octombrie 2016 -Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie Constanţa.10 
  6.Emilia Corbu, Ipoteze arheologice şi istorice cu privire la şanţul de apărare de la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa); 2-3 octombrie 2014- Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie Constanţa-Sesiunea Internaţională Pontica.  10 
    7.Emilia Corbu, Pentru o interpretare antropologică a culturii arheologice medieval-timpurii din secolele VIII-XI. Sesiunea Internaţională de Comunicări Ştiinţifice organizată de Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie Constanţa, Constanţa, 3-5 octombrie 201310 
  8.Emilia Corbu: Cercetări interdisciplinare efectuate pe şantierul arheologic Vlădeni-Popina Blagodeasca,, jud. Ialomiţa,,. Simpozionul Internaţional ,,Dialog interdisciplinar în cercetarea academică,, 18-20 mai 2011-  Galaţi:  10 
  9.Emilia Corbu, Anexe gospodăreşti (cuptoare menajere şi gropi de bucate) în aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca. Al-XVI-lea Congres al Asociaţiei Internaţionale a Muzeelor de Agricultură (CIMA XVI), 4-5 septembrie 2011  10 
  10.Emilia Corbu, Date noi cu privire la localizarea  Onglosului. Sesiunea Internaţională  ,,Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos. Orient şi Occident. 12-14 octombrie 2011-Călăraşi  10 
  11.Emilia Corbu, Piese din metal descoperite  la Vlădeni-Popina Blagodeasca Sesiunea Internaţională ,,Pontica,, 6-9 octombrie  2010  10 
  12.Emilia Corbu ,,Ceramica cenuşie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca,, Sesiunea Internaţională  Pontica ,7-8 octombrie 2009 –Constanţa10 
  13.Emilia Corbu, Historical and archaeological evidences about the Patzinakai„s presence to the Lower Danube  Muzeul Regional Samara (Federaţia Rusă)- Conferinţa Internaţională – IV International Archeological Conference “The Cultures of Steppes of Eurasia of second half Ist thousand a.d.” 17- 21 noiembrie 2008  10 
  14.Emilia Corbu, Distincţii şi medalii conferite academicianului Gh. Ionescu- Şişeşti aflate în colecţia Muzeului Judeţean Ialomiţa, Simpozionul Internaţional ,,Medalii, Plachete, Insigne,, Braşov, 27-28 martie 200810 
  15.Emilia Corbu, Dunărea Istorică –obiectiv pritoritar în cadrul cercetării rezervaţiilor arheologice de la Dunărea Inferioară; Conferinţa Internaţională ,, Patrimoniul  muzeal de la Dunărea de Jos şi spaţiul carpatic în context european,, ICEM, Tulcea, 10-12 aprilie 200810 
  16.Emilia Corbu ,, Aşezări întărite la Nordul Dunării de Jos în evul mediu timpuriu,,. Sesiunea Internaţională ,,Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos,, 21-24 octombrie 2008  Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi10 
  17.Emilia Corbu Ceramica lucrată cu mâna din aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-jud. Ialomiţa,  Conferinţa Internaţională  ,,Pontica,, 3-5 oct. 2008, Constanţa  10 
  18. Emilia Corbu ,, Relevanţa istorică şi arheologică a stratigrafiei aşezărilor medieval-timpurii. Studiu de caz: Vlădeni-Popina Blagodeasca. Muzeul Judeţean Ialomiţa, Slobozia- Conferinţa Internaţională – 40 de ani de muzeografie ialomiţeană. 6-8 noiembrie 2008  10 
  19. Emilia Corbu, Despre caracterul etnic al culturii arheologice medieval-timpurii. Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice ,,Istro-Pontica ,, 28-30 septembrie 2011-Tulcea- organizată de ICEM:  10 
  20.Emilia Corbu, Vasile Gabriel, O descoperite funerară inedită în aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa). Studiu istoric şi antropologic. Participare la Sesiunea Internaţională ,,Pontica,,  2011-organizată de MINA Constanţa:  5 
  21.Emilia Corbu, O piesă de podoabă descoperită la Vlădeni-Popina Blagodeasca, Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice,, Pontica, 2007, Constanţa,  3-5 octombrie 2007.10 
  22.Emilia Corbu, Archaeological Issues related to no.1 cremation grave from Vlădeni-Popina Blagodeasca (Ialomitza county). Conferinţa Internaţională ,,Europa şi Marea Neagră,, desfăşurată la Universitatea Creştină ,, Dimitrie Cantemir,,  3-5 mai 2012:  10 
RIAI18Comunicare la o conferinţă organizată de un centru de cercetare sau de o societate academică din România şi Rep. Moldova.3 
  Conferinţa ,, Renaşterea spiritului de întrajutorare şi solidaritate-către o dezvoltare rurală durabilă,, organizată de Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală şi Patriarhia Română, 31 oct.- 1 nov. 2012: Emilia Corbu, File din istoria sistemului economic cooperatist (1864-1947).3 
RIAI19Coordonator al unor conferinţe sau paneluri la conferinţe internaţionale (inclusiv în România)0 
RIAI20Organizator al unor conferinţe naţionale  cu sistem de selecţie sau peer review0 
RIAI21Coordonator într-un proiect de cercetare cu finanţare obţinută prin competiţie publică naţională sau internaţională.60 
  Proiectul,, Sistemul defensiv de la Vlădeni-Popina Blagodeasca,, Finanţare Programul Naţional de Cercetări Arheologice, Ministerul Culturii,  201115 
  Proiectul,, Sistemul defensiv de la Vlădeni-Popina Blagodeasca,, Finanţare Programul Naţional de Cercetări Arheologice, Ministerul Culturii,  201215 
  Proiectul,, Sistemul defensiv de la Vlădeni-Popina Blagodeasca,, Finanţare Programul Naţional de Cercetări Arheologice, Ministerul Culturii,  201315 
  Proiectul,, Sistemul defensiv de la Vlădeni-Popina Blagodeasca,, Finanţare Programul Naţional de Cercetări Arheologice, Ministerul Culturii,  201415 
RIAI22Membru într-un proiect de cercetare cu finanţare obţinută prin competiţie publică naţională sau internaţională.  
RIAI23Realizarea unui Hirsch index de minim 3 pe platforma Google Academic (sau ataşarea unei liste de cel puţin 70 de citări în lucrări de specialitate; exclus autocitările; se ia în consideraţie  o singură citare într-o lucrare)0 
CRITERIULDENUMIREA CRITERIULUIStandardul pentru profesor universitar, CS I, abilitare Prevăzut de legeStandardul pentru conferenţiar universitar, CS II Prevăzut de legeStandardul pentru conferenţiar universitar, CS II Indeplinit de Emilia Corbu
     
