Tag Archives: Valeriu Gafencu

VALERIU GAFENCU – O LECȚIE CREȘTINĂ, O PAGINA DE ISTORIE

Posted on by
Reply

Astăzi, la Tîrgu-Ocna a fost prăznuit  Valeriu Gafencu, un simbol al celor care au pătimit în temnițele comuniste. Vestea difuzată pe radio Trinitas m-a bucurat. Mi-a deschis in minte o pagină de istorie și în suflet un exemplu de creștin autentic.  Lecția de istorie o cunoaștem cu toții, dar întoarcem pagina când ajungem la ea. Ne îndoim că în urmă cu doar 70 de ani un regim politic și-a ucis la propriu nu doar adversarii  politici (aceia au fost doar un pretext) ci și persoane sau categorii sociale care prin fapte sau gîndire contraveneau ideologiei oficiale și mă refer la grupuri religioase, minorități, categorii sociale  etc. Pe scurt, ca în plină epocă sclavagistă, regimul politic a pus la cale o epurare ideologică, o vânătoare de idei. Cum ideile stau în capul oamenilor, victimele au fost de la copii de vârstă școlară până la bătrâni, de la tineri studenți până la intelectuali de frunte, de la politicieni la membri importanția ai clerului, de la boieri până la țărani. Pretextul lichidării fasciștilor a fost o mare minciună și deținuții politic care au umplut până la refuz toate temnițele țării, plus lagăre de muncă forțată, dovedesc deplin acest lucru.

Valeriu Gafencu era un student de doar 20 de ani și făcea parte din Frățiile de Cruce, organizații de tineret ale unui partid care, pe atunci, era al treilea pe țară.Prin urmare nu era nimic exotic și nemaivăzut în ideile naționaliste care pe atunci făceau parte din idealurile tuturor partidelor. Ei realizaseră primul stat național al românilor. Naționalismul și patriotismul făceau parte din educația lor.

In acest context, arestările politice care au început în timpul regimului carlist, au continuat în timpul lui Antonescu și au atins paroxismul în timpul comunismului erau de neînțeles pentru cei vizați care se considerau victimele unei neînțelegeri, crezând că vor fi curând eliberați. Acest lucru nu s-a întâmplat. Malaxorul temnițelor rupea trupuri dar și suflete. Boala, foamea, tortura, moartea  bântuiau nestingherite, loveau zilnic. Cum te salvezi într-o astfel de situație limită?!

Și aici începe lecția creștină  de care vorbeam. Valeriu ne-a dovedit că nu locul te mântuie, că rugăciunea poate fi la fel de puternică în temniță la fel ca în mănăstire. Ne-a dovedit că și în cea mai neagră sărăcie, poți dărui ceva celui care are nevoie. Ne-a arătat că poți face misiune creștină chiar și în cele mai inumane condiții, chiar și în fața unor oameni potrivnici credinței tale.Ne-a arătat că credința adevărată este lucrătoare și nu este o vorbă goală. In fine, Valeriu Gafencu a realizat în închisoare mai mult decât facem noi în deplină libertate și prosperitate materială. De aceea, Valeriu poate fi trecut în calendarul sfinților creștini și e de datoria noastră să insistăm ca acest lucru să se facă.

18 februarie-Sf. Valeriu Gafencu

Posted on by
Reply

Ieri, a fost praznicul Sf. Valeriu Gafencu, mucenic al temniţelor comuniste, necanonizat încă, deşi au trecut 67 de ani de la trecerea lui la Domnul . Contemporanii lui l-au considerat sfânt şi un număr din ce în ce mai mare de creştini sunt convinşi de sfinţenia lui. Cu atât mai mult cu cât mărturia lui a fost aproape publică dacă ţinem seama că în cei 11 ani de detenţie a fost ţinut în diferite închisori şi celule împreună cu foarte mulţi oameni. Nu s-a nevoit în taină, într-o chilie, ca monahii în tăcere. Ci a trăit timp de 11 ani alături de oameni de multe ori ajunşi la limita răbdării şi a sănătăţii mintale şi trupeşti, în situaţii în care era dificil de menţinut o linişte sau o atmosferă cordială. Toţi deţinuţii s-au plâns de lipsa spaţiului minim necesar unui om ca să respire, spaţiu care este mult mai larg decât trupul fizic. A lăsat o impresi e minunată tuturor deţinuţilor şi acest lucru era foarte greu de obţinut în condiţiile temniţelor comuniste din anii `50. Doar Duhul Sfânt putea aduce pacea şi înţelegerea pe care le răspândea Valeriu în jurul lui. Şi acest lucru era de ajuns pentru canonizare, ca să nu mai vorbim de minunile menţionate de un număr din ce în ce mai mare de credincioşi. Toţi cei care sufereau pentru idealurile lor politice, chiar corecte, în acel moment al istoriei, nu reuşeau să atingă pacea, liniştea şi împăcarea pe care o aveau cei care sufereau pentru Hristos. Şi acesta este un alt semn al sfinţeniei lor. Iar acest lucru este mărturisit chiar de vrăjmaşii lor, de gardieni şi de securişti care le-au dat porecla de ,,mistici,,. Toţi cei din grupul misticilor, din care a făcut parte şi Valeriu, sunt candidaţi la sfinţenie. Este un mare păcat că nu se recunoaşte acest lucru. Şi din care pricină se amână canonizarea? Ca să nu supărăm o putere politică atee şi coruptă pusă pe distrus valorile creştine, aşa cum au făcut cu organizarea referendumului pentru familie?

Mărturisitorii și apărătorii Ortodoxiei care au suferit în temnița de la Tg. Ocna au fost pomeniți astăzi, 16 februarie, la biserica ”Sf. Împărați” din Târgu Ocna

Posted on by
Reply

În contextul ”Anului comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română”, joi, 16 februarie 2017, începând cu ora 09.00, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a avut loc la biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena“ din Tg. Ocna, slujba de pomenire pentru deținuții politici care odihnesc în groapa comună din apropierea Penitenciarului-Spital. Sfânta Liturghie și rânduiala parastasului au fost oficiate de către un sobor de preoți, sub protia părintelui arhimandrit Pimen Costea, vicar administrativ și delegat al Centrului Eparhial de la Roman. Au asistat numeroși preoți și credincioși de toate vârstele și din multe zone ale țării. Unii dintre mireni au fost îmbrăcați în costum popular tradițional, demonstrând astfel credință curată și statornică, dar și dragoste față de neamul românesc. De asemenea mulți participanți la slujbă au purtat cu mândrie drapelul național, fapt care a creat o atmosferă ce demonstrează respectul față de patria natală și față de memoria celor pomeniți. A urmat o procesiune cu icoane, steaguri tricolore și candele luminânde către Casa de Cultură a orașului. Programul manifestării s-a încheiat cu o sesiune de evocări despre mărturisitorii și apărătorii Ortodoxiei din temnița de la Tg. Ocna, în cadrul căreia au vorbit părintele arhimandrit Pimen Costea, pr. prof. univ. dr. Vasile Gordon de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din București, pr. Ioan Bârgăoanu Protoiereu al Protoieriei Onești, pr. Silviu Neicu paroh la parohia Albele și domnul Ciprian Voicilă – scriitor și sociolog. Citește mai multe articole despre: protopopiatul onesti, anul omagial 2017

Preluat de la Episcopia Romanului si Bacaului

VALERIU GAFENCU (1921-18 FEBRUARIE 1952). SCRISOAREA LUI VALERIU GAFENCU CĂTRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA

Posted on by
Reply

HRISTOS A INVIAT!

