Recentul scandal în jurul titlului de onoare acordat post mortem mărturisitorului Valeriu Gafencu, mi-a prilejuit răspunsul la întrebarea ,,Cine este un sfânt?,,

In primul rând trebuie spus că Valeriu Gafencu nu este canonizat, nu este oficial recunoscut, nu se bucură de o cinstire organizată şi nici măcar de o cunoaştere mai largă în rândul poporului. La aceste neajunsuri se adaugă şi faptul că a trăit puţin peste 30 de ani, nu  a fost o persoană publică, nu a fost nici măcar o personalitate dintr-un domeniu. Mai adăugăm şi faptul că nu a lăsat mai nimic scris, ci doar o corespondenţă trecută cu greu de cenzura comunistă.  Şi peste toate acestea a fost închis 11 ani în cele mai grele temniţe din timpul comunismului din care nici pasărea nu răzbătea. A murit cu trupul măcinat de TBC şi aruncat într-o groapă comună. Tot ce ştim despre el sunt frânturi de memorii de la cei care au suferit alături de el sau în aceeaşi generaţie cu el. Deci, nu mare lucru. Cum a reuşit Valeriu să se detaşeze dintre sutele de mii de oameni care au suferit în închisorile comuniste, să se contureze atât de clar şi să se impună  atât de repede? Dacă ar fi fost un om normal ar fi trebuit prin logica lucrurilor şi în mersul vremurilor pe care le trăim să rămână doar un nume într-o listă de eroi şi… cam atât.

Cu atât  mai mult cu cât în timpurile noastre ateiste, la mentalitatea noastră strict materialistă care nu mai ştie nici măcar de Biserică, darămite de sfinţi. La mentalitatea noastră, repet, în care  nimeni nu crede dacă nu vede.  La mentalitatea noastră dezbinată în care părinţii nu se mai înţeleg cu proprii copii, copiii îşi reneagă părinţii, preoţii slujesc o viaţă şi d-abia reuşesc să mai aducă la biserică o mână de oameni, politicienii cheltuie o avere şi  nu reuşesc să aducă oameni la vot. Soţii se despart, dragostea  nu mai leagă pe nimeni, iubirea nu rabdă nici o palmă.

Deunăzi, Gigi Becali a fost condamnat. Câte pomeni nu a făcut Becali! Miluia mulţimi de oameni, arunca cu bani, ajuta biserici. A fost şef de partid, europarlamentar, mare fotbalist. Urlau stadioanele cu numele lui.  Şi, să fim serioşi, nu a furat mai mult decât alţi mulţi oameni politici pe care îi cunoaştem. Câţi oameni au ieşit să îl apere pe Becali? Eu n-am văzut nici unul!

Ei bine, în vremurile noastre apocaliptice, o mulţime  crede cu tărie că Valeriu Gafencu este sfânt.  O mulţime de oameni de vârste diferite, din categorii sociale diferite, oameni care nici măcar nu se cunosc între ei cred cu tărie că Valeriu Gafencu este un sfânt. Şi nu doar cred ci îşi apără opinia şi credinţa lor, fac cheltuială, merg la Târgu-Ocna, îl apără pe străzi, scriu în ziare despre el, fac emisiuni TV, se agită, plâng şi în cele din urmă îşi impun opinia. Ba, mai mult, au început să răscolească pământul să-i caute moaştele.  Să fim serioşi, lucrul acesta nu-i de la oameni! Nici un om nu poate mişca sufletul unui alt om cu atâta putere. Doar un sfânt poate face acest lucru. Sfinţii au această putere magnetică, doar ei au puterea de a se impune chiar necunoscuţi fiind. Doar ei pot influenţa sufletul aşa puternic încât mintea să renunţe la cenzura raţiunii. Sfinţii au puterea de a uni oamenii într-un singur cuget, de a aduna, de a consilia, de a se insinua în viaţa noastră, de a ne sta în cale. De a ne scoate din fire.

Sfinţii pe care oamenii simpli şi credincioşi îi simt, aşa cum, iertată îmi fie comparaţia, măgarul lui Valaam a văzut îngerul şi  marele Valaam, vrăjitorul apreciat de rege nu l-a văzut. Şi, în credincioşia lui asinul l-a aruncat pe Valaam cât colo, riscând o cotonogeală dacă, printr-o altă minune, animalul n-ar fi vorbit omeneşte spunând că nu poate trece de îngerul ce sta în cale. Şi, dacă îngerii şi sfinţii pot fi văzuţi şi de către animale, cu atât mai mult pot fi simţiţi de oameni.

Şi, cu acest simţ, au văzut mulţi oameni sfinţenia lui Valeriu, în timp ce Valaami lumi acesteia stau pironiţi pe măgarii lor şi merg chemaţi de rege spre a blestema încă o dată poporul lui Israel.

De aceea cred că tevatura  de la Târgu-Ocna e o dovadă în plus că Valeriu e sfânt. A dorit poate să primească acel titlu doar de la cei care îl apreciază, pentru a se delimita împreună cu ei de oamenii acestei lumi.

Vedeţi AICI şi şedinţa Consiliului Local Târgu Ocna prin care s-a respins propunerea de retragerea titlului de onoare acordată post-mortem lui Valeriu Gafencu.