C1-CDISuma punctajelor pentru indicatorii I1-I312060200
C2-CDISuma punctajelor pentru indicatorii I4 şi I10-I11800500692
C3-RIASuma punctajelor pentru indicatorii I16-I23170100228
C4-CDI,DID,RIAPunctajul toral pentru Indicatorii I1-I23160010001632,5

POSTUL IERTĂRII

POSTUL IERTĂRII

Dacă prin postul mâncării înţelegem să renunţăm temporar  la o mâncare considerată bună, fiecare după puterea şi voinţa noastră, prin postul iertării trebuie să renunţăm la principiile, valorile şi dorinţele noastre, pe care trebuie să recunoaştem, le considerăm întotdeauna perfecte.  Adică infinit mai greu decât postul mâncării! Pentru că e uşor să renunţi la o friptură de porc, dar e aproape imposibil să nu vezi că şeful are un comportament porcesc, că are mâini de greblă şi picioare de capră. Adică din ce unghi l-ai privi seamănă cu Bată-l Crucea! Dar, trebuie să iertăm şi să uităm (altă problemă!) pentru a nu deveni asemeni celor care ne-au greşit, ne-au furat sau umilit! Pentru a nu alimenta ura lui cu ura ta! Pentru a nu deveni asemenea lor!

In fine, a ierta pare însă mai uşor decât a-ţi cere iertare. La capitolul ăsta trebuie să te calci puţin în picioare. Şi cred că în primul rând ar trebui să ne cerem iertare celor din comunitatea creştină. Eu personal trebuie să îmi cer iertare Preasfinţitului Vinceţiu dar şi altor preoţi pe care uneori îi bârfesc, prea slobodă la gură fiind. Apoi creştinilor pe care îi judec prea repede. Apoi celor mai umili decât noi pe care nu i-am ajutat atunci când au avut nevoie de ajutor.  De pildă, unei femei care cerşea în Gara de nord, lângă o covrigărie şi pentru că doar primise un covrig, m-am zgârcit şi nu i-am dat şi eu încă unul, deşi îmi ceruse.

Dar, a cere iertare celor cărora le-am greşit este mult mai uşor decât a te ierta pe tine însuţi pentru deciziile proaste pe care le-ai luat, pentru lipsa de răbdare sau de empatie, pentru încrâncenarea pe care o punem în lucruri inutile. Dificultatea cea mai mare constă în a identifica greşelile pe care le-ai făcut, mai ales pe cele deghizate în fapte bune, în lucruri necesare. Şi cred că cel mai bun lucru este în a le verifica după roadele pe care le-au făcut între timp. De pildă, eu am făcut un mare bine unor oameni la începutul carierei lor. Acum mi-au devenit duşmani şi răul pe care îl fac în jurul lor e imens, au distrus o instituţie. De aceea, să mă ierte Dumnezeu că i-am ajutat!

Dacă şase săptămâni am ţinut postul de mâncare, măcar o săptămână să ţinem postul iertării! Nu e simplu, dar e necesar!

UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE -24 IANUARIE 1859

Acest eveniment mare din istoria românilor a fost mereu anexat și prezentat ca o etapă importantă a formării statului național unitar român. In realitate a fost mult mai mult decât atât! Pe scurt:

  1. A fost o recunoaștere europeană a capacității celor două principate de a forma un stat  capabil să gestioneze problema Dunării;
  2. Noul stat era menit să contracareze imixtiunile Rusiei la Dunărea de Jos, după ce războaiele ruso-austro-turce și mai apoi războiul Crimeei, dovediseră interesul Rusiei de a a anexa aceste regiuni.
  3. Istoria de aproape 500 de ani a celor două state dovedise că au fost capabile să lupte pentru independență și apoi să își păstreze autonomia în condițiile în care aveau o graniță de aproape 900 de km cu Imperiul Otoman, cea mai mare putere militară a regiunii.
  4. Noul stat a început să capete trăsături naționale, deși ideea de stat național încă nu era agreeată la nivel internațional.
  5. In acel moment, țara a avut oameni politici la înălțimea evenimentului.
  6. Țărănimea, care pănă atunci fusese exclusă treptat de la deciziile importante ale țării, începe să fie readusă treptat în viața politică a țării.

Fiecare din ideile de mai sus are în spate o întreagă istorie a momentului.

Nu am înțeles și probabil nu am cercetat de ajuns, de ce boierii moldovenii au fost atât de rezervați în privința unirii cu Valahia în condițiile în care, în urmă cu doar 37 de ani, în 1812, pierduseră o bună parte din teritoriu, anexat de Rusia în urma ultimului război ruso-austro-turc.

Si interesul Rusiei nu se oprea doar la Basarabia. Expansiunea Rusiei spre Europa d-abia începuse și trecuse de la ideologii de genul ,,Rusia-a treia Romă,, , ,Panslavismul și marea slavă,, la fapte concrete , adică la șase războaie  în care au fost afectate, teritorial și material, țările române.

CULTURILE ÎN CARE TRĂIM sau CULTURA APLICATĂ

Azi este Ziua Culturii Naţionale a României, adică a culturii definite de limbă, istorie, teritoriu, evenimente, a chintesenţei în care se topesc toate culturile istorice şi contemporane.