Prea Cucernice Parinte iubit de sufletul meu, In lupta cu puterile intunericului, cu gandul la Dumnezeu, mi-am gasit pacea in rugaciune. Si-ntotdeauna ma gandesc ca Bunul Dumnezeu, in dragostea-I nemarginita pentru oameni, ne trimite incercarea suferintei, ca prin ea sa ne purificam de pacate, sa ne invatam a renunta cu bucurie la tot ce-i trecator si sa ne indreptam cugetele spre Domnul Iisus Hristos, Mantuitorul nostru.

In suferinta m-am putut cunoaste pe mine insumi, mi-am putut cunoaste goliciunea si nimicnicia. Azi ma vad un pacatos, cel mai pacatos om.

Si cand am privit in adancul inimii mele, am gasit acolo darul nepretuit al Iubirii, Izvorul tuturor virtutilor, pe care Dumnezeu l-a sadit in om spre cultivare si desavarsire. Si eu, ca un rob ticalos, am nesocotit o viata intreaga acest dar (…).

Azi multumesc din tot sufletul pentru toate suferintele si umilintele prin care mi-a fost dat sa trec, caci ele m-au adus la constiinta pacatului si m-au facut sa inteleg ca singura cale care duce la mantuirea Neamului este Calea evanghelica: Hristos.

Cu fiecare mica jertfa de iubire traiesc o bucurie mare, unica. Din renuntari imi culeg multumirea si sufletul mi-i insetat de daruirea totala pentru Hristos (…). De multa vreme am luat hotararea de a trai curat, in Duh crestin.

Sunt fericit, caci daca mi-i ingradita libertatea fizica de catre legile omenesti, prin zidurile inchisorii, in schimb Dumnezeu mi-a daruit libertatea sufletului prin trairea Iubirii – si aceasta libertate este bunul suprem pe care l-as fi putut castiga in lumea aceasta plina de desertaciuni (…).

Numai in masura in care slujim lui Dumnezeu contribuim la salvarea neamului, la innoirea lui sufleteasca. Caci unul singur e drumul care duce la Inviere: Golgota, jertfa de buna voie pentru Iubire si Adevar.

V-am marturisit, Parinte, gandurile acestea , cu bucurie a inimii mele. Stiu ca sufletul Sfintiei Voastre le primeste pe toate cu bucurie si multumire in Domnul (…). Gandul meu de iubire vi-l transmit cu toata caldura sufletului, caci in rugaciunile Sfintiei Voastre imi gasesc odihna.

Aici, in Galda, suntem vreo 70 de detinuti. Printre ei sunt oameni care si-au pus la modul cel mai serios problema mantuirii. In Aiud, anii acestia de suferinta si de grele incercari au contribuit in chip unic la zidirea launtrica a neamului, a omului nou: Crestinul. Numai Dumnezeu stie.

Aici la Galda sunt tocmai cei care inteleg si staruiesc pe calea mantuirii. Ar fi o bucurie sufleteasca rara daca Sfintia Voastra ar veni intr-o duminica aici. Ne-am folosi mult toti de cuvantul pe care ni l-ati marturisit.

Cu dragoste in suflet,
Va sarut mainile,

Valeriu Gafencu

Galda, 19 Mai 1946

valeriu_gafencu_mama_sa_ioan ianolide in lagarul de la galda 1946

Sinaxar pe luna Februarie

Posted on by
Reply

In luna februarie ar fi trebuit prăznuiţi, dacă am fi trăit într-o lume normală şi o societate creştină funcţională, trei dintre sfinţii închisorilor comuniste: mărturisitorii preotul Ioan Sabău (16 februarie), Ioan Ianolide (5 februarie) şi muceniul Valeriu Gafencu, trecut la Domnul în penitenciarul de la Tg. Ocna în data de 18 februarie 1952. Deşi au fost depuse dosare de canonizare, încă nu au fost analizate. Totuşi o mulţime din ce în ce mai mare de oameni a început să fie interesată de personalitatea lor. Anul acesta, pentru prima dată în ultimii 25 de ani, a avut loc la Tg. Ocna un parastas oficiat de un sobor de preoţi şi călugări din protopopiatul Tg. Ocna, semn ce ne dă speranţe într-o apropiată canonizare a lor. In anii trecuți parastasele pentru mucenicul Valeriu au fost făcute de familie, Fundația culturală G. Manu, mireni și călugări din zonă și din restul țării. Prin ei, memoria lui Valeriu a fost păstrată. Totuşi, să nu uităm că un sobor de preoţi oficiază de câţiva ani buni şi parastasul părintelui Arsenie Boca şi canonizarea se lasă tot aşteptată. Viaţa şi mărturisirea celor trei au fost descrise în mai multe articole şi expoziţii şi prin urmare nu mai insistăm asupra lor. Este de ajuns să tastezi numele lor pe google şi vei avea o mulţime de informaţii. Aştept cu nerăbdare timpul când ziua lor va fi prilej de prăznuire, ca pentru sfinţi şi nu de parastas ca pentru morţi. Oricum, o bună parte din cei care au fost la Tg. Ocna au participat după parastas şi la o mică prăznuire, la troiţa închinată lui Valeriu Gafencu, unde s-a citit Acatistul sfântului.

Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu tema sfinţilor trebuie precizat că după moarte sufletele oamenilor ajung fie în Rai cu drepţii, fie în Iad cu păcătoşii, fiecare după faptele lor. Sunt însă şi suflete alese care ajung în Impărăţia Cerurilor, cu sfinţii şi cu îngerii. Doar cei care ajung în Impărăţia Cerurilor se pot ruga pentru noi la Dumnezeu, luând parte oarecum la viaţa noastră. Cei care sunt în Rai se odihnesc, iar cei din iad se chinuiesc până la Judecata de Apoi. Doar Sfinţii nu sunt judecaţi, pentru că prin ei Dumnezeu ne va judeca pe noi. Dacă, de pildă, vom fi întrebaţi de ce nu am făcut milostenie şi noi vom răspunde că nu am putut, Hristos ne va spune: Dar, Valeriu care avea un singur cojocel în iernile grele din puşcărie, cum de a putut să îl dea unui alt deţinut, mai bolnav ca el? Şi, aşa vom rămâne fără răspuns.

In continuare, voi relata două cazuri la care am fost martoră şi unde am simţit intervenţia minunată a Sf. Mucenic Valeriu Gafencu. Le voi numi simplu, după soluţia rezolvării lor.

Nici în stânga, nici în dreapta, rămâi pe loc.

In vara lui 2011, am avut un vis pe care nu îl pot uita nici acum, deşi personal nu cred în vise şi nici nu le dau importanţă. Am visat-o pe monahia I. de la o mănăstire de pe lângă Bucureşti şi cu care vorbeam foarte rar la telefon, de Paşte şi de Crăciun. In visul meu, maica era îmbrăcată în haine lumeşti într-o aglomerare haotică de feţe bisericeşti. Deşi nu era nimic îngrozitor în imaginile visului m-am trezit cutremurată şi speriată. Mi-am făcut o rugăciune şi am adormit la loc. Visul a continuat. De astă dată se făcea că intram într-o  biserică mare unde se afla o mulţime de oameni. Biserica era foarte largă şi înaltă cu nişte ziduri cenuşii în partea de jos şi ceva de sticlă în partea de sus. Nu era pictată. Mulţimea se îndrepta spre iconostasul din dreapta spre închinare. In absida din stânga era o raclă uriaşă din sticlă în care se afla un tânăr îmbrăcat într-un costum gri. Tânărul era viu şi părea să se ridice din raclă ca pe un tron, privind la mulţimea de închinători ce se îndrepta spre iconostas. Mi s-a spus că este Valeriu Gafencu şi privind spre el am avut impresia că mă cunoaşte. M-am îndreptat spre raclă şi am privit. Era înconjurat de o mulţime de oameni cu care părea că vorbeşte. A venit rândul şi monahiei I. Acesteia i-a spus: Nici la dreapta, nici la stânga, rămâi pe loc! Şi în timp ce vorbea, gesticula cu palma, în dreapta şi în stânga, aşa cum fac oamenii simpli când vor să arate o direcţie, aşa încât atunci când i-a spus ,,rămâi pe loc,, a aşezat palma cu faţa în jos, aşa cum se face când se ia o hotărâre. In zilele următoare visul m-a urmărit fără să îl pot uita. Până la urmă, am sunat-o pe maica I. Nu ştiam dacă are evlavie la Sfinţii închisorilor, aşa că am început cu o introducere. Nu era nevoie. Maica ştia de subiect. Am început să îi povestesc visul, cerându-mi scuze că deşi nu cred în vise, simt nevoia să îi spun. Pe tot timpul relatării monahia I. a rămas tăcută. La sfârşit mi-a spus gânditoare, în câteva cuvinte: ,,Ştiţi, eu aveam o hotărâre de luat şi nu ştiam ce să fac. Am citit 40 de zile acatistul Sf. Valeriu Gafencu. Cred că acesta este răspunsul pe care trebuia să-l primesc.,,

