Monthly Archives: November 2013

LIBERALII ŞI NOII SFINŢI MĂRTURISITORI AI LUNII NOIEMBRIE

Posted on by
2

Luna noiembrie este binecuvântată de trei mari praznice. In afară de acestea, tot în această lună sunt sărbătoriţi doi mari sfinţi mărturisitori din timpul prigoanei comuniste, propuşi pentru canonizare, Sandu Tudor ( părintele Daniil) şi ieromonahul Arsenie Boca, a cărui zi de praznic este chiar azi. Despre vieţile, dăruirea şi prigoana lor s-a scris mult, dar s-a vorbit mai puţin. Cel mai puternic discurs în favoarea lui Arsenie Boca sunt miile de pelerini care merg anual la mormântul lui.

Unul dintre capetele de acuzare aduse de autorităţile comuniste celor doi a fost acela că erau legionari. Pe dosarul lui Sandu Tudor chiar asta scrie cu creion roşu ,, legionar,,. Adevărul istoric este că nici unul dintre cei doi nu a fost legionar, dar pentru că nu aveau de ce să îi acuze, le-au trântit această acuză, nedovedită până azi şi i-au condamnat. Părintele Daniil a murit ca un martir în închisoarea de la Aiud, în urma torturilor.

Ce se va întâmpla însă dacă vor fi aprobate propunerile legislative ale PNL cu privire la modificarea  Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii? Propunerea liberalilor este de a include în legea menţionată şi pe legionari. Iar cultul personalităţilor acuzate de legionarism va deveni ilegal şi pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Aşa că întreb şi eu ca un novice. Vor fi arestaţi pelerinii care merg la părintele Arsenie Boca?

Pentru că dacă se aprobă propunerea liberalilor, la mormântul părintelui Ilie Lăcătuşu se vor face arestări de trei ori pe săptămână, de vreme ce în biografia părintelui scrie că a fost legionar şi acolo merg săptămânal sute   de oameni. Doar că părintele a devenit sfânt prin trăirea lui duhovnicească şi  nu pentru că a fost legionar. Proiectul liberalilor nu face această distincţie, între măreţia duhovnicească a unor oameni şi participarea lor, la un moment dat, la viaţa cetăţii.

Proiectul antilegionar al liberalilor este în dezbatere publică până pe 7 decembrie şi poate fi găsit pe site-ul Parlamentului. Oricine îşi poate spune părerea.

Opinia mea este că ar trebui scoase  din prevederile legii  persoanele condamnate  în timpul comunismului, legionari sau nu, care au intrat în conştiinţa populară ca sfinţi şi  în prezent se bucură de o evlavie populară. Duhovnicia lor  recunoscută  nu are nici o legătură cu opţiunile politice luate într-un anumit moment istoric.

Comentarii si propuneri la proiectul de lege se pot face până pe 7 decembrie AICI

 

O LEGE BUNĂ A IZBÂNDIT. CĂRŢILE DE IDENTITATE FĂRĂ CIP

Posted on by
Reply

 Legea dă dreptul cetăţenilor români de a alege între o carte de identitate  electronică, cu cip şi una simplă, fără cip.

Fragment din articolul semnat de Aurelian Chirică, Lupta cu dictatura electronică continuă; sfârşitul etapei a doua, publicat în revista ATITUDINI, nr.  30, septembrie 2013.

ETAPA CĂRŢILOR DE IDENTITATE ELECTRONICE

A doua etapă – cea de introducere a cipurilor în cărţile de identitate – are un impact cu mult mai mare, deoarece este vorba de milioane de locuitori şi, deşi a început cu mult înaintea intrării noastre în Uniunea Europeană, este pe sfârşite în aceste momente.* Pentru a exemplifica, să facem o mică şi succintă rememorare a evenimente­lor din punct de vedere legislativ.

In 2002 apare Ordonanţa nr. 69 /2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate care spune la art.l pct. „(1) începând cu data de 1 ianuarie 2006 se introduce cartea electronică de iden­titate”. Aceasta este aprobată prin Legea nr. 285/2003, care mai adaugă:

„Art. 2. (2) Cartea electronică de identitate conţine, în forma elec­tronică, şi datele înscrise în prezent în permisul de conducere, car­tea de alegător şi date referitoare la asigurarea medicală, asigurarea socială si semnătura electronică.

(3) Cartea electronică de identitate poate conţine şi alte categorii de date, stabilite prin hotărâre a Guvernului”.

Acest articol este abrogat de Ordonanţa nr. 24 din 29/01/2004 pen­tru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 69/2002.

Aceasta este aprobată de Parlament prin Legea nr. 126/2004 şi aşa apare Norma metodologică 16/11/2004, privind aplicarea Ordonan­ţei Guvernului, nr. 69/2002 privind regimul cărţii electronice de iden­titate, document în care se arată clar elementele acesteia şi datele pe care le va conţine.