Cultura în istorie

Când vorbesc despre culturile istorice mă refer la culturile antice cunoscute azi datorită unor culturi arheologice şi  la cultura medievală românească cunoscută mai bine datorită arhivelor. Evul mediu românesc a fost marcat de două culturi distincte şi antagonice la un moment dat şi anume cultura ţărănească şi cultura boierească. Fiecare în parte  aveau o limbă, o conştiinţă de neam, propuneau o organizare socială şi administrativă, ocupau un teritoriu. Fiecare se considera a fi ,,ţara,,. Coexistau dar nu cooperau! Clasa boierească excluzând treptat ţărănimea majoritară de la actul politic, de la conducerea ţării. Eliminarea sau măcar netezirea divergenţelor  culturale a fost una din priorităţile revoluţiilor din secolul XIX şi în formarea statului naţional român.

După formarea statului naţional unitar  român, prioritatea autorităţilor a fost impunerea unei culturi naţionale aptă să menţină în conştiinţa românilor flacăra idealului statal. Generaţiile interbelice au fost educate într-un spirit naţionalist, acesta fiind liantul ce unea culturile specifice din vechile state medievale.

Balanţa culturală a fost brusc şi iremediabil dezechilibrată de regimul comunist care, în locul culturii ţărăneşti, a impus o cultură proletară şi în locul culturii elitelor a impus ideologia de partid. Naţionalismul promovat în perioada interbelică a fost păstrat dar acestuia i s-a adăugat partizanatul politic. Acest amestec între iubirea de ţară şi iubirea de partid a avut un efect nociv în mintea a milioane de români, făcând confuzii între partid şi ţară. A compromis iremediabil naţionalismul românesc!

Cultura în prezent

In cei 30 de ani postrevoluţionari, schimbările în cultura naţională au fost dramatice. Cultura ţărănească a devenit divertisment. Cultura elitelor a fost marginalizată. Cultura naţională a fost înăbuşită sub avalanşa afirmării diversităţii culturale manifestate pe o paletă largă de la etnic până la diverse comunităţi. Bomboana pe colivă a fost revoluţia tehnologică. Tunul informaţional a făcut praf culturile specifice transformându-le într-o cultură cu specific global.

Deşi trăim într-un stat naţional, tinerele generaţii nu au mai fost educate în spiritul apărării valorilor naţionale. Statul naţional a renunţat chiar în a-şi mai impune simbolurile. In mod normal, toate instituţiile create şi întreţinute de statul român de la şcoli şi până la spitale, de la agenţii şi până la direcţii, instituţii cu personalitate juridică şi fără,  ar trebui să păstreze şi să promoveze cultura de stat. Şi asta măcar pentru faptul că sunt întreţinute de stat. Să aibă măcar un steag arborat. Elevii din scolile de stat să intoneze imnul ţării la începutul cursurilor. Universităţile de stat ar trebui să aibă un program naţional conform căruia cei mai buni absolvenţi să beneficieze de un loc de muncă în România. Pentru că un stat naţional are nevoie de generaţii care să îi înţeleagă importanţa!

Instituţiile statului român au ajuns acum sufocate  şi la cheremul unei puteri politice lipsită în mare parte de conştiinţă naţională, ca să nu mai vorbesc de cultură. Aparatul de stat este supradimensionat şi apăsător. Performanţa nu înseamnă 200 de funcţionari publici la un judeţ cu 200 000 locuitori, în timp ce specialişti în diverse domenii sunt consideraţi personal contractual. Nu confortul creat în cei 30 de ani contează la scara istoriei, ci instituţiile puternice capabile să apere un stat şi nu să îl copleşească.In fine, asta e un una din problemele culturii contemporane, devenită slabă în faţa puterii politice!

Cultura în viitor

Nu am spus nimic despre cultura creştină. In general, culturile religioase au o vitalitate mult mai ridicată decât culturile laice, dar depind în egală măsură de acelaşi parametru şi anume calitatea umană. Asupra acestui aspect relativ uitat, Hristos ne-a atras atenţia de la bun început când a spus, parafrazez, celor care voiau să îl urmeze, că trebuie să se lepede de tot, de familie, inclusiv de sine. Această lepădare nu este una fizică, aşa cum interpretează unii, ci, în primul rând, una culturală. Lepădarea de cultura tradiţională era primul pas spre cultura creştină.Noua cultură nu excludea Statul căruia îi plătea impozit, dar nici nu îl includea, pentru a se face părtaşă evoluţiilor politice. Scopul culturii creştine era unul spiritual, nu laic. Acesta a fost şi motivul pentru care cultura ţărănească, de care vorbeam mai sus a supravieţuit atât de mult, până când a fost înlăturată cu forţa. Era o cultură spiritualizată!

Concluzia este că o cultură spiritualizată dăinuie, în timp ce o cultură de divertisment dispare. Nu spun aceasta ca să dăm înţelept din cap, ci ca să ştim în ce ar trebui investiţi cu folos puţinii bani atribuiţi culturii, de la fiecare în parte, până la ordonatorii de credite. Şi aici mă refer la legile care lasă muzeele, singurele instituţii care pot promova o cultură naţională, să se autofinanţeze, în timp ce centre culturale al cărui obiect de activitate sunt festivalurile şi divertismentul în general, sunt finanţate de stat. Unde este măsura naţională, dacă se poate vorbi de aşa ceva?

Cert este că în datorită unei educaţii mergi pe stradă, dai bună ziua, înveţi o profesie, datorită unei culturi, gândeşti! Cum gândim, aşa trăim!

SCANDALUL CIMITIRELOR CONFESIONALE IALOMIŢENE

Cine administrează cimitirele confesionale ialomițene?

Toată lumea știe că cimitirele trebuie administrate de creatorii lor şi mai nou, prin lege, de proprietarii lor, adică dacă este un cimitir confesional de către cultul respectiv, dacă este public de primării și dacă este privat, de proprietar. Un regim special au cimitirele eroilor  administrate de Cultul Eroilor.

