Monthly Archives: November 2014

PĂRINTELE ARSENIE BOCA SAU CUVINTE VII

Posted on by
Reply

Astăzi se împlinesc 25 de ani de la naşterea în ceruri a Cuviosului părintelui nostru Arsenie Boca. Aşteptăm ca dosarul de canonizare al părintelui să fie validat şi dragul nostru povăţuitor pe calea Impărăţiei să fie cinstit aşa cum se cuvine. Redau mai jos un text din ,,Cuvinte Vii,,. Ii mulţumim părintelui pentru toate rugăciunile auzite, pentru minunile mici şi mari pe care le-a înlesnit în viaţa noastră.

Bucură-te prea-cuvioase părinte Arsenie!

„MÂNAŢI MAI ADÂNC ! – 2 –

Cu aceste cuvinte a sfârşit Iisus zdroaba de toată noaptea a unor pescari, întorcându-o întru o aşa bucurie, încât printr-însa au cunoscut că Iisus e Dumnezeu, Stăpânul mărilor şi al vietăţilor dintr-însa. Oricine dintre noi poate că s-ar mulţumi cu atâta; cu bucuria că Dumnezeu i-a ajutat la necaz, cu recunoştinţa pentru un moment. Simon pescarul a mai făcut ceva: şi-a simţit toată nevrednicia sa de om în preajma lui Dumnezeu, şi, neputând scăpa de simţământul nevredniciei, a spus o vorbă, care poate fi şi potrivită şi nepotrivită: „Doamne, ieşi de la mine, că om păcătos sunt!” Domnul, nu numai că nu l-a ascultat să se ducă de la el, dar l-a chemat la Sine, printre primii ucenici. L-a chemat din marea peştilor, unde n-a avut necaz decât o noapte, în marea societăţii omeneşti: apostol, pescar de oameni, unde „necazurile Evangheliei” ţin toată viaţa. Ca pescar de oameni, ca vestitor al Evangheliei lui Dumnezeu, s-a îndoit de câteva ori în misiunea sa. Odată – dorind el – Iisus l-a chemat pe valuri. In curtea lui Pilat de trei ori s-a lepădat de Iisus. Iar ultima dată – spune o predanie – Petru, văzând urgia prigoanei lui Neron-Cezarul, a fugit, vrând să scape. Atunci, spune predania, Iisus i s-a arătat mergând spre cetate. Petru-„pescarul”, cum îl numeau creştinii în ascuns- L-a întrebat: „Unde mergi Doamne ?” Iar Iisus i-a răspuns: „Merg la Roma să mă răstignesc a doua oară !” Petru şi-a înţeles greşala şi dojana pe care i-a facut-o Iisus. Întors de Dumnezeu iarăşi la misiunea sa, la necazurile morţii pentru Viaţă, sigur că, – după cuvântul ce-l auzise odinioară: „mână mai adânc” – a simţit din nou nevrednicia sa de om şi bucuria pe care i-a facut-o Dumnezeu, bucurie care a covârşit necazul firii, cu adâncurile rostului dumnezeiesc. În necazurile, pline de bucurie, ale Evangheliei, mult mai multă roadă a adus creştinătăţii moartea sa mucenicească pentru Iisus, decât dacă şi-ar fi cruţat viaţa pentru sine. Iată ce rosturi au avut cuvintele lui Iisus „mână mai adânc”, în viaţa şi misiunea ucenicului Său Petru- „Pescarul”. Ce învăţăminte putem desprinde noi din cuvântul lui Iisus: „mânaţi mai adânc” ?- Că în toată strădania noastră bună, să mânăm mai adânc. Necazul, piedicile sau încercările sunt puse ca să le trecem, iar nu ca să ne oprim sau să ne întoarcem păgubaşi. – Încercările de tot felul sunt binecuvântate de Dumnezeu şi trimise oamenilor, cu rostul ca din prilejul lor să ne întâlnim cu El, căci de la El primim puterea neobişnuită, care întoarce necazul în bucurie. – Că întotdeauna, ori de câte ori ne întâlnim cu Dumnezeu înnecazuri, toate sunt chemări de-a-I fi mai aproape, de-a-I fi ucenici, de-anu tăcea binefacerile Sale către noi. – Că mare trebuinţă au oamenii, confraţii noştri, de mărturia noastră, precum că în încercări e mai aproape Dumnezeu de noi şi noi de El. – Să mânăm deci mai adânc rosturile vieţii acesteia şi ale tuturor încercărilor ei, că sfârşitul lor e moartea păcatului şi întâlnirea nedespărţită cu Dumnezeu. – Că fără găsirea lui Dumnezeu în încercările vieţii, viaţa noastră ar fi o noapte de zdroabă zadarnică, mai zadarnică decât odinioară cea a lui Simon pescarul. Nu pricepem viaţa fără Dumnezeu. Dar îl pricepem pe Dumnezeu din necazurile vieţii – bune toate – şi din ele propoveduim pe Dumnezeu.- Şi propoveduiţi-L şi voi.