In 2005 apare Ordonanţa de urgenţă nr. 97 din 2005 privind evi­denţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor ro­mâni, aprobată de Parlament prin Legea nr. 290 din 24/10/2005.

In 2006 apare Hotărârea de Guvern nr. 839/2006 privind forma şi conţinutul actelor de identitate, ale autocolantului privind stabilirea reşedinţei şi ale cărţii de imobil. Această hotărâre stabileşte concret rubricile  şi datele pe care trebuie să le conţină noile cărţi de identitate. In 2008, după intrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, apa­re Ordonanţa de urgenta nr. 184/2008 care modifică Ordonanţa Guvernului nr. 69/2002, privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate care la art.l prevede: „începând cu data de 1 ianuarie 2011 se introduce cartea electronica de identitate. Această ordo­nanţă este aprobată de Parlament prin Legea nr. 69/2009.

Tot în 2009 apare şi Hotărârea nr. 516 din 28/04/2009 a Guver­nului pentru modificarea Hotărârii nr. 839/2006 privind forma şi conţinutul actelor de identitate. In acest moment toate lucrurile par să fie gata de aplicat, dar Dumnezeu ne fereşte din nou şi astfel aceste prevederi nu se mai aplică.

Mai mult chiar, factorii politici hotărăsc în anul 2010 că trebuie elaborată o nouă lege, în care să se aşeze toate prevederile legate de acest subiect din documentele arătate mai sus. Această nouă lege trebuia să fie promovată în Parlament în 2011, dar discuţi­ile contradictorii avute cu societatea civilă opresc temporar acest proces. Uniunea Europeană însă face presiuni asupra României în luarea unei decizii şi, drept urmare la sfârşitul lui 2012, apare Ordonanţa de urgenţă 82 din decembrie 2012, cu scopul declarat de a răspunde preocupărilor europene de interconectare a sisteme­lor referitoare la identitatea electronică, în concordanţă cu proiec­tul european, STORK (Secure idenTity acrOss boRders linKed), care îşi propune să implementeze recunoaşterea cetăţenilor şi funcţionarilor din administraţiile publice care să utilizeze, în oricare dintre statele membre, identitatea electronică atribuită la nivel naţional.

Documente de identitate electronice s-au introdus în Germania, Spania, Portugalia, Belgia, Finlanda, Italia şi Estonia, restul de state încă se abţin şi manifestă multă prudenţă în abordarea acestei pro­bleme atât de sensibile. Prevederile Ordonanţei 82/2012 sunt supu­se unei dezbateri furtunoase atât în Parlament, cât şi în societatea civilă, dezbatere în care Pr. Justin Pârvu, împreună cu călugării şi maicile de la Mănăstirea Petru Vodă, au jucat un rol primordial, mergând până la a manifesta în stradă în faţa Parlamentului.

In această atmosferă dezbaterile din comisii­le parlamentare s-au amânat de mai multe ori, până la estomparea vocilor care se ridicau îm­potriva adoptării ei şi astfel Legea 235/2013 a fost adoptată cu 233 voturi pentru, 33 voturi împotrivă şi 2 abţineri. Pentru a putea vedea care din tabere a câştigat sau a pierdut trebu­ie să analizăm puţin textul legii. Articolul său unic.

La pct. 11 dă câştig de cauză societăţii civile care a promovat menţinerea în valabilitate a cărţilor de identitate fără cip timp de 10 ani în loc de 5 ani pentru persoanele de peste 18 ani. Acest lucru se prevede la pct. 11 al legii prin modificarea articolului I punctul 17, litera b) a alineatului (2) al articolului 16 se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,b) cu valabilitate de 10 ani, după împlinirea vârstei de 18 ani, cu excepţia cărţii electronice de identitate prevăzută la art. 17 alin.(6) lit. a), care se eliberează cu termen de valabilitate de 5 ani.

Centrul de greutate al acţiunii societăţii civi­le a constat în determinarea parlamentarilor de a accepta introducerea unei prevederi ex­plicite, prin care se prevede dreptul de alegere a cetăţenilor între cartea de identitate simplă şi cartea de identitate electronică (cea cu cip). In articolul unic al legii 235/2013 la pct. 12 se arată: „(3) De la data punerii în circulaţie a căr­ţii electronice de identitate, cetăţenii români pot opta pentru eliberarea:

a)  unei cărţi de identitate;

b)   unei cărţi electronice de identitate, în una din variantele prevăzute la art. 17 alin. (6)”.

Această prevedere dă, fără niciun dubiu,  dreptul  de opţiune cetăţenilor români, care pot alege o carte de identitate fără cip sau o carte elec­tronică de identitate, care are incorporat un cip de tip smartcard. Majoritatea televiziunilor au prezentat acest subiect fără a arăta dreptul de opţiune al cetăţenilor români, dezinformând în acest fel populaţia şi fără a ţine cont de deonto­logia profesională, care condamnă prezentarea trunchiată a adevărului. De aceea este necesar ca societatea civilă, în integralitatea ei, să arate şi să explice oame­nilor că au dreptul legal de a solicita cărţi de identitate fără cip.