Trecerea cimitirelor ortodoxe în proprietatea primăriilor generează nişte probleme din care mă voi referi doar la trei.  Prima este juridică şi ridică întrebarea cum a putut primăria să îşi însuşească cimitirul ortodox, doar pentru că legile  dintre anii 1998-2000 permiteau autorităţilor locale să finanţeze (nu să administreze) cultele locale. Cum a putut o primărie să ia un cimitir, care în multe localităţi era mai vechi decât primăria, dat fiind că acestea sunt înfiinţate după 1864, în timp ce creştinii au stat aici de sute de ani şi aveau cimitire. Singurul răspuns ar fi: printr-un abuz juridic. De ce primăria nu a iniţiat înfiinţarea unui cimitir public pe care să îl administreze cum doreşte? Pentru că în multe localităţi situaţia cimitirelor ortodoxe administrate de primărie e jalnică, deşi ei încasează impozitele. De ce s-au ambiţionat să ia un teren plin cu morminte ortodoxe în care se intersectează cel puţin trei drepturi: al familiei care are dreptul asupra rămăşiţelor pământeşti ale răposaţilor, al bisericii care are dreptul să iniţieze acolo ritualul specific cultului şi al statului care poate să reclame un drept asupra terenului?

 A doua întrebare este ce se va întâmpla cu cimitirele ortodoxe după ce acestea vor fi concesionate unor firme de pompe funebre care, pe bună dreptate, vor dori să dezvolte o afacere. Vom plăti anual locul de odihnă al morţilor noştri sau la îi vor băga într-un osuar? Pentru că toată lumea uită un lucru esenţial şi anume că scheletul uman nu putrezeşte. Rămâne intact chiar şi după mii de ani, devenind în timp un izvor de informaţii nepreţuit pentru arheologi, cu condiţia să fie păstrat intact şi aici ajung la a treia problemă şi anume aceea a cimitirelor ca izvoare istorice  peste sute şi mii de ani. Scheletul intact a generat în cultura noastră modernă falsa problemă a spaţiului, pe care Biserica Ortodoxă a rezolvat-o prin faptul că a creat posibilitatea fiecărei familii să folosească acelaşi loc de înmormântare pentru mai mulţi membri, prin reinhumarea ritualică la şapte ani. Este o falsă problemă pentru că atunci când moare un om ocupă mai puţin spaţiu decât când este viu. Dar, e adevărat că atunci când moare,  nu poţi pretinde unei firme să îţi păstreze locul de veci pentru cel puţin trei generaţii sau şi mai mult, atât timp cât sunt moştenitori în viaţă,  aşa cum face biserica acum.

Şi acum să ajung la a treia problemă a cimitirului ca document istoric, adică a scheletului care rămâne intact cu tot ADN-ul în el,  conform unor celebre versuri dintr-un cântec ,, Nu mai plânge Jane/Plânsul e de formă/Jana nu e moartă/Jana se transformă,,.

Valența istorică a cimitirelor este mult mai amplă decât banuiți. Nu exagerez dacă afirm că o bună parte din  preistoria, istoria antică și medievală a României este scrisă în urma cercetării cimitirelor. Arhivele au fost create odată cu formarea statelor medievale româneşti  din secolul XIV. Până atunci, izvoarele istorice  scrise despre români sunt laconice şi puţine. In locul lor avem însă vetrele vechilor aşezări şi cimitirele.

Un mormânt este pentru arheolog o mină de aur. Totul este notat, orientarea gropii, a scheletului în groapă, detaliile de orientare a corpului, capului, brațelor, picioarelor, oaselor lipsă, inventarului etc. Totul este desenat pe hârtie milimetrică. Pe baza ritului și a ritualului se stabileste religia. Insuși, faptul că avem cimitire ne plasează într-un anume concept religios. De-a lungul timpului au existat culturi și civilizații care nu aveau cimitire pentru că în religia lor trupul trebuia distrus după moarte.Pe baza religiei se poate stabili etnia.  Inventarul oferă datarea. Apoi analiza antropologică furnizează date despre rasă, sex, vârstă, boli. Reconstituirea facială ne arată în cele din urmă chipul celui care a fost. La Institutul de Antropologie din Bucuresti se află cea mai mare colecție de cranii din Europa. Poate vă miraţi, dar fiecare are trăsături distincte.  Aşa vedem că noi semănăm după toate datele antropologice cu strămoşii de acum o mie de ani din cimitirul de la Dridu, un cimitir administrat de comunitatea religioasă şi nu de primărie, care pe atunci nu exista nici în concept. Aşa cum, dacă ne imaginăm un scenariu apocaliptic că arhivele vor arde (că oricum cele digitale ţin doar 30 de ani) şi peste 1000 de ani aici vor locui asiatici budişti, scheletele din cimitire vor demonstra că aici au locuit un popor de rasă europeană şi de credinţă ortodoxă. In civilizaţia noastră ,, morţii vorbesc,, dacă îi adaug şi pe consilierii din primării care votează mecanic.

Sper ca judecătorii să judece cu dreptate şi după lege problema cimitirelor ortodoxe ialomiţene. Pentru că la o adică, Biserica poate concesiona sau cumpăra un teren pentru cimitir, îl sfinţeşte  şi mutăm toţi morţii în noua locaţie. Care-i problema?  Vă daţi seama ce film documetar ar ieşi? Aproape 100 de cimitire strămutate. Ce voturi pe veci se vor pierde, de la primar până la ministru şi mai sus la preşedinte? Ce primari huiduiţi cu morţii purtaţi în paporniţe de la un cimitir la altul!  Ce jale! Şi asta pentru ca să împlinim voia instanţei judecătoreşti, să lăsăm primăriilor terenul pe care îl vor. Că în fond, pentru  acest teren se judecă.  Judecătorul nu îmi poate impune mie, cetăţean român, să îmi las strămoşii într-un cimitir devenit dintr-unul confesional, unul public. Că ei nu s-au îngropat în cimitirul săracilor cum erau numite pe vremuri cimitirele ţinute de primărie, ci în cimitirul ortodox. Decât să ajungă strămoşii mei într-un osuar, mai bine îi iau eu şi îi reinhumez după toate canoanele în altă parte. Nici nu ar fi mare cheltuială! Dar varianta cu osuarul e doar o ipoteză. Pot ajunge pur şi simplu călcaţi în picioare. Atâta timp cât bazarul din Slobozia, ce ţine de primărie,  e ridicat pe un cimitir vechi, grija autorităţilor locale pentru strămoşi e aproape zero. De ce i-am încredinţa spre administrare cimitirele ortodoxe? Am văzut cum au fost administrate în ultimii 20 de ani. Ne-a ajuns!

