PĂSĂRILE ŞI ALTE POVESTIRI

Casa Arte vă invită vineri, 15 iunie la orele 19.00, la vernisajul expoziției „Păsările și alte povestiri” semnată de Ilinca Damian. Expoziția este al patrulea episod al conceptului „Artiștii încotro?” dezvoltat de Casa Arte în perioada mai-iulie 2012, prin care se dorește aducerea în atenția publică a problemelor tinerilor artiști și a drumului artelor vizuale în lumea contemporană.

Ilinca a absolvit în 2011 Facultatea de Istoria și Teoria Artei, secția Conservarea și Restaurarea Operei de Artă din cadrul Universității Naționale de Arte. În prezent este masterandă a Facultății de Istorie, la Istoria Artei și Filosofia Culturii.

Expoziția „Păsările și alte povestiri” este un exercițiu de gândire, pentru că, excluzând aspectul personal care ajunge până la a fi ermetic, pune anumite probleme de estetică și etichetare. Proiectul Ilincăi Damian este la a doua etapă de dezvoltare, primul concept materializându-se prin realizarea unei expoziții personale de artă decorativă, respectiv pictură pe lemn. În cea de-a doua etapă vom avea de-a face cu reconstrucția spațiului și crearea unei stări de fapt. Fiind însoțită, nu de un discurs explicativ, ci de un recital de muzică de cameră, „Păsările și alte povestiri” dorește să facă noi conexiuni mentale. Dacă primează starea transmisă, dacă totul are un sens într-un anumit context, ce este mai important? Mediul care conține opera de artă sau lucrarea în sine? Dacă ne găsim privind decontextualizări, iar acestea, în căutare frenetică de context cultural care să le înglobeze, adoptă mediul în care sunt prezentate, oare într-un alt context ele vor exprima altceva? Avem nevoie de o povestire ca să pricepem ceva pur vizual?

Motivul păsării reluat obsesiv are rădăcini adânci, nu atât în istoria personală a autoarei cât în lumea din jurul ei. Pasărea omniprezentă devine răspunsul la multe din întrebările puse de-a lungul timpului și se conturează plastic prin decontextualizarea și recompunerea unor motive recurente din miniatură, arta naivă sau arta decorativă. Alegerea acestor surse de inspirație este motivată prin incercarea de a nu se raporta la realitatea obiectivă, ci la o realitate deja trecută printr-un filtru sensibil, personală si umanizată, al cărei sens este complet într-un anumit orizont cultural. Simetria, un alt motiv recurent, este expresia echilibrului și organizării, constituindu-se aici ca model de organizare. Alegerea spațiului, un apartament interbelic din zona istorică a Bucureștiului, caută să surprindă ideea de spațiu intim, conținător al unei lumi deja concretizate.

Ne regăsim așadar, în fața unor elemente cu o încărcătură deja existentă: apartamentul, muzica, arta decorativă, arta plastică. Este un fenomen de bricolaj mental. Se întâmplă să reconstruim și să modificăm percepția noastră asupra orizonturilor deja conturate. Sau măcar asta se dorește.

Vernisajul expoziției va avea loc vineri, 15 iunie 2012, la ora 19.00, cu un recital de muzică de cameră (chitară clasică) interpretat de Alexandru Mihalcea și Daniel Bota.

PĂSĂRI ŞI FLORI ( II)

Ieri a avut loc la Muzeul Judeţean Ialomiţa vernisajul  expoziţiei de artă decorativă  ,,Păsări şi Flori,, semnată de Ilinca Damian. Deschiderea a fost onorată de prezenţa doamnei prof. univ. dr. Doina Păuleanu, istoric şi critic de artă care cu bonomia recunoscută, eleganţa frazei şi profunzimea gândirii a apreciat  în cuvinte frumos meşteşugite preferinţa tinerei artiste pentru arta medievală, tematica aleasă şi echilibrul artistic, susţinându-i astfel din toată inima debutul expoziţional.