 

 

 

,,METAMORFOZE,,. Expoziție de pictură semnată de Elena Oană-Agapie

Posted on by
Reply

In perioada 18 noiembrie – 1 decembrie, Muzeul de Istorie a Bucureștiului (Palatul Șuțu) găzduiește expoziția de pictură „Metamorfoze” a Elenei Oană-Agapie.

Prezentul proiect expozițional al artistei se concentrează în jurul conceptului de „metamorfoză” așa cum și titlul menționează, urmărind, prin intermediul vocabularului stilistic propriu spațiului românesc, o serie de transformări, cosmogonii și discuții legate de dimensiunea spirituală a omului și lumii în care se învârte.

Vernisajul expoziției, va avea loc sâmbătă, 23 noiembrie, ora 15.00. În deschidere va vorbi Ilinca Damian (doctorandă a Facultății de Filosofie, cu o teză pe antropologia artei).

Vă așteptăm!

SCRISOAREA DESCHISĂ ADRESATĂ MINISTERULUI CULTURII ÎN LEGĂTURĂ CU SCANDALUL DE LA BAIA DE ARAMĂ

Posted on by
Reply

In atenţia:

Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional

Comisiei Naţionale de Arheologie Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice

Grupul informal „Perspective Arheologice” activează pe internet, are la momentul acesta 351 de membri şi este compus din arheologi, istorici, arhitecţi, intelectuali preocupaţi de starea arheologiei româneşti şi de protecţia patrimoniului istoric. Pe adresa de email a grupului (perspective.arheologice@gmail.com) am primit, la data de 16 noiembrie, o scrisoare prin care ni se aducea la cunoştinţă situaţia apărută la Biserica „Sf. Voievozi” din Baia de Aramă (jud. Mehedinţi), ca urmare a intervenţiei mecanizate în zona fundaţiei nordice, sub pretextul unei cercetări arheologice de „evaluare”, la data de 11 noiembrie a.c. Pe această cale am aflat despre comunicatul de presă a Episcopiei Severinului şi Strehaei, postat pe internet (http://www.episcopiaseverinului.ro/stiri/religioase/comunicatdepresa.html), în care se dau date asupra împrejurărilor impricinate, inclusiv filme care documentează intervenţia „arheologică”.

Utilizarea mijloacelor de săpătură mecanică este, astăzi, o practică curentă în arheologia europeană, pentru decapare în zone fără potenţial arheologic cunoscut, sau pentru decopertarea superficială (stratul vegetal), în cazul în care lucrările afectează suprafeţe mari (precum lucrările preventive pentru proiecte de autostradă).

A practica o săpătură mecanică la baza unui monument istoric, în lungul zidului, pe mai mult de 7 m, şi pe o adâncime peste de 4 metri, este însă o decizie incalificabilă, arheologic distructivă şi non-informativă, moralmente criminală (în acea zonă se găsesc, obişnuit, morminte medievale) şi periclitând integritatea structurală a monumentului.

Filmele realizate de Episcopie probează, dincolo de îndoială, că lucrările au afectat direct fundaţia bisericii, din care au căzut mai mulţi bolovani de mari dimensiuni. Sugestia pe care o dă comunicatul Episcopiei – dar şi surse media, precum site-ul televiziunii DIGI24  Craiova (link-ul este afişat la sfârşitul acestui document) – este că acţiunea nu a vizat obiective ştiinţifice, ci căutarea unei comori; graba în care lucrarea s-a săvârşit (în ceva mai mult de 24 de ore?), cât şi mijloacele brutale alese de autori, par să le dea dreptate.

După informaţiile pe care le deţinem, autorizaţia de evaluare arheologică a fost emisă pe numele lui Gheorghe Petrov, de la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei, persoană care însă nu apare în înregistrarea video.

Grupul „Perspective Arheologice” vă solicită o anchetă completă asupra evenimentelor de la Baia de Aramă, urmărind – cel puţin – clarificarea următoarelor:

•         Legalitatea activităţii. Dacă informaţiile sunt corecte, autorizaţia s-a dat pentru „evaluare de teren în zona curții bisericii, urmărindu-se următoarele obiective arheologice: evaluarea potențialului arheologic, verificarea stratigrafiei, pentru inițierea unei viitoare cercetări preventive”, adică pentru curte, nu pentru fundaţia exterioară a monumentului.

•         A fost titularul autorizaţiei prezent la locul unde se desfăşurau săpăturile?

•         Care au fost arheologii înscrişi în Registrul Arheologilor, membri ai echipei arheologice, nominalizaţi în Autorizaţie, care au participat la activitatea incriminată de reprezentanţii Bisericii?

