SESIUNEA NATIONALA DE RAPOARTE ARHEOLOGICE

In zilele de 28-29 mai 2010 va avea loc a XLIV-a Sesiune Nationala de Rapoarte Arheologice organizata in acest an la Suceava in cadrul Muzeului National al Bucovinei. Cele peste 100 de rapoarte arheologice sunt grupate pe patru sectiuni. Redau mai jos SECTIUNEA CIVILIZATIE MEDIEVALA.

2010
SECÞIUNEA a IV-a
CIVILIZAÞIE MEDIEVALÃ
Moderatori: Dana Mihai, Oana Damian

Suceava, 28-29 mai, 2010

1. Octav Negrea, Nicolae ªerban, Alin Frînculeasa – Cercetãri arheologice
preventive în aSezarea de sec. VI-VII d.H. de la Belciug, jud. Prahova –
autostrada Bucuresti-Ploiesti.

2. Ionel Cândea, Costin Croitoru – Cercetãrile arheologice în vatra medievalã a
oraºului Brãila.

3. Cristian Aurel Roman, Felix Marcu, Paul Pupezã, Rãzvan Mateescu, Nagy
Szabolcs – Descoperiri din epoca migraþiilor de la Luna (jud. Cluj) – Cercetãri
arheologice preventive pe Autostrada Braºov-Borº, Luna-Nod Autostradã.

4. Gabriel Custurea, Cristina Talmaþchi, Aurel Mototolea – Oltina „Capul Dealului”
– 2009. Sectorul „B”.

5. Spiridon Cristocea, Marius Pãduraru – Cercetãri arheologice la biserica schitului
Bascovele, jud. Argeº, ctitoria lui ªerban Cantacuzino, mare comis, din 1695.

6. Ioan Criºan – Cimitirul satului medieval Rãdvani. Campania de sãpãturi 2009.

7. Dana Mihai – Muzeul de sit de la Oraºul de Floci – o provocare.

8. Ruxandra Alaiba – Banca Garã – ªapte case, judeþul Vaslui. Raport definitiv de
cercetare arheologicã II. Secolele VII-XIII.

9. Emilia Corbu – Asezarea medievalã timpurie de la Vlãdeni – Popina
Blagodeasca (sec. IX-XI).

10. Gheorghe Matei – Orasul de Floci, com. Giurgeni, jud. Ialomiþa. Campania de
cercetãri arheologice 2009.

11. Nina Grigore, Penes Marinela – Cercetãrile arheologice de la Gherghiþa
(punctul „La ªcoalã”, jud. Prahova).

12. Bogdan Ciupercã – Cercetãri arheologice în curtea domneascã de la Târgºoru
Vechi.

13. Bogdan Ciupercã, Alin Anton – Cercetãri arheologice desfãºurate la Sicrita,
com. Râfov, jud. Prahova (sec. III-IV p. Chr.).

14. Mihai Cristian Cãstãian – Ardeu-„Cetãþuie” – descoperiri arheologice postromane
ºi medievale.

15. Irina Ene, Anca Pãunescu, Gheorghe Matei, Dana Mihai – Cercetãri arheologice
în vatra Oraºului de Floci (Piua Petri) com. Giurgeni, jud. Ialomiþa. Campaniile
din anii 2008-2009.

16. Paul Damian, Alexandru Cãtãlin Lazãr, Sorin Oanþã-Marghitu, Ovidiu Þenþea,
Corina Borº, Ionuþ Bocan, Alexandru Ciornei, Sorin Cleºiu, Emil Dumitraºcu, Irina
Ene, Ioana Grigore, Cãtãlina Neagu, Alexandru Mircea Raþiu, Alis ªtefãnescu,
Decebal Vleja, Eduard Silviu Ene, Constantin Haitã, Gabriel Vasile – Cercetãri
arheologice preventive pe traseul autostrãzii A 3. Necropola medievalã de la
Creþuleasca (comuna ªtefãneºtii de Jos, jud. Ilfov).

17. Florin Hãu, Stefan Dejan, Eduard Setnic, Daniel Ciucãlãu – Cercetãrile
arheologice cu caracter preventiv de la Botoºani zona Centrului vechi.
18. Oana Damian, Andra Samson – Cercetãrile arheologice din cetatea bizantinã de
la Nufãru.

