Sâmbătă seara, a avut loc la sala Galateca a Bibliotecii Centrale Universitare (str. C.A. Rosetti, lângă Ateneu) vernisajul expoziţiei ,,Lumini de Curcubeu,, semnata de Elena Oană-Agapie. A fost o sărbătoare la care am participat prieteni, colegi şi rude. Elena a expus peste o sută de lucrări reprezentând icoane pe sticlă, tablouri pe sticlă, desene în tuş pe hârtie pânzată. Un adevărat regal de lumină şi culoare. Lucrările Elenei sunt inspirate din lumea satului tradiţional românesc, lumea artei, natură. Sunt, în principiu, alegorii. Bună cunoscătoare a simbolisticii tradiţionale româneşti, ţese în culori, poveşti străvechi în care timpul şi anotimpurile, tinereţea, satul, iubirea, fixate mereu în spaţiul mitic al oului, ferestrei, arcadei, se împletesc din soare şi lună, păsări măiastre, fete frumoase, feţi-frumoşi şi cai năzdrăvani, urcând pe nori călători în lumea copilăriei, eternităţii şi frumuseţii din fiecare. Elena a avut o copilărie frumoasă într-un sat din Bărăgan în care, aşa cum spunea ea, nici un răsărit nu semăna cu altul. A avut bucuria unei familii ortodoxe cum rar mai întâlneşti azi. Toate astea s-au cristalizat într-un temperament artistic exemplar şi au dat tonul unor lucrări caracterizate de echilibru şi poveste. Acum, în prag de sărbători, vizitarea unei astfel de expoziţii este ca o colinda.
Expoziţia este deschisă doar până pe 17 decembrie.
Pentru că încă nu mi-au ajuns fotografiile de la vernisaj, postez câteva fotografii mai vechi, de la un altul.