•         Cum poate fi „subcontractată” o autorizaţie de evaluare? Ce alte implicări în lucrări pendite de patrimoniul construit sau arheologic mai are acea firmă a d-lui Linguraru? Este firmă autorizată pentru intervenţia pe monumente istorice?

•         Documentaţia prezentată în vederea autorizării „evaluării” menţionează utilizarea mijloacelor mecanice şi poziţia exactă a intervenţiei? Dar obiectivul căutării unei comori?

• Ţinând cont că mănăstirea din Baia de Aramă este monument istoric grupa A (MH-II-a-10249), compus din biserică, chilii şi zidul de incintă (adică şi curtea, nu-i aşa?), conform LMI, există avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice? Prin prezenta, semnatarii acestei scrisori vă solicită următoarele:

• Constatarea responsabilităţilor nominale, pentru cele întâmplate la Baia de Aramă.

• Pedepsirea exemplară a arheologului titular, mergând până la retragerea dreptului de săpătură pe termen nelimitat, dacă a dovedit neglijenţă (sau mai rău).

• Sancţiuni disciplinare limitate pentru membrii colectivului nominalizat pentru cercetare, care au participat pasiv la o procedură inadmisibilă profesional.

• Constituirea unei comisii comune de evaluare din partea Comisiei Naţionale de Arheologie şi a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, care să includă minimum doi ingineri de structuri, atestaţi pentru activităţi de restaurare-conservare pe monumente istorice, pentru evaluarea pagubelor aduse monumentului, pe termen scurt şi mediu (prognoză). Raportul comisiei speciale ar trebui să fie făcut public.

• Consultarea juriştilor MCPN în vederea precizării eventualelor aspecte penale ale activităţilor din 11 noiembrie 2013, de la Biserica „Sf. Voievozi”.

• Amendarea legislaţiei şi regulamentelor în vigoare, astfel încât intervenţia cu mijloace mecanice în perimetrul monumentelor istorice sau al siturilor arheologice să fie clar reglementată; astfel de intervenţii ar trebui solicitate pe baza unor documente anexe la Cererea de autorizare, în care zona intervenţiei mecanice şi amploarea ei să fie descrisă în termeni topografici şi volumetrici cât mai precişi, cu precizarea motivaţiei şi a tipului de unelte mecanice avute în vedere. În lipsa unor astfel de prevederi, se vor înregistra noi abuzuri, iar ultimii zece ani aduc numeroase exemple din mai toate oraşele istorice.

Deşi nu posedă statutul de ONG, grupul „Perspective Arheologice” vă solicită un răspuns în scris, în numele dreptului la informare al oricărui cetăţean, pe adresa de email precizată supra.

Lista semnatarilor va conţine calitatea profesională a semnatarilor, dintre care mulţi sunt arheologi profesionişti, firesc interesaţi de apărarea monumentelor istorice şi a bunului renume al breslei. Sperăm că lista de legături la materiale media care au reflectat evenimentul (infra), chiar dacă nu exhaustivă, este suficient de lungă pentru a vă convinge de interesul – legitim – al opiniei publice în legătură cu acest caz. Nesoluţionarea cererilor noastre va aduce serioase prejudicii bunului renume al arheologilor români, al instituţiilor abilitate prin lege să apere legalitatea, cât şi previzibile tensiuni cu BOR, impietând asupra altor – necesare – cercetări arheologice care, în mod normal, trebuie să preceadă lucrările de restaurare, aşa cum este cazul, în fapt, şi la Baia de Aramă, monumentul în cauză nefiind restaurat.

LA DATA DE: 19 noiembrie 2013

iniţiator: dr. Eugen S. Teodor, Muzeul Naţional de Istorie a României

PETITIA POATE FI SEMNATĂ AICI

COMUNICAT DE PRESĂ AL EPISCOPIEI SEVERINULUI ŞI STREHAIEI

Posted on by
Reply

Vineri, 15 Noiembrie 2013 11:14

Episcopia Severinului și Strehaiei își exprimă indignarea pentru situația nemaiîntâlnită până în prezent în care specialiști în arheologie și protecția monumentelor istorice au lucrat la lumina zilei, sub umbrela unei autorizații de diagnostic arheologic, cu aceleași metode distructive cu care căutătorii de comori „lucrează” la adăpostul nopții.

În ziua de 11 noiembrie 2013, la mânăstirea Sfinții Voievozi din Baia de Aramă, o echipa de cercetători formată din Gheorghe Petrov, responsabil științific de șantier, Horațiu Dorin Groza, Marin-Iulian Neagoe și Vasile Paul Scrobotă a început așa-zise lucrări de evaluare de teren, în baza Autorizației de Diagnostic Arheologic nr. 266/2013 emisă de Ministerul Culturii pentru Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca. Autorizația în cauză a fost emisă pentru efectuarea „evaluării de teren în zona curții bisericii, urmărindu-se următoarele obiective arheologice: evaluarea potențialului arheologic, verificarea stratigrafiei, pentru inițierea unei viitoare cercetări preventive”.

