UN RAPORT ARHEOLOGIC PRELIMINAR










V-ati gandit vreodata cum arata un raport arheologic preliminar? Destul de arid, stufos si exact. De aceea arheologia este mai greu de popularizat decat va inchipuiti.

AŞEZAREA MEDIEVAL-TIMPURIE DE LA VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA
(jud. Ialomiţa)Campania din 2009

dr.Emilia Corbu

In baza autorizaţiei de săpătură arheologică sistematică nr. 67/2009, pe situl Vlădeni-,,Popina Blagodeasca” (cod. RAN 94802.03) s-au desfăşurat cercetări arheologice în limitele fondurilor aprobate de Consiliul Judeţean Ialomiţa.
A fost investigata o suprafaţă de 112 m2 corespunzătoare cu casetele A 23- A 29 (de 4 x 4m2) localizate în capătul nordic al secţiunii SA, pe panta vestică a grindului sudic.
Pe această suprafaţă au fost cercetate integral următoarele 14 complexe: două locuinţe semi-adâncite, un cuptor menajer, un segment de palisadă, şase gropi de bucate, două gropi cu funcţionalitate neprecizată, o groapă de cult. Locuirea medieval-timpurie a intersectat şi distrus parţial şi un complex getic.
Inventarul acestor complexe se află în curs de prelucrare şi consta din fragmente ceramice, oase de animale, greutăţi de lut, piese de uz casnic.
Documentaţia elaborată constă în 40 de desene pe hârtie milimetrică la scara de 1/50 reprezentând planuri şi profile, 250 de fotografii, circa 200 de pungi cu material arheologic divers, circa 100 de piese de material arheologic documentar, carnet de şantier.

Bordeiul nr.8 (Cas. A 24, c.1,4 – A26, c.2,3)

A fost distrus parţial de a doua fază de locuire şi acoperit în bună parte
de pământul galben scos din două gropi de bucate aflate în imediata apropiere, una la -0,50 m şi alta la 3 m. Încă de la -0,45 m s-a delimitat o pată dreptunghiulară de 3 x 2 m, de cenuşă, arsură şi pământ galben . A fost evidenţiată podeaua lutuită aflată la -1,13 m şi vatra păstrată parţial (0,80 x 0,50 m). Pe latura NE se afla o treaptă de lut cruţat (L=1,35m, l=0,35 m) corespunzătoare unei intrări.
A avut un plan aproximativ oval cu diametrul maxim de 3,5 m, orientat NV-SE.
Inventarul era compus din fragmente ceramice, paiantă, pietre, oase de animale fragmentate, greutate de lut pentru războiul de ţesut.
Fragmentele ceramice provin de la următoarele categorii: ceramică nisipoasă, ceramică cenuşie, ceramică lucrată cu mâna, importuri. Cele mai multe fragmente s-au găsit la adâncimea cuprinsă între 0,40-0,55 m adică din nivelul corespunzător bordeiului dezafectat.
Cele 361 fragmente ceramice din pastă nisipoasă au descris, în funcţie de compoziţia pastei (cantitatea de nisip şi alţi degresanţi), mai multe variante. De regulă, pasta este de bună calitate, bine omogenizată. O primă variantă conţine nisip fin, abia vizibil. A doua conţine microprundişuri şi cioburi pisate, dar fiind bine omogenizată este doar aspră la pipăit. O altă variantă este doar cu nisip şi cioburi pisate şi predomină în sedimentele din adâncimea bordeiului (-0,80 m ) Arderea este de bună calitate dar neuniformă, cu aspect pătat. De regulă sunt arse reducător. Vasele au fost lucrate la roata de mână. Decorul este foarte variat:
– alveole trasate ,,cu unghia,, pe gât şi corp striat;
– registre de striuri orizontale pe corp;
– registre de valuri alternate cu striuri;
– valuri şi striuri oblice pe striuri orizontale;
– val pe umăr şi corp striat;
– valuri fine în registre începând de pe umăr;
– valuri largi pe umăr şi corp striat;
– striuri late;
– striuri fine;
– valuri largi pe umăr şi corp striat;
– valuri formând ochiuri între ele;
– mănunchiuri de striuri scurte, oblice pe striuri orizontale.
– Un fund de vas poartă o ştampilă de olar, o cruce gamată.
Materialul este în majoritate covârşitoare neîntregibil.