Cineva v-a adus portofelul

A doua întâmplare minunată s-a petrecut în seara zilei de 17 februarie 2015, chiar în ajunul prăznuirii lui. Mă aflam deja la Tg. Ocna când am fost sunată de o rudă apropiată din Viena care mi-a spus să mă rog şi pentru ea la Sf. Valeriu, pentru că i s-a furat portofelul în care se aflau buletinul de identitate, două carduri bancare, carduri de intrare gratuită în muzee şi biblioteci, bani. Situaţia era disperată. Anunţase furtul la cea mai apropiată secţie de poliţie, dar i se spusese că şansele de recuperare sunt minine. Zilnic, în Viena se fură cam 10 portofele. Spre deosebire de Bucureşti care este o capitală cu grad mic de criminalitate, Viena are un grad mediu de criminalitate. Poliţistul s-a mişcat foarte greu, luîndu-i peste o jumătate de oră să înregistreze furtul şi să îi elibereze o hârtie cu care urma să se prezinte la Consulat. In acest timp, cele două carduri puteau fi devalizate online, pentru că fiind activate în sistem, puteau fi folosite fără PIN. Pentru cine nu ştie, la Consulatul din Viena se prezintă zilnic câţiva păgubiţi care, după câteva ore de aşteptare, primesc o altă hârtie cu care se pot prezenta la aeroport să se întoarcă în România şi să îşi facă alte acte. Deci, e complicaţie mare! Unii care nu se pot întoarce în ţară, aşteaptă disperaţi şi câte o lună cu speranţa că poate cineva le găseşte actele şi le depune la oficiile de obiecte pierdute. Persoana păgubită era credincioasă şi avea evlavie şi la Sfinţii inchisorilor. In biserica ortodoxă din Viena se află pictate şi chipurile unora dintre ei. In situația dată singura soluţie era rugăciunea la Dumnezeu, adresată prin sfinţii lui. Şi, nu vă spun că mare mi-a fost bucuria când, în mai puţin de o jumătate de oră, primesc un alt telefon. De data aceasta de bucurie. Fusese sunată de la poliţie că cineva i-a adus portofelul. Lipseau doar banii cash şi abonamentul de trasport în comun. Toate celelalte erau intacte, inclusiv banii din carduri. Din păcate, poliţistul nu a notat datele persoanei care îl adusese, spunând că nu intra în atribuţiile lui. Oriunde ar fi, să îl aibă Dumnezeu în pază! Eu sunt convinsă că a fost o întâmplare minunată. In primul rând că a fost găsit repede. Că actele au ajuns în mâinile unei persoane responsabile care le-a dus la poliţie şi chiar (culmea!) la acelaşi sediu de poliţie unde a fost reclamat furtul. Poliţistul era de-a dreptul şocat când a anunţat-o că poate veni să îşi ridice portofelul. Nu trecuse nici măcar două ore. Dau Slavă lui Dumnezeu că am fost părtaşă la aceste două întâmplări care mi-au sporit încrederea că Valeriu Gafencu se află în rândul sfinţilor, în Impărăţia Cerurilor.

Le predica din duminica următoarele,  preotul spunea că o întâmplare minunată este aceea care are loc atunci când avem urgentă nevoie de ceva, când nu există alternativă și aparent nici o cale de ieșire. Parcă aceste cuvinte fuseseră spuse pentru mine care încă mă mai întrebam ce este aceea o întâmpare minunată, cum poate fi definită.

18.februarie 2015.Fotografii preluate de la Fundaţia George Manu

ZIUA PRAZNICULUI SFÂNTULUI VALERIU GAFENCU

Posted on by
Reply

Astăzi îl prăznuim pe Valeriu Gafencu, Sfântul Inchisorilor, simbolul unei generaţii. Valeriu Gafencu a impresionat prin tot, prin tinereţe, prin înălţimea duhovnicească la care a ajuns după 11 ani de închisoare, prin moarte. Viaţa lui se compune din două vieţi. 20 de ani trăiţi în libertate şi 11 ani petrecuţi în temniţele comuniste, în anii cei mai grei ai represiunii. Legătura dintre cele două este Hristos. In prima L-a cunoscut pe Hristos, în cea de a doua L-a trăit până la ultima picătură de sânge. Trupul lui zace undeva în jurul fostului penitenciar Târgu-Ocna şi astfel este, într-un fel, cetăţean de onoare al târgului, onoare nemeritată pentru modesta urbe. Dosarul lui de canonizare  zace de mulţi ani undeva pe la Sf. Sinod, onoare nemeritată pentru birocraţii din vârful bisericii.

In fine, Valeriu este unul dintre cei mai tineri sfinţi care ne-a vorbit prin chiar viaţa lui. Unii  ne-au vorbit prin opere, alţii prin dinamism şi luptă, Valeriu ne-a vorbit prin fapte mărunte făcute în timpuri grele, prin dăruirea continuă către ceilalţi  deţinuţi, torţionari, oameni buni sau oameni răi. Ne-a dovedit valoarea sprijinului moral oferit altora, a unei felii de pâine, a unei haine, a unui medicament. Ne-a dovedit că şi în condiţii imposibile se pot face milostenii şi minuni.

Foto: Părintele Gheorghe Calciu privind icoana lui Valeriu Gafencu

A se vedea şi

ACATISTUL SF. VALERIU GAFENCU
UN FILM DESPRE VALERIU GAFENCU
ŞI ALTE MULTELE DACĂ VEŢI DA SEARCH ,,valeriu gafencu,,

FASCINAŢIA SFINŢILOR

Posted on by
1

 

Recentul scandal în jurul titlului de onoare acordat post mortem mărturisitorului Valeriu Gafencu, mi-a prilejuit răspunsul la întrebarea ,,Cine este un sfânt?,,

In primul rând trebuie spus că Valeriu Gafencu nu este canonizat, nu este oficial recunoscut, nu se bucură de o cinstire organizată şi nici măcar de o cunoaştere mai largă în rândul poporului. La aceste neajunsuri se adaugă şi faptul că a trăit puţin peste 30 de ani, nu  a fost o persoană publică, nu a fost nici măcar o personalitate dintr-un domeniu. Mai adăugăm şi faptul că nu a lăsat mai nimic scris, ci doar o corespondenţă trecută cu greu de cenzura comunistă.  Şi peste toate acestea a fost închis 11 ani în cele mai grele temniţe din timpul comunismului din care nici pasărea nu răzbătea. A murit cu trupul măcinat de TBC şi aruncat într-o groapă comună. Tot ce ştim despre el sunt frânturi de memorii de la cei care au suferit alături de el sau în aceeaşi generaţie cu el. Deci, nu mare lucru. Cum a reuşit Valeriu să se detaşeze dintre sutele de mii de oameni care au suferit în închisorile comuniste, să se contureze atât de clar şi să se impună  atât de repede? Dacă ar fi fost un om normal ar fi trebuit prin logica lucrurilor şi în mersul vremurilor pe care le trăim să rămână doar un nume într-o listă de eroi şi… cam atât.