Prezenți la fața locului, reprezentanții Episcopiei Severinului și Strehaiei, însoțiți de un arheolog expert, dr. Gabriel Crăciunescu, au constatat cu stupoare că, pentru atingerea obiectivelor menționate în autorizație, echipa de cercetători contractase o firmă care să presteze servicii cu un buldoexcavator, cu braț și cupă de excavare, freză și picamer cu aer comprimat. Protestând împotriva acestui mod de lucru, reprezentanții episcopiei s-au lovit de indiferența echipei de cercetare, astfel încât buldoexcavatorul a început să excaveze.

În scurt timp, s-a constatat că lucrările nu se realizează conform Standardelor și Procedurilor arheologice instituite prin Ordinul Ministrului Culturii și Cultelor nr. 2392 din 06.09.2004, standarde care definesc evaluarea de teren ca acțiune nedistructivă și că metodele de lucru sunt complet neadecvate săpăturilor efectuate tangențial fundației unui monument istoric. În acest sens, în calitate de titulari ai monumentului istoric, reprezentanții Episcopiei au solicitat domnului Gheorghe Petrov să le pună la dispoziție Proiectul evaluării de teren, având în vedere că „este obligatoriu pentru arheologi să realizeze o Evaluare de teren numai pe baza unui proiect ce conține specificații scrise” (cf. Art. 3.1.11 din Standard – evaluarea de teren ). Această solicitare a fost formulată în virtutea prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protecția monumentelor istorice și Codului Deontologic al Arheologilor din România (CDAR I, alin 4). Dl. Gheorghe Petrov a refuzat acest lucru, spunând că nu este necesară întocmirea unui proiect pentru lucrările de evaluare de teren. Precizăm că în art. 3.1.6 din standardul menționat se prevede că: „O evaluare de teren poate fi realizată independent de existența unui proiect de cercetare arheologică (proiect in care este prevăzută etapa evaluării de teren, n.n.). Este de dorit, în aceste circumstanțe, ca evaluarea de teren să fie realizată împreună cu arheologul care va executa săpătura, înainte ca activitatea intruzivă să înceapă, astfel încât să evite, pe cât posibil, afectarea patrimoniului arheologic”. Așadar, conform reglementărilor în vigoare, trebuie să existe fie proiectul de evaluare de teren, fie proiectul de săpături. Acest document este strict necesar pentru ca factorii în drept să poată verifica dacă modul de lucru aplicat pe teren corespunde cu cel autorizat de Ministerul Culturii. În lipsa prezentării acestui document, dl. Gheorghe Petrov a abuzat de calitatea sa de arheolog pentru a continua lucrările dincolo de limitele autorizației.

Așa a început dezastrul. Săpăturile arheologice profesioniste se fac stratificat, adică se degajează straturi-straturi de maximum 10 cm. Verificarea stratigrafiei (a straturilor succesive de locuire) se face printr-un sondaj, sub forma unui patrulater cu laturi de 1-2 m. În schimb, aici, s-a început excavarea terenului la 0,05-0,30 m de zidul bisericii, în zona tâmplei de nord, folosind cupa și brațul buldoexcavatorului. În procesul de excavare utilajul a smuls blocuri de piatră din fundația absidei. S-a realizat un crater cu adâncimea de 3,60 m în partea de est (la tâmpla de nord) și 1,80 m în partea de vest, lungimea craterului mergând paralel cu zidul nordic al bisericii pe o distanță de 7,90 m, lățimea acestuia fiind de 1,90 m. Din punctul cel mai adânc al craterului, de 3,60 m, a început forarea în stâncă, folosind un picamer minier, realizându-se o pătrundere cu adâncimea de 2,70 m și diametrul de cca. 3 cm. Ca urmare a blocării înaintării, s-a renunțat la acest canal de forare și a început, de la aceeași adâncime de 3,60 m, săparea unui canal oblic înspre fundația naosului bisericii. În cursul acestei ultime forări, burghiul utilizat s-a blocat în rocă, iar lucrătorii nu au mai putut continua, încetând astfel pretinsa „evaluare de teren”.

