NAȘTEREA DOMNULUI CU PACE, BUCURIE ȘI BELȘUG! UN NOU ȘI BUN ÎNCEPUT ÎN TOATE!
Monthly Archives: December 2013
DE LUAT AMINTE!
DARURILE ANULUI (II). O CAMPANIE FRUMOASĂ
După cum ştiţi, în fiecare an, merg un timp într-un câmp arabil, concesionat unui străin, unde caut o aşezare de acum 1000 de ani. E făcută praf la propriu. A dat Dumnezeu şi în 12 ani am cercetat o parte din ea. Incepe să se contureze în plan, o aşezare mare, ordonată, cândva bogată, dintr-un timp istoric despre care noi cunoaştem foarte puţine, deşi atunci s-au produs evenimente colosale. In fiecare an găsesc un mic fragment din aşezare pe care îl desenez, fotografiez, înregistrez, adun toate ciobuleţele, le analizez şi scriu un raport sec. Minunea este că dacă adunăm toate aceste rapoarte seci, ele încep să vorbească foarte clar şi cu detalii. Doar că trebuie să ai răbdare să aduni cât mai multe fragmente de aşezare.
Trebuie să le mulţumesc din nou lucrătorilor din comuna Vlădeni care în această vară au lucrat trei săptămâni pe o caniculă groaznică, apoi pe vânt, apoi a venit ploaia…şi în fine printre picături că începuseră şi lucrările agricole.
AŞEZAREA MEDIEVAL-TIMPURIE
DE LA VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA (jud. Ialomița)
Campania din anul 2013
Proiect finanţat de Ministerul Culturii
Dr. Arhg. Emilia Corbu
In situl arheologic Vlădeni-Popina Blagodeasca (cod. RAN 94802.03, cod. LMI (Il.- s- B-14071) s-au efectuat săpături arheologice conform Autorizației de cercetare arheologică sistematică nr. 48/2013 în perioada 5 august-6 septembrie 2013. Situl se află în partea de NV a comunei Vlădeni, pe malul drept al râului Ialomița aflat la circa 2 km V și pe malul stâng al Brațului Borcea aflat la circa 4 km E. Fondurile alocate au fost de 10000 Ron de la Muzeul Judeţean Ialomiţa şi 5000 Ron de la Ministerul Culturii
Cercetările au avut loc pe grindul sudic şi au afectat o suprafaţa totală de 100 m2 pe o adâncime cuprinsă între 1-2 m. S-au trasat: secţiune SI (46 x 1,5 m, din care efectiv s-au cercetat doar 34 x 1,5 m), Casetele A50 (4 x 3 m), A51 (4 x 4 m), A52 (3 x 3). S-au finalizat cercetările şanţului de apărare pe SH, pe o suprafaţă de 10 m x 1 m x 2 m adâncime.
Documentaţia de specialitate întocmită constă din: carnet de şantier, 23 de desene pe hârtie milimetrică, peste 200 de fotografii. Au fost adunate 167 pungi de material arheologic pe niveluri şi în complexe, din care au fost prelucrate pentru prezentul raport 2000 de fragmente ceramice.
Obiectivele campaniei au fost: I. Investigarea şanţului de apărare:
- finalizarea secţiunii SH şi deschiderea unei noi secţiuni, SI.
- Efectuarea unei ridicări topografice cu o propunere de reconstituire
- Investigarea zonei din spatele şanţului de apărare.
- REZULTATE. In perimetrul deschis au fost cercetate cinci complexe arheologice. Inventarul acestora este în mare marte neîntregibil, de aceea într-o primă etapă am procedat la prelucarea statistică în cadrul fiecărui complex. Rezultatele sunt interesante.1.a) ŞANŢUL DE APĂRARE a fost investigat pe traseul secţiunilor S. H, c. 16-20 (L-10 x l m x ad.-2 m) şi S. I, c. 18-23 ( 34 x 1,5 m).
Pe SI, avea deschiderea maximă de 12,5 m cu malurile puternic colmatate datorită suprapunerii lui de un nivel de locuire de sec.X-XI. Probabil fundul şanţului nu a depăşit 10 m lăţime (c. 19-23). Adâncimea era de 1, 50 m. (fig.1 a). Sedimentele din şanţ erau relativ tasate şi constituite din pelicule alternante de pământ brun-negricios, afânat şi pământ galben (fig.1.b). Inventarul arheologic a fost destul de bogat şi divers, dar a apărut cam până la adâncimea de 0,80-0,90, unde încă apare inventar tipic, un borcan Dridu cu marcă de olar. Sub această adâncime, materialul era sporadic. Pe fundul şanţului, între 1,30 -1,50 m, sedimentele erau aproape lipsite de material ceramic. Materialul arheologic consta din ceramică nisipoasă (167 fragmente, 58%), ceramica cenuşie (42 fragmente, 14,3%), fragmente ceramice de la vase de import din pastă roşie (67 ex., 23%) şi în fine, sporadic, ceramica lucrată cu mâna (16 ex., 5,5%). Ceramica nisipoasă avea cea mai mare frecvenţă la adâncimea cuprinsă între -0,70 m-1 m şi sporadic cobora până la -1,40 m. Pasta era de bună calitate şi bine omogenizată. În funcţie de degresanţii folosiţi se observă mai multe categorii după cum urmează: a) cu nisip; b) cu nisip şi scoică; c) cu nisip şi microprundiş; d) cu nisip puţin, abia vizibil, dar dintr-o argilă bună, bine omogenizată. Arderea este predominat reducătoare dar sunt şi exemplare arse oxidant. Decorurile erau foarte variate: striuri orizontale; registre de valuri şi striuri; striuri oblice pe orizontale; striuri canelate tăiate de câte două striuri oblice; valuri formând ochiuri; striuri late; valuri pe striuri; striuri oblice neglijente pe umăr şi corp striat. Fragmentele de ceramică cenuşie proveneau de la vase diferite, descoperite mai ales între -0,70- 1m. Erau lucrate la roata de mână din pastă bună, cu sau fără concreţiuni de calcar, decorate cu linii canelate şi lustruite în reţea. Fragmentele din pastă roşie proveneau de la vase diferite: amfore, oale, vase smălţuite şi din epoci diferite. Au apărut mai ales în straturile de adâncime, între -0,70-1, 40 m.Cele câteva fragmente lucrate cu mâna erau mici, atipice, din pastă poroasă cu cioburi pisate, răspândite între 0,70-1, 46 m.
