Acum cativa ani am vizitat Manastirea Sf. Andrei si pestera atribuita sfantului in iarna. Desi merg des in Dobrogea, aceasta a fost cea mai frumoasa excursie. La intoarcere am trecut si pe la Dervent unde ma simt ca acasa. (foto: Emilia Corbu)

Biserica Manastirii Sf. Andrei si dealul in care se afla Bisericuta rupestra atribuita sfantului.

Crucea facatoare de minuni de la Dervent

Un interviu acordat de ziaristul grec George Alexandrou, autorul uneia dintre cele mai vaste monografii dedicte Apostolului Andrei (pe care il praznuim pe 30 noiembrie), intitulata “El a ridicat crucea pe geata”, jurnalului ortodox de credinta si cultura “Drumul Emausului” din America, ne dezvaluie un fapt uluitor: Apostolul neamului nostru a folosit “cartierul general” din Scythia Minor timp de 20 de ani!

In urma cercetarilor sale, George Alexandrou a constatat ca, din uriasul puzzle, reprezentat de teritoriul unde se presupune ca ar fi ajuns Andrei in cele patru calatorii misionare ale sale, lipseste o “secventa” de 20 de ani, cuprinsa intre intoarcerea lui la Marea Neagra din Valaamo (Finlanda) pana la plecarea spre Sinopae si de acolo spre Patras, in Achaia, unde avea sa fie martirizat. Aceasta lunga perioada de timp, conform celor constatate de Alexandrou, Apostolul Andrei ar fi petrecut-o in Dobrogea de astazi, unde isi avea ‘”cartierul general” in Pestera de care traditia i-a legat numele. De aici, ar fi intreprins calatorii evanghelizatoare in restul Daciei, pe Dunare, in sudul fluviului, pe malul Marii Negre, dincolo de Prut si chiar in teritorii mai indepartate. Dupa fiecare asemenea misiuni s-ar fi intors in pestera sa.

«Cartierul general» din Dobrogea, cel mai iubit, dupa Hristos

Alexandrou explica aceasta lunga ramanere a apostolului in Scytia Minor prin faptul ca s-ar fi “simtit foarte apropiat de daci deoarece erau monoteisti. Potrivit lui Flavius Josephus, preotii locului erau ca esenienii: virgini, strict vegetarieni, ca ascetii din desert. Societatea daca era foarte libera, femeile aveau aceeasi pozitie cu barbatii, spre deosebire de societatea greco-romana, dacii nu aveau sclavi. De fapt, erau unici in lume la acea vreme pentru ca nu aveau sclavi. Potrivit traditiilor romanesti si descoperirilor arheologice, dacii au devenit crestini datorita Sfantului Andrei insusi, in primul secol. Este firesc sa se fi simtit ca acasa in randul clerului dac si ca ei sa-l fi acceptat rapid si sa fie convertiti”, mai spune jurnalistul grec in interviul amintit. Alexandrou crede ca Apostolul Andrei a iubit acest loc din Scythia Minor mai mult decat orice, dupa Hristos. “Cred ca Dumnezeu i-a oferit asta ca o consolare deoarece a avut calatorii misionare foarte dificile. Avem descrieri ale unor locuri unde nu a fost bine-venit, de unde a fost obligat sa plece. Lucrurile au fost deseori foarte dificile, mai ales cand a fost la slavi, unde sacrificiul uman era inca practicat. Va puteti imagina: Era obosit sa treaca prin astfel de lucruri si cand a venit la daci… unde grecii si evreii erau acceptati in aceeasi masura si unde existau preoti sihastri asceti, se intelege cat de lesne s-a integrat. Putea sa predice, era fericit acolo. De fapt, dacii credeau ca religia pe care el a adus-o nu era numai mai buna decat a lor, ci si o continuare a vechii religii. Au privit religia nativa ca prevestitoare pentru crestinism. Douazeci de ani inseamna mult si se intelege de ce romanii isi amintesc de el mai mult decat de alte traditii”, mai spune cercetatorul grec.