19. D. Pârvulescu, D. Mãgureanu, M. Vintilã – Descoperiri din secolul al III-lea p.
Chr. din aºezarea de la „Strãuleºti luncã“, Bucureºti, 2009.

20. Gh. Mãnucu-Adameºteanu, A. Mãgureanu, A. Boroneanþ, M. Toderaº, E. Gáll,
R. Popescu, E. Gavrilã, Th. Ignat – Cercetãrile arheologice din centrul istoric al
Bucureºtilor.

21. Soós Zoltán – Cercetãri arheologice la biserica Unitarianã din Sânvasi, date
noi referitoare la organizarea bisericeascã din Transilvania secolelor 12-14.

22. Petricã Florin Gabriel – Sondajele arheologice de la mãnãstirea Viforâta, jud.
Dâmboviþa.

ECOURI DE LA VERNISAJ





http://www.ziuaonline.ro/eveniment/romania-profunda/3583-solutii-pentru-iesirea-din-criza-in-o-pagina-din-romania-profunda-sistemul-economic-cooperatist-1864-1947.
htmlhttp://fotografie.vixel.ro/clienti/index.php?path=2010-05-26

Multumiri celor care ne-au fost alaturi la deschiderea expozitiei. Un articol amplu semnat de Margarita Geica si Oana Rotaru precum si o inregistrare video gasiti in ziuaonline.
Fotografiile au fost efectuate de firma Vixel careia ii multumim si pe aceasta cale.

PRIMA EXPOZIŢIE DESPRE COOPERAŢIA ROMÂNEASCĂ DINTRE 1864-1947 ESTE DESCHISĂ

Astăzi la ora 13 a avut loc deschiderea expoziţiei în faţa unui public restrâns. Deşi au fost trimise 60 de invitaţii, foarte puţini ne-au onorat cu prezenţa lor. Fireşte că s-au găsit şi scuze. In acelaşi timp şi culmea la aceeaşi oră au avut loc încă două manifestări culturale în oraş şi anume o expoziţie de artă şi o acţiune cu copii a inspectoratului de pompieri.Aşa că ziariştii s-au împărţit între cele trei evenimente. Au fost prezenţi Antena 1 Slobozia, corespondentul TVR 1. Corespondentul de la Adevărul ne-a solicitat deja de zilele trecute.

Ne-a onorat şi bucurat în acelaşi timp prezenţa domnilor Ovidiu Hurduzeu şi Alexandru Ciolan precum şi a două ziariste de la Ziuaonline, dintre care nelipsita prietenă a proiectului, Mărgărita Geica.

Au luat cuvântul domnii Ilie Cioacă, reprezentant al Consiliului Judeţean Ialomiţa, economist şi director executiv, Florin Vlad, directorul MJI, domnişoara Bianca Mărmureanu colaboratoare la acest proiect din partea SJAN, domnul Ovidiu Hurduzeu şi subsemnata. Au mai fost intervenţii din sală, unele destul de lungi şi documentate.
Domnul Ilie Cioacă era la curent cu sistemul cooperatist din Europa şi ne-a asigurat că staff-ul Consiliului Judeţean Ialomiţa are programată o vizită de documentare în cadrul expoziţiei. A transmis scuzele oficialităţilor care, implicate într-un proiect la Bucureşti, nu se aflau în localitate.

Domnul Ovidiu Hurduzeu entuziasmat de deschiderea primei expoziţii despre cooperaţie in România a vorbit despre proiectele domniei sale precum şi despre conceptul de economie civică, concept inspirat din cooperaţia României moderne. A subliniat deasemenea că deschiderea acestei expoziţii este un moment istoric în procesul de recuperare a istoriei cooperaţiei din România.

In cuvântul meu am încercat să răspund unor întrebări cum ar fi: de ce este un sistem economic încă necunoscut în România; ce este cooperaţia; care este diferenţa dintre colectivele comuniste şi cooperativele României moderne.

In final am făcut o prezentare generală a expoziţiei care este mai degrabă un micro-studiu în imagini şi fotografii. Necesită răbdarea şi interesul fiecăruia de a parcurge fiecare document.
Pe măsură ce îmi vor sosi fotografiile şi filmările din sală le voi afişa.