Cu atât  mai mult cu cât în timpurile noastre ateiste, la mentalitatea noastră strict materialistă care nu mai ştie nici măcar de Biserică, darămite de sfinţi. La mentalitatea noastră, repet, în care  nimeni nu crede dacă nu vede.  La mentalitatea noastră dezbinată în care părinţii nu se mai înţeleg cu proprii copii, copiii îşi reneagă părinţii, preoţii slujesc o viaţă şi d-abia reuşesc să mai aducă la biserică o mână de oameni, politicienii cheltuie o avere şi  nu reuşesc să aducă oameni la vot. Soţii se despart, dragostea  nu mai leagă pe nimeni, iubirea nu rabdă nici o palmă.

Deunăzi, Gigi Becali a fost condamnat. Câte pomeni nu a făcut Becali! Miluia mulţimi de oameni, arunca cu bani, ajuta biserici. A fost şef de partid, europarlamentar, mare fotbalist. Urlau stadioanele cu numele lui.  Şi, să fim serioşi, nu a furat mai mult decât alţi mulţi oameni politici pe care îi cunoaştem. Câţi oameni au ieşit să îl apere pe Becali? Eu n-am văzut nici unul!

Ei bine, în vremurile noastre apocaliptice, o mulţime  crede cu tărie că Valeriu Gafencu este sfânt.  O mulţime de oameni de vârste diferite, din categorii sociale diferite, oameni care nici măcar nu se cunosc între ei cred cu tărie că Valeriu Gafencu este un sfânt. Şi nu doar cred ci îşi apără opinia şi credinţa lor, fac cheltuială, merg la Târgu-Ocna, îl apără pe străzi, scriu în ziare despre el, fac emisiuni TV, se agită, plâng şi în cele din urmă îşi impun opinia. Ba, mai mult, au început să răscolească pământul să-i caute moaştele.  Să fim serioşi, lucrul acesta nu-i de la oameni! Nici un om nu poate mişca sufletul unui alt om cu atâta putere. Doar un sfânt poate face acest lucru. Sfinţii au această putere magnetică, doar ei au puterea de a se impune chiar necunoscuţi fiind. Doar ei pot influenţa sufletul aşa puternic încât mintea să renunţe la cenzura raţiunii. Sfinţii au puterea de a uni oamenii într-un singur cuget, de a aduna, de a consilia, de a se insinua în viaţa noastră, de a ne sta în cale. De a ne scoate din fire.

 

Sfinţii pe care oamenii simpli şi credincioşi îi simt, aşa cum, iertată îmi fie comparaţia, măgarul lui Valaam a văzut îngerul şi  marele Valaam, vrăjitorul apreciat de rege nu l-a văzut. Şi, în credincioşia lui asinul l-a aruncat pe Valaam cât colo, riscând o cotonogeală dacă, printr-o altă minune, animalul n-ar fi vorbit omeneşte spunând că nu poate trece de îngerul ce sta în cale. Şi, dacă îngerii şi sfinţii pot fi văzuţi şi de către animale, cu atât mai mult pot fi simţiţi de oameni.

Şi, cu acest simţ, au văzut mulţi oameni sfinţenia lui Valeriu, în timp ce Valaami lumi acesteia stau pironiţi pe măgarii lor şi merg chemaţi de rege spre a blestema încă o dată poporul lui Israel.

De aceea cred că tevatura  de la Târgu-Ocna e o dovadă în plus că Valeriu e sfânt. A dorit poate să primească acel titlu doar de la cei care îl apreciază, pentru a se delimita împreună cu ei de oamenii acestei lumi.

Vedeţi AICI şi şedinţa Consiliului Local Târgu Ocna prin care s-a respins propunerea de retragerea titlului de onoare acordată post-mortem lui Valeriu Gafencu.

VALERIU GAFENCU RĂMÂNE CETĂŢEAN DE ONOARE AL ORAŞULUI TG.-OCNA

Posted on by
Reply

Slavă Domnului! Am trecut şi prin ispita lepădării de trecutul nostru. Şi prin rugăciunile sfinţilor mărturisitori, am învins!  Prin decizia de joi, 30 mai 2013, Consiliul Local al Oraşului Tg.-Ocna nu a retras titlul de cetăţean al oraşului Tg. Ocna acordat post-mortem mărturisitorului Valeriu Gafencu.

Dumnezeu să-i ocrotească pe cei care au apărat onoarea poporului român, pentru că aceasta era miza şi nu un titlu banal de cetăţean de onoare.

A se vedea şi:

VALERIU GAFENCU RĂMÂNE CETĂŢEAN DE ONOARE…

O VICTORIE A BUNULUI SIMŢ

DREPTATE PE MUCHIE DE CUŢIT

VALERIU GAFENCU NU POATE PRIMI…ONOARE DE LA CEI CARE NU AU

Posted on by
6

 

Intre politică şi sfinţenie nu există nici o legătură. Absolut nici una! Noi credem că Valeriu Gafencu este  sfânt şi avem argumente. Dar sfinţenia i-a venit nu datorită apartenenţei la Frăţiile de Cruce şi  ideologiei legionare pe care a cunoscut-o  în tinereţe ci datorită comportamentului creştin profund pe care l-a manifestat în temniţele comuniste prin care a trecut. El e cetăţean acum al Împărăţiei Cerurilor împreună cu alţi mari sfinţi ai creştinătăţii  şi nişte amploaiaţi de la Primăria din Târgu-Ocna tremură în pantaloni că i-au acordat un amărât de titlu de cetăţean de onoare al târgului lor. Se gândesc să îi retragă titlul ca să nu se supere Institutul holocaustului cu acolitul lor, adică guvernul Ponta. Pare o scenă din teatrul absurdului, dar este realitatea cruntă. Şi asta ar trebui să ne cutremure. Adică un om înviat prin Hristos în Împărăţia Cerurilor şi care se află alături de îngeri şi alte cohorte de sfinţi, un cetăţean al Cerului nu poate fi cetăţean de onoare al aşa numitului oraş Târgu-Ocna.Şi, dacă stau bine şi mă gândesc chiar… NU POATE!

Valeriu Gafencu nu poate primi o astfel de ,,onoare,, din partea urmaşilor, nepoţilor şi strănepoţilor, clicii celor care l-au aruncat în temniţă, l-au umilit, chinuit şi i-au aruncat trupul în zăpadă şi apoi într-o groapă comună. Iar PSD-ul guvernului Ponta este urmaşul acelora.

Valeriu Gafencu nu poate primi ,,onoare,, din partea urmaşilor criminalilor acestui popor. Comuniştilor care au asasinat sistematic floarea intelectuală şi morală a acestui popor. Iar PSD-ul guvernului Ponta este urmaşul acelor comunişti criminali.

Valeriu Gafencu nu poate primi nici o ,,onoare,, din partea celor care de 20 de ani mint, fură, gonesc acest popor. Care de 20 de ani au dus România de râpă. Şi PSD-ul guvernului Ponta este partidul care a dus de râpă România.