- Pe SH s-au finalizat cercetărilor începute anul trecut şi s-au efectuat desenele finale.Șanţul de apărare pe SH avea deschiderea superioară de 11,50 m, adâncimea de 1,90 m. (fig.2). Datorită nivelului ulterior de locuire, malurile erau puternic colmatate şi de aceea profilul pare să coboare în trepte. Sedimentele din şanţ sunt din pământ negru, afânat, untos. Pe fundul şanţului se văd pelicule compacte de arsură şi cenuşă, la 1,80-1,90. Materialul arheologic Dridu apare în special în partea superioară, dar fragmente specifice apar şi la adâncimea de -1,75 m. Statisticii prezentate anul trecut s-au mai adăugat 143 fragmente ceramice din toate categoriile ridicând astfel de 778 numărul total al fragmentelor ceramice descoperite pe SH, secţiunea cea mai bogată de pe traseul şanţului. Din acest total 390 (50,12%) reprezintă ceramica nisipoasă, 108 (13,88%) ceramica cenuşie, 94 (12%) ceramica lucrată cu mâna şi 186 (23%) ceramica de import din pastă roşie. In concluzie, materialul arheologic din şanţ atât pe SI cât şi pe SH, provine de la resturi menajere aruncate de locuitorii aşezării medieval-timpurii, dar dovedeşte că acesta era destul de bine păstrat, până la adâncimea de 1,40 m, ceea ce însemnă că între momentul abandonării lui şi fondarea aşezării medieval-timpurii s-a scurs puţin timp.
1b. S-a efectuat ridicarea topografică a şanţului de apărare pe toate secţiunile cercetate: SE, SF, SG, SH, SI şi s-a propus o reconstituire grafică a acestuia. In urma ridicării topografice s-a constatat că şanţul de apărare are formă rotundă. Lungimea totală a segmentului cercetat este de 105 m (fig.3). Stratigrafic face parte din cea mai veche fază de locuire medieval-timpurie de pe Popina Blagodeasca.
2. In spatele şanţului de apărare au fost evidenţiate două niveluri de locuire medieval-timpurii.
2. 1. Primul (de sus în jos) avea o grosime de aproximativ 0,30 m, iar în zona complexelor atingea 1 m şi se caracteriza printr-un sediment brun-negricios, cu reflexe albăstrii, afânat, omogen, grăunţos (când era uscat), pigmentat cu arsură, cenuşă, paiantă, pământ galben şi bogat în material arheologic (ceramică, oase) şi resturi de la materiale de construcţie (pietre, paiantă, cărămidă). Acest nivel a aparţinut unor amenajări de suprafaţă, probabil locuinţe din lemn, distruse de lucrările agricole din zonă. Din acest nivel au fost evidenţiate trei complexe din care o locuinţă de suprafaţă cercetată parţial, o groapă cu funcţionalitate neprecizată, o groapă de bucate.
2.1.1. LOCUINŢA DE SUPRAFAŢĂ NR. 3 (SI, c.12-14, Cas. A51)
A fost cercetată parţial. Avea plan patrulater. Orientată NV-SE. Se delimita la 0,34 m de la nivelul actual al solului, ca o peliculă de sediment brun-negricios, afânat, granulat, cu paiantă, cioburi, oase, pietre. O latură avea lungimea de 3 m. La 0,54 m, se delimita o peliculă de 1,70 x 1,40 m, compusă din bucăţi mari de vatră arsă, arsură, cenuşă, şi care pare să provină de la un cuptor din pietre răvăşit, aflat în colţul vestic (fig.4). Nu s-au găsit urme de podea amenajată, ceea ce ne face să bănuim că locuința se afla pe nivelul medieval-timpuriu de călcare la o adâncime de 0,60 m, de la nivelul actual al solului. În suprafaţa cercetată s-au găsit 362 fragmente ceramice din care 238 din pastă cenuşie (65%), 77 din pastă nisipoasă (21%), 30 din pastă roşie de la vase de import (8,2%) şi 17 lucrate cu mâna (4,69%). Ultimele două categorii ceramice apar în mare parte sub nivelul locuinţei, la adâncimea de 0,70- 1 m şi de aceea nu le putem atribui acestui complex, dar corespund nivelului afectat de locuinţă. Ceramica nisipoasă majoritară provenea de la adâncimea de 0,40-0,70 m corespunzătoare nivelului locuinţei şi era lucrată din pastă foarte bună, omogenă cu degresanţi din mai multe categorii, simpli sau în combinaţie: pastă cu nisip şi scoică; pastă cu microprundişuri; cu nisip şi cioburi pisate; caolinoidă (foarte puţină). Decorurile sunt, deasemenea, foarte diverse: striuri oblice pe striuri orizontale; linii scurte pe umăr şi valuri pe corp, registre de valuri şi striuri; striuri orizontale; valuri pe umăr; valuri formând ochiuri; striuri late, canelate; striuri oblice pe umăr şi valuri pe striuri pe corp; linii oblice pe umăr realizate ca nişte împunsături. S-au găsit şi două mărci de olar şi anume: cerc dublu şi cruce încrisă în cerc. Ceramica cenuşie, din care unele fragmente erau arse oxidant, în doar câteva fragmente relevă aceeaşi diversitate decorativă: linii verticale lustruite, decor în reţea, decor cu caneluri late. Ca formă a fost documentată doar oala cu gât înalt.Au mai fost găsite multe bucăţi de paiantă cu urme de făţuială, fragmente de oase şi pietre de calcar. Pe baza materialului arheologic analizat şi a situaţiei stratigrafice propunem datarea complexului în a doua jumătate a secolului al X-lea-prima jumătate a secolului al XI-lea.
