Am primit un mesaj de la fiul unei doamne bolnavă grav. Nici nu are importanță că nu o cunosc. Boala depersonalizează. Bieții oameni devin cazuri. Și sunt sute. Cazul ei se înscrie într-o problematică specifică doar epocii noastre. România e plină de bolnavi de toate categoriile, de toate vârstele, de toate bolile. Sunt boli pe care oamenii le duc pe picioare. Altele care se vindecă în spitale. Multe care se vindecă prin rugăciunea înfocată la Dumnezeu.
Dar sunt unele boli speciale. Gravitatea lor nu este poate mai mare decât a altora. Tratarea lor nu durează ani de zile. Și cu toate acestea sunt cele mai grave și asta pentru că vindecarea lor depinde nu doar de pacient, nu doar de medic și performanțele medicinii. Vindecarea lor depinde de ceilalți oameni și mai grav, de banii…lor. Este greu să te hrănești cu mâna altuia, darămite să te vindeci. Și, asta când? Intr-o epocă în care oamenii au atins culmea egoismului și toată viața lor se învârte în jurul banilor. Toți banii parcă ne sunt numărați, nu ne ajung nici pentru cele zilnice și cu cât avem mai mulți, cu atât parcă, cheltuielile necesare sunt mai mari.
Prin urmare biata femeie are de înfruntat neputințele bolii, durerea familiei dar și răutatea oamenilor și idolatria contemporană a banului. Și totuși dramatismul situației are și o față ascunsă care este în favoarea noastră. Că nouă, păcătoșilor, Dumnezeu ne-a dat marea șansă de a salva viața cuiva. Și nu într-un mod eroic, de fală, ci într-ascuns, ca Dumnezeu să ne răsplătească la vedere.
Și așa, acești oameni, sunt șansa noastră zilnică de a îngriji un bolnav, de a-i oferi o cană de apă, de a- l vindeca. Gabriela depinde acum de noi, adică de niște păcătoși, niște anonimi, niște indivizi cam fără fapte. Bănuțul anost pe care îl dăm se poate transforma în soare, în viață, în bucurie.
Boala Gabrielei este de fapt și boala noastră. Ea suferă de un fel de tumoră. Noi suferim de zgârcenie, de lăcomie sau dimpotrivă de risipirea fără rost a banilor. Ajutând-o pe ea, ne vindecăm pe noi. Boala ei e temporară. Boala noastră legată de bani e cronică, se întinde pe toată viața și dincolo de ea. Nu mai lungim vorba. Cred că e cazul să începem de acum să găsim bani pentru viața Gabrielei. Lăsăm o zi mașina acasă și mergem la serviciu pe jos sau cu autobuzul. Bem o cafea mai slabă. Renunțăm o zi la fructe sau la nu știu ce mâncăruri sofisticate. Renunțăm la o carte care oricum ar zace în bibliotecă sau la o revistă. Sunt atâtea modalități de a găsi cei 10 lei de care Gabriela are nevoie… Nici nu trebuie să fim bogați ci doar puțin atenți la viața noastră.
Cazul Gabrielei îl găsiți AICI.http://www.gabrielatudorache.blogspot.com/