Valeriu Gafencu ar fi primit această ,,onoare,, dacă, printr-o minune dumnezeiască, urmaşii acelor hoţi şi curve s-ar fi întors cu toată inima şi jalea spre Hristos. Dacă ar fi devenit cu toţii nişte vameşi pocăiţi. Dar nu au ei această şansă. Sunt blestemaţi şi aşa vor rămâne. Şi de la nişte blestemaţi, Valeriu Gafencu nu poate primi nimic, nici măcar…onoare. Aşa cum în faţa unui mare general nu dă raportul un soldat jerpelit şi duhnind de băutură, cu atât mai mult  un  sfânt nu poate primi titluri de la fitecine. Şi această tevatură a titlului de onoare RIDICĂ PROBLEMA ONOAREI POPORULUI ROMÂN.

Problema este şi a noastră, a tuturor. Că pe aceşti blestemaţi care conduc România, noi i-am ajutat să ajungă sus. Noi i-am ajutat să parvină, noi i-am ajutat să fure. Cum??? Prin votul nostru prostesc, prin tăcere, prin neimplicare. Am acordat încredere vorbelor şi nu trecutului lor. Am acordat încredere promisiunilor şi nu faptelor lor.

Ei bine, dacă noi am fost proşti, Valeriu Gafencu  nu e! El nu poate primi pacea înşelătoare a satanei.

Şi pentru că azi e joi, vă amintesc o parte din versetele psalmului 108 care se citeşte la vecernie. Versete scrise în urmă cu 3000 de ani dar mereu actuale, pentru că sunt insuflate de Duhul Sfânt. Versete care ar trebui să ne ardă.

 

Psalmul 108.

l. Dumnezeule, lauda mea n-o ţine sub tăcere. Că gura păcătosului şi gura vicleanului asupra mea s-au deschis.
2. Grăit-au împotriva mea cu limbă vicleană şi cu cuvinte de ură m-au înconjurat şi s-au luptat cu mine în zadar.
3. În loc să mă iubească, mă cleveteau, iar eu mă rugam.
4. Pus-au împotriva mea rele în loc de bune şi ură în locul iubirii mele.
5. Pune peste dânsul pe cel păcătos şi diavolul să stea de-a dreapta lui.
6. Când se va judeca să iasă osândit, iar rugăciunea lui să se prefacă în păcat.
7. Să fie zilele lui puţine şi dregătoria lui să o ia altul;
8. Să ajungă copiii lui orfani şi femeia lui văduvă;
9. Să fie strămutaţi copiii lui şi să cerşească; să fie scoşi din curţile caselor lor;
10. Să smulgă cămătarul toată averea lui; să răpească străinii ostenelile lui;
11. Să nu aibă sprijinitor şi nici orfanii lui miluitor;
12. Să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă numele lui;
13. Să se pomenească fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului şi păcatul maicii lui să nu se şteargă;
14. Să fie înaintea Domnului pururea şi să piară de pe pământ pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să facă milă.
15. Şi a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac şi pe cel smerit cu inima, ca să-l omoare.
16. Şi a iubit blestemul şi va veni asupra lui; şi n-a voit binecuvântarea şi se va îndepărta de la el.
17. Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină şi a intrat ca apa înlăuntrul lui şi ca untdelemnul în oasele lui.
18. Să-i fie lui ca o haină cu care se îmbracă şi ca un brâu cu care pururea se încinge.
19. Aceasta să fie răsplata celor ce mă clevetesc pe mine înaintea Domnului şi grăiesc rele împotriva sufletului meu.

 

ACATISTUL NOULUI MUCENIC VALERIU GAFENCU, SFÂNTUL ÎNCHISORILOR

Posted on by
1

Se apropie ziua în care Valeriu Gafencu a trecut la Domnul, în spitalul penitenciar de la Târgu-Ocna. Să îl cinstim cum se cuvine!

 

Condacul 1:
Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei a strălucit, luminând ca o candelă din care s-a aprins mulţime de lumânări în întunericul temniţelor, veniţi, iubitorilor de nevoinţe, să îl cin-stim ca pe un dascăl al jertfelniciei, al răbdării şi iubirii aducătoare de roadă, şi să îi cântăm: Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Icosul 1:
A ajuns la noi propovăduirea ta, alesule mărturisitor: „Vă cheamă Domnul slavei la lumină. Vă cheamă mucenicii-n veşnicii. Fortificaţi Biserica creştină cu pietre vii, zidite-n temelii.” Şi vrând a urma îndemnului tău, ne rugăm ţie să fii grabnic apărător al nostru, ca să îţi putem cânta într-un glas:
Bucură-te, cunună a Bisericii şi comoară a neamului românesc;
Bucură-te, că eşti bucurie a credincioşilor şi dar dumnezeiesc;
Bucură-te, că ţinutul Basarabiei se slăveşte prin tine;
Bucură-te, rudenie duhovnicească a mucenicilor din primele veacuri creştine;
Bucură-te, că din anii copilăriei ai trăit înrourat de cereasca binecuvântare;
Bucură-te, că spre slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui ai avut chemare;
Bucură-te, că tinereţea ta a fost pecetluită de jertfelnicie;
Bucură-te, că luptându-te cu ispitele ai fost iubitor de curăţie;
Bucură-te, că de la tatăl tău ai învăţat să stai tare în necazuri;
Bucură-te, că nu te-ai temut nici de moarte, nici de chinuri;
Bucură-te, nou apostol care în temniţe ai propovăduit dreapta credinţă;
Bucură-te, că harismele tale le-ai ascuns sub veşmântul umilinţei;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 2-lea:
Având mare cinstire faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, nu te-ai sfiit a recunoaşte: „Maica Domnului îmi împlineşte rugăciunile”, pentru a spori în ceilalţi nădejdea în ocrotirea ei cerească. Iar ea, arătându-ţi-se în temniţă în chip minunat, a răspuns evlaviei tale zicându-ţi: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi! Să nu te îndoieşti! Biruinţa va fi a Fiului meu!” Şi noi, văzând cum Dumnezeu a rânduit să fii întărit pentru a-ţi duce crucea fără cârtire, Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea:
Ai văzut-o pe Preacurata Fecioară, nădejdea celor deznădăjduiţi şi bucuria celor întristaţi dând mărturie că Hristos a sfinţit închisoarea în care ai pătimit, împreună cu alţi mucenici, mireni, monahi sau preoţi, pentru ca din jertfa voastră să ia pildă cei de acum şi cei ce vor veni după noi. Iar cuvintele ei sfinte alungă de la noi orice îndoială în sfinţenia voastră, şi pentru aceasta zicem către tine:
Bucură-te, că fiind ocrotit de Maica Domnului temniţa în chilie o ai schimbat;
Bucură-te, că acolo ai învăţat să te rogi neîncetat;
Bucură-te, tânăr care ai căutat iubirea cea netrecătoare;
Bucură-te, că virtuţile tale străluceau ca un soare;
Bucură-te, că Preacurata Fecioară pe calea curăţiei te-a călăuzit;
Bucură-te, că sub sfântul ei acoperământ viaţă cuvioasă ai trăit;
Bucură-te, încredinţarea celor ce aleg calea fecioriei;
Bucură-te, şi mlădiţă a smereniei şi floare a bucuriei;
Bucură-te, a jertfelniciei mireasmă pe care Dumnezeu în lume o a împrăştiat;
Bucură-te, chivot peste care Duhul Sfânt S-a revărsat;
Bucură-te, că flacăra inimii tale a fost aprinsă de cerescul dor;
Bucură-te, că i-ai cinstit pe sfinţi şi ai intrat în soborul lor;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 3-lea:
Învăţător înţelept te-ai arătat, zicând că „orice bucurie adevărată se câştigă cu preţ de jertfă; orice cetate se cucereşte cu bărbăţie, cu credinţă, cu îndrăzneală, cu încredere în misiunea dată de Dumnezeu şi mai ales cu rugăciune.” Pentru care noi, hrănindu-te cu învăţăturile tale, Îi cântăm lui Dumnezeu, Cel ce te-a înţelepţit: Aliluia!