Din volumul Părintele Arsenie Boca, Cuvinte Vii, tipărită cu binecuvântarea PS dr. Daniil Stoenescu, episcop-locţiitor de Vârşeţ

ANI E ÎN PERICOL!

Posted on by
2

Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene se dovedeşte a fi o adunare (nu vreau să spun adunătură) neinformată şi nedocumentată. Altfel nu îmi pot explica nominalizarea lui Silvian Vasile Ciupercă, preşedintele CJ Ialomiţa şi a filialei PSD Ialomiţa, suspect în mai multe dosare de corupţie, pentru funcţia de consilier al Consiliului Naţional de Integritate care se ocupă de numirea sau revocarea în funcţie a preşedintelui şi vicepreşedintelui ANI. Propunerea a fost făcută de Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene. Decizia halucinantă trezeşte două ipoteze. Prima ar fi aceea că UNCJ probabil îşi are sediul într-unul din numeroasele sate şi comune ialomiţene în care presa locală şi centrală nu ajunge niciodată şi în care se mai votează pe o sticlă de ulei şi un kil de zahăr azvârlite ,,boborului,, înainte de alegeri. Dar, chiar şi unii din satele acestea auziseră că într-o miercuri, cu noaptea în cap, SVC a fost urcat într-o dubă a DNA şi apoi ziarele locale, la care ei nu au acces, au arătat pe larg o parte din motivele percheziţiilor desfăşurate în 30 de locaţii.
A doua ipoteză, conspiraţionistă, spune că în brambureala de după alegeri, PSD urmăreşte plasarea liderilor credincioşi şi devotaţi în scaune şi funcţii cheie, după zicala ,,urma scapă turma,,.
Audierea din Comisia Juridică a Senatului a fost amânată aşa că nu se ştie încă ziua în care Consiliul Naţional de Integritate va fi torpilat cu numirea lui SVC în funcţia de membru. Cert este că deciziile ANI au fost blânde pentru PSD Ialomiţa. Atât vicele CJ Ialomiţa, Muşoiu, cât şi deputatul Ialomiţa, Marian Neacşu au scăpat ieftin. Ieftin de tot! Pentru că şi-a angajat mama la biroul de deputat, Oana Niculescu Mizil a primit trei ani de închisoare cu suspendare, în urma demersurilor ANI. Pentru că şi-a angajat fiica la biroul de parlamentar, Marian Neacşu a fost sancţionat de ANI cu 10 % pe trei luni, adică atât cât m-au sancţionat şi pe mine piticii lui Ciupercă pentru că am spus public că lucrurile nu merg bine în instituţia în care lucrez. Prin urmare contează să ai oameni pe lângă ANI, cu atât mai mult în fruntea ei. Mai bine să se desfiinţeze ANI decât să ajungă Ciupercă în CNI!

Jurnal scoțian. Politice pe Bahlui sau Parvenitorele și Trecutul

Posted on by
Reply

Jurnal scoțian. Politice pe Bahlui sau Parvenitorele și Trecutul

Cât de puțin m-am învârtit eu pe-acasă și tot nu s-a putut fără oleacă de politică, mai ales că am ieșit într-o seară la o ciorbă de burtă. În România, nimic nu merge mai bine ca politica la o ciorbă de burtă dreasă cu mujdei, oțet și o ulcică întreagă de smântână.