Menționăm că în tot cursul excavării, atât arheologii, cât și lucrătorii s-au comportat ca într-o galerie de mină și nu s-a acordat nicio atenție operațiunilor care sunt specifice lucrărilor de evaluare de teren: nu au fost decopertate treptat straturile arheologice, au fost excavate oase care au fost total ignorate și, cel mai important lucru, acțiunile de evaluare au continuat dincolo de identificarea stratului limită. Evaluarea de teren se încheie în momentul detectării stratului virgin (neatins de mâna umană), strat de altă culoare, în acest caz stratul de argilă roșie identificat la adâncimea de 1m. De la identificarea acestui strat, orice săpătură în adâncime a fost executată ilegal. Continuarea lucrărilor dincolo de adâncimea de 1 m, printr-o secțiunea excavată paralel cu zidul bisericii, a afectat structura de rezistență a bisericii, având în vedere că secțiunile arheologice se fac întotdeauna perpendicular pe zid, cât mai îngust, și fără să pună în pericol construcția.

Pe lângă modul agresiv de execuție a lucrărilor, interzis de legislație și condamnat de practica arheologică, reprezentanții Episcopiei Severinului și Strehaiei au fost uimiți să constate că echipa de arheologi s-a asociat în execuția lucrărilor cu dl. Linguraru Dumitru și firma sa, persoană în favoarea căreia au fost subcontractate lucrările de cercetare arheologică. Asupra aceastei persoane planează suspiciunea că s-a aflat printre căutătorii de comori care au realizat în ascuns săpături ilegale vandalizând biserica din Baia de Aramă. În fapt, de la începutul lucrărilor s-a mers direct spre o țintă dirijată nu de către responsabilul științific de șantier, ci de către dl. Linguraru Dumitru. Este responsabilitatea organelor în drept să stabilească: 1. relațiile contractuale dintre cercetători și firma care a executat săpăturile; 2. legalitatea executării săpăturilor de către firmă în absența autorizației specifice, subcontractarea fiind expres interzisă în lipsa unui nou act de autorizare; 3. relațiile contractuale dintre cercetători și finanțator, având în vedere că „evaluarea de teren poate fi inițiată sau desfășurată ca urmare a cererii unor sau unei persoane fizice sau juridice de drept public sau privat” (cf. Standard – evaluare de teren. Scopul).

Având în vedere toate cele menționate, Episcopia Severinului și Strehaiei a formulat o plângere la organele de poliție. Inspectoratul Teritorial de Muncă a oprit executarea lucrărilor, întrucât puneau în pericol siguranța muncitorilor. Abia după acest moment, echipa de cercetători a menționat pentru prima dată explicit faptul că se aflau în căutarea unei cavități subterane care ar adăposti legendara „comoară a lui Brâncoveanu”.

Episcopia Severinului și Strehaiei nu se opune cercetărilor arheologice realizate conform standardelor aplicabile. Descoperirea unor vestigii brâncovenești la Mânăstirea din Baia de Aramă ar spori însemnătatea istorică și ar conferi un plus de importanță religioasă mărturiilor din vremea voievodului sfânt Constantin Brâncoveanu. Niciodată, însă, descoperirea unor vestigii nu se poate face cu afectarea unui monument istoric.

Regretăm faptul că Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj, instituție muzeală de prestigiu, a fost implicat într-o acțiune atât de reprobabilă.

Mulțumim doamnei Doinița Mariana Chircu, director al Muzeului Regiunii Porților de Fier, care a denunțat acțiunile întreprinse de domnul Gheorghe Petrov. Mulțumim, de asemenea, primarului orașului Baia de Aramă, domnul Rafael Dunărințiu, care s-a comportat ca un demn apărător al intereselor comunității, precum și Inspectoratului Județean de Poliție Mehedinți, Inspectoratului Teritorial de Muncă și Inspectoratului de Stat in Construcții pentru profesionalismul dovedit.

EPISCOPIA SEVERINULUI ȘI STREHAIEI

preluat de la EPISCOPIA SEVERINULUI ŞI STREHAIEI unde se află şi înregistrările video ale ,,săpăturilor arheologice,,.

DEZASTRUL DE LA BAIA DE ARAMĂ

Posted on by
11

DEZASTRUL DE LA BAIA DE ARAMĂ

La Baia de Aramă încă mai există chinuită şi nerestaurată o ctitorie brâncovenească, este vorba de biserica mănăstirii Sf. Voievozi. Nu are încă nici un plan de restaurare, deşi este monument de categoria A. Incepând de ieri, 11 noiembrie, va avea şi o problemă serioasă de rezistenţă a fundaţiilor. Dracul şi-a propus să o dărâme şi a găsit trei arheologi proşti să-i facă treaba. Mai precis cei trei ,,arheologi,,  au săpat un crater de patru  metri  lăţime şi patru metri adâncime paralel cu zidul exterior până în fundaţie. Craterul l-au săpat rapid cu excavator, freze, bicamer de mină. Şi din crater voiau să sape sub biserică.