IN LOC DE CONCLUZII


La finalul serialului meu despre cooperaţia dintre 1864-1947 vă pot spune câte ceva şi despre expoziţia care va fi deschisă la Slobozia începând de miercuri, 26 mai 2010. Expoziţia este itinerantă aşa că sperăm să ajungă în cât mai multe oraşe.

Sa incep cu dificultatile pe care le-am intampinat la organizarea acesteia.
In primul rand a fost vastitatea temei. Nu m-am asteptat ca in Romania sa fi existat un sistem cooperatist atat de amplu, bine structurat si dezvoltat.

In al doilea rand m-am lovit de evolutia sistemului care se intinde pe aproape 80 de ani inregistrand permanent schimbari, perfectionari, extinderi.

In al treilea rând am avut de înfruntat ariditatea subiectului care in sine nu are nimic spectaculos.Sunt fonduri intregi compuse din sute de dosare de bilanturi contabile, procese verbale de inspectie, adrese diverse, bune in primul rând pentru cercetare, mai puţin pentru expoziţie.

Şi nu în ultimul rând am avut la dispoziţie fonduri minime ca pe timp de criză. Ca să faci o expoziţie de economie pe înţelesul tuturor trebuie foarte multă butafonerie, un design special, multă regie. Nici un muzeu din România nu îşi poate permite aşa ceva.

Ce a ieşit până la urmă?

A ieşit o expoziţie semnal pentru o temă puţin cunoscută a istoriei noastre.
Am optat pentru prezentarea fenomenului în ansamblu, fără a intra în foarte multe detalii.
Am ales doar acele documente care prezentau:
a) modul de organizare (Statute, Dări de seamă, instituţii şi propagandă etc.)
b) modul de funcţionare (autorizaţii, bilanţuri contabile, planuri de exploatare şi de buget, anunţuri de licitaţie)
c) structură şi organizare internă (procese verbale de inspecţie, procese verbale ale şedinţelor Consiliului de administraţie etc.)
d) evoluţie (transformarea dintr-o cooperativă în alta, lichidarea în caz extrem, etc.)

In expoziţie se află circa 250 de documente şi fotografii grupate pe teme:

-contextul istoric;
-personalităţi care au contribuit la edificarea sistemului;
-cooperaţia în agricultură;
-cooperaţia în sistemul bancar;
-cooperaţia în producţie;
-propagandă cooperatistă.

In rest expoziţia e simplă, simplă, simplă. Şi trezeşte discuţii. Chiar şi azi m-am contrazis cu două persoane care necunoscând bine subiectul susţineau că între această cooperaţie şi aceea din comunism au fost asemănări. Nu a fost nici o asemănare. Au fost două sisteme total diferite. Este o simplă coincidenţă de termen la fel ca şi o coincidenţă de nume. Ca şi cum o persoană onorabilă ar purta acelaşi nume cu un criminal în serie şi la un moment dat ar fi confundaţi. Din această confuzie, adevărata Cooperaţie putrezeşte în temniţa uitării şi ,,cooperaţia” comunistă încă se bucură de nume bun.. Doar că regimul comunist a furat acest nume. Nici măcar acest lucru nu au inventat, un nume pentru organizaţiile de masse pe care le-au creat.

REZULTATELE COOPERAŢIEI


Cele 8092 de cooperative înregistrate în 1938,
numărul lor fiind în scădere, asigurau
locuri de muncă pentru 1 150 000 lucrători.

A uşurat aplicarea reformelor agrare din perioada 1864-1921.

A utilat cu maşini agricole moderne atât marile domenii agricole
moşiereşti, ale statului cât şi cele ale cooperativelor.

Cooperativele de pescuit şi păşunat au asigurat şi supravegherea,
întreţinerea şi paza zonelor de Baltă şi pădure.

A asigurat desfacerea şi vânzarea produselor agricole direct de la
producător.

A ridicat nivelul de cultură agricolă al ţăranilor punându-le la
dispoziţie publicaţii de specialitate.

A contracarat şi chiar redus semnificativ camăta.

A preîntâmpinat mişcări sociale. Răscoalele au apărut pe moşiile
arendaşilor şi nu pe cele administrate de obştile de arendare.