Un amic îmi spune că în campania electorală pentru prezidențiale Victor Ponta s-ar fi recomandat patriot și ortodox și i-ar fi dat-o peste nas lui Iohannis, cum că ar fi luteran. Adică, vezi bine, străin și eretíc. Eu nu știu cum a fost discuția, dar cine mi-a povestit treaba asta m-a întrebat: ei, ce părere ai.

Ce părere să am, zic. Mi-e prieten Platon, dar mai prieten îmi e adevărul. E drept că Iohannis aparține unei minorități religioase, dar aceasta și-a făcut datoria cu vârf și îndesat față de țară: prima carte românească tipărită, vreau să zic care ni s-a păstrat până în zilele noastre, este un Tetraevanghel apărut în tipografia luteranilor de la Sibiu, în jurul anului 1552. Pricepi? zic. Nu Coresi, cum am învățat la școală, ci luteranii de la Sibiu au turnat prima dată în plumb „Tatăl nostru” pe românește. Ce zici, se pune asta pentru neam? Pentru țară? Pentru limba română?

Se pune, cum să nu, aprobă amicul meu, vădit mișcat. Ei, dacă ar fi știut-o pe asta consilierii lui Iohannis… Dar și Ponta a ajutat sfintele mănăstiri. Nu mai zic  că a trecut țârcovnicii pe ștatele de plată de la buget. De asta, ce ai să-mi mai spui?

Ponta al tău, zic, a făcut precum clucerul Costandin din vremea lui Brâncoveanu, – tot suntem în anul sfântului domnitor. Știi povestea? L-au adus pe clucerul Costandin înaintea domnului, la judecată, că lung fiind la unghii, cum zice cronicarul, tot lua de la țară câte ceva. Și cum crezi că se apăra, tâlharul? Am dat la sfintele mănăstiri, zice. Atâta i-a trebuit lui Brâncoveanu. Auziți, boieri, a sărit domnul, cu jafuri și cu nedreptăți face el pomene la mănăstiri. Cam așa și cu Ponta al tău, zic. Vorba ceea, a luat de unde n-a pus și a dat de unde n-a avut. Pricepi?

Pricep, se moaie amicul meu. Cum s-ar zice, nimeni nu trebuie a mânca de la datoriile ce ne impun sfânta constituțiune. Mai luăm un rând?

Preluat de la Jurnal Scotian

P.S. Nu că aş fi de acord întru-totul cu Ioan Florin, dar mă deranjează campania ,,cuvioasă,, a PSD.

CÂT NE COSTĂ UN VOT?

Posted on by
Reply

Lanţul transformărilor

Pentru mine votul înseamnă lucruri foarte concrete, adică loc de muncă, salariu, atmosferă, stabilitate socială. Şi nu doar pentru mine, pentru oricare dintre noi. Ia, faceţi un exerciţiu! De pildă, în ceea ce mă priveşte, dacă votez Ponta, acesta ia chipul lui Ciupercă  în plan local. La rândul lui, suspectul Ciupercă ia chipul şefilor din judeţ,  în cazul de faţă devine Florin Vlad, adică o catastrofă. Cuvântul catastrofă înseamnă în limba greacă ,, o întoarcere spre cele de jos,, adică pe româneşte ,,întoarcere cu fundul în sus,,. Şi aceste transformări nu sunt ipotetice ci sigure, dovadă experienţa întunecată  a ultimilor 10 ani. Şi nu ai nici o şansă. Ciupercă nu admite alte păreri sau recomandări. Dacă îndrăzneşti să spui că lucrurile nu merg bine sau s-a încălcat legea eşti de-a dreptul călcat în picioare, sancţionat disciplinar, activitatea îţi este subevaluată, blocată. Este clar, ajungi să îţi cauţi dreptatea prin tribunale. Deci, Ponta se transformă via Ciupercă în şefi abuzivi, mitocani, beţivani, bani publici cheltuiţi pe chelmeze electorale sau pe proiecte mediocre, sărăcie, vorbe goale. Chiar şi imaginea de om modest a şefului CJI/PSD Ialomiţa ne-a costat de ne-a rupt. Cu benzina cheltuită de maşina CJI în peste 10 ani de navetă zilnică Ţăndărei-Slobozia, se cumpăra un apartament de serviciu în Slobozia, ba chiar unul de lux. Dar, a fost moftul lui să steie la Ţăndărei. Să devină  legendar. Ca Iliescu care ţinea, în vitrina modestă din sufragerie, ceşti cu toarta ruptă în timp ce hrănea în ograda de partid cârduri de lăcuste mutante. Două-trei rodeau o întreagă industrie cu fiare vechi cu tot. Un stol a ros jumătate de ţară.  Este adevătat că şi Iohanis se poate transforma în Ciupercă, aşa cum s-a petrecut cu Băsescu, dar mai e un amănunt.