A fost Sfântul Andrei martirizat in timpul imparatului Traian?
Continuarea la Vlad Mihai Blog
Posted by Victor Roncea at 12:21 PM 0 comments
Labels: apostolul andrei, Biserica Ortodoxa Romana biruitoare

PS.INTERESANT ARTICOL! Acum cava timp, istoricul Nelu Zugravu de la Iasi a lansat opinia,argumentata dealtfel, ca in Scithya ar fi predicat Sf. Filip. Detalii in Nelu Zugravu, Crestinismul Popular, publicat candva prin 1997 (citez din memorie). A se vedea si sarbatoarea populara a Filipilor. In fine, parerea mea este ca au predicat amandoi apostolii.

Sursa- www.apologeticum.wordpress.com

Mai e puţin şi se sfârşeşte şi această campanie electorală cu aşa zisele ei surprize. Care surprize! Că s-a unit dreapta cu stânga? Dar, dragii mei, România este, de 70 de ani, ciungă. Are doar o stângă, atât! Şi două măşti. Le schimbă în funcţie de jocul politic. Voi, nu aţi înţeles nici acum? Dacă tai unui om o mână, alta numai creşte. Dacă tai unei societăţi un braţ, va mai creşte unul, dar în generaţiile următoare. Poate, cei care au acum 20 de ani să formeze o dreaptă acestei ţări. Un om de dreapta trebuie născut de dreapta, crescut de dreapta, hrănit cu ideile dreptei. Doar oamenii care au săpate principiile în carnea inimii vor învinge. Aşa cum şi stânga actuală este născută, crescută, educată a fi de stânga. De aceea o dau în bară când simulează politica de dreapta. De aceea, vremea asta e de luptă, acum se croieşte o altă societate. Vedem cum oamenii de afaceri aleargă, negociază, se zbat să îşi impună oamenii care le-ar apăra interesele. Partidele fac cale bătută de la unele la altele să îşi apere fiefurile.

Numai ortodocşii au stat, la fel ca pe vremea turcilor care le interzisese să mai facă misionarism, chitiţi în spatele zidurilor sau cuminţi pe bloguleţe şi au teologhisit. Puţini au dovedit că trăiesc în lume. Majoritatea se vor în sfere înalte. Teologhisesc, cică! La radio Trinitas, nici o veste electorală, a doua zi după alegeri, la ora 16. Trăiesc în altă cetate. Care? Şi mai trag după ei şi tot poporul. Unde?
Fireşte că se pot găsi scuze. In cei 70 de ani scurşi între războiul de independenţă din 1877, când am scăpat de turci, şi 1947 când am intrat în comunism, Biserica ortodoxă nici nu a avut vreme să se dezmeticească, dar niciodată nu e timpul trecut.
Fireşte că implicarea în campanie electorală la genul ,,să-l susţinem pe X sau Y,, nu e de dorit, dar era de aşteptat ca, creştinii să voteze acel candidat care, le garanta oarecum, păstrarea unui climat social necesar păstrării culturii şi tradiţiei ortodoxe. Prezenţa homosexualilor pe străzi, noile programe educative, scoaterea icoanelor din şcoli, promovarea la vârf a unei culturi ateiste, actele care includ date biometrice stocate RFID, vaccinările obligatorii pentru boli noi şi necunoscute, sunt semnale clare că societatea se îndreaptă spre un ateism la fel de periculos ca şi cel comunist care a reuşit performanţa decreştinării pentru aproape două generaţii.
Chiar dacă nu fac politică, ortodocşii, ca nişte creştini păstrători ai dreptei-credinţe, au obligaţia de a se interesa de treburile cetăţii, de a se implica în restaurarea omului, om care trăieşte însă în lume, legat cu mii de sfori de societate şi nu ca o măslină pe o crenguţă de copac. Sfinţii Părinţi din vechime erau atenţi la mersul societăţii. Sunt sute de exemple în acest sens. De la Sf. Ioan Gură de Aur care a preferat exilul decât să tacă în faţa abuzurilor împărătesei Eudoxia, până la sfinţii care au preferat să moară în închisorile comuniste decât să accepte regimul ateist, creştinii s-au dovedit a fi sarea pământului. Chiar şi Părinţii pustnici în momente grave lăsau pustia şi veneau în cetate. Nimic nu putem lucra fără Dumnezeu dar nici Dumnezeu nu poate lucra fără noi. Să nu fim ipocriţi şi să cerem lui Dumnezeu să ne rezolve lucruri pentru care noi personal nu mişcăm un deget.