Campania arheologică din anul 2022, de la Vlădeni-Popina Blagodeasca

Raport arheologic preliminar al campaniei arheologice de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, jud. Ialomiţa

Anul acesta nu am reuşit să ajung la Sesiunea Naţională de Rapoarte Arheologice. Am trimis raportul pentru Cronică de 1000 de cuvinte aşa cum cer standardele. Dar fiind mult prea scurt, public aici un raport ceva mai larg. Evident că nici acesta nu poate cuprinde cele peste 400 de fotografii, 50 de desene, zeci de notiţe de şantier, dar e ceva mai mult.

Din păcate nu este poetic….

Săpăturile arheologice de pe Popina Blagodeasca (com. Vlădeni, jud. Ialomiţa) au decopertat o suprafață de 92 m2 repartizată pe un număr de şase  casete A74-A79. Pe suprafaţa lor au fost descoperite zece complexe din trei epoci istorice din care opt complexe au fost cercetate integral. S-a coborât până la adâncimea de 2,50 m pe catacombă și 1,60 m pe bordeiul nr.17 (cas.A76-SR9-10).

Cele mai multe complexe aparţin stratului medieval-timpuriu unde au fost evidenţiate două niveluri de locuire. Primul, de sus în jos, este aşa numitul nivel al ,,locuinţelor de suprafaţă,,. Cel de al doilea este cel al aşezării de secol IX ale cărei locuinţe au fost suprapuse în anumite zone de primul nivel. Datorită intersectărilor şi suprapunerilor, pe toată suprafaţa cercetată au fost descoperite patru categorii ceramice deosebite după compoziţia pastei şi anume ceramica nisipoasă, ceramica cenuşie, ceramica din pastă roşie şi ceramica lucrată cu mâna aflată în proporţii specifice fiecărei epoci.

Evul mediu-timpuriu

 Nivelul locuinţelor de suprafaţă a fost evidenţiat pe suprafaţa casetelor A77 şi A76. Ca şi în anii  anteriori nivelul se descria încă din stratul arabil de la 0,15-0,20 m ca un sediment pigmentat cu paiantă, pietre şi fragmente ceramice. Pe alocuri la -0,30 m, sedimentul devenea negru, mâlos, cleios cu multă cenuşă de lemn care nu permitea scurgerea  apei de ploaie. Sedimentul era plin cu material arheologic Dridu. Sedimentul coboară până la -0,50 m unde încep să se contureze complexele culturii Dridu. Aceste dovezi întăresc concluzia formulată în anii anteriori că a fost un nivel de locuinţe de suprafaţă din lemn. Statistica inventarului descoperit pe cele două casete A76 şi A77 este diferită, fapt determinat de complexele intersectate precum şi vecinătatea acestora.

Aşezarea de secol IX

1)Bordeiul nr.16 (Cas.A72-A75-A77). Un segment din acest complex a fost cercetat în campania precedentă. Pentru finalizarea lui am deschis încă două casete deoarece aşa cum vom vedea acest bordei a intersectat o groapă antică şi a fost intersectat la rândul lui de încă două complexe medievale-timpurii. De aceea delimitarea lui a necesitat o atenţie sporită deoarece era  vorba de trei complexe din aceeaşi epocă şi cultură. Sedimentele brun-cenuşii pigmentate cu paiantă, calcar, cărbune se conturau încă de la -0,60 m dar conturau complexul d-abia  la -0,77 m de la nivelul actual al solului şi descriau un plan dreptunghiular orientat NV-SE de 3,5 x 5 m. Podeaua se afla la -1,23 m şi avea trei refaceri. Pe latura îngustă de SV se afla o laviţă de lut de 2,50 x 1,20 m cu adâncimea de 1,82. In colţul de NE se afla un cuptor de pietre care fusese amenajat pe o vatră podită cu fragmente ceramice. Cuptorul fusese distrus din vechime. Se mai păstrau câteva fragmente de vatră, pietre şi cioburi. In faţa cuptorului se afla o groapă ovală de 1,50 x 1,20 m, ad.1,40 m. Intrarea s-a aflat probabil în colţul de NV, lată de 1,50.

Inventarul bordeiului a fost considerat materialul arheologic descoperit de la -0,70 m până pe podea. Au fost descoperite circa 390 fragmente ceramice din care 66,6%, adică 260 erau din pastă nisipoasă cu diverse variante de compoziţie: a) cu nisip fin, abia vizibil, amestecat sau nu, cu scoică; b) cu nisip de granulaţie medie şi microprundiş provenite de la oale cu buza triunghiulară în secţiune, decorate cu valuri trasate cu beţişorul; c) cu scoică  (cu sau fără nisip)de la vase arse reducător decorate cu valuri pe striuri, cu buza scurtă, răsfrântă, uşor rotunjită; cu nisip şi cioburi pisate, decorate cu striuri subţiri, arse reducător. A apărut şi un fragment din pastă caolinoidă. Diversitatea compoziţiei pastei face trimitere la o stratigrafie deranjată de construirea complexului din A77,c.2. Procentul mare de ceramică cenuşie de peste 15%, precum şi starea acesteia, angoba negricioasă, exfoliată,  decorul în reţea sau cu linii lustruite vertical face trimitere la o datare mai timpurie dacă nu ar fi aceleaşi probleme stratigrafice generate de prezenţa a două niveluri medievale-timpurii şi trei complexe pe aceeaşi casetă.  La aceeaşi concluzie ne îndreaptă şi  procentul aproape egal de fragmente din pastă roşie şi lucrate cu mână de aproape 9%. Fragmentele lucrate cu mâna sunt mici, atipice, diferite, cu cioburi pisate în pasta, uneori semifină. Fragmentele din pastă roşie provin de la amfore şi unul de la un ulcior ce pare decorat cu rotiţa. Ne atrage atenţia două toarte de amfore din care una aplatizată şi o alta cu nervură. Alte fragmente din pastă fină cu rare impurităţi.Propunem o datare de secol IX.