Frica din sânul PSD-ului

Amănuntul pe care toată lumea pare să îl uite este momentul de cumpănă al PSD-ului. Dacă vor pierde al treilea mandat consecutiv funcţia de preşedinte, PSD-ul va dispare. Şi ei ştiu acest lucru. Dovadă, cacialmaua care a fost USL. Improvizaţia a mers strună până în acest moment. Adică au câştigat funcţia de premier. La momentul potrivit s-au detaşat de balastul Antonescu. Au făcut propria propunere pentru preşedinte. L-au găsit pe Ponta, al cărui guvern a parafat curând vânzarea (pardon, donarea) de organe (a se vedea scandalosul ordin 1170/ 22 octombrie 2014 prin care toţi cetăţenii români sunt potenţiali donatori de organe). Şi-au aranjat ploile în campanie şi acum au ajuns la momentul optim. Strategia a funcţionat ca la carte. Deci, acum votăm nu doar un preşedinte, ci şi viitorul celui mai corupt dintre toate partidele posdecembriste.

Misterul din Ialomiţa. Scaunele cu cap de  om

Să revenim cu picioarele pe Bărăgan. Sub administraţia Ciupercă,  în Ialomiţa  au apărut nişte ciudăţenii. Este vorba de scaunele cu cap de  om. Adică, nu funcţiile de conducere sunt ocupate de  persoane desemnate în urma unui concurs şi care fac periodic dovada performanţelor lor, ci scaunele însele par să nască oameni care stau acolo pe vecie. Şi, dacă smulgi unul de pe scaun curge sânge. Dovadă, scandalul interminabil de la  Spitalul Judeţean. Toată lumea e convinsă că micile monstruozităţi sunt hrănite în ascuns  şi cu scopuri mafiote de Ciupercă. Unii mai bine informaţi zic că Ciupercă de fapt nu ar fi ciupercă ci o caracatiţă şi că scaunele cu cap de om sunt doar tentaculele prin care sugrumă judeţul ăsta de zece ani. Ipoteza urmează să fie cercetată. Dar e destul de greu  să faci un scaun cu cap de om să recunoască, de fapt, că e lăbuţă de caracatiţă. Cu cap, e drept, dar tot lăbuţă.  Asta e problema! Psihoza din capul mutanţilor. Să revenim!  Ca să îl scoţi de pildă  pe unul ca V.F.  din scaunul în care stă lipit de 12 ani de parcă  i-au crescut rădăcini direct din fund (dacă tragi mai tare, îi rămân maţele pe scaun), trebuie să îl dezlipeşti pe Ciupercă din scaunul pe care s-a încolăcit de trei mandate. Dar ca să îl extragi  pe Ciupercă înseamnă de-a dreptul o operaţiune de comando. Pus lumina pe caracatiţă, tăiat cel puţin şapte capete, blocate încă două-trei, vrafuri de dosare, mascaţi, nervi, presă. Miercurea trecută, toate căpeţelele caracatiţii au tremurat din măduva oaselor de nu se puteau opri. S-au mai liniştit doar când  capul cel mare a apărut în uşa CJI, cam şifonat, cu tinicheaua de coadă că e suspect, dar totuşi întreg (nu-i lipseau nici măcar urechea bleagă şi limba vicleană). Suspect de cancerul corupţiei. Era de aşteptat.  De anul trecut l-am dat exemplu la Ziua de luptă împotriva corupţiei. Am croncănit a pustiu şi i-am zis că o să plece cu ruşine, dar m-a luat de duşman. Acum, s-a dovedit clar. Doar legat de cătuşe îl poţi dezlipi de scaun. Şi cătuşele au cheiţa la Justiţie. Şi Justiţia are scăunelul de la Premier. Şi primul-ministru are aprobarea de la Preşedinte. Deci, vrem sau nu , directoraşii care ne umbresc viitorul, primarii care ne ordonează localitatea, patronii care ne dau de muncă ţin, printr-un lanţ invizibil, de preşedinte. Adică de votul nostru, al fiecăruia dintre noi.