2.1.2. GROAPA DE BUCATE NR.26. (S.I. c.7-8, cas. A52)
A apărut la aproximativ 0,40 de la nivelul actual al solului ca o peliculă de cenușă și arsură. Era colmatată în groapa de acces a cuptorului menajer. (fig.5 a). Avea adâncimea de 2,12 m și trepte pe latura estică (fig.5 b). Se caracteriza de un sediment brun-negricios, foarte afânat cu cenușă și pigmenți albi de cenușă vegetală. Material arheologic relativ divers constituit din numeroase fragmente ceramice, oase de animale, etc. şi multă paiantă aproape de fund. Au fost analizate 179 fragmente ceramice din următoarele categorii: nisipoasă 101 ex. (56,42%); cenuşie- 43 (24%); din pastă roşie de import- 25 (13,9%); lucrată cu mâna -10 (5,5%). Cele 100 de fragmente nisipoase sunt din pastă foarte bine omogenizată cu mai multe categorii de degresanţi: a) nisip şi scoică; b) nisip de granulaţie mică; c) microprundişuri; d) cu nisip abia vizibil. Decorurile sunt foarte diverse şi constau din: striuri verticale pe orizontale; striuri oblice pe orizontală; registre de striuri, striuri rare ca nişte caneluri; valuri neglijente; striuri pe tot corpul; striuri oblice pe gât şi corp striat; valuri largi pe striuri canelate; striuri oblice pe gât şi corp striat. Ceramica cenuşie deşi puţină, prezintă fragmente arse atât oxidant cât şi reducător, decorată cu reţea de linii lustruite separate prin caneluri late sau valuri incizate şi caneluri. Fragmentele din pastă roşie provin de la vase diferite: ulcior, amforă, vase mici. Materialul arheologic propune o încadrare cronologică de sec. X-XI.
2.1.3. GROAPA CU FUNCŢIONALITATE NEPRECIZATĂ (Cas. A50, c.3)
A apărut cam la -0,40 m de la nivelul actual al solului pe un nivel de detritus. Avea gura rotundă, diametrul de 1 m, adâncimea de 1,05 (fig.6). Tot inventarul gropii a constat din 10 fragmente ceramice (2 nisipoase, patru cenuşii, 4 din pastă roşie), trei fragmente de os, o piatră.
2.2. Cel de-al doilea nivel avea aproximativ 0,20 m grosime, caracterizat de un sediment brun-cenuşos, afânat, pigmentat cu arsură, paiantă etc. In acest nivel a fost cercetat un cuptor menajer.
2.2. 1. CUPTORUL MENAJER NR. 12 ( SI, c.7-9, Cas. A50, c.1,4, Cas. A52, c.2,3)Era compus din groapă de acces și vatră cotlonită în colțul NE (fig.7). Orientat NE- SV. A apărut la -0,60 m de la nivelul actual al solului ca un sediment brun-cenușos cu paiantă, oase, etc. Groapa de acces era trapezoidală de 2,5 x 4,3 x 1,75 m. Podeaua era din lut, la adâncimea de 1,33-1,45 m, neamenajată, acoperită pe alocuri de arsură de lemn, pământ ars. Vatra avea formă de potcoavă cu dimensiunile de 1 x 1,20 m şi deschiderea gurii de 0,50 m (fig.8). Calota se păstra intactă pe o înălțime de 0,50 m. Materialul arheologic era divers și consta din fragmente ceramice, paiantă, oase. Au fost analizate 322 de fragmente ceramice din care din pastă nisipoasă – 216 (67%); pastă cenuşie-55 (17%), din pastă roşie de la vase de import- 38 (11,8%) şi lucrată cu mâna -13 (4%). Având în vedere situaţia topo-stratigrafică a complexului, au fost analizate fragmentele provenite de la adâncimea de -0,60-1,45 m, dar şi cele aflate în suprafaţa casetei A50. Compoziţia pastei nisipoasă prezenta aceeaşi varietate pe care am descris-o şi la complexele anterioare, urmare probabil a suprapunerii celor două niveluri de locuire. Este adevărat că se întâlnesc doar şase variante decorative dar oarecum diferite cronologic: striuri orizontale, late sau fine; registre de striuri; registre de valuri şi striuri; striuri oblice pe orizontală; valuri pe striuri. Ceramica cenuşie este arsă atât oxidant cât şi reducător cu nuanţe cromatice de la cenuşiu deschis până la brun. Fragmentele din pastă roşie sunt foarte puţine şi diferite, având în vedere dimensiunile complexului. Se remarcă o toartă de amforă pe a cărui ştampilă se află un chip uman. Majoritatea fragmentelor ceramice lucrate cu mâna sunt atipice dar se constată şi unele cu nisip şi microprundişuri, precum şi o buză dreaptă ca de căldare.