2)Bordeiul nr.17 (cas.A76-SR c.9-10). A fost o locuinţă de plan pătrat cu latura de 4,6 m, orientat NV-SE. Podeaua din lut neamenajat se afla la 1,60 m de la nivelul actual al solului, dar se descria la fel ca şi bordeiul 16 d-abia la -0,63 m de la nivelul solului. Pe latura de NE se aflau trepte pe o lăţime totală de 1 m care coborau cu diverse lăţimi de la  adâncimea de -0,84 m -1,02-1,26 m la -1,45 m. Aceste trepte făceau ca groapa bordeiului să se reducă la suprafaţa de 4 x 3,5 m. Pe centrul bordeiului se aflau grămezi de pietre răvăşite care acopereau o suprafaţă de  2,5 x 0,8 m. Printre ele se aflau depuse două cranii şi mai multe oase de animal. Un schelet aproape întreg din aceeaşi specie de animal se afla depus pe treapta din colţul estic. Sub pietre se mai păstrau câteva fragmente de vatră, pe o suprafaţă de 1,60 x0,40 m,  dovadă că pietrele proveneau de la un cuptor de pietre dezafectat şi împrăştiat din vechime, aflat în colţul de NV. Sedimentele provenite din distrugerea acestui bordei erau cenuşii, afânate, pigmentate rar cu paiantă sau pământ galben. Pe latura de NV se aflau patru gropi de pari.  Opinia noastră este că la acest bordei s-a folosit cu precădere lemnul. S-a considerat a fi inventarul specific bordeiului, materialul arheologic descoperit sub cota de  la -0,70 m în jos. Cantitatea de fragmente a fost mult mai mică, doar 177 fragmente dar procentul de ceramică nisipoasă a fost identic de  66,6% (118 fragmente) la fel ca si la bordeiul anterior. Deasemenea ceramica din pastă cenuşie a fost de aproape 17%, ceea ce ne indică faptul că cele două complexe au fost contemporane.Fragmentele din pastă nisipoasă prezintă patru variante: pastă cu nisip, pastă cu scoică, pastă caolinoidă (foarte puţină) şi pastă cu nisip şi scoică. Remarcăm pasta cu scoică şi microprundiş, arsă oxidant, de culoare roşu-cărămiziu, decorată cu valuri şi striuri care datorită prezenţei rare devine un marker cronologic. Se mai remarcă deasemenea pasta cu nisip fin, cu miezul negu şi angoba curată cărămizie. In general predomină arderea oxidantă şi decorul striat. Sunt şi fragmente decorate cu mănunchiuri oblice pe striuri orizontale  sau valuri fine pe striuri. Unele fragmente sunt arse până la vitrificare. Cele 23 fragmente din pastă roşie provin în special de la amfore. Pasta conţine impurităţi. Angoba este bej sau roşu-cărămiziu.  Aceste fragmente la fel ca şi cele şapte fragmente lucrate cu mâna din pastă cu cioburi pisate, considerăm că provin din stratigrafia deranjată a sitului şi nu sunt relevante pentru datarea acestui bordei.

Bordeiul 17 a fost suprapus de nivelul locuinţelor de suprafaţă.

3. Bordei 18 (cas. A77 c.2). Lângă bordeiul 16 a fost descoperit un complex caracterizat de un cuptor de pietre răvăşit din vechime şi un segment de podea.  Pietrele răvăşite printre care se aflau şi fragmente de vatră acopereau o suprafaţă de 1,50 x 1,25 m la adâncimea de -1.17 m. Sub pietre se aflau şi fragmente ceramice ceea ce sugerează că vatra a fost amenajată pe un pat de cioburi. Podeaua se afla la adâncimea de 1,10 m. Complexul se descria la -0,57 m ca o peliculă maronie  pigmentată cu cărbune, paiantă, pământ galben amestecate cu material arheologic Dridu. Deoarece doar bordeiele aveau cuptoare din piatră şi podele lutuite, considerăm că acesta este tot un bordei pe care îl vom cerceta în campania viitoare.

Acest complex a fost suprapus de nivelul locuinţelor de suprafaţă şi a intersectat un complex aparţinând antichităţii târzii din cas. A75.

Epoca migrațiilor-sec.V-VII:

4)Catacomba nr.2 (cas.A74 c.3-4)

Ideea că ne aflăm în faţa unei catacombe şi nu a unei gropi oarecare ne-a fost sugerat de faptul că gura gropii se descrie la -1,15 m de la nivelul actual al solului sub un strat de pământ galben neatins. Acest fapt ne sugerează că a fost cotlonită dintr-un spaţiu de acces care avea ieşire la suprafaţa solului. Acest spaţiu de acces s-a dovedit a fi un fel de şanţ săpat în trepte orientat NE-SV, lung de 2m, cu o lăţime variabilă între 0,50-1m. Părea ca un şir de gropiţe năruite pline de un sediment brun-negricios, afânat. Acest şanţ se descria la -0,58 m de la nivelul actual al solului. Pe prima treaptă la -0,70 m se afla un craniu uman şi fragm. de coloană vertebrală, aflat în poziţie secundară[1]. Şanţul ne sugerează că a fost un dromos care ducea spre o cameră funerară.  Aceasta se prezenta ca o groapă cu gura rotundă de 1,35 x 1,50 m şi adâncimea de 2,35 m de la nivelul actual al solului. Groapa era puternic boltită spre est unde avea diametrul de 2,20 m. Diametrul bazei era de 2 m. In partea superioară a gropii sedimentele erau brun-maronii, afânate, pigmentate cu galben, lemn ars, zgură. În colţ se afla o depunere de paiantă arsă. Acestui sediment se adăuga paiantă arsă, cărbune, cenuşă, material ceramic şi osos fragmentar. Spre fundul gropii se aflau 128 fragmente ceramice din care peste jumătate (66 fgm-51,56% erau lucrate cu mâna) Restul erau fragmente din pastă roşie (29,68%) şi cenuşie (18,75%). Fragmentele ceramice lucrate cu mâna erau de bună calitate, conţineau cioburi pisate în pastă şi uneori nisip, erau arse oxidant. Unele fragmente erau semifine, aveau angobă cărămizie şi decor cu linii scurte oblice. Nu lipseau nici fragmentele din pastă rugoasă din care unele conţineau scoică. Fragmentele  din pastă roşie proveneau în special de la amfore dar şi oale. Pasta conţinea impurităţi, arsă uneori până la roşu-cărămiziu. Dar erau şi fragmente din pastă foarte bună cu mică, de culoare portocalie.  Ceramica cenuşie, doar 24 fragmente (18,75%) era lucrată la roata rapidă din pastă fină cu rare particule de calcar şi angobă negricioasă. Proveneau de la capace cu buza în T şi de la castoane cu toarte orizontale sub buză. Această catacombă a suferit o intervenţie secundară încă din vechime, ceea a făcut posibil ca o parte din materialul arheologic descoperit să fi fost antrenat din stratul arheologic.In consecinţă, datarea acestui complex se va face în corelaţie cu celelalte gropi rituale şi a catacombei nr.1.