151. împărăţia lui Dumnezeu este făgăduită copiilor, oamenilor ce o primesc fără discuţie, asemenea copiilor, oamenilor ce au venit la Iisus de copii. Deci, cum să nu Se supere împăratul, când copiii sunt opriţi de a veni la Iisus, când Iisus este interzis?
152. Iată o supărare a lui Iisus. Supărarea că copiii nu sunt lăsaţi, de mici să vină la Iisus.
153. Cei care opresc copiii de la credinţă sunt osândiţi mai rău ca sinucigaşii.
154. Indiferent cum este dirijată educaţia copiilor, tot Dumnezeu este Tatăl sufletului şi cele ce lucrează educaţia pe dinafară, pot fi zădărnicite de cele dinlăuntru.
155. Lui Iisus lucrurile, întâmplările, oamenii de tot felul, până şi copiii îi prilejuiau motive de revelaţie. De la toate lucrurile lumii Iisus ridică oamenii la raţiunile supranaturale ale Providenţei. Pe copii, de pildă, Iisus i-a găsit modelul sufletului deschis spre Dumnezeu. Ei, deşi nu înţeleg nimic şi nu schiţează nici o împotrivire dialectică, cred totul şi pun întrebări uimitoare de credinţă. Pentru ei existenţa lui Dumnezeu şi prezenţa divină este un lucru de la sine înţeles. Nu în zadar s-au alăturat aceste două cuvinte: copilărie şi sfinţenie. De fapt, omul începe viaţa cu sfinţenie, apoi o pierde: devine păcătos, devine „întrebătorul complicat al veacului acestuia”.
156. O natură bună (îmbunătăţită) îşi simplifică de la sine principiile şi marginile. S-ar apropia de natura originară, a cărui icoană, printre noi, numai copiii o au.
157. Dacă nu poţi vorbi cu copiii despre Dumnezeu, vorbeşte cu Dumnezeu despre ei.
158. Copiii nefăcuţi strică pe cei făcuţi.

Bibliografie: Parintele Arsenie Boca. Mare indrumator de suflete din sec. XX, O sinteza a gandirii Parintelui Arsenie in 800 capete, Cluj-Napoca, 2002,p.71

De ce oare in loc sa ne purtam ca niste copii minunati ce suntem, incercam mereu sa fim adulti?

Mereu uitam sa multumim lui Dumnezeu pentru lucrurile frumoase din jurul nostru, cum ar fi aceasta tufa de dumitrite (infloresc de Sf. Dumitru) pe care o am in fata usii de la bucatarie. In fiecare zi regret ca nu am timp de gradina mea, in care sunt flori din primavara timpurie pina in ajun de iarna. Cu zapada in cap incep ghioceii, apoi zambilele albastre, roze, liliacul, narcisele,lacramioarele, crinii albi, trandafirii agatatori, apoi cel parfumat, crinii imperiali, galbenelele care rezista la arsita verii,dragaice, crizanteme si tufanele de toate culorile (caramizii, violete, grena, galbene), bulgari de zapada si margarete si in final la sfarsit de octombrie, dumitritele. In iarna mai rezista doar un gard viu de iasomie ,,Mana Maicii Domnului,, putin gazon si florile din casa. In putinul timp pe care il am pentru ele le ingrijesc, vorbesc cu ele, le pup. Uitam ca florile sunt darurile noastre de fiecare zi.