CONCLUZIE
Săpăturile arheologice din această campanie au adus precizări importante cu privire la:
- Stratigrafia aşezării. Pe secţiunile SH şi SI, stratul arheologic medieval-timpuriu, atinge grosime de aproape 1 m şi surprinde două niveluri de locuire (fig.9). Foarte importante sunt datele cu privire la ultimul nivel de locuire medieval-timpuriu de pe Popina Blagodeasca, adică nivelul locuinţelor de suprafaţă, primul stratigrafic şi ultimul cronologic (sec. X-XI) şi relaţia dintre acesta şi nivelul de locuire anterior. S-a constatat că acest nivel se orientează spre nord-vest și a fost puternic afectat de lucrările agricole.
- Forma, orientarea şi caracteristicile tehnice ale şanţului de apărare.
- Au mai apărut încă patru noi complexe arheologice care s-au adăugat celor peste 60 cercetate până în prezent pe Popina Blagodeasca.
CONFUZIA TRADIŢIILOR. LECŢIA PĂRINTELUI GHEORGHE CALCIU
Părintele Gheorghe Calciu nu se lasă nici mort. Mai avea să ne certe de ceva. Aşa văd eu recentele întâmplări legate de Petru-Vodă, ca o lecţie despre tradiţii, farisei, fraieri, naivi şi credinţă autentică.
După moarte începe o nouă viaţă, oricât ar părea de incredibil. Pe această axiomă stau toate cutumele legate de tratamentul trupului după moarte prezente mai ales în religiile care impun ritul inhumării. Cazul părintelui Calciu relevă confuzia nefericită a unor tradiţii diferite păstrate până în ziua de azi. Este vorba de tradiţia păgână, tradiţia românească (tot păgână dar asimilată de creştinism) şi tradiţia creştină. Să le luăm pe rând!
Tradiţia păgână
În tradiţia păgână exista un cult al morţilor destul de extins. Atunci când primii creştini au dărâmat capiştile idoleşti au găsit în interiorul idolilor cranii umane şi oseminte, ceece înseamnă că idolii nu erau doar simple opere de artă reprezentând pe zei, ci uneori aveau şi ceva ,, omenesc,,. Osemintele proveneau probabil de la sacrificiile umane practicate din neolitic până în primele vremuri creştine. Arheologii au găsit, sub unele vetre neolitice, oseminte de copii. În urma analizelor antropologice, s-a constatat că fuseseră ucişi în chinuri groaznice.
Tradiţia păgână a oaselor de mort s-a transmis în practicile vrăjitoreşti. Reţinem din această tradiţie că ,,ucigă-l toaca,, are un interes duşman nu doar pentru om, ci şi pentru rămăşiţele lui. Să ne ferească Dumnezeu de asemenea lucruri!
Tradiţia românească
In tradiţia românească s-a păstrat până în ziua de azi, în Moldova şi Ţara Românească, ritualul reinhumării rituale la şapte ani. La origine, obiceiul era păgân dar aşa cum filosofi antici şi sibile sunt zugrăviţi pe pereţii bisericilor ortodoxe deoarece au prevăzut prin darul Duhului Sfânt o vreme a răscumpărării în Hristos, aşa şi acest obicei a fost preluat pentru că are anumite accente creştine. Oricum, strămoşii românilor, pe oricare tradiţie ai merge, practicau incineraţia. Prin urmare inhumaţia la români este consecinţa creştinării. De pildă, la şapte ani, osemintele erau spălate cu vin ca o prefigurare a sfintei împărtăşanii şi acoperite cu o pânză albă ca simbol al hainei curate de nuntă. Se făcea parastas mare şi familia dăruia toate necesare unei case noi: mobilier, vase, haine, semn al trecerii în locaşurile veşnice. Se reinhumau toate ale mortului. Nu era voie să se păstreze nimic, nici măcar un obiect. Nu era voie să se piardă sau rătăcească nimic, nici măcar un dinte. In timpul comunismului tradiţia s-a pierdut şi acolo unde s-a practicat a fost interpretată ca o economie de spaţiu funerar, ceea ce la origine nu era aşa. Pentru ţărani era mare ruşine să îşi lase părinţii cu ,,ţărâna în gură,,. Iar, practica avea şi o latură pedagogică. Sf. Ioan Gură de Aur ne sfătuieşte să mergem la morminte ca să luăm înţelepciune. Moartea ne învaţă multe. Dacă vrem să învăţăm, evident! Sunt arheologi care au cercetat sute de morminte şi tot neterminaţi au rămas.
Păstrarea acestei tradiţii a avut şi o consecinţă aplicată, concretă. S-a observat că nu toate trupurile putrezesc, ceea ce contravine legilor naturii. In mod natural trupul trebuie să se dezlege întru cele ale sale. Pământul este un laborator perfect. Nu este natural ca un trup să stea în pământ şi să rămână neputrezit (nici chiar dacă ar fi îmbălsămat de americani). Pentru astfel de cazuri nenaturale, Biserica a hotârât să se săvârşească 40 de liturghii, după care trupul era reinhumat.
