Deunăzi, la vernisajul unei expoziţii dedicate Zilei Naţionale, o oarecare vorbitoare în vânt a ţinut să spună că conceptul de naţiune nu mai este la modă, dar noi tot îl serbăm. Ca să vezi! Nu este nici prima, nici ultima care face astfel de confuzii. Un stol întreg de analfabeţi funcţionali croncăne sau chiar scriu aberaţii de genul că naţiunile au fost inventate de istorici în secolul XIX. Nimic mai fals! Românii care au luptat în primul râzboi mondial nu au fost nişte idei, ci soldaţi în carne şi oase. Ei nu au luptat pentru concepte, ci pentru pământul lor, pentru familia lor, pentru ţara lor. Toate acestea erau realităţi concrete, nu idei! Şi atunci unde şi de ce a apărut confuzia din capul unora cu privire la naţiune? Cred că din conceptul ,,naţionalism,, care este într-adevăr ideea pe care şi-o face cineva despre naţiune. Una este să lupţi pentru emanciparea şi independenţa naţiunii din care faci parte, aşa cum au făcut patrioţii din secolul XIX şi alta este să crezi că naţiunea ta e mai brează decât toate şi poate să salveze Europa de comunism  aşa cum au făcut naziştii germani din secolul XX. Deci nazismul a fost problema, nu naţionalismul.

Naţiunile au existat dintotdeauna! Sunt menţionate în documentele din toate epocile istorice. Marile imperii ale antichităţii, deşi se întindeau pe teritorii imense şi înglobau numeroase popoare, purtau denumirea etnică a poporului care le-a constituit: Roman, Persan, Khazar etc. Împăraţii romani purtau în titulatura lor,  ca un semn de onoare, denumirea popoarelor pe care le-a cucerit: Dacicus, Sarmaticus, Goticus etc.

Impăraţii bizantini aveau grijă ca fiecare popor să îşi păstreze identitatea. De ce credeţi? Pentru că era mult mai uşor de negociat cu reprezentanţii unei comunităţi decât cu fiecare individ în parte. In cadrul imperiilor, fiecare popor locuia pe teritorii separate de regulă de graniţe naturale. Grija împăraţilor buni de soarta popoarelor s-a manifestat până târziu, la începutul epocii moderne. De pildă, împărăteasa Maria Tereza se interesa în secolul XVIII de cumanii care locuiau în Ungaria

Atunci de ce secolul XIX a fost numit de istorici ca fiind secolul naţionalităţilor? Pentru că atunci popoarele si-au afirmat dreptul la autodeterminare, adică au dorit să constituie state libere, independente şi suverane. Şi acest  deziderat s-a împlinit după primul război mondial. In 1918, harta Europei şi a întregii lumi a fost trasată pe graniţe naţionale. Civilizaţia contemporană este croită pe state naţionale. Şi această alegere a străbunilor noştri a fost una fericită. Niciodată ţara nu a fost atât de bogată, de respectată şi românii atât de emancipaţi. Graniţele  fiecărui statut  au fost acceptate de întreaga comunitate internaţională. Modificarea lor înseamnă război, aşa cum se întâmplă acum în Ucraina. Incălcarea principiului naţional creează un precedent periculos şi pune în pericol stabilitatea întregii lumi. De ce ? Pentru că în această construcţie solidă  există un ,,călcâi al lui Ahile,, şi anume populaţia amestecată de la graniţele  fiecărui stat. In cazul acestora trebuie respectate graniţele menţionate în  tratatele internaţionale acceptate de toate ţările. Ideea că enclavele etnice aflate pe teritorul unor state naţionale pot fi  independente şi autonome încalcă principiile stipulate în tratatele internaţionale şi pun în pericol stabilitatea statelor naţionale.

LA MULŢI ANI ROMÂNIA!