 

 

Măcelărirea poporului român

Posted on by
Reply

 

Măcelărirea poporului român

image

 

Ordinul nr. 1170 din 22 octombrie 2014, prezentat şi comentat mai jos, arată gravitatea fără precedent a trădării săvârşite gradat şi constant de către guvernanţii de după 1989, şi finalizate acum de către Ministerul sănătăţii. Prin Ordinul 1170 orice cetăţean devine un potenţial donator de organe, iar Ministerul sănătăţii exportator autorizat al acestora, decizia donării de organe revenind oricui (rudă până la gradul 4, medicii curanţi, anestezişti, etc.), fără a fi nevoie de acordul donatorului! … Pe scurt, poporul român e transformat în piaţă de organe. Suntem nu vânduţi ca sclavi, ci omorâţi şi vânduţi bucată cu bucată. Se apropie sfârşitul prorocit de cuvântul Apocalipsei care vorbeşte despre vinderea şi cumpărarea de „trupuri şi suflete de oameni” (Apocalipsa 18:13).

Iubiţi credincioşi şi fraţi români,

Din anii 90, şi din ce în ce mai insistent şi mai argumentat, toţi marii duhovnici ai Ortodoxiei, universale sau româneşti, alături de cele mai diverse personalităţi din toate domeniile vieţii creştine, au tras un semnal de alarmă cu privire la pericolul pe care noua ideologie antiumană, simbolizată prin microcip, ca şi prin o parte a legislaţiei aferente acestei ideologii, îl prezintă asupra mântuirii, sănătăţii, vieţii şi veşniciei umane.

Unul dintre primii duhovnici români care a avertizat asupra ameninţărilor aduse de ateismul tehnologic la adresa Creştinismului este Părintele Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă. Mănăstirea însăşi a continuat, încă din ianuarie 2009, această lucrare apologetică, iar apoi alături de ea, în apărarea integrităţii creştine, s-au unit multe comunităţi monahale şi laice. Bazat pe Scriptură, Canoane şi scrierile Sfinţilor, dar şi prin argumente ştiinţifice, medicale, tehnice, bioetice, filosofice şi psihologice, adunate în lucrări elaborate tot la Mănăstirea Petru Vodă, efortul s-a concretizat de la iniţiative şi proiecte legislative, la numărul record de 1 milion de semnături împotriva actelor care umilesc cetăţenia şi creştinismul românilor.

Printre aceste acte anticreştine se numără şi cardul de sănătate, prin care cel ce îl acceptă devine automat, fără voia sa, donator de organe. Nu mai este parte din trupul lui Hristos cel care târguieşte mădularele acestui Trup. Prin Sfântul Botez şi Sfânta Împărtăşanie trupul creştinului este sfinţit şi nu poate fi necinstit fără a se aduce necinste lui Dumnezeu Însuşi. Trupul creştinului NU este de vînzare („Au nu ştiţi că trupul vostru este lăcaş Duhului Sfînt ce locuieşte întru voi, pe carele îl aveţi de la Dumnezeu, şi nu sînteţi ai voştri? Că sînteţi cumpăraţi cu preţ [Sîngele lui Hristos]. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru, şi întru duhul vostru, care sînt ale lui Dumnezeu.” Sfântul Apostol Pavel – Epistola întâi către Corinteni 6:19-20).