A ridicat nivelul de trai al ţăranilor. In cooperativele săteşti se
găseau de la materiale de construcţie până la produse de import,
asigurând aprovizionarea chiar şi în satele cele mai izolate.

A organizat meseriaşii români în cooperative şi asociaţii.

A întemeiat şcoli profesionale de meserii şi contabilitate.

A contribuit la modernizarea ţării prin construirea de uzine electrice,
fabrici, hoteluri şi restaurante.

A întărit spiritul de solidaritate al cetăţenilor, implicarea reală a
comunităţii locale în economie.

PUBLICATII SI PROPAGANDA COOPERATISTA INTRE 1864-1947


Cooperaţia în România a apărut concomitent cu cea europeană.
Ideile cooperaţiei au fost aduse în România de intelectuali care au studiat în Europa, dar au fost aplicate conform situaţiei locale. Implicarea factorului politic şi legislativ în cooperaţie a fost târzie.

Prin urmare nu se poate vorbi de o cooperaţie pornită de sus în jos, de la nivel de stat la nivel de cetăţean ci mai degrabă de jos în sus, Statul fiind la un moment dat nevoit să ia atitudine legislativă favorabilă mişcării cooperatiste.
Implicarea elitei intelectuale a ţării a fost factorul decisiv.
Cooperaţia nu a avut nici o tentă politică.

Mişcarea Cooperatistă avea un amplu program de propagandă compus din şcoli cooperatiste, cercuri cooperatiste şi tipărituri (cărţi, broşuri, periodice). De la bun inceput, la indemnul lui Spiru Haret, invatatorii si preoţii au făcut propaganda cooperatistă şi au participat la înfiinţarea primelor cooperative.

Periodicele ocupau un loc important.
Existau concomitent periodice emise de Instituţiile Centrale ale
Cooperaţiei, de cooperativele de producţie sau de diverse
Bănci Populare.
Menţionăm doar câteva:
Buletinul Cooperaţiei Române
Gazeta Cooperaţiei
Curierul Cooperaţiei Săteşti
Buletinul Cooperatist
Almanah Cooperativ
Curierul Cooperaţiei Săteşti
Buletinul Oficial al Corporaţiei Tinichigiilor,
Instalatorilor, Turnătorilor, Alămarilor,
Ceasornicarilor, Argintarilor, Gravorilor,
Căldărarilor, Cuţitarilor.
Buletinul Cooperativei ,,Infrăţirea,,
Acestora se adăugau articole de popularizare în
diverse reviste cum ar fi ,,Şcoala Ialomiţei,,
Pentru periodicele editate de Instituţiile centrale se impuneau
abonamente obligatorii pentru toate categoriile de cooperative
din toată ţara.

COOPERAŢIA ÎN PRODUCŢIE


Cooperativele de producţie au fost legate în special tot de agricultură.
Compartimente de producţie se găseau şi în cadrul altor categorii de cooperative de aprovizionare, consum, desfacere, valorificare, bănci populare. De aceea, numărul lor era în 1939 doar de 694.
Cooperaţia de gradul II deţinea fabrici, mori, uscătorii moderne de
legume şi fructe, etc.

In expoziţie sunt prezentate documente din fondurile Cooperativei de
pescuit,,Săltava,, Făcăieni şi Cooperativei de pescuit şi păşunat ,, Plugarul,,
Vlădeni precum şi Cooperativei ,,Lumina,, Slobozia.

Să vedem cum funcţiona una din ele. Colega mea Bianca Marmureanu de la SJAN Ialomiţa mi-a dat detalii. Desi era comuna urbană din 1911, datorită specificului zonei, Slobozia nu depăşea dimensiunile unui târg.
In 1935, un grup de 122 locuitori ai oraşului înfiinţează Cooperativa ,,Lumina,, cu un capital subscris de 654 000 lei şi vărsat de 137 250 lei. Scopul ei era de a construi o uzină electrică, de a construi o reţea de distribuţie a curentului electric, de a furniza energie electrică industriei locale, instituţiilor publice şi iluminatului public precum şi locuinţelor. Raza lor de activitate se întindea în Slobozia şi comunele învecinate dar şi în Călăraşi.
Si până la urmă au reuşit. Au ridicat uzina, au cumpărat un motor la mâna a doua din Germania, au electrificat instituţiile orasului, patru străzi principale precum şi abonaţi.
In 1945, Uzina a fost vândută Primăriei cu suma de 5 milioane lei.

