Canonizarea martirilor care au suferit în temniţele comuniste este încă un deziderat deşi, în cei 20 de ani de când evenimentul este aşteptat, creştinii ortodocşi de la înalţi ierarhi până la simpli credincioşi au păstrat mereu vie amintirea şi jertfa lor. Au fost depuse dosare pentru canonizare. S-au scris zeci de articole, studii, cărţi. Le-au fost dedicate numere întregi ale unor reviste ortodoxe. S-au ţinut conferinţe în toată ţara, s-au organizat expoziţii, emisiuni radio şi de televiziune. De ce Sf. Sinod întârzie, doar Dumnezeu ştie. Cert este că nici o idee politică sau judecată lumească nu are dreptul de a opri, tergiversa sau amâna ,,sine die,, acest proces care s-ar înscrie într-o ordine firească a Bisericii Ortodoxe.
Doar rugăciunea ne-a mai rămas. Rugăciunea constantă şi vie. Ştiu că există mănăstiri care se roagă neîncetat pentru recunoaşterea jertfei celor din temniţele comuniste. Ştiu că există preoţi care la fiecare Sf. Liturghie pomeneşte jertfa lor. Ştiu că poporul are mare evlavie la ei.
Aşa că ne-am gândit ca la cele de mai sus să se adauge şi rugăciunea mirenilor. Dar nu sporadic, ci oarecum organizat. Să ne constituim un grup de cel puţin 30 de mireni pentru fiecare zi a lunii. Şi în fiecare zi câte unul să se roage cel puţin două ore pentru canonizarea sfinţilor. Dar nu oriunde ci în pridvorul Bisericii Mănăstirii Antim. Contează mult să te rogi într-o biserică închinată ,,Tuturor Sfinţilor,, cum este aceea. Şi apoi, mănăstirea Antim a fost renovată din averea lui Sandu Tudor, martirizat în temniţa de la Aiud. Tot în pridvorul mănăstirii Antim a luat fiinţă ,,Rugul Aprins,, ai cărei membri, unii intelectuali de seamă ai ţării, au luat drumul închisorilor.
In fine, la Antim se află Cancelaria Sf. Sinod.
Ca să nu deranjăm programul mănăstirii, ne-am gândit ca rugăciunea desfăşurată în tăcere şi smerenie de câte unul sau doi creştini să aibă loc între orele 14-16. Fiecare participant se va ruga aşa cum va fi povăţuit de duhovnicul său, citind câte un acatist, paraclis, psalmi sau rugăciunile cu care este obişnuit. Important este ca toate aceste rugăciuni să fie închinate luminării ierarhilor noştri şi canonizării sfinţilor martiri.
Propun să începem la 1 octombrie, de sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului. Această sărbătoare are o oarecare legătură cu strămoşii românilor de azi. A fost instituită în Biserica din Vlaherne, ctitorie a unei comunităţi de vlahi (de unde şi numele) din Constantinopol, după o minune săvârşită acolo de Maica Domnului. Mai târziu, a ajuns biserica în care erau încoronaţi împăraţii bizantini.
Pentru a ne recunoaşte vom purta un ecuson cu chipul părintelui Daniil de la Rarău (Sandu Tudor).
Cu ajutorul lui Dumnezeu voi fi acolo pe 1 octombrie. Şi nădăjduiesc că şi a doua zi se va afla acolo cineva, pentru a se ruga în taină între orele stabilite şi a treia zi la fel şi aşa mereu până la recunoaşterea în rândul sfinţilor a acestor martiri.
Pentru cei care nu sunt din Bucureşti va fi mai dificil să se deplaseze o zi pe lună la Mănăstirea Antim. Dar eu cred că oamenii nevinovaţi care au suferit pentru Hristos merită această mică jertfă.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Azi, la praznicul Sf. Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi.
Cei interesaţi ne pot contacta la adresa :
rugaciuneamirenilor@yahoo.com.sg