Tradiţia creştină
Tradiţia creştină prevedea inhumarea şi pecetluirea gropii până la Judecata de Apoi, când toate trupurile, nu doar sufletele vor învia. Insă, în primele veacuri creştine, în timpul prigoanelor, o parte dintre mărturisitori sau martiri, (cele două cuvinte sunt sinonime) mureau în timpul martirajului devenind mucenici (cuvântul mucenic, de origine slavă, are rădăcina ,,muc,, care se traduce prin chinuri groaznice, insuportabile, chinurile iadului, chinurile creaţiei). Trupurile lor erau îngropate în taină sau ascunse, uneori împotriva deciziei autorităţilor. De multe ori, deasupra acestor morminte se ridicau biserici pentru că se constata că trupurile lor, prin puterea lui Dumnezeu, făceau minuni, atât pentru creştini cât şi pentru păgâni, ceea ce ridică o problemă dogmatică, aceea a credinţei. Dar, din sutele de mii de sfinţi doar o mică parte au moaşte păstrate şi asta pentru că de la bun început Biserica a fost prudentă în a admite ca moaşte sfinte şi rămăşiţele pământeşti ale altor categorii de nevoitori fie ei martiri, cuvioşi, monahi, sihaştri şi simpli mireni. Reticenţa era de înţeles. Majoritatea nevoitorilor ajung după moarte în Rai împreună cu drepţii unde se odihnesc, doar sfinţii ajung în Impărăţia Cerurilor cu îngerii, unde continuă să se roage pentru lume şi prin rugăciunile lor să mijlocească pentru noi. Locul pe care îl capătă sufletul după moarte hotărăşte statutul osemintelor sale pământeşti şi nu invers. Trebuie multă vigilenţă în această chestiune pentru a nu cădea în idolatrie.
Sminteala din cazul părintelui Calciu s-a produs pentru că s-a lucrat fără binecuvântarea stareţului şi fără acceptul familiei, absolut obligatorii în cazul tradiţiei româneşti. Vreau să cred că bieţii părinţi au acţionat din dragoste faţă de memoria părintelui şi pentru respectarea tradiţiei româneşti şi nu împinşi de curiozitatea de a afla moaşte, aşa cum au fost acuzaţi. Dar dacă tot s-a produs deshumarea şi s-a constatat descompunerea parţială a trupului trebuiau săvârşite cele 40 de liturghii, conform tradiţiei, pentru că părintele a fost martir şi nu mucenic (intre cele două categorii există totuşi o diferenţă). După care trebuia respectată dorinţa părintelui lăsată cu limbă de moarte, aceea de a fi îngropat într-un alt loc.
LECŢIA PĂRINTELUI GHEORGHE
Dumnezeu ştie de ce a îngăduit ispita asta, în postul Crăciunului, prin chiar părintele Calciu. Pentru că ispită a fost de vreme ce nici tradiţia românească nu s-a respectat, nici tradiţia creştină nu s-a aplicat şi nici dorinţa părintelui Calciu nu s-a împlinit. Poate pentru a ne dovedi că nici tradiţia românească nu o ştim, nici creştineşte nu gândim şi nici ascultători de cuvântul părintelui nu ne dovedim. Şi, asta cu toţii, de la vlădică până la opincă. Iar, dacă stau bine şi mă gândesc această lecţie este chiar în tonul părintelui. Să-i lase să slujească, aşa ca fraierii, la un mormânt gol în timp ce trupul lui stătea în chilia părintelui Iustin. Il încălzea bietul Teodot cu aeroterma. Ce mai, le-a făcut-o părintele Gheorghe!Dacă prin moaştele părintelui s-ar fi vindecat un bolnav, poate că m-aş fi îndoit că e sfânt, dar după întâmplarea aceasta sunt convinsă că e sfânt. Ne-a arătat aşa cum suntem, în faţa întregii lumi. Pilda samarinencii aplicată, femeia care a crezut pentru că Hristos îi dezvăluise păcatele sale. Dar, tradiţia creştină trebuie respectată şi trupul reinhumat într-un alt loc, aşa cum a cerut. Nu e pentru vremurile noastre. Dacă ne mai dă o lecţie, se fărâmă mănăstirea.
DARURILE ANULUI. O CARTE
Slavă Domnului am avut un an bun. In anul 2013, a fost publicat primul volum al monografiei arheologice Vlădeni-Popina Blagodeasca.
Emilia Corbu, Vlădeni-Popina Blagodeasca, volumul I,
Editura Istros, Brăila
Anul apariţiei: 2013
Nr. de pagini: 370 (266 pagini text, 74 planşe, anexe)
Dimensiuni: 30 x 21cm
ISNB: 978-606-654-057-5
Cuprinsul cărţii este specific unei monografii arheologice.
Introducere……………………………………………………………………………………..3
Capitolul I. Premisele cercetărilor de la Vlădeni-Popina Blagodeasca…….5.
Localizare. Floră. Faună. Toponimie. Istoria locului…………………………….9.
O problemă de geografie istorică. Albia majoră a Dunării…………………..13.