Fragmentele din pastă cenuşie apar în tot detritusul din bordei, de la -0,40 m la -0, 90 m, dar în cantitate foarte mică, doar 26 exemplare. Majoritatea sunt lucrate din pastă cu aspect cimentos, decorată cu linii lustruite în reţea. Un fragment provine de la o oală cu buză puţin rotunjită, gât scurt, decorată cu incizii pe gât şi corp lustruit. Un altul provine de la un fund de castron.

Cele 70 fragmentele ceramice de import, din pastă roşie, cărămizie, uneori gălbui sau portocalii, cu mică în pastă, bine arse provin de la amfore, aşa cum arată două fragmente de toartă, dar pot proveni şi de la ulcioare. De remarcat un fragment de buză de la un vas sferoidal, din pastă galben-portocalie.
De remarcat un fragment pictat cu humă roşie provenind de la un urcior, dar apărut în sedimentul de suprafaţă.

Au apărut şi 18 fragmente lucrate cu mâna dar din sedimentele de suprafaţă (0,40-0,60 m), doar două din adâncime, unele decorate cu brâu alveolat.
Propunem datarea complexului în prima jumătate a secolului al IX-lea pe baza contextului topo-stratigrafic şi inventarului ceramic aflat în special pe podea.

Bordeiul nr.9 (Cas. A25- A27)

Şi acest bordei a făcut parte din prima fază de locuire, fiind ulterior folosit parţial la construirea cuptorului menajer nr.9 şi acoperit de pământul rezultat de amenajarea în apropiere a gropilor de bucate GB 17, GB 19, GB 21. Totuşi o pată mare caracterizată de sediment brun-maroniu, cu cenuşă, pământ galben, arsură, paiantă au apărut încă de la -0,40 m. Ulterior s-a constatat că suprafaţa corespunzătoare gropii era depăşită de detritus pe o bandă lată de 1,50 m, corespunzătoare unei limite a complexului.
Urmele sale se mai păstrează în fragmentele de podea de la -0,92 din cas.
A 25, profilul sudic al casetei A28, cantitatea mare de material ceramic.
Din laturile păstrate în cas. A25 rezultă că a avut o formă patrulateră cu colţurile rotunjite de 3, 70 x 3 m, orientat NV-SE.
Pe suprafaţa casetei A 25 a intersectat un bordei getic.
Situaţia stratigrafică deosebită a făcut ca din suprafaţa păstrată şi atribuită acestui complex să fie descoperite un număr mic de fragmente ceramice (din categoriile nisipoasă, cenuşie, de import şi lucrată cu mâna) şi fragmente de oase de animale.
Au apărut un total de 34 de fragmente din pastă omogenă în amestec fie cu cioburi pisate fin şi arse reducător, fie cu nisip şi scoică. Sunt decorate cu valuri neglijente pe striuri sau cu valuri formând ochiuri între ele.
Din categoria ceramicii cenuşii au apărut doar două fragmente la -0,80 m.
Au fost descoperite şi 10 fragmente lucrate cu mâna concentrate între 0,50-0,60 m, ceea ce nu le atribuie sigur acestui complex.
Totuşi s-au găsit 21 de fragmente ceramice de import din pastă roşie-cărămizie, de bună calitate, cu aspect foarte diversificat provenite de la amfore, ulcioare, oale.
Propunem datarea în prima jumătate a secolului al IX-lea pe baza contextului topo-stratigrafic şi a inventarului ceramic.

Cuptorul menajer nr. 9 (Cas. A27)