6.Segment de palisadă (cas.A78 c.2-4)

Segmentul era orientat NV-SE şi a fost studiat pe o lungime de 4 m. Arăta ca un şanţ adânc de 0,94-1 m cu pereţii evazaţi, având lăţimea la bază de 0,50-0,60 m şi la gură de 0,94-1 m. Pe pereţi se observă trepte înguste. Se descria la 0,50-0,65 m de la nivelul actual al solului în funcţie de complexele care l-au intersectat, adică de o groapă medievală-târzie. S-a aflat la doar 20 cm distanţă de un mormânt probabil tot medieval-târziu. Sedimentul din şanţ era brun-cenuşiu, afânat cu puţin material arheologic, doar 19 fragmente. Cele mai multe erau din pastă nisipoasă (47,3%) şi din pastă roşie (21%) ilustrând situaţia stratigrafică, faptul că a fost suprapusă de  nivel medieval-timpuriu şi de complexe medievale-târzii. Celelalte două categorii, ceramica cenuşie şi ceramica lucrată cu mâna amândouă la paritate de 15,7% sunt irelevante pentru o încadrare culturală sigură.

7.Complex aflat în lucru (cas. A75,c.4). Complexul se prezintă sub forma unei gropi de 2,85 x2,60 m. Fundul este în trepte. Jumătatea sudică coboară până la  1,50-1,67 m adâncime. Jumătatea nordică este mai adâncă de 1,80 m. O gropiţă cu diametrul de 0,70 m ajunge până la 2,03 m. Complexul se descrie la -1 m de la nivelul actual al solului fiind suprapus de bordeiul nr.16. Sedimentul din complex era brun-negricios pigmentat cu pământ galben. In complex au fost descoeprite 156 de fragmente ceramice. Nici una din categoriile ceramice nu depăşeste 50%. Cele mai multe sunt lucrate cu mâna (61 frag.-39%), urmată de ceramica din pastă nisipoasă (50 fg. -32,05%) explicabilă prin faptul că acest complex a fost intersectat de bordeie medieval-timpurii. La fel ca şi în cazul palisadei, în procente apropiate se află ceramica cenuşie (21 fg.-13,46%) şi ceramica din pastă roşie (24 fg.-15,38%).

8.  Groapă (cas. A79, c.1-SO 10). Este o groapă sub formă de clopot, descrisă la 0,65 m de la nivelul actual al solului ca o peliculă cenuşie. Are umerii puternic boltiţi, adâncimea de 1,25 m. Conţine un sediment gri-cenuşos, afânat cu puţin material ceramic, doar 19 fragmente ceramice. Majoritatea erau din pastă roşie cu impurităţi, adică nisip sau calcar, provenite de la amfore cu picior tubular, butonat şi evazat.  Erau şi fragmente din pastă curată, fină, portocalie. Un procent de 26,3% erau lucrate cu mâna din pastă cu cioburi pisate şi nisip. Reţinem o toartă de castron cu torţi orizontale sub buză, inelară în secţiune cu analogie în catacombă.  Procentele de pastă nisipoasă şi cenuşie sunt nesemnificative. A fost cercetată parţial. Continuă în colţul de est.

Evul mediu-târziu

9.Mormânt nr.1/2022 (cas.A78 c.2). Groapa mormântului avea dimensiunile de 2 x 0,90 m cu o treaptă pe latura de sud. Era orientată E-V.  Scheletul se afla în decubit dorsal cu capul la vest. Nu fusese o groapă adâncă, din acest motiv fusese străbătută de gropi de rozătoare şi o parte din coaste şi osul frontal dislocate. Craniul se afla la -1,10 m. Poziţia braţelor şi a picioarelor cu gleznele legate indică faptul că fusese aruncat. Antebraţul drept era căzut pe bazin. Braţul stâng se afla sub trunchi. Mormântul era lipsit de inventar, cele câteva fragmente atipice proveneau din stratul în care mormântul fusese săpat. Incadrarea culturală a acestui mormânt poate fi sugerată de situaţia stratigrafică. Incă de la -0,20 m din stratul arabil se descrie un sediment negru pigmentat cu paiantă şi material arheologic. La -0,40 m, sedimentul este brun negricios pentru ca la -0,65 să apară lentilele de pămât galben. Probabil este vorba de un mormânt medieval-târziu dată fiind şi orientarea tipic creştină cu capul la vest, precum şi adâncimea mică a gropii.

10. Groapa de bucate (cas. A78,c.4)

Incă de la -0,50 m s-a observat că palisada a fost tăiată de două complexe care s-au dovedit a fi mormântul descris mai sus şi o groapă a cărei depunere era o peliculă rotundă cu diametrul de 1,70 m. Groapa avea adâncimea de 2,17 m de la nivelul actual al solului. Gura era în formă de pâlnie, umerii puternic boltiţi. Forma ovală cu orientarea NV-SE. Diametrul bazei era de 2 x 1,80 m.Sedimentul era negricios, mâlos, tasat cu rare pelicule de paiantă sau material arheologic.