Capitolul II. Complexe arheologice cercetate
II.1.Stratigrafia aşezării. Metoda de cercetare………………………………21
II.2..Prezenţa antropică pe grindul sudic al Popinei Blagodeasca……23
II.3. Locuinţe
• Locuinţe adâncite……………………………………………………………………..24.
• Locuinţe de suprafaţă………………………………………………………………..45
II.4.Cuptoare menajere……………………………………………………………………47
II.5. Gropi de bucate………………………………………………………………………64
II.6. Gropi de cult…………………………………………………………………………..86
II.7. Gropi cu funcţionalitate neprecizată…………………………………………..91
II.8. Sistemul defensiv …………………………………………………..93
II. 8.1. Palisada…………………………………………………………..95
II.8.2. Şanţul……………………………………………………………101
Capitolul III. Inventarul……………………………………………………………………….109
III.1 Ceramica.
• Ceramica din pastă nisipoasă……………………………………………………..109
• Ceramica din pastă cenuşie………………………………………………………..111
• Ceramica lucrată cu mâna………………………………………………………….118
• Ceramica smălţuită…………………………………………………………………..123
III. 2. Obiecte de uz casnic din lut…………………………………………………………125
III. 3. Piese din os şi corn…………………………………………………………………….126
III.4. Piese din metal……………………………………………………………………………127
III.5. Piese de uz casnic din piatră…………………………………………………………138
III.6. Diverse………………………………………………………………………………………139
III.7 Ceramica din alte epoci istorice……………………………………………………..139
Capitolul IV. Evoluţia aşezării din perspectiva arheologică şi istorică….145
IV.2. Relaţia dintre aşezarea de la Vlădeni-Popina Blagodeasca şi
evenimentele istorice din secolele VIII-XI………………………………………..149
IV.3. Date noi despre localizarea Onglosului…………………………………….152
IV.4. Atribuirea etnică a aşezării de la Vlădeni-Popina Blagodeasca……157
Capitolul V. Rezultatele cercetărilor pluridisciplinare
V.1. Ridicarea topografică şi ortofotoplanul………………………………………163
V.2. Datarea arheomagnetică (Dr. Călin Şuteu)…………………………………164
V.3. Rezultatele analizelor carpologice (Dr. Maria Constantinescu)……..169
V.4. Rezultatele determinărilor paleofaunistice
(Dr. Dragoş Moise)………………………………………………………………………..170
V.5. Analize paleofaunistice pe material arheologic prelucrat
(Dr.Adrian Bălăşescu)…………………………………………………………………….171
V.6. Studiu antropologic al scheletului descoperit în groapa de cult nr.1
(Drd. Vasile Gabriel)……………………………………………………………………..172
Rezumat (lb. Engleză)………………………………………………………………………….183
Cuprins (lb. Engleză)…………………………………………………………………………..217
Bibliografie generală……………………………………………………………………………219
Materiale explicative
• Lista Tabele explicative…………………………………………………………….226
• Lista inventarului metalic rezultat în urma prelucrării primare ………227
• Lista planşelor………………………………………………………………………….228
• Lista figurilor……………………………………………………………………………230
• Lista anexelor……………………………………………………………………………232
• PLANŞE
• FIGURI
• ANEXE
In loc de cuvânt înainte…o scurtă introducere
Cercetările arheologice desfăşurate pe grindul sudic al Popinei Blagodeasca (com. Vlădeni, jud. Ialomiţa) între anii 2000-2012 au dus la descoperirea şi analizarea unei aşezări medieval-timpurii importante.
A publica un prim volum monografic când cercetările se află în curs este un risc, întrucât descoperirile viitoare pot modifica opiniile de azi. Dar a publica parţial doar în rapoarte arheologice un volum important de informaţie este o lipsă de profesionalism. A lăsa neîndreptate greşelile strecurate de-a lungul anilor în rapoartele arheologice solicitate într-un interval prea scurt de la finele campaniilor de săpături, fapt ce duce fie la o informaţie incompletă, fie la o concluzie greşită, este o neglijenţă. Intre risc, lipsă de profesionalism şi neglijenţă, preferăm riscul.
Publicarea acestui volum se impunea şi din alt motiv, al corectării unui dezechilibru. Stadiul actual al cercetării arheologice medieval-timpurii indică un dezechilibru între periegheze şi cercetări sistematice. Doar în sudul României au fost repertoriate peste 200 de aşezări, în majoritate covârşitoare, rurale. In biblioteci există însă doar cinci monografii arheologice şi o singură lucrare de sinteză pentru acest teritoriu. Este inutil să mai arăt că din cele cinci lucrări, trei se referă la cetăţi bizantine care au, în virtutea istoriei lor, un specific aparte. Publicarea celor aproape 60 de complexe arheologice cercetate integral vor aduce astfel, sperăm, un plus de informaţie necesar studierii acestei epoci la nordul Dunării.
Obiectivele lucrării sunt specifice unei monografii arheologice. Ne vom referi la cadrul natural al aşezării atât la cel istoric cât şi contemporan, atât de diferit de epoca în care aşezarea a evoluat.
Apoi, am considerat necesar să spunem câteva lucruri despre istoria scrisă a locului în lumina primelor atestări documentare.
Complexele arheologice cercetate integral adică locuinţe adâncite, gropi de bucate, cuptoare menajere sunt descrise în detaliu, în conformitate cu vocabular arheologic.
