DIN ISTORIA SECRETĂ A ZILELOR NOASTRE

UN RAPORT SECRET AL GENERALULUI IULIAN VLAD DESPRE REORIENTAREA RELAŢIILOR URSS-SUA IN VEDEREA REDEFINIRII SFERELOR DE INFLUENŢĂ, DEZIDEOLOGIZAREA RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE ŞI CREAREA UNEI AŞA NUMITE CASE COMUNE EUROPENE.

1 decembrie 1989

Raport olograf, exemplar unic, semnat şi parafat de generalul colonel Iulian Vlad – şeful DSS -, adresat preşedintelui României, Nicolae Ceauşescu, privind problemele ce urmau a fi abordate, în cadrul întâlnirii de la Malta, între Mihail Gorbaciov şi George Bush.

Nr. 0075/989
STRICT SECRET

Raportăm următoarele informaţii obţinute pe mai multe linii, cu privire la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov:
1. În cadrul noilor convorbiri la nivel înalt dintre SUA şi URSS, organizate la iniţiativa sovieticilor, cele două părţi vor aborda cu prioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenţă şi elaborarea unei noi strategii comune care să le asigure, în continuare, un rol dominant în toate problemele internaţionale.
– Este de aşteptat să se ajungă la noi înţelegeri de restrângere a zonelor de confruntare directă în favoarea celor de convergenţă a intereselor.
– Sunt date că URSS va face noi concesii în favoarea americanilor în schimbul obţinerii de ajutoare economice şi financiare.
– Se urmăreşte stabilirea unui nou echilibru pe continentul european care să permită atenuarea treptată a diferenţelor de sistem politic şi economic între ţările socialiste şi cele capitaliste şi asigurarea transpunerii în practică a conceptelor privind „dezideologizarea relaţiilor internaţionale“ şi crearea aşa-numitei „case comune europene“.
– În acest context, se va aborda şi problema existenţei celor două blocuri militare, în sensul menţinerii acestora încă o anumită perioadă, cel puţin până la stabilizarea situaţiei din Europa de Est.
– În ceea ce priveşte intensificarea preocupărilor guvernului de la Bonn pentru reunificarea Germaniei, se va conveni să fie sprijinite, dar pentru o perioadă temporizate spre a fi încadrate în „procesul de integrare europeană“.
– Ambele părţi se vor pronunţa pentru accelerarea negocierilor bilaterale de reducere a armamentelor şi cheltuielilor militare, URSS fiind interesată să aloce mai multe fonduri pentru satisfacerea unor necesităţi interne, iar SUA să diminueze deficitul mare al balanţei de plăţi.
Este posibil ca, în timpul întâlnirii, Bush să facă publică intenţia de a reduce efectivele americane staţionate în Europa, ca un răspuns la măsurile similare adoptate unilateral de URSS.
– Pe planul relaţiilor bilaterale, preşedintele SUA va manifesta disponibilitate pentru sprijinirea economică a URSS, condiţionat de extinderea reformelor sovietice prin luarea în considerare în şi mai mare măsură a mecanismelor economiei de piaţă.
– Pe lângă solicitarea expresă de ajutoare financiare, Gorbaciov va insista pentru obţinerea de către URSS a clauzei naţiunii celei mai favorizate din partea SUA, precum şi pentru reducerea restricţiilor pe linia transferului de tehnologie.
Mai multe la ZIARIŞTI ONLINE

ISTORII ÎN CARE NU CRED (I)


ISTORII ÎN CARE NU CRED (I)

Din fabrica de scris istorie, ies zilnic zeci, sute de istorii. Tot ce mişcă are o istorie. Tot ce moare are o istorie. Toate au un sâmbure de adevăr, puţine sunt adevărate.
De mult mi-am propus să scriu un ciclu despre istoriile în care nu cred. Dar, timpul nu mă lasă. Eu lucrez la o istorie fără cuvinte, o alcătuiesc din lucruri pe care le fac să vorbească. E un meşteşug frumos dar care macină timp.
Dar alţii scriu istoria din gândurile unora, vorbele altora şi ipotezele lor. Aşa apar istoriile în care nu cred.

O primă categorie de pseudo-istorii sunt istoriile necesare, gen acte de identitate sau dosar de revendicări. Aici se înscriu acele istorii ale partidelor, personalităţilor, organizaţiilor ajunse la putere, gen istoria PCR, istoria masoneriei, etc. etc. Acestea sunt într-un fel o distorsionare abuzivă a principiului corect că ,,istoria e scrisă de învingători,,.

O altă categorie sunt istoriile lipsite de surse de documentare suficiente, directe şi credibile. Este bine ştiut că de-a lungul timpului o bună parte din creaţia omenirii s-a pierdut, fie datorită suportului (lemn, hârtie, pergament etc) fie datorită unor împrejurări istorice nefaste. Fireşte că istorici au găsit diverse metode de a suplini absenţa, dar rezultatele nu au fost pe măsură.
Pe urmă, sunt acele arhive care prin reglementări internaţionale sunt închise timp de zeci de ani după un eveniment. Prin urmare, o istorie adevărată se poate scrie doar pe surse autentice şi complete. De pildă, o istorie reală a celui de al doilea război mondial, s-a putut scrie d-abia după 50 de ani de la eveniment.

In fine, istoria păstrează ceva şi din personalitatea, experienţa, inspiraţia şi intuiţia celui care a scris-o, a istoricului. Or, epoca noastră a creat nu doar în România ci în lumea întreagă, istorici lipsiţi de simţul perspectivei. Istorici incapabili să ,,vadă istoria,, să înţeleagă dinamica acesteia, să vadă ansamblul, să fixeze creaţia sa în ansamblul general.

Mulţi zic: Ei, şi ce? Care-i problema? Însă pericolul pseudo-istoriilor este imens, atât pentru prezent cât şi pentru viitor. În prezent pot legitima nişte escroci. In viitor, pot conduce pe căi false cercetarea istorică a unui eveniment sau chiar epoci. Istoriile scrise acum devin surse de documentare pentru istoricii din viitor.

Foto: Grădinile suspendate din Babylon. Sursa:internet