Unii spun că voiau să găsească o cameră subterană în care ar fi o comoară. Eu le spun că băieţii ar trebui să se apuce de altă meserie. Arheologia nu-i de ei! Ar fi trebuit să ştie că:

  1. Secţiunile arheologice se fac întotdeauna perpendicular pe un zid, cât mai înguste, consolidate şi fără să pună în pericol construcţia.
  2. Secţiunile arheologice sunt stratigrafice, adică se decopertează strat cu strat, câte 10 cm, chiar şi atunci când sunt efectuate cu mijloace mecanice.
  3. Pentru găsirea unor camere subterane, proiectul de cercetare este cu totul altul, metoda de lucru este alta şi niciodată nu se fac cratere se 4 x 4 m adâncime. Niciodată!
  4. Tehnicile admise în standardele şi procedurile arheologice se aplică în funcţie de proiect, locul şi scopul cercetării. Nu aplici mijloace mecanizate lângă monumente istorice vechi de 500 de ani. Mijloacele mecanizate se aplică în situaţii excepţionale şi stratigrafic, dacă este cazul şi cu mare precauţie, doar  în câmp.  Nu credeam că legea trebuia să prevadă cum şi când se folosesc tehnicile. Arheologul deştept ştie unde şi cum se aplică tehnicile şi procedurile.

Părerea mea este că ne aflăm în faţa unui caz de malpraxis care a scăzut rezistenţa zidului bisericii.

Slavă Domnului că nu a căzut malul pe muncitori.

REGIONALIZAREA ŞI RESURSELE ROMÂNIEI. O VIZIUNE LUCIDĂ

Posted on by
Reply
Săptămâna viitoare, ne place sau nu, guvernul îşii va asuma răspunderea pentru legea regionalizării. De la anul, România va funcţiona pe regiuni. O viziune lucidă asupra situaţiei găsim la istoricul Dinu Giurescu.
Regionalizarea (descentralizarea). Cum şi de ce?

Regionalizarea înseamnă împărţirea României în regiuni de dezvoltare. Face parte din priorităţile guvernului USL. De ce?

Pentru că divizarea statelor membre ale Uniunii Europene în regiuni de dezvoltare a fost edictată şi aprobată de Parlamentul European şi de Consiliul Europei prin Regulamentul nr. 1059 din 26 mai 2003. Şi statele membre ale UE s-au conformat. Acum e şi rândul României. Dacă e obligatoriu, cu plăcere.

*

Care a fost motivaţia? Regulamentul nr. 1059/26 mai 2003 a pornit, afirmă forurile diriguitoare europene, de la „o nevoie tot mai mare de armonizare“ a statisticilor diferitelor state „pentru a dispune de date comparabile“ la ansamblul Uniunii. În acest scop, „Regulamentul“ a instituit trei niveluri teritoriale – numite NUTS – cu praguri demografice minime şi maxime. Hotărârea 1059/26 mai 2003 a fost pusă în aplicare. Cele 25 state suverane participante au fost împărţite în 343 (trei sute patruzeci şi trei) de unităţi teritoriale. Întregul spaţiu de la Atlantic până în răsăritul Poloniei apare ca un mozaic în care – vezi harta oficială editată de UE – numele statelor componente abia dacă se mai citesc în fundal. Imaginea celor 25 de state dispare din actualitate, din conştiinţa cetăţenilor şi mai ales a generaţiilor viitoare. UE aparţine regiunilor, iar nu statelor membre.

Europa regiunilor. Harta oficială. Graniţele statelor au dispărut. Harta este editată de autorităţile Uniunii Europene

*

Nu este vorba numai de date statistice comparabile. „Regulamentul“ 1059/2003 este explicit: „Nomenclatorul NUTS împarte teritoriul economic al statelor membre… în unităţi teritoriale“. Este vorba aşadar de economia ţărilor respective. Este nevoie de divizarea teritoriului economic al fiecărui stat membru UE? Se pare că da.

Statul are pârghii numeroase şi eficiente pentru a se opune ofensivei multinaţionalelor. O regiune cu un număr limitat de locuitori (între 3 şi 7 milioane maximum – nivelele NUTS 1 şi 2) poate fi dominată şi înglobată mult mai repede decât un stat suveran. Într-o formulare concisă este vorba de „înlocuirea statelor suverane cu pieţele suverane“. Regionalizarea poate duce la spargerea economică şi teritorială a statelor.

Vor înlocui pieţele de capital statul de astăzi? Tot ce se poate. Riscul este mare pentru ţările slab dezvoltate economiceşte şi cu o autoritate statală discutabilă. Este – posibil – şi cazul României. Acest risc e minim pentru statele mari, consolidate, cu o economie competitivă.

Oricum ar fi, de vreme ce regionalizarea este instituită la nivelul Uniunii Europene, ea se va efectua şi în România.

*

De altfel, o primă reacţie a guvernului român a avut loc prin Legea nr. 315/2004, care împarte teritoriul ţării în 8 (opt) regiuni de dezvoltare, dar fără personalitate juridică însă. Ele există şi astăzi. Proiectul USL, pentru a răspunde cerinţelor UE, prevede să constituie regiuni de dezvoltare cu personalitate juridică. Ele vor reprezenta un nivel intermediar de autoritate statală între centru şi judeţe, acestea din urmă rămân unităţi teritoriale de bază. În paralel, va avea loc şi o descentralizare.