Am destinat câte un capitol stratigrafiei şi evoluţiei aşezării cât şi cercetărilor interdisciplinare care întregesc demersul arheologic. Nu lipsesc nici datele referitoare la istoricul cercetărilor, dar nici studiile speciale dedicate fie unor anumite categorii ceramice, fie unor evenimente, fie unor aspecte specifice istoriei şi arheologiei medieval-timpurii.
Inceputul cercetărilor arheologice se datorează domnului prof. univ. dr. Ştefan Olteanu sub coordonarea căruia săpăturile au debutat în anul 2000.
Deasemenea am beneficiat de sprijinul unor specialişti, cărora le adresez întreaga mea consideraţie şi mă refer la domnii Dragoş Moise şi Adrian Bălăşescu care s-au ocupat de cercetarea unei părţi a materialului paleofaunistic, la doamna Maria Constantinescu autoarea analizelor carpologice şi nu în ultimul rând la domnul Călin Şuteu, autorul determinărilor arheomagnetice.
Un cuvânt de mulţumire trebuie să adresez şi lucrătorilor, elevi dar şi adulţi din comuna Vlădeni pentru răbdarea, silinţa şi ascultarea de care au dat dovadă.
Sperăm ca publicarea acestor rezultate să fie o contribuţie la arheologia Bărăganului care se dovedeşte, iată, locuit din timpuri istorice şi nu populat în timpuri moderne, aşa cum din lipsă de informaţie susţin unii etnografi până azi. Să nu uităm că în judeţul Ialomiţa se află o serie de situri arheologice importante la nivel naţional cum ar fi Piscul Crăsani, Oraşul de Floci, Dridu (aşezarea care a dat denumirea eponimă culturii medieval-timpurii – secolele VIII-XI) din România. Aceste premise constituie un argument pentru lucrare de faţă.
Dr. Emilia Corbu
ULEI DE ŞARPE
Editura Logos a luat iniţiativa publicării unei cărţi deosebit de actuale şi necesare. Este vorba de cartea semnată de expertul Richard Heinberg, ,,Ulei de şarpe,, sau ,,Cum ne pune viitorul în pericol fracturarea hidraulică prin promisiunile ei deşarte de câştig şi bunăstare,, în traducerea lui Ovidiu Hurduzeu.
Cartea va fi publicată pe baza de precomandă, aşa încât cei care doriţi să apară cartea, despre care aveţi datele mai jos, trebuie să faceţi o comandă AICI. sau să activaţi http://logos.tm.ro/carte.php?id=103
Richard Heinberg
Ulei de şarpe. Cum ne pune viitorul în pericol fracturarea hidraulică prin promisiunile ei deşarte de câştig şi bunăstare
Anul apariţiei: 2013
Număr de pagini: 162
Dimensiuni: 14,5 x 20,5 cm
ISBN: 978-973-8131-82-8
Preţ: 15 lei (TVA inclus)
Uleiul de şarpe, medicamentul mincinos care promitea să vindece orice boală şi orice neputinţă, era echivalentul gogoaşei actuale a exploatării prin fracturare a petrolului şi gazelor de şist, care ne minte că va aduce independenţa energetică şi bunăstarea generală.
„Fără îndoială, fracturarea hidraulică este versiunea din secolul XXI a înşelătoriei numite ulei de şarpe. Scopul nostru ar trebui să fie eficienţa energetică şi trecerea la energia solară şi eoliană. A venit timpul unei discuţii realiste şi cinstite despre viitorul nostru energetic. Iată de ce cartea Ulei de şarpe este o lectură esenţială.“
David W. Orr, Paul Sears Distinguished Professor de studii asupra mediului înconjurător şi politică la Oberlin College, autorul cărţii Down to the Wire
„Exploatarea carburanţilor neconvenţionali a fost ridicată în slăvi în mod neruşinat de industria de petrol şi gaze. Richard Heinberg reuşeşte în mod remarcabil să înlăture miturile şi să readucă bunul simţ într-o discuţie care, din păcate, a fost dominată de mentalitatea producătorilor de energie, care imită îndeaproape mentalitatea Wall Street-ului.“
Deborah Rogers, fondatoarea Energy Policy Forum, fost analist financiar pe Wall Street
„Ulei de şarpe demască economia nesustenabilă din spatele aşa-numitului boom al fracturării hidraulice, dezminţind afirmaţiile industriei de petrol şi gaze că Statele Unite ar obţine mari beneficii şi securitate energetică de pe urma gazului de şist. Într-un limbaj clar, percutant, Heinberg arată că, acolo unde a avut loc exploatare prin fracturare, comunităţile au avut de suferit din punct de vedere economic. Pentru cei care vor să ştie adevărul, de ce gazul de şist nu este o punte sau un pod spre viitor, Ulei de şarpe este o lectură obligatorie.“
Michael Brune, director executiv al Sierra Club şi autor al cărţii Coming Clean
Cartea Ulei de şarpe nu este destinată comercializării. Comanda, în cazul acestei cărţi, nu reprezintă iniţierea unui act comercial de vânzare-cumpărare, ci o modalitate de sponsorizare, conform Legii 32/1994 cu modificările ulterioare, o cale de susţinere a publicării şi difuzării cărţii. Suma de 15 lei nu reprezintă preţul cărţii ci cuantumul minim al contribuţiei la sponsorizarea ei.
După completarea formularului de comandă (care în cazul acestei cărţi exprimă disponibilitatea de a contribui cu suma minimă la sponsorizarea lucrării) se va primi pe mail, din partea editurii, un contract de sponsorizare în care sunt menţionate drepturile şi obligaţiile părţilor precum şi modalităţile de plată şi condiţiile de livrare.