In materialul arheologic amestecat a fost descoperită şi o monedă. In pofida dimensiunilor mari, groapa conţinea doar 33 fragmente ceramice, 51,5% fiind din pastă roşie. In ordine procentuală urmează ceramica cenuşie cu 30%. Restul procentelor de pastă nisipoasă şi ceramică lucrată cu mâna erau urmare a  situaţiei stratigrafice, a intersectării nivelului medieval-timpuriu şi a palisadei.

Tabel I

ComplexCeramica nisipoasăCeramica cenuşiePasta roşieLucrată cu mânaTotal
Bordei 16 (cas. A72-A77)260 fg./66,7%61 fg./15,7%35 fg./8,9%34 fg./8,71 %390 fg.
Bordei 17 (cas.A76-SR c.9-10)118 fg./66,7%30 fg./16,9%22 fg./12,4%7/ 3,95%177 fg.
Nivelul LS-cas.A77181 fg. /76%23  fg. /9,6%19 fg. / 7,9%15 fg. / 6,3%238 fg.
Nicelul LS Cas.A7631 fg./40,7%17 fg./22,3%9  fg. /11%19 fg. / 25%76 fg.
Groapa (cas. A75,c.2)50 fg./32%21 fg./13,46%24 fg./15,38%61/39,1%156 fgm.
Katacomba (cas. A74,c.3-4)    –24 fg./ 18,75%38 fg./ 29,68%66 fg. /51,56%128 fg.
Palisada  (cas. A78,c.2-4)9 fg./47,3%3 fg. / 15,7%4  fg./21%3 fg. /15,7 %19 fg.
Groapa getică (cas. A79,c.1)1 fg./5,2%2 /10,52%10 fg./52,63%5 fg./26,3%19 fg.

[1] Iniţial l-am considerat a fi un mormânt şi în carnetul de şantier l-am numit M1. Ulterior am realizat că e  legat de catacombă.

NAŢIUNEA ESTE O REALITATE ISTORICĂ , NU O IDEE, NU UN CONCEPT!

Deunăzi, la vernisajul unei expoziţii dedicate Zilei Naţionale, o oarecare vorbitoare în vânt a ţinut să spună că conceptul de naţiune nu mai este la modă, dar noi tot îl serbăm. Ca să vezi! Nu este nici prima, nici ultima care face astfel de confuzii. Un stol întreg de analfabeţi funcţionali croncăne sau chiar scriu aberaţii de genul că naţiunile au fost inventate de istorici în secolul XIX. Nimic mai fals! Românii care au luptat în primul râzboi mondial nu au fost nişte idei, ci soldaţi în carne şi oase. Ei nu au luptat pentru concepte, ci pentru pământul lor, pentru familia lor, pentru ţara lor. Toate acestea erau realităţi concrete, nu idei! Şi atunci unde şi de ce a apărut confuzia din capul unora cu privire la naţiune? Cred că din conceptul ,,naţionalism,, care este într-adevăr ideea pe care şi-o face cineva despre naţiune. Una este să lupţi pentru emanciparea şi independenţa naţiunii din care faci parte, aşa cum au făcut patrioţii din secolul XIX şi alta este să crezi că naţiunea ta e mai brează decât toate şi poate să salveze Europa de comunism  aşa cum au făcut naziştii germani din secolul XX. Deci nazismul a fost problema, nu naţionalismul.

Naţiunile au existat dintotdeauna! Sunt menţionate în documentele din toate epocile istorice. Marile imperii ale antichităţii, deşi se întindeau pe teritorii imense şi înglobau numeroase popoare, purtau denumirea etnică a poporului care le-a constituit: Roman, Persan, Khazar etc. Împăraţii romani purtau în titulatura lor,  ca un semn de onoare, denumirea popoarelor pe care le-a cucerit: Dacicus, Sarmaticus, Goticus etc.

Impăraţii bizantini aveau grijă ca fiecare popor să îşi păstreze identitatea. De ce credeţi? Pentru că era mult mai uşor de negociat cu reprezentanţii unei comunităţi decât cu fiecare individ în parte. In cadrul imperiilor, fiecare popor locuia pe teritorii separate de regulă de graniţe naturale. Grija împăraţilor buni de soarta popoarelor s-a manifestat până târziu, la începutul epocii moderne. De pildă, împărăteasa Maria Tereza se interesa în secolul XVIII de cumanii care locuiau în Ungaria

Atunci de ce secolul XIX a fost numit de istorici ca fiind secolul naţionalităţilor? Pentru că atunci popoarele si-au afirmat dreptul la autodeterminare, adică au dorit să constituie state libere, independente şi suverane. Şi acest  deziderat s-a împlinit după primul război mondial. In 1918, harta Europei şi a întregii lumi a fost trasată pe graniţe naţionale. Civilizaţia contemporană este croită pe state naţionale. Şi această alegere a străbunilor noştri a fost una fericită. Niciodată ţara nu a fost atât de bogată, de respectată şi românii atât de emancipaţi. Graniţele  fiecărui statut  au fost acceptate de întreaga comunitate internaţională. Modificarea lor înseamnă război, aşa cum se întâmplă acum în Ucraina. Incălcarea principiului naţional creează un precedent periculos şi pune în pericol stabilitatea întregii lumi. De ce ? Pentru că în această construcţie solidă  există un ,,călcâi al lui Ahile,, şi anume populaţia amestecată de la graniţele  fiecărui stat. In cazul acestora trebuie respectate graniţele menţionate în  tratatele internaţionale acceptate de toate ţările. Ideea că enclavele etnice aflate pe teritorul unor state naţionale pot fi  independente şi autonome încalcă principiile stipulate în tratatele internaţionale şi pun în pericol stabilitatea statelor naţionale.

LA MULŢI ANI ROMÂNIA!