Un reportaj semnat de Rafael Udrişte despre festivalul ,,Din dragoste pentru frumos,, care a avut loc în Franţa. Felicitări!

GOSPODĂRIA ŢĂRĂNEASCĂ TRADIŢIONALĂ SAU CÂT DE INDEPENDENŢI ERAM

Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea a cumpărat cu mulţi ani în urmă o casă ţărănească în comuna Enisala pe care a transformat-o într-un mic muzeu. Graţie lor se mai poate vedea cum arăta o gospodărie ţărănească din perioada interbelică. Gospodăria cuprinde casa de locuit, bucătăriile, acareturile adică grajdul, saivanul, cuptorul de pâine, o instalaţie pentru cereale, toate ordonate în jurul unei curţi pătrate şi destul de largi. In saivanul destul de mare e un adevărat depozit de căruţe, unelte agricole şi meşteşugăreşti.In grajd, multe altele.

Casa e din lut şi lemn acoperită cu un acoperiş gros de stuf. Are planul clasic înconjurată de prispă largă susţinută de stâlpi de lemn. Se intră în tindă unde se alimenta focul din soba oarbă aflată în camera mare din dreapta. In stânga o cameră mai mică. Mobilierul simplu din lemn, priciul, laviţa, lada de zestre. Peste tot scoarţe de lână, broderii dar şi un război de ţesut.

Tot de pe prispă se intra în bucătăria mare şi în celar. Probabil că mulţi dintre dvs. au văzut aceste case care s-au păstrat până târziu în anii comunismului.
Dar puţini ne dăm seama câtă independenţă şi timp asigura ţăranilor. In primul rând că era o locuinţă ieftină şi durabilă. Era construită în câteva luni cu o investiţie minimă şi rezista 100 de ani. Mâna de lucru, cu excepţia a doi-trei meşteri era gratis. La toate etapele de ridicare a casei se făcea clacă. Participau vecini, rude, prieteni.

In gospodărie se producea totul, de la hrană la haine. Transportul se făcea cu căruţa, fără poluare, fără bani de benzină. Muncile agricole cu vitele şi caii.
Cât despre performanţă ce să mai spun. România era grânarul Europei, leul era valută, ţara avea o populaţie 20 milioane de locuitori în 1940.

Cât am evoluat în 60 de ani? Am atins 21 de milioane de locuitori fără Basarabia. Ne ridicăm o casă într-o viaţă, muncim de dimineaţa până seara, ne îmbrăcăm în plastic şi mâncăm nesănătos, adică prost. Ne pierdem timpul liber privind la o cutie care ne spune tot timpul ce se întâmplă. Şi cu toate acestea nu ştim unde este adevărul. Trebuie să am tot timpul bani pentru mâncare, transport etc. Deja, mi-e rău!
Dacă acesta este progresul, atunci ar trebui redefinit. Nu trăim deloc mai bine decât strămoşii noştri. Ba, dimpotrivă!