Proiectul este de amploare, la scară naţională, şi impune o analiză în componentele sale esenţiale. E nevoie de răgaz şi reflexie şi, ca de obicei la noi, lucrul se face în grabă, potrivit cu un calendar prestabilit.

*

E greu de anticipat cât şi cum din acest proiect va fi împlinit. Regionalizarea trebuie oricum efectuată, potrivit hotărârii UE. De aceea este de dorit ca împărţirea în regiuni să se realizeze în varianta cea mai apropiată de interesul naţional, de nevoile şi mentalul cetăţenilor. O comisie guvernamentală lucrează de mai multe luni la proiect.

*

Cum se prezintă realitatea economică a viitoarei regionalizări?

România nu mai are o industrie proprie care să creeze plusvaloare ca temei al unei relansări; sistemul său propriu financiar şi bancar reprezintă cel mult 10%, restul aparţine numeroaselor bănci din alte ţări; sectorul meşteşugăresc a scăzut dramatic; cel puţin 2.000.000 de persoane lucrează în alte ţări; o datorie de 20 miliarde euro, cea mai mare în istoria modernă şi contemporană a României, apasă asupra cetăţenilor, fără să se fi explicat vreodată de ce a fost nevoie să se împrumute o sumă atât de mare de la Fondul Monetar Internaţional (în principal), de la Banca Mondială şi Banca Uniunii Europene; agricultura se loveşte, între altele, de clauza acceptată mai de mult cu o condamnabilă uşurinţă, privind vânzarea la liber a pământului agricol; comerţul orăşenesc a fost preluat aproape în întregime de mari firme europene.

*

Pentru o eventuală relansare, România mai dispune de resurse minerale şi de cele energetice. Folosite cu pricepere şi mai ales în interesul ţării, ele ar putea aduce veniturile necesare pentru dorita refacere economică.

*

Pe plan mondial are loc o concurenţă acerbă pentru acapararea resurselor minerale necesare tehnologiei de vârf. România a devenit teren de concurenţă.

Subsolul ţării a fost divizat între 25 companii în vederea explorării şi exploatării.

Reacţia forurilor noastre oficiale este stranie, confuză. Compania Roşia Montană Gold Corporation urmăreşte de ani de zile şi recent cu o remarcabilă tenacitate şi publicitate să obţină vânzarea aurului şi argintului din perimetrul Roşia Montană. În martie 2012, guvernul de atunci a încheiat o convenţie cu compania Chevron pentru explorarea şi exploatarea gazelor de şist în Moldova şi sud-estul Dobrogei. De la nivel guvernamental ni se spune că lucrările pentru gazele de şist vor continua. O discuţie responsabilă pe tema obţinerii de gaz prin fracţionare hidraulică este evitată până în prezent.

Ni se prezintă, fariseic, alternativa: vreţi să trăiţi ecologic sau în condiţii mai bune? Şi ni se dă răspunsul ambiguu şi tot fariseic: soluţia este folosirea resurselor minerale şi energetice, adevăratele atuuri ale ţării pentru o relansare reală; nu avem nici tehnologia şi nici capitalul necesar pentru utilizarea resurselor minerale în regie proprie; ca atare, trebuie să ne asociem cu companiile din exterior care dispun de mijloacele corespunzătoare. Ori ne asociem, ori stăm pe loc!

Un atare răspuns dă la o parte un element esenţial, anume că actuala politică constă în vânzarea resurselor minerale ca şi a pachetelor minoritare ale companiilor de stat.

Vindem resursele, ne asociem pentru vânzare.

Odată vândute, resursele aparţin cumpărătorilor care vor dispune de ele după cum vor crede de cuviinţă. Odată vândute, resursele nu mai aparţin României şi cetăţenilor ei. Actuala politică economică înseamnă o asociere în vederea vânzării resurselor, şi atât.

Admiţând că vom obţine venituri din vânzarea resurselor minerale şi a celor energetice, cum se vor utiliza aceste sume? Controlează cineva?

Fapt este că nu avem vreun plan naţional de redresare şi ca atare sumele rezultate din vânzări pot intra în gaura neagră a cheltuielilor statului.

*

În această situaţie, regionalizarea se va aplica la realitatea economică a ţării. Într-o perspectivă macroeconomică vom „regionaliza“ vânzările de minerale şi de resurse energetice.

După care vom vedea cum va evolua relansarea economică a ţării.

Nu avem de aşteptat prea mult întrucât legea descentralizării şi a regionalizării se va adopta potrivit metodei preferate a guvernelor 2010-2011, prin asumarea răspunderii.

Până atunci, Doamne ajută!

Preluat de la COTIDIANUL