Icosul al 3-lea:
Filă de Filocalie scrisă cu sânge şi dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus ai fost, mucenice, arătându-te urmaş tainic al marilor părinţi din vechime. Ai aflat pacea inimii şi i-ai încurajat şi pe alţii să o caute, zicând: „în luptă cu puterile întunericului, cu gândul la Dumnezeu, mi-am găsit pacea în rugăciune”. Iar noi, vrând să mergem pe drumul pe care ai mers şi tu, îţi zicem:
Bucură-te, că prin rugăciunea lui Iisus inima ta a devenit altar;
Bucură-te, că sufletul tău curat s-a umplut de har;
Bucură-te, că rugându-te Sfântului Arhanghel Mihail înger în trup ai devenit;
Bucură-te, că de frumuseţile Împărăţiei cerurilor sufletul tău a fost rănit;
Bucură-te, binecuvântare pentru cei împreună-pătimitori cu tine;
Bucură-te, pururea îndemnătorule spre facerea de bine;
Bucură-te, rugătorule pentru cei ce vroiau să se mântuiască;
Bucură-te, că de râvna nemăsurată îi sfătuiai să se ferească;
Bucură-te, că cei ce te cinstesc se minunează de vieţuirea ta;
Bucură-te, că împreună cu îngerii încep a te lăuda;
Bucură-te, rug aprins de Dumnezeul cel viu în deşertul temniţei;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale scăpăm de patima desfrâului şi a mâniei;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 4-lea:
Pentru nevoinţele, pătimirile şi rugăciunile tale ai primit harisma vederii cu duhul, de care lucru s-au bucurat cei ce sufereau împreună cu tine. Şi unuia dintre aceştia i-ai proorocit: „va veni un moment în viaţa ta când inima ta va cânta singură rugăciunea”, iar la împlinirea cuvintelor tale el I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:
Zăcând pe patul de suferinţă, în noaptea Sfintelor Paşti, ai văzut prin darul lui Dumnezeu la depărtare pe credincioşii care veneau de la schit după slujbă, coborând cu lumânările aprinse. Prin care minune cei închişi cu tine au înţeles măsura sporirii tale, că lanţurile şi zidurile temniţei nu puteau închide sufletul tău curat. Şi pentru aceasta te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că Duhul Sfânt în inima ta s-a sălăşluit;
Bucură-te, că Dumnezeu de mari daruri te-a învrednicit;
Bucură-te, că lepădându-te de bucuriile lumeşti ai primit harisme cereşti;
Bucură-te, că acum împreună cu îngerii pe Dumnezeu Îl preamăreşti;
Bucură-te, că multe din cele viitoare mai dinainte le-ai cunoscut;
Bucură-te, că ziua trecerii tale la Domnul mai dinainte o ai ştiut;
Bucură-te, că cel căruia i-ai destăinuit această taină de sporirea ta s-a încredinţat;
Bucură-te, că la împlinirea proorocirii mărturie despre sfinţenia ta a dat;
Bucură-te, că vestea despre harismele tale în temniţă s-a răspândit;
Bucură-te, că fugind de patima mândriei talanţii primiţi de sus i-ai înmulţit;
Bucură-te, că prin darul primit de la Dumnezeu celor ce se roagă ţie le vii în ajutor;
Bucură-te, că cei ce îţi cer cele de folos cunosc că eşti de minuni făcător;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 5-lea:
Celor care te îndemnau să-ţi cruţi puţina vlagă care-ţi rămăsese şi să taci, în ultimele zile ale vieţii tale, le-ai cerut: „Nu-mi luaţi această bucurie, căci pentru a-L mărturisi pe Hristos trăiesc; şi de trăiesc, prin mila Lui trăiesc, şi fără să arăt dragostea pe care v-o port nu ar mai avea rost să trăiesc”. Şi noi, văzând în tine icoana iubirii celei nefăţarnice, Îl lăudăm pe Dumnezeu care a pus inima ta această virtute de mare preţ, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 5-lea:
Ai fost pildă pentru cei închişi împreună cu tine, smerindu-te şi punând binele aproapelui tău înaintea binelui tău. Ai iubit învăţăturile Sfintei Scripturi şi ţi-ai modelat viaţa după cuvintele lui Hristos, jertfindu-te pentru aproapele tău şi urcând pe scara virtuţilor, şi pentru aceasta te lăudăm:
Bucură-te, că dăruind altora, de la Dumnezeu înmulţit ai dobândit;
Bucură-te, că dând haina de pe tine celui lipsit lui Hristos I-ai dăruit;
Bucură-te, că precum cei doi bani ai văduvei pomana ta s-a socotit,
Bucură-te, că cei care au aflat de fapta iubirii tale s-au umilit;
Bucură-te, dătătorule de bună voie care ai primit răsplata dumnezeiască;
Bucură-te, arătătorule al drumului spre Împărăţia cerească;
Bucură-te, că urmând cuvântului Evangheliei te-ai arătat chip al milosteniei;
Bucură-te, că ruşinându-ne de faptele tale fugim de patima lăcomiei;
Bucură-te, ostaş al lui Hristos care pentru dragostea Lui te-ai jertfit;
Bucură-te, sfinte mucenice, că fapta ta în inimile noastre a odrăslit;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale inimile noastre împietrite ca ceara se topesc;
Bucură-te, că spre facerea de bine chiar şi cei tari de cerbice se sârguiesc;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 6-lea:
Am auzit sfătuirea ta plină de înţelepciune: „În toate împrejurările roagă-te lui Dumnezeu să se împlinească voia Lui.” Şi vrând să aflăm şi să facem voia dumnezeiască, lepădându-ne de voia noastră şi ferindu-ne de ispitele celui viclean, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:
Ai purtat crucea bolii cu multă răbdare, sfinte, arătându-ne şi nouă cum trebuie să primim încercările de la Dumnezeu. Şi din îngăduinţa lui Dumnezeu ai răbdat chinuri muceniceşti când doctorul a tăiat trupul tău fără ca leacul pentru amorţire să-şi fi făcut lucrarea, de care lucru uimindu-ne, îţi cântăm:
Bucură-te, că răbdând dureri înfricoşătoare ai cugetat la Cel răstignit;
Bucură-te, că diavolul deznădejdii să te îngenuncheze nu a reuşit;
Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi de boli de nevindecat;
Bucură-te, leac trimis de Dumnezeu trupului de boală apăsat;
Bucură-te, că de la bolnavii care se roagă ţie nerăbdarea o izgoneşti;
Bucură-te, cel ce pe cei ce îi îngrijesc pe bolnavi îi răsplăteşti;
Bucură-te, nou doctor fără de arginţi care prin rugăciune dai tămăduire;
Bucură-te, că eşti diavolilor prigonitor şi celor îndrăciţi izbăvire;
Bucură-te, că de voia noastră ne-ai sfătuit să ne lepădăm;
Bucură-te, că voia Domnului ne-ai cerut să o îmbrăţişăm;
Bucură-te, că ne îndemni să lepădăm toată grija cea lumească;
Bucură-te, că ne întăreşti să facem voia dumnezeiască;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 7-lea:
„Sfârşitul vieţii mele este o ultimă mărturisire ortodoxă. M-aş bucura mult să reveniţi la Biserica cea adevărată”, i-ai zis de pe patul de moarte doctorului înşelat de învăţăturile lui Luther, rugându-te pentru venirea lui în Biserica cea adevărată. Voind a ne împărtăşi din râvna ta pentru mântuirea celor ce stau departe de Adevăr, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 7-lea:
„Cine crede fără a fi şi un misionar, acela n-a cunoscut frumuseţea credinţei” – ai spus, aprinzând în noi focul mărturisirii lui Hristos. Şi ai întărit prin faptele tale aceste cuvinte, căci te-ai jertfit din iubire pentru pastorul evreu, rugându-te ca el să devină fiu al Sfintei Biserici şi dăruindu-i medicamentele care ţi-ar fi putut salva viaţa trupească. Pentru această iubire fără de margini îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce pastorului evreu i-ai arătat iubire mucenicească;
Bucură-te, că jertfa ta în sufletele noastre a început să rodească;
Bucură-te, că iubindu-i pe eretici ai defăimat noianul rătăcirilor;
Bucură-te, că fără teamă ai vădit felurimea minciunilor lor;
Bucură-te, păzitor viteaz al predaniilor bisericeşti;
Bucură-te, cel ce învăţăturilor neortodoxe te împotriveşti;
Bucură-te, că în ţarina Domnului ai fost neobosit lucrător;
Bucură-te, că în întunericul temniţei ai fost luminător;
Bucură-te, că ascultându-te pe tine unii oameni de păcatele lor s-au pocăit;
Bucură-te, că după ce au crezut propovăduirii tale cu nădejdea Învierii au adormit;
Bucură-te, că de osândă şi de chinurile veşnice s-au izbăvit;
Bucură-te, că înaintea lui Dumnezeu despre faptele tale cele bune le-au mărturisit;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 8-lea:
Valurile vieţii ne aruncă în vâltoarea patimilor, neînfricatule mărturisitor, şi ne este mai uşor să alegem calea cea largă, spre care ne cheamă necuratul diavol. Dar păstrăm în inimile noastre cuvântul tău: „Trebuie să înfrunţi păcatul până la sânge. Aşa te naşti din nou. Nu există cale de compromis”, şi ducând lupta cea bună Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:
„Cum vei putea rezista la marile încercări la care suntem supuşi, dacă nu poţi rezista ispitei fumatului?”, l-ai întrebat pe tânărul care nu-şi dădea seama că prin patima sa îndepărta de la el harul dumnezeiesc; şi acesta, smerindu-se în faţa mustrării tale, nu numai că şi-a înţeles greşeala, ci şi-a schimbat întreaga viaţă. Iar noi, luând aminte la îndreptarea lui şi rugându-ne ţie să ne ajuţi să ne izbăvim de toate patimile, te lăudăm aşa:
Bucură-te, că cei te cinstesc mintea de gândurile cele rele şi-o păzesc;
Bucură-te, că lepădând înţelepciunea acestui veac se sfinţesc;
Bucură-te, cel ce eşti stavilă în faţa patimilor şi a poftelor;
Bucură-te, că scriind îndrumarul de spovedanie ai vădit hăţişul păcatelor;
Bucură-te, că pentru a scăpa de povara păcatelor la scaunul spovedaniei ne-ai îndrumat;
Bucură-te, că pe oameni să facă ascultare de duhovnic i-ai îndemnat;
Bucură-te, că de împărtăşirea cu nevrednicie cu Sfintele Taine ne fereşti;
Bucură-te, că furtuna patimilor noastre prin rugăciune o potoleşti;
Bucură-te, cel ce în vremuri de desfrâu ai fost pildă de curăţie;
Bucură-te, că nelegându-te de bogăţiile lumeşti ai fost iubitor de sărăcie;
Bucură-te, cel ce, fără să fii monah, ai ţinut voturile monahiceşti;
Bucură-te, că ajungând la sfinţenie, spre sfinţenie ne călăuzeşti;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 9-lea:
Vrând să ne trezeşti din amorţeala care ne-a cuprins, robule al lui Dumnezeu, ai scris că „păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului; acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi, acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini, acum Îi dau palme, acum Îi bat piroanele, acum Îl împung cu suliţa cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care şi-a dat sângele pe Golgota”. Ca să fim feriţi de o astfel de cădere, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:
„Creştinii nu pot primi pacea ispititoare a Satanei, creştinii nu vor primi decât pacea lui Hristos, oricât de multe sacrificii li se vor cere”, răsuna în temniţe cuvântul tău, precum al Botezătorului în pustie. O, mucenice, vom şti oare să primim cuvântul tău, când Irozii vremurilor noastre ne vor cere să primim pacea cea mincinoasă prin lepădarea de Hristos? Pentru ca să rămânem tari la vreme de încercare, ne rugăm ţie:
Bucură-te, că pentru pacea cea după Dumnezeu te-ai nevoit;
Bucură-te, că liniştea ta şi pe paznicii temniţei i-a îmblânzit;
Bucură-te, mângâiere în vremurile de tulburare;
Bucură-te, a făţărniciei pierzătoare de suflet certare;
Bucură-te, sabie a cuvântului mustrătoare a fărădelegilor;
Bucură-te, adevăr care împrăştie norii minciunilor;
Bucură-te, dreptar de vieţuire a mirenilor;
Bucură-te, veghetor tainic al mănăstirilor;
Bucură-te, al preoţilor ajutător în propovăduire;
Bucură-te, a ierarhilor râvnitori sprijinire;
Bucură-te, cărare spre Răsăritul răsăriturilor;
Bucură-te, făclie a iubitorilor de adevăr şi ucenic al Adevărului;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 10-lea:
„Sunt fericit că mor pentru Hristos. Totul e o minune. În măsura în care mi se va îngădui, de acolo de unde mă voi afla mă voi ruga pentru voi şi voi fi alături de voi”, ai spus în ultima zi a vieţii tale, mărturisind grija ta pentru cei apropiaţi ţie. Iar noi, cugetând la slăvitul tău sfârşit, Îi cântăm Celui ce te-a chemat în Împărăţia Sa: Aliluia.