Suport: hârtie
ZIUA INTERNAŢIONALĂ DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI –9 DECEMBRIE
Azi e ziua internaţională de luptă împotriva corupţiei, sinonimă în limbaj bisericesc cu lăcomia, în limbaj social cu nedreptatea şi în limbaj juridic cu infracţiunea. România colcăie de corupţie la nivel înalt. Dau şi eu un exemplu care îmi stă la îndemână. Adică, dacă tot e ziua de dat cu pietre, eu am o carieră întreagă.
Pe 22 decembrie, se vor împlini cinci luni de când am adresat Consiliului Judeţean Ialomiţa un memoriu cu privire la starea dezastruoasă în care a ajuns Muzeul Judeţean Ialomiţa în timpul manageriatului directorului Florin Vlad, precum şi gravele carenţe profesionale dar şi din domeniul conservării şi restaurării înregistrate de instituţie.
Nu am primit nici un răspuns. Nici o comisie de specialişti nu a venit să verifice cele semnalate de mine, aşa cum era normal. Memoriul nu a ajuns la nici o comisie de specialitate din cadrul CJI. Ceva, totuşi s-a întâmplat:
1) Ciupercă Vasile-Silvian (alintat de curând în Dosar de politician, http://www.realitatea.net/dosar-de-politician-ghici-ciuperca-ce-i-presedintele-consiliului-judetean-ialomita_1305416.html), preşedintele CJI, a făcut o comisie alcătuită din trei funcţionari CJI care trebuiau să rezolve memoriul. Membrii comisiei nu erau atestaţi în domeniul culturii. De ce nu a înaintat Ciupercă memoriul unei comisii de specialitate? Pentru a muşamaliza problema şi a spune că de fapt este un conflict de muncă şi nu denunţarea unei situaţii care nu mai poate continua.
2) In data de 5 august, ora 10, cu o oră înainte de plecarea mea progamată pe şantierul arheologic Vlădeni-Popina Blagodeasca, toţi angajaţii muzeului au fost convocaţi la şedinţă de către Gh. Cioacă, director de personal din cadrul CJI. După un sfert de oră în care Ilie Cioacă a incriminat felul în care eu am acţionat şi a stabilit de la el putere că tot memoriul meu e minciună şi bârfă, ni s-au pus în faţă nişte formulare cu întrebări la care trebuia să răspundem în două ore. Intrebările mele erau diferite de ale angajaţilor. Eu trebuia să aduc argumente în sprijinul celor semnalate de mine în memoriu. Am solicitat în scris CJI şi MJI accesul la dosare pentru a oferi dovezi. Accesul mi-a fost refuzat. Prin urmare nu puteam aduce probe şi ei nu voiau să verifice, chiar dacă aveau dosarele.
Printre întrebările celorlalţi angajaţi se aflau unele referitoare la persoana mea. Prin urmare CJI căuta probe împotriva mea. Trebuie să remarc că aceasta era procedura tipică de represiune comunistă. Căutau probe pentru incriminarea persoanele incomode şi pentru asta îi punea în discuţia colectivului. Asta face şi CJI Ialomiţa condusă de mulţi ani de foşti, prezenţi şi viitori comunişti în frunte cu Ciupercă Vasile. Prin urmare CJI nu analiza memoriul meu, ci persoana mea.
3. Conducerea muzeului a continuat să se poarte cu mine la fel ca şi înainte, adică tot felul de şicane:
a) nu mi-au fost asigurate fonduri de cazare pe perioda desfăşurării săpăturilor arheologice.
b) nu mi-au fost asigurate fonduri pentru deplasările internaţionale pentru a participa la sesiunile unde eram invitată şi, ca de obicei, am ajuns pe banii mei atât cât mi-a permis buzunarul.
Cum pe de o parte directorul nu face şedinţe de lucru ci conduce de capul lui, iar pe de altă parte a încetat orice dialog cu mine, recomandând şi altora să facă la fel, m-am trezit izolată mai mult ca înainte. Asta se întâmplă în judeţul baronului Ciupercă Vasile dacă iei atitudine! Eşti izolat şi se caută probe împotriva ta.
Să dea Dumnezeu să iasă din politică în curând şi cu ruşine! Dar, să îşi ia şi roiul de slujbaşi cu el.
-http://emiliacorbu.ro/2013/07/scrisoare-deschisa-am-declarat-razboi-nemernicie/
(Nu ştiu de ce nu mai îmi funcţionează link-ul.)
LA CE A FOST BUN DIALOGUL ECUMENIC?
In Siria, creştinii continuă să fie prigoniţi. Rebelii islamici au atacat pe 2 decembrie mănăstirea ortodoxă Sf. Tecla din Nordul Damascului şi au răpit 12 călugăriţe.
Date despre această ultimă tragedie găsiţi AICI. http://http://www.byztex.blogspot.ro/2013/12/orthodox-nuns-of-st-thekla-monastery.html
Opinia mea este că bisericile ortodoxe surori ar trebui să întrerupă orice dialog ecumenic cu islamul până la încetarea atacurilor asupra creştinilor din teritoriile lor. Tragediile creştinilor din Siria, Egipt sau alte ţări islamice dovedesc clar că dialogul ecumenic purtat până acum nu a avut nici un folos, ci doar au aruncat ,,mărgăritare la porci,,.
Iar pe maicile răpite să le apere Dumnezeu de toată reaua întâmplare!