,,Ilinca Damian expune la Muzeul Județean Ialomița „Păsări și Flori”, în tehnica tempera pe lemn, la care face recurs firesc, pentru că în lumea semnelor și insemnelor medievale pe care le frecventează, le actualizează și le transformă creator, aceasta și-a dovedit exemplar virtuțile (și o parte din servituți).

Pornind de la ideea „că omul a uitat cum să fie frumos, luminos, colorat și bun”, tânăra artistă ne propune căi pentru această redescoperire; și dacă subscriem entuziast la formele alese pentru atare terapie sufletească, ne manifestăm totuși unele îndoieli asupra posibilei lor eficacități (dar aceasta nu este, desigur, decât o problemă de vârstă).

Și pentru că nu este rău sau prea târziu să încercăm această schimbare la fața colectivă, considerăm că expoziția de față poate constitui îndemnul necesar.

dr. Doina Păuleanu
Trăim o epocă paradoxală. Deşi numărul artiştilor plastici este destul de mare şi creaţiile artistice întrunesc un volum imens totuşi la nivelul marelui public, nu se observă acest lucru.  In casele şi garderobele naostră este foarte puţină artă. Totul este cenuşiu. Ne îmbrăcăm în culori terne, casele sunt aproape lipsite de orice decoraţie. Acest lucru se datorează faptului că arta a devenit ,,artă pentru artă,,. Intre artistul contemporan şi meşteşugarul medieval este o deosebire esenţială. Artistul de azi se exprimă  pe sine şi atunci toate creaţiile artistice au o notă personală neînţeleasă uneori de restul lumii. Prin urmare, omul simplu nu se regăseşte în arta contemporană. Oamenii nu se mai înţeleg prin cuvinte darămite prin imagini. Meşteşugarul medieval prefera să fie de multe ori un anonim însă arta sa oglindea o întreagă mitologie cunoscută de toţi. Prin urmare arta sa era pe înţelesul tuturor şi prin urmare îşi găsea locul pretutindeni, pe stâlpii porţilor, pe mobilier, pe lăzile de zestre, în cărţile de cult împodobind literele de început. In decoraţia straielor populare pline de păsări şi flori.
Prin urmare arta a fost înţeleasă atât timp cât a exprimat adevăruri universale: frumuseţea creaţiei, lupta dintre bine şi rău, victoria adevărului.  Atunci când artistul s-a exprimat pe sine arta a devenit un monolog. Sper însă ca această expoziţie să vă invite la un dialog cu arta istorică, atât în forma ei elevată de atelier cât şi în forma rustică. Şi Ilinca s-a străduit să surprindă simplitatea unor  tablouri ţărăneşti atât prin culoare, tuşă cât şi ornament. Dar mai ales s-a străduit să redea rigoarea tehnicii picturii în tempera pe lemn.
dr. Emilia Corbu

ROCHII ŞI NĂFRAME DE DOMNIŢE


Eu aşa aş fi numit superba expoziţie deschisă la Complexul Muzeal Bucovina şi intitulată cuminte : Textile arheologice din Bucovina.
Expoziţia cuprinde piese de vestimentaţie (rochii, năframe, gulere, bonete, acoperăminte de cap, un conteş, papuci) din secolele XV-XVII descoperite în morminte din bisericile şi mănăstirile bucovinene.
Astfel de descoperiri sunt rare pentru că vorbim totuşi de haine care au o vechime cuprinsă între 600 şi 400 de ani şi doar calitatea excepţională a ţesăturii, de regulă mătase originală sau somptuozitatea broderiilor din fir de argint sau argint aurit le-au făcut să înfrunte timpul.
Intotdeauna mi-au placut hainele medievale care fac să pălească orice creaţie vestimentară de top din zilele noastre. Decoruri fine, florale sau geometrice, brodate pe stofe somptuoase croite amplu, culori blănde armonizate ca in rochia de secol XVII pe care o vedeţi în imagine.