Icosul al 10-lea:
Fiind prigonit pentru Hristos, ai mărturisit că îl simţi ca prieten al tău pe fiecare suflet care se gândeşte la tine cu iubire creştinească. Oare iubirea şi cinstirea noastră nu le vei primi? Îndrăznind, ne rugăm ţie, sfinte, cerându-ţi să primeşti şi puţinele noastre laude:
Bucură-te, că sufletul tău de frumuseţile veşnice se desfătează;
Bucură-te, prieten al celor ce te cinstesc şi poveţele tale le urmează;
Bucură-te, cel ce împreună cu cetele sfinţilor te rogi pentru noi;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale ne izbăvim din nevoi;
Bucură-te, că în temniţă pe cei şovăitori în credinţă i-ai întărit;
Bucură-te, că pe cei îndărătnici cu ajutorul lui Dumnezeu i-ai biruit;
Bucură-te, cel ce în faţa prigonitorilor îndrăzneală ai arătat;
Bucură-te, cel ce nu te-ai scârbit când erai pe nedrept defăimat;
Bucură-te, că încă în trup fiind ai pregustat veşnica fericire;
Bucură-te, că văzând sporirea ta, ceilalţi s-au umplut de uimire;
Bucură-te, sămânţă a dăruirii fără măsură sădită pe al temniţei pământ;
Bucură-te, slujitor credincios al Noului Legământ;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 11-lea:
S-a adeverit cuvântul tău, sfinte, că „moartea pentru Hristos aduce fericirea vieţii veşnice”. Căci părăsind tu această lume, unul dintre cei cu care împreună ai pătimit te-a văzut în vis urcând la cer pe un tron luminat, şi aflând apoi de trecerea ta la Domnul, I-a cântat Iubitorului de oameni: Aliluia!