La fel de interesante sunt si istoriile celorlalte cooperative. De pildă Cooperativa de pescuit ,,Săltava,, infiintata in 1919 de 46 de locuitori din Făcăieni avea rază de activitate în patru sate de pe malul Borcei. Se ocupau cu:
-pescuitul în Bălţile Chioara, Vlădeni şi Găiţa, proprietăţi ale statului;
-cu fabricarea uneltelor de pescuit;
-industrializarea produselor pescăreşti şi comercializarea lor;
-aprovizionarea asociaţilor cu cele necesare traiului:hrană, îmbrăcăminte etc.

Periodic se prezentau la licitaţiile organizate pentru concesionarea Bălţilor.
Cum obiectivele propuse depăşeau forţa de muncă a celor 46 societari, făceau angajări de pescari, paznici, contabil etc. Cu alte cuvinte ofereau şi locuri de muncă.

COOPERAŢIA ÎN SISTEMUL BANCAR


Băncile Populare apărute la sf. sec. XIX, chiar înaintea
legislaţiei cooperatiste, aveau ca obiectiv acoperirea nevoii de credit a ţărănimii şi contracararea cametei care atinsese cote îngrijorătoare şi dobânzi de până la 300% pe an. Când în 1903 a fost dată Legea Băncilor Populare existau deja 700 de bănci. Conflictul dintre acestea şi cămătari era deschis, fiind acuzate uneori, pe nedrept, de escrocherii.
A fost sectorul cel mai dezvoltat al Cooperaţiei fiind implicat şi în alte sectoare, cum ar fi valorificarea cerealelor. Băncile primeau şi valorificau cerealele primite de la ţărani dar şi de la moşieri şi nu întotdeauna în schimbul unui credit. Erau moşieri care preferau să îşi vândă cerealele celei mai apropiate bănci săteşti. Cerealele colectate se încărcau în vagoane şi erau trimise de la cea mai apropiată gară fie către portul Brăila (limita nordică a Bărăganului) de unde şlepurile încărcate cu cereale plecau spre porturile maritime, fie spre alte destinaţii din ţară.

Tot prin ele se acordau credite cooperativelor de desfacere şi consum, de producţie etc.

Oricum chiar dacă primeau instrucţiuni de la Centrala Băncilor Populare, Băncile săteşti aveau o mare libertate de acţiune.

In timpul primul război mondial au avut atribuţii speciale de a supraveghea şi coordona desfăşurarea activităţilor economice fără întrerupere la sate. Astfel, au fost alături de administraţie piloni de stabilitate într-o ţară aflată în război.

In 1931 existau 8993 bănci populare. Concurenţa cu băncile comerciale precum şi modificările legislative care le permiteau sa devină bănci comerciale au dus la scăderea numărului lor.

Pentru expoziţie am selectat fondurile a două Bănci Populare din sate fie azi dispărute (Banca Populară ,,Blagodeasca,, din com. Chioara) fie izolate (Banca Populară ,,Cloşca,, din com. Horia) tocmai pentru a sublinia răspândirea şi activitatea acestora.

Foto: Consiliul de Administratie a Băncii Populare Tomeşti

DESPRE ICOANE PICTATE SI ,,ICOANE,, PRINTATE

de Ilinca Damian
Vad aproape peste tot, la toate magaziele bisericesti, la toate tarabele si pe toate drumurile, asa zisele icoane, care nu sunt decat printuri lipite cu aracet de bucata de pal ieftin, dar care au nelipsita stampila cu „sfintit”, care le face cu devarat bune si valoroase in ochii crestinului. In acelasi timp, icoanele pictate sunt vazute ca raritate si obiect traditional, le mai gasesti pe la targuri, sau prin consignatii. Daca pana de curand intotdeauna erau icoane pictate in biserici, mai nou, incep sa vad din ce in ce mai des chiar si in fata altarului coloratele printuri.

Dar ce inseamna icoana in definitiv? Care este problema unui print? Este el gresit chiar daca nu reprezinta nici o abatere de la canon?