Încă de la -0,30 m s-a conturat un complex caracterizat de un sediment brun-maroniu, afânat, cu mult material ceramic. Stratul arabil era plin cu materiale arheologice. La -0,41 m, respectiv -0,46 m s-au conturat două vetre de cuptor în formă de potcoavă cu diametrul de -0,85 m prima şi cea de a doua de 1,50 x 1 m, plasate în colţurile de NV şi NE ale unei gropi de acces. Aceasta fusese amenajată din groapa dezafectată a bordeiului nr. 9. In faţa vetrei nord-estice se afla o gropiţă cenuşar de 1,20 x 1 m.
Inventarul acestui complex, aflat foarte aproape de suprafaţa solului s-a pierdut în stratul arabil. Aceasta este dovedită de faptul că cele mai multe fragmente ceramice au apărut la adâncimea cuprinsă între -0,10-0,30 m.
În sedimentele gropii de acces se aflau doar 83 de fragmente ceramice din pastă nisipoasă. Pasta era de trei categorii. Prima era de foarte bună calitate, omogenă, cu degresant foarte fin, cu angobă cărămizie. A doua conţinea microprundişuri, scoică pisată, mică. A treia conţinea nisip şi cioburi pisate fin, bine omogenizate. Decorul era foarte variat:
-registre de striuri orizontale alternate cu striuri oblice;
-striuri orizontale tăiate de striuri oblice;
-valuri pe umăr;
-striuri neglijente alternate cu striuri orizontale;
– decor striat în registre;
-incizii cu unghia pe umăr şi corpul acoperit striuri orizontale tăiate de striuri oblice;
-striuri orizontale tăiate de striuri verticale şi oblice;
-împunsături pe umăr şi striuri orizontale tăiate de striuri oblice.
Din categoria ceramicii cenuşii s-a găsit un singur fragment din pastă cimentoasă.
Tot foarte puţine, doar 17, au fost găsite din categoria ceramicii de import. Erau lucrate din pastă roşie, cărămizie, fină. Greu de atribuit unor forme anume de vas.
Din categoria ceramicii lucrate cu mâna s-au găsit 23 de fragmente, grupate la adâncimea de 0,60-0,70 m. Erau însă de dimensiuni mici, atipice.
In afara de fragmente ceramice, în sedimentele din groapa de acces a bordeiului se mai aflau paiantă, bucăţi făţuite de lipitură.
Propunem datarea complexului în prima jumătatea a secolului al X-lea.

Groapa de bucate nr. 16 (Cas. A23, c.4)

S-a delimitat la -0,49 m printr-o pată de culoare brună, afânată, cu paiantă şi pigmentată de pământ galben.In partea superioară umplutura era constituită dintr-un sediment brun, tasat, pigmentat, fără material ceramic. De la -1,55 m sedimentul a devenit brun, afânat, cu pigmenţi alburii de cenuşă vegetală.
Avea formă de sac, cu gura în formă de pâlnie şi fundul rotunjit. Diametrul gurii era de 1,20 în partea superioară şi se îngusta la 0,75 m cu treaptă. Diametrul fundului era de 1,50 m. Adâncimea de -2 m. Pe fundul gropii şi în profilul vestic s-a constatat că intersecta o altă groapă.
Inventarul gropii este ca şi în celelalte cazuri, extrem de sărac. Fragmentele ceramice sunt neîntregibile, risipite, amestecate în toată umplutura gropii.
Am luat în discuţie fragmentele aflate în adâncimea gropii între -1,50 – 2 m.
Au fost găsite 19 fragmente din pastă nisipoasă cu compoziţii diferite. Unele au pastă cu nisip şi microprundişuri, altele au pastă omogenă cu nisip fin, altele sunt din pastă cu fragmente de scoică şi unele din pastă caolinoidă.
Sunt decorate cu striuri oblice pe umăr şi corp striat, valuri pe umăr şi striuri pe corp, valuri fine pe striuri fine.
Au fost găsite doar două fragmente din pastă cenuşie, din care unul exfoliat.
Din categoria importurilor însemnând fragmente din pastă roşie de diverse nuanţe, în amestec cu mică, au fost găsite doar nouă exemplare.
Deşi, de dimensiuni mici, fragmentele ceramice lucrate cu mâna sunt nelipsite. Au fost găsite 18, lucrate din pastă cu cioburi pisate, bine omogenizată, cu angobă cărămizie.
Contextul topo-stratigrafic, datele de profil, caracteristicile tipologice ne indică o datare a complexului în secolul al X-lea.

Groapa de bucate nr. 17 (Cas. A24-A25)

S-a conturat la -0,40 m ca o pată brună-negricioasă pigmentată cu galben şi foarte afânată. Umplutura brună, afânată pigmentată cu pigmenţi de cenuşă alburie a fost aceeaşi în toată umplutura. Avea formă de clopot cu fundul puţin rotunjit. Diametrul gurii era de 1 m, diametrul fundului de 1,27 m şi adâncimea de 2,10 m. Aşa cum ne-am obişnuit inventarul gropii era foarte sărac. Raportate la volumul gropii cele 54 de fragmente ceramice sunt nesemnificative dar rămân singurele indicii culturale. Din pastă nisipoasă, bine omogenizată cu nisip fin, angobă cărămizie şi decor striat s-au găsit doar nouă fragmente. Din categoria ceramicii cenuşii, lustruite au apărut doar trei fragmente. Ceva mai numeroase, circa 23, sunt fragmentele din pastă de bună calitate, fină, cărămizie sau roşie, cu mică, provenind de la amfore sau alte categorii de vase.
Nu lipsesc nici fragmentele lucrate cu mâna, din pastă cărămizie, grosieră. Contextul topo-stratigrafic, datele de profil, caracteristicile tipologice ne indică o datare a complexului în secolul al X-lea.