Icosul al 11-lea:
„Aici va fi într-o zi loc de pelerinaj”, a proorocit Cuviosul Gherasim, cerându-ţi să te rogi pentru el. Iar noi, de la acest slăvit mărturisitor, care de la stăreţia Tismanei a ajuns în temniţa de la Târgu Ocna, fiindu-ţi frate de suferinţă, învăţându-ne a-ţi cere ajutorul, ne rugăm ţie:
Bucură-te, cel ce cu dreptate sfânt al închisorilor ai fost numit;
Bucură-te, că prin sfinţenia ta marilor mucenici te-ai asemuit;
Bucură-te, că pe noii mucenici ne-ai îndemnat să-i cinstim;
Bucură-te, că urmând povaţa ta mult folos agonisim;
Bucură-te, că de tine se bucură soborul mucenicilor din temniţele româneşti;
Bucură-te, că împreună cu noii mărturisitori din toată lumea pe Hristos Îl slăveşti;
Bucură-te, prin rugăciune nerăbdarea celor închişi cu tine în răbdare s-a schimbat;
Bucură-te, că pe aceştia precum Sfântul Dimitrie pe Nestor tu i-ai binecuvântat;
Bucură-te, că întărindu-se în credinţă Adevărul cel veşnic L-au mărturisit;
Bucură-te, că împreună cu tine răsplata cea cerească o au primit;
Bucură-te, că mulţimea pelerinilor care vin la Târgu Ocna a sporit;
Bucură-te, că profeţia Cuviosului Gherasim s-a împlinit;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 12-lea:
Femeii care şi-a riscat viaţa, venind pe ascuns într-o noapte ca să te vadă în camera de spital, i-ai cerut: „Vă rog să mărturisiţi oamenilor şi familiei mele dragi că am crezut până la sfârşit, că sunt împăcat, că-mi dau viaţa pentru Hristos şi pentru semeni”. Şi noi, luând îndrăzneala de a mărturisi oamenilor despre pătimirile tale muceniceşti, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:
Sfinte Mucenice Valeriu, încredinţaţi fiind de sfinţenia ta, ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea putere să punem început bun mântuirii noastre. Credem că tu te rogi pentru tot omul ce aleargă la tine cu nădejde, şi pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, crin ales între florile muceniciei;
Bucură-te, că de la tristeţe ai ajuns în Împărăţia bucuriei;
Bucură-te, pentru vremurile de pe urmă far strălucitor;
Bucură-te, mijlocitor pentru noi în faţa Dreptului Judecător;
Bucură-te, mângâiere cerească în focul ispitelor;
Bucură-te, că vădeşti lucrarea diavolilor;
Bucură-te, pavăză tare la vreme de prigoană a creştinilor;
Bucură-te, cel ce ne îndemni să mergem pe urmele mucenicilor;
Bucură-te, roadă a Evangheliei răsărită în neamul românesc;
Bucură-te, că dreptslăvitorii de alte neamuri cu evlavie te cinstesc;
Bucură-te, că lauda ta în toată Biserica se vesteşte;
Bucură-te, că prin tine Hristos Se preamăreşte;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 13-lea:
O, Sfinte Valeriu, cunună a mucenicilor români din prigoana celui de-al douăzecilea veac, fii apărătorul nostru ceresc! Vezi, sfinte, cursele diavolului cele amăgitoare, vezi patimile care ne împresoară, vezi neputinţa sufletelor noastre. Dar vezi şi nădejdea noastră în ajutorul cel de sus, şi vino şi scoate-ne din focul încercărilor, ca ajungând în Împărăţia cea cerească să Îi cântăm împreună cu tine Dumnezeului celui viu: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori. Apoi se zice Icosul întâi: A ajuns la noi propovăduirea ta… şi Condacul întâi: Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei…)

Rugăciune
Sfinte Valeriu, noule mărturisitor al credinţei în Hristos, la tine alergăm, ca la un grabnic ajutător al tuturor celor ce se roagă ţie. Vezi, sfinte, durerile noastre, vezi neputinţele noastre, vezi puţinătatea credinţei noastre. Nu te scârbi de lenevia şi nimicnicia noastră.
Ne rugăm ţie, sfinte, grăbeşte de ne ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi ne sprijineşte pe noi. Ştim că ai pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin răbdarea lor ai aflat dar de la Dumnezeu şi astăzi vieţuieşti în lumina raiului. Faptele tale binecuvântate ne-au făcut pe noi să te chemăm în ajutor. Suntem încredinţaţi că pe tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credinţă ajutor, nu-l treci cu vederea.
Ridică-ne din groapa fricii, în care ne-a aruncat vrăjmaşul diavol, pe calea mărturisirii credinţei în Dumnezeul cel adevărat. Fii nouă pildă, fii nouă îndrumător, că iscusite sunt cursele vrăjmaşului şi nu ne pricepem să ne ferim de ele. Roagă-te să fim feriţi de înşelare, şi să primim de la Dumnezeu darul dreptei socoteli. Pe cei căzuţi în păcate ajută-i să se pocăiască, fiindu-le sprijinitor şi ocrotitor.
Roagă-te, sfinte mucenice, pentru duhovnicii noştri, să ne călăuzească pe calea cea dreaptă. Roagă-te pentru toţi preoţii şi diaconii, să le dea Dumnezeu curajul de a semăna cuvântul Evangheliei acolo unde trebuie. Roagă-te pentru ierarhii ortodocşi, să păstorească turma cu frică de Dumnezeu, fără a se teme de mai marii lumii acesteia. Ai grijă, Sfinte Valeriu, de toţi monahii şi de toate monahiile, ca avându-te pe tine împreună rugător să sporească în nevoinţă şi virtute.
Ai grijă, sfinte, de toţi cei prigoniţi pentru Hristos, să rabde cu răbdare mucenicească, fără să cârtească. Şi ai grijă şi de prigonitorii lor, rugându-te pentru ei, aşa cum te-ai rugat şi pentru cei ce te-au prigonit pe tine.
Întăreşte-ne, sfinte, în lupta pe care o ducem pentru mântuirea noastră, ca mulţumindu-ţi ţie să lăudăm şi să binecuvântăm şi să slăvim întru-tot-lăudatul şi preaputernicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune pentru proslăvirea noilor mucenici

Doamne, Dumnezeul nostru, care i-ai păzit pe cei trei tineri şi pe Daniel în cuptorul cel de foc, care i-ai întărit pe mărturisitorii ultimei prigoane să dea mărturia cea bună în faţa prigonitorilor, primeşte de la noi această puţină rugăciune.
Sădeşte, Hristoase Dumnezeule, jertfa lor, ca o sămânţă pe pământul inimii noastre. Să fie această sămânţă aducătoare de roadă bună, să ne fie nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în faţa celor care îl batjocoresc. Fă, Doamne, ca pilda lor să nu fie dată uitării, ci din ea să se hrănească fiii Bisericii dreptslăvitoare. Virtuţile lor şi jertfa lor să mustre lenevia şi negrija noastră, şi mustrarea aceasta să ne fie spre îndreptare.
Cerut-a oarecând Sfânta Maria Magdalena trupul Tău, zicând Grădinarului: „Doamne, spune-mi unde l-ai pus, şi eu îl voi lua”. Tot aşa noi cădem înaintea Ta, rugându-te cu zdrobire de inimă: „Doamne, arată-ne nouă unde se află sfintele moaşte ale mărturisitorilor Tăi, şi noi le vom cinsti pe ele cu evlavie”. Din pricina păcatelor noastre nu am fost vrednici să ne închinăm lor, dar ne rugăm Ţie, Doamne, să nu laşi trupurile robilor Tăi să zacă în uitare, ci scoate-le la lumină, pentru a primi închinarea cuvenită.
Ca închinându-ne lor cu evlavie, să ne putem bucura şi de cinstirea lor în Biserica Ta, după cum li se cuvine, împreună cu a cetelor de sfinţi mucenici şi mucenice. Şi împreună cu ei să aducem slavă, cinste şi închinăciune Dumnezeului cel în Treime lăudat, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.