Creştinii nu au dreptul să doneze sânge sau organe decât numai în următoarele condiţii:

  • Atât donatorul, cât şi primitorul să fie creştini ortodocşi
  • Donatorul să nu moară prin donare
  • Primitorul să fie în reală nevoie de transplant, altminteri fiindu-i pusă în pericol viaţa
  • Transplantul nu se poate face fără acceptul duhovnicului donatorului şi al duhovnicului primitorului, fiindcă numai preoţii, iar nu mirenii, sunt administratorii Trupului şi Sângelui lui Hristos
  • Este antihristic a face comerţ cu trupul dăruit de Dumnezeu.

Capacitatea de dăruire şi jertfă a poporului român sunt speculate de interese străine spre cel mai mare pericol cu care s-a confruntat neamul românilor în toată istoria sa.

Carduri de sănătate au multe ţări, însă nici într-o altă ţară cardul de sănătate nu transformă posesorul în masă de organe şi la dispoziţia oricui. Nici într-o altă ţară informaţiile intime despre sănătate nu sunt stocate înafara ţării de cetăţenie.

Toată legislaţia este conjunctă ideologiei noului sclavagism, şi anularea unei singure legi nu are nici un efect real dacă toate legile aferente ei rămân valabile. Aşadar, soluţii „diplomatice” nu există. Pe de altă parte, emitenţii de legi genocidale nu merită a fi trataţi cu diplomaţie, ci aplicându-li-se Codul Penal.

Singura soluţie pentru apărarea cetăţenilor este pocăinţa reală, grabnică şi generală a întregului popor, prin oprirea de la acele păcate de moarte care au adus mânia lui Dumnezeu asupra neamului: avorturi, homosexualitate, apostazie – păcate care, înfierate de Scripturi, sunt cauza pentru care Dumnezeu a îngăduit suferinţa poporului Său. Ne pocăim sau dispărem din istorie.

Iată textul integral al Ordinului 1170, cu evidenţierea formulărilor problematice, pe care le-am comentat (cu litere cursive):

PRELUAT DE LA MĂNĂSTIREA PETRU-VODĂ

 

 

COLECŢIA KRAI

Posted on by
2

Cei doi tineri care sunt firma Ruvix poartă tricouri şi  mai ales vând tricouri de calitate.  Asta este mica lor afacere din care trăiesc. Greu, dar se încăpăţânează! Decorează serigrafic tricouri din bumbac 100%  dar şi alte haine, bluze sau hanorace. Nu e simplu. In zilele noastre, pe tricouri au început să fie imprimate de la reclame până la filosofii de viaţă, de parcă tricoul ar fi tribună de orator, spaţiu de reclamă, loc de dat cu părerea, experiment artistic  şi nu… haină. Cu toţii am uitat că în calitate de haină, tricoul  are un singur scop, acela de a te face frumos sau măcar de a contribui la imaginea noastră.

De aceea, Ruvix a apelat la Ilinca Damian, doctorand pe antropologia artei,  care le-a creat o serie întreagă de modele din care unele unicat şi altele inspirate din arta românească medievală. Aşa a apărut colecţia KRAI, având la bază expoziţia de autor Păsări şi Flori (dezvoltată apoi de Arte Vechi). O scurtă prezentare a conceputului găsiţi pe Experimentalist.  Pe tricourile sau bluzele  de construcţie  tubulară, fără cusătură, care se mulează, sunt imprimate compoziţii florale cu volute, păsări, elani etc. De o originalitate aparte sunt Fata cu flori şi  Fata cu pasăre. O parte din această colecţie a apărut deja pe piaţă. La altele încă se lucrează, imprimarea serigrafică fiind ceva mai complexă, decât aceea digitală.

Evident, că acestea nu ating frumuseţea şi eleganţa cusăturilor şi broderiilor pe care le purtau strămoşii noştri, dar sunt undeva în acelaşi gând, adică de a purta o haină de calitate, decorată frumos. Şi cred că acesta ar trebui să fie un criteriu de a selecta oarecum ceva bun din grămada de chinezării, turcisme şi alte nimicuri sintetice de pe piaţa românească.

Le dorim succes!

Mai multe la RUVIX