Groapa de bucate nr.18 (Cas. A28, c.1)

A apărut la -0,50 m datorită înclinaţiei pantei. Are formă de butoi cu fundul rotunjit. In plan este puţin ovală cu diametrul gurii de 0,80 x 0,70m, diametrul bazei de 1,40 x 1,30 m şi adâncimea de 1,95 m. Umplutura era asemănătoare cu a celorlalte gropi, adică brună, afânată, cu pigmenţi de cenuşă alburie şi inventar foarte sărac. Doar 15 fragmente ceramice din categoriile nisipoasă, cenuşie (un fragment ars oxidant), din pastă cărămizie (ca de amforă) şi lucrată cu mâna au fost găsite în toată umplutura gropii.
Contextul topo-stratigrafic, datele de profil, caracteristicile tipologice ne indică o datare a complexului în secolul al X-lea.

Groapa de bucate nr. 19 (Cas. A 26, c.1)

La -0,40 m a apărut o pată brună de aproximativ 2 x 2 m sub care la
– 0,70 m s-a delimitat o groapă caracterizată de un sediment cenuşos. Umplutura era brună, negricioasă, cu pigmenţi de cenuşă albicioasă. Avea o formă aproximativă de clopot. Dm. gurii era de 1,10 m, dm. bazei de 1,45 m, ad. =1,70 m. Pe fund se aflau slabe pete de arsură. Pe partea nord-estică se afla o nişă. Pe fundul gropii s-a găsit o oală întreagă, lucrată cu mâna, cu gât înalt şi buza puţin răsfrântă, decorată cu alveole pe umăr. Inventarul era constituit din fragmente ceramice, oase de animale, etc. In tot conţinutul gropii de la -0,50 până la -1,70 m s-au găsit doar 25 de fragmente ceramice din pastă nisipoasă de calitate diferită, atât fină cât şi rugoasă, ardere pătată, decorată cu striuri late, striuri fine, valuri alternate cu striuri. Doar şapte fragmente din pastă cenuşie, din care unul ars oxidant au fost găsite. Din categoria importurilor, adică fragmente lucrate din pastă roşie, cărămizie specifice amforelor şi nu doar, au fost găsite 39 fragmente. Numărul relativ mare de fragmente nu trebuie să ne impresioneze, având în vedere că erau totuşi vase de volum mare.
– Din categoria vaselor lucrate cu mâna s-au găsit doar 16 fragmente din pastă cu cioburi pisate.
Contextul topo-stratigrafic, datele de profil, caracteristicile tipologice ne indică o datare a complexului în secolul al IX-lea.

Groapa de bucate nr.20 (cas. A 18, c. 2)

S-a conturat la -0,35 m de la suprafaţa solului datorită unui capac de pământ galben. Pentru că a apărut exact pe profilul sudic al casetei am extins caseta cu o suprafaţă de 2 x 1 m. Era o groapă în formă de clopot, cu diametrul gurii de 1,10 m, diametrul bazei de 2 m, adâncimea de -2,35 m. Umplutura era la fel ca şi în celelalte gropi, adică brună, negricioasă, cu pigmenţi de cenuşă, afânată. In inventarul gropii între 1,35-1,65 m, am găsit un schelet întreg de cal aşezat cu capul întors spre nord, coada la sud. Pe fundul gropii se aflau doi saci de mei, de culoare cărămizie, în stare foarte bună de conservare. Având în vedere sedimentele din umplutura gropii, volumul mare şi inventarul care constă doar din 12 fragmente ceramice de trei categorii (nisipoasă, cenuşie, lucrată cu mâna), conduc la concluzia că groapa a fost plină în momentul abandonului. Cele nouă fragmente ceramice din pastă nisipoasă cu mică şi nisip fin, cu miezul negru şi angobă cărămizie sunt decorate foarte diferit cu:registre de striuri orizontale; striuri oblice pe orizontale; striuri late; striuri fine.
Contextul topo-stratigrafic, datele de profil, caracteristicile tipologice ne indică o datare a complexului în secolul al X-lea.