Icoanele sunt reprezentari vizibile ale unor privelisti tainice si suprafiresti, potrivit Sfantului Dionisie pseudo-Areopagitul. Adica, ele au o incarcatura sfanta inca din momentul conceperii lor.

Rolul icoanei este de a fi o fereastra intre crestin si lumea divina. Si asa cum prin fereastra poti vedea lumina sau doar un geam intr-un cadru de lemn, asa si prin icoana poti vedea un sfant, un model, un ajutor, sau o scandura pictata.

Eu o sa ma opresc acum la a vedea icoana ca pe o scandura pictata sau printata, pentru ca daca scandura pictata poate fi considerata si opera de arta la o adica, apoi cea printata nu poate fi considerata decat cel mult kitsch.

Lemnul pentru icoana este cautat atent, este tratat corespunzator, apoi este preparat dupa retete vechi, a caror rezistenta a fost probata de insasi trecerea timpului. Apoi icoana este pictata conform unor canoane clare, stabilite la Sinoadele Ecumenice. Abaterile de la aceste canoane nu sunt de obicei tolerate. Toate chipurile, vesmintele, scenele sunt clar stabilite si au o semnificatie aparte. In Erminia Picturii Bizantine, Dionisie din Furna face chiar o descriere a tuturor sfintilor si scenelor din intreg calendarul crestin. Deasemenea, descrie cu minutiozitate toate etapele care trebuie trecute in vederea crearii unei icoane care sa reziste in timp si care sa fie bineplacuta lui Dumnezeu dar si ochiului muritorului de rand.
Continuare aici.

COOPERAŢIA ÎN DESFACERE ŞI CONSUM


La inceputul secolului XX în satele româneşti exista cel mult o cârciumă. Nici un investitor nu s-ar fi deranjat să deschidă un magazin în cele mai aruncate sate. Şi atunci mai mulţi localnici grupaţi într-o cooperativă au deschis propriul lor magazin. Au angajat vânzător şi contabil. Conducerea era asigurată de Comitetul de administraţie care nu era retribuit.
Cu alte cuvinte, aceste cooperative erau înfiinţate de comunităţile locale.
Existau în toate satele dar şi în marile oraşe.
In cooperativele săteşti se vindeau toate categoriile de produse, de la cherestea la cafea, de la alimente de strictă necesitate la cărţi de vizită, cu preţ de producător, din ţară şi străinătate. Uneori produsele erau aduse pe credit prin Casa Centrală a Cooperativelor şi plătite după vânzare.
Se regla astfel raportul dintre cerere şi ofertă.

Dar şi societarii săteni îşi vindeau produsele tot la Cooperativă, fie direct prin magazin, fie prin Centrala Cooperativelor în toată ţara. Nu mai era nevoie să meargă la oraş în ziua de târg. Produsele lor ajungeau peste tot.

Existau mari cooperative, cum a fost ,,Unirea,,Slobozia. care derula contracte cu Armata şi livra cereale în toată ţara, din Bucovina până la Oradea, atât la regimente cât şi în depozitele de subzistenţă din Ardeal. Aceasta în condiţiile în care condiţiile unor contracte cu Armata erau foarte severe. Existau caiete de sarcini, angajamente, mandat de a livra armatei.
Aceeaşi cooperativă a utilat cu maşini agricole din Germania, prin Institutul Naţional al Cooperaţiei toate moşiile din Bărăgan, ale Statului dar şi particulare.

Acest tip de cooperative de consum au lărgit orizontul ţăranului român.

Expoziţia va prezenta documente din fondurile a trei cooperative de
desfacere şi consum din perioada 1920-1947, dintre care două urbane şi una rurală.
Fiecare are un specific şi o evoluţie aparte. ,,Unirea,,Slobozia era
una dintre cele mai mari din ţară, ,,Sf. Nicolae,, din Ţăndărei
nu depăşeşte dimensiunile uneia obişnuite, în timp ce ,,Unirea,,
M. Kogălniceanu, deşi aflată într-un sat izolat are dimensiunile
uneia urbane şi în consecinţă intră în faliment.
Cele trei cazuri dovedesc că evoluţia unei Cooperative depindea doar de buna organizare dată de Comitetul de Administraţie.

Foto: Cooperativa ,,Albina,, Coloniale. Manufactură. Mobilă din Slobozia (Fond MJI, colecţia C. Acsinte).