Joi, 26 noiembrie 2009, in Bucuresti va avea loc o lansare de carte de la care nu ar trebui sa lipsim.
,,A Treia Forta. Romania profunda,, revine in actualitatea romaneasca cu ,,Economia libertatii,, un volum editat de Ovidiu Hurduzeu si John Medaille.
Ce este distributismul? O noua ideologie? Un nou proiect economic? Intrebari la care si eu sper sa gasesc un raspuns.
Ceea ce stiu este ca nici capitalismul, nici comunismul, nici revolutiile ca modalitate de schimbare a raporturilor economico-sociale nu au aparut brusc asa cum gresit intelegem noi, ci au avut o perioada de incubatie, de gestatie lenta, de maturitate ideatica. Aparitia lor in realitatea concreta a fost doar aplicarea in practica a unui proiect politic maturizat.
Jack Monod, laureat al premiului Nobel, ne atragea atentia asupra unui fapt peste care noi trecem cu usurinta. Ideile se comporta ca o structura organica. Adica se nasc, se dezvolta, se maturizeaza, se coreleaza cu alte idei, se divid. Mai mult chiar, ideile pot trai sute de ani. In lumea ideilor se nasc marile proiecte politice, chiar si cele cu aplicabilitate sociala nefasta cum este comunismul. De aceea nu este lipsit de interes ca orice proiect politic sau economic sa fie foarte binecunoscut inainte de a fi aplicat.

Se pare că la acest scrutin electoral a fost criză de ştampile. Familia mea a votat pe unde s-a înnimerit. Eu în Haţeg, fiica mea la Bucureşti, părinţii în provincie. În circumscripţia electorală, din autogara Hateg, pentru cei aflaţi în tranzit se aflau doar TREI ŞTAMPILE şi vreo nouă ardeleni molcomi. Se mergea în pasul melcului. In sală erau admise doar câte trei persoane. Fiecare completa câte două declaraţii. Apoi declaraţiile se verificau, apoi primeai ştampila, votai, mai semnai nişte tabele şi în final terminai. Doar că trebuiau să fie gata toate cele trei persoane ca să poată intra altele. Aşa se face că după ce erau puţine, stampilele aveau parte şi de odihnă. La uşă, grămadă de lume presată de timp. Bună parte din ialomiţenii care se întoarceau din pelerinajul anual la mănăstirea Prislop pentru cinstirea părintelui Arsenie Boca, au renunţat. Ne aştepta un drum de cel puţin 12 ore, o călătorie pe timp de noapte şi ora era deja trei după-amiază. Ca să nu mai spun că grupul era format aproape exclusiv din doamne intelectuale, profesoare, inginere, funcţionare etc. Faptul că nu toţi din tabelul înaintat comisiei au reuşit să voteze a fost însă prilej de nemulţumire pentru comisia de adormiţi. De-a lungul mai multor judeţe autocarul a fost oprit pentru verificări.
Doar că aceeaşi situaţie s-a petrecut şi în buricul Bucureştiului. Fiica mea arondată unei circumscripţii electorale de lângă Piaţa Matache nu a reuşit să voteze, deşi a stat două ore la coadă. Cele DOUĂ ŞTAMPILE nu făceau faţă numărului mare de studenţi aflati la vot. La ora nouă secţia s-a închis şi poliţia s-a prezentat cu câinii cu misiunea de a-i împrăştia pe studenţii de la Arte, ASE, Universitate, aflaţi inca la coadă.
De aceea, stau şi mă întreb dacă nu cumva numărul de ştampile ar trebui să fie proporţional cu votanţii aşteptaţi. Să laşi doar 2-3 ştampile în zone de maximă densitate este sinonim cu fraudarea alegerilor. O fraudare prin proasta organizare.
Tot circul de la Bucuresti aici.