Groapa de bucate nr.21 (Cas. A28, c.3)

Groapa s-a delimitat la -0,43 ca o pată maronie, afânată. Are formă de sac. Gura în formă de pâlnie cu diametrul în partea superioară de 2 m şi 1,50 m în partea inferioară. Diametrul bazei era de 1,70 m adâncimea de -2,48 m. Umplutura era brună, negricioasă, cu pigmenţi de cenuşă alburie, tasată în partea superioară şi afânată în jumătatea inferioară. Între 1-1,20 m se afla arsură, pământ ars la roşu, bucăţi de paiantă.
Este lucrată doar pe jumătate, urmând ca anul să golim şi cealaltă parte.

Groapa de cult nr.1 (Cas. A 29)
Acest complex are datele unei gropi de bucate cu deosebirea că umplutura s-a dovedit diferită sub aspect, consistenţă, stratificare, iar pe fundul ei se afla un schelet uman.
Probabil complexul a fost la origine o groapă de bucate căreia ulterior i s-a dat o altă utilizare. Avea formă de sac, gura în formă de pâlnie cu diametrul în partea superioară de 1,60 m. În partea inferioară se restrângea la 1,10 m. Diametrul bazei era de 2 m. Adâncimea de 2,35 m.
Este cert că pe toată suprafaţa casetei A 29, la -0, 40 m se afla un sediment brun, afânat, cu lentile de pământ galben care proveneau, probabil din groapă şi care dovedea existenţa unui complex de suprafaţă. La -0,45 s-a delimitat şi groapa. Sedimentele din groapă aveau următoarea stratificare vizibilă pe profilul estic:
-0,55-1 m- cenuşă, arsură, multe oase de animale.
-1-1,50 m- sediment maroniu-roşcat cu lentile de pământ ars.
-1,50-2,30 m- pământ negru, afânat, untos.
Pe fundul gropii se afla un schelet uman aşezat în decubit ventral cu faţa în jos. Avea capul la nord, picioarele la sud, gambele puţin flectate spre vest. In creştetul capului avea o perforaţie de 10 x 3 cm. Pe emisfera dreaptă 2-3 plăgi adâncite provocate de un obiect contondent care adâncise osul fără să îl perforeze, probabil un buzdugan. Avea un braţ pe piept şi un altul pe bazin.
Nu avea inventar. Pământul depus în groapă fusese adus din altă parte. Puţinele cioburi amestecate în partea inferioară erau purtate, atipice.
La adâncimea de -1,30 -1,60 m a apărut alături de două fragmente din pastă cenuşie, decorată cu incizii şi o buză de vas din pastă nisipoasă cu microprundişuri, cu buza scurtă taiată oblic, gâtul scurt şi decorată cu mănunchiuri de striuri oblice pe umăr şi valuri. Important este că acest fragment face parte din acelaşi vas cu un fragment descoperit pe suprafaţa casetei A24 la -0,51 cm. Amănuntul acesta este foarte important şi vine să întărească opinia că groapa de cult nr. 1 medieval-timpurie face parte din ultima fază de locuire a popinei. Pe suprafaţa casetei A 24 au fost cercetate bordeiul nr. 8 din prima fază de locuire şi care fusese acoperit de detritusul provenit de la cele două gropi de bucate ulterioare acestuia.
Unicitatea descoperirii conferită de prezenţa unui schelet uman pe fundul gropii va fi tratată într-un studiu de specialitate. În aşezările culturii Dridu, mai ales cele datate în sec. X-XI au apărut schelete umane abandonate atât în locuinţe (Dinogeţia, Târşor), cât şi în gropile de acces ale cuptoarelor (Dridu) dar şi în gropi comune (Capidava) şi au dovedit sfârşitul violent al acestor aşezări atacate probabil de pecenegi. Semnele de violenţă de pe craniul defunctului de pe Popina Blagodeasca arată sfârşitul violent pe care l-a avut. Insă grija cu care a fost depus, poziţia braţelor, stratigrafia specială a sedimentelor din groapă şi compoziţia acestora semnifică depunerea după un anumit ritual. Nu am găsit sedimente care ar fi aparţinut vreunei amenajări de lemn (sicriu, criptă, caseta,etc.) şi nici un alt inventar care să provină de la veşminte (butoni, catarame etc.). Deşi nu a avut inventar, sedimentele specifice ne indică depunerea unor ofrande vegetale si animale.
Datarea complexului corespunde de fapt datării gropii care are toate datele unei gropi de bucate din a doua jumătate a secolului X.

Gropi cu funcţionalitate neprecizată

G1 (Cas. A 27, c.3)
A apărut la -0,30 m ca o pată rotundă de pământ brun, afânat, cu pigmenţi de pământ galben, arsură. Săpată în proporţie de 75%. Restul se află în martor. Avea formă de butoi cu pereţii rotunjiţi şi următoarele dimensiuni: dm. gurii=0,70m, dm. bazei=0,50 m, adâncimea de -0,80 m. Umplutura era brună, negricioasă cu puţin material ceramic. Conţinea un schelet aproape întreg de bovină. Intersecta cuptorul menajer nr. 9.
Umplutura era foarte săracă în material ceramic. Doar patru fragmente lucrate din pastă nisipoasă cu cioburi pisate mărunt, ardere pătată, decorate cu striuri verticale alternate cu registre de striuri orizontale şi valuri pe striuri.
Datat în sec.X-XI.

G2 (Cas. A 27, c.1)
S-a conturat la -0,30 m şi avea dimensiunile de: dm. gurii = 0,50m, dm. bazei=0,50m, ad. =1 m. Avea forma de butoi cu pereţii rotunjiţi.
Umplutura era constituită din cenuşă, pământ galben, paiantă, oase de animale. Conţinea un total de 19 fragmente ceramice de facturi foarte diferite, pastă nisipoasă cu cioburi pisate şi microprundişuri, pastă cenuşie cu aspect cimentos, fragmente atipice de ceramică de import şi nelipsita ceramică lucrată cu mâna.
Datat în sec. X-XI.

Palisadă (Cas. A23)

Segmentul de palisadă cercetat în acest an se află în continuarea segmentului de palisadă nr. 4. Este orientat NV-SE. A fost cercetat pe o lungime de 4,5 m. Avea forma unui şanţ ,,talpa palisadei,, cu pereţii evazaţi, lat de 1 m şi adânc de 0,80 m. Pe fundul şanţului se aflau gropi de pari, rotunde sau patrulatere (cu diametrul de 10 x 8, 15 x10 cm), într-unul sau două şiruri.
S-a delimitat la -0,49 m fiind acoperit parţial de sedimente ale GB 16. Dealtminteri pe suprafaţa casetei la adâncimea de 0,25-0,42 se afla un sediment brun-maroniu, foarte afânat, cu material arheologic divers, aparţinând celei de a două faze de locuire din aşezare. Sedimentul din interiorul ,,tălpii de palisadă,, era brun, tasat, amestecat cu pigmenţi de pământ galben, aproape lipsit de inventar. Au fost găsite 6 fragmente din pastă nisipoasă, de bună calitate, arsă reducător, decor striat; 15 fragmente din pastă cenuşie, din care doar unul cu ardere oxidantă. Au apărut însă 19 fragmente de ceramică de import, pastă roşie de diferite nuanţe, ardere oxidantă etc.
Până în prezent segmentul de palisadă nr. 4 a fost cercetat pe o lungime de 21 m şi aşa cum vedem continuă.
Ca şi în cazul segmentelor de palisadă cercetate în anii precedenţi ne păstrăm opinia datării lor în sec. IX.

Concluzie
Cele 12 complexe medieval-timpurii se adaugă celor peste 40 de complexe cercetate în anii anteriori dovedind încă o dată dimensiunile mari şi importanţa economică a aşezării aflate în vecinătatea locului în care râul Ialomiţa se varsă în Dunăre.
Au fost făcute precizări de ordin stratigrafic mai ales, privind evoluţia aşezării de-a lungul a două faze.

Complexul getic (Cas. A 25- A28)

Este vorba de un complex distrus de bordeiul Dridu nr. 10 care l-a acoperit parţial (pe suprafaţa cas. A25) şi gropile de bucate 17 şi 21. Se observă pe profil ca un sediment gri-cimentos, cu pigmenţi de pământ galben şi paiantă, lentile brune şi material ceramic. In cas. A28 a fost delimitată o singură latură cu lungimea de 4,5 m. Se delimitează la -0,55 m iar în cas. A25, c.2,3 s-au mai păstrat fragmente de podea. A avut orientarea NV-SE. Axul transversal este de 4,5 m.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *