De Ziua Culturii Naţionale la Muzeul Judeţean Ialomiţa a avut loc un simpozion în care au fost prezentate comunicări de strategie culturală, istorie, arheologie, filologie, mediu şi turism.
Au participat reprezentanţi al Consiliului Judeţean Ialomiţa, Direcţiei pentru Cultură Ialomiţa, Muzeului Judeţean Ialomiţa şi Asociaţiei Culturale ,,Helis,, precum şi diverşi invitaţi. Deşi timpul rezervat fiecărei comunicări era de 10 min, aproape toate cele 13 comunicări au depăşit spaţiul acordat.
Deoarece publicul era divers ca pregătire profesională, vârstă, implicare culturală am ales să prezint pe scurt o comunicare cu privire la istoria din spatele arheologiei şi anume la premisele cercetărilor arheologice de la Vlădeni-Popina Blagodeasca.
Comunicarea a fost susţinută de o prezentate PowerPoint în imagini, desene şi fotografii. Din păcate nu le pot reda pe blog.
Insă textul scurt şi ideile principale le redau mai jos.
ISTORIA DIN SPATELE ARHEOLOGIEI.
PREMISELE CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE DE LA
VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA
Emilia Corbu
Unul din motivele pentru care arheologia nu este percepută la întreaga ei valoare este şi acela că arheologii se axează în principal pe prezentarea şi descrierea complexelor arheologice descoperite fără a le încadra unui context istoric concret.
Or, unul dintre obiectivele arheologiei este nu doar acumularea de inventar arheologic pentru o anumita epoca ci mai ales, cunoaşterea unor date istorice absolut necesare înţelegerii unui proces istoric, a unui eveniment, etc.
Aspecte importante ale cercetării cum ar fi motivele pentru care un sit este prioritar şi un altul mai puţin important sunt date uitării majoritatea axându-se doar pe rezultatele concrete ale investigaţiilor de teren.
De aceea voi insista în cele ce urmează asupra premiselor cercetării arheologice de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, a motivelor care m-au determinat să deschid în urmă cu 10 ani săpături pe grindul sudic.
PREMISELE CERCETĂRII
In principal sunt trei premise importante care mi-au indicat că acolo ar fi ceva important:
1) Stadiul actual al cercetărilor arheologice;
2) Localizarea geografică;
3) Contextul politic al perioadei.
I. Stadiul actual al cercetărilor
I.1. Noutatea descoperirii
Deşi Ion Barnea publica în 1966 pe baza unei periegheze efectuată de Pamfil Polonic în 1899 informaţia că pe măgura sud-estică s-ar fi găsit şi fragmente ceramice feudale-timpurii totuşi totuşi vestigiile medieval-timpurii nu au fost inregistrate ca atare în LMI şi asta datorită faptului că nu toate grindurile popinei au făcut subiectul perieghezelor. Aceasta ne-a determinat să verificăm situaţia la faţa locului. Or, aşezarea descoperită de noi se afla pe grindul sudic.
II. 2. Foarte puţine aşezări medieval-timpurii au fost cercetate arheologic.
In sudul României sunt peste 200 de situri dar doar două aşezări au fost cercetate integral şi publicate Bucov şi Dridu, care a dat şi una din denumirile culturii arheologice medieval-timpurii.Prin urmare cunoaştem destul de puţin despre cultura materială a acestei epoci.
II. Localizarea geografică.
1. Intre două ape
Popina Blagodeasca se află la aproximativ 4 km de locul în care râul Ialomiţa se varsă în Dunăre. Practic, popina se află între două ape, localizare ideală pentru o aşezare istorică. Şi nu două ape oarecare ci unul dintre cele mai mari râuri din România şi unul dintre cele mai mari fluvii din Europa. O astfel de localizare reprezintă o strategie ideală. Capitalele unor mari state erau localizate între două ape: Itil (in delta Volgăi), Sarkel (în Don şi Doneţ), Pliska. Iar Constantinopolul se afla practic între două mări.
2. In apropierea unui vad de trecere a Dunării
In vechime, al aproximativ 3 km în linie drepată se afla un vad de trecere a Dunării. Trecerea Dunării prin vad era o practică obişnuită în perioadă. De pildă cetăţile bizantine era localizate întotodeauna în apropierea unui vad de trecere a Dunării. Acest vad a fost colmatat prin 1960 cu ocazia lucrărilor de îndiguire a Bălţii Ialomiţei. El este însă consemnat pe hărţile istorice cum ar fi de pildă harta lui Reilly din 1789.
3. In vecinătatea Bălţii Ialomiţei
Regiunile de Baltă erau în vechime un factor defensiv extraordinar. Cu altă ocazie am făcut o prezentare a Bălţii istorice a Ialomiţei. Acest aspect este crucial. Balta este de fapt albia majoră a Dunării care poate avea o lăţime între 4-12 m.Confruntarea bizantinilor cu populaţia de la nordul Dunării era aproape imposibilă datorită bălţilor. Mauricius, un scriitor bizantin din sec. VII relatează despre oameni care trăiau în păduri şi se ascundeau în ape respirând prin tulpini de trestie. Aceste descrieri corespund de fapt regiunilor de baltă, adică albiei majore a Dunării care de trei ori pe an era acoperită de apă pe kilometri întregi. Apele nu depăşeau 1-1,5 m adâncime permiţând lupătorilor să se ascundă în ape, însă erau un obstacol serios împotriva flotei bizantine care înainta doar pe albia minoră a Dunării şi staţiona acolo până când apele din albia majoră adică baltă se retrăgeau. Eşecul campaniei bizantine din 684 împotriva bulgarilor s-a datoritat tocmai faptului că aceştia se aşezaseră dincolo de Baltă.
4. Localizarea pe un martor de eroziune
Este vorba de o popină de aproximativ 18 ha cu o formă foarte interesantă aceea a unei mâini cu cinci degete, pentru că mamelonul central cu o altitudine de 14, 10 m este înconjurat de cinci grinduri cu altitudinea de 7 m. Pe grindul sudic se află aşezarea medieval-timpurie.
Aşezările istorice preferau terasele, martorii de eroziune şi boturile de deal. Pe astfel de martori au fost descoperite chiar şi aşezări întărite.
III. Contextul social-politic medieval-timpuriu este deosebit de complex şi nu insistăm asupra lui. Este perioada când în Europa apar primele state medievale. In istoria românească este cunoscut ca fiind perioada formaţiunilor prestatale româneşti ale lui Gelu, Glad, Menumorut ca să enumăr personalităţile cele mai importante.
1. Era o zonă de graniţă
Cert este că zona la care ne referim era una de graniţă. Dunărea a fost frontiera naturală preferată atât de Imperiul Roman cât şi de Imperiul Bizantin. După întemeierea şi afirmarea Primului Ţarat Bulgar în secolele VIII-X lucrurile s-au complicat oarecum şi nici acum istoricii bulgari şi români nu au căzut la o înţelegere privind graniţele reale ale acestui stat. Istoricii bulgari susţin o extindere a Primului Ţarat Bulgar la nordul Dunării în timp ce arheologii români, inclusiv eu susţinem o limitarea acestui stat doar în NE Bulgariei de azi. Argumentele pe care le-am adus au fost de ordin geografic şi ţin de Dunăre. Eu am adus în discuţie Balta istorică a Ialomiţei. Primul Ţarat Bulgar a fost un stat fără flotă şi prin urmare nu putea controla Dunărea, cu atât mai puţin Balta, zonă care aşa cum arătam nu putea fi controlată nici de bizantini.Or acesta este un element decisiv. Există într-adevăr state medievale cum ar fi Moldova care s-au întins de-o parte şi alta a unui mare râu, cum e Prutul, dar acesta nu poate fi comparat cu Dunărea şi mai ales cu albia majoră a acesteia.
Prin urmare este important de ştiut ce caracter are cultura materială din această aşezare şi ce categorie de elemente, bizantine sau bulgare predomină.
2. O perioada marcată de migraţii
2. Din punct de vedere istoric şi raportat la regiunea de care vorbim evul-mediu timpuriu se încadrează între două migraţii şi anume migraţia bulgarilor (sec.VII-VIII) dacă admitem şi valuri ulterioare migraţiei lui Asparuh şi migraţia pecenegilor care deschise seria migraţiilor turanice târzii. In acest interval s-a petrecut şi migraţia maghiară care a schimbat harta Europei Centrale.
Aceste migraţii s-au datorat unei situaţii geopolitice oarecum nefericite. Aici era una din limitele stepei, ori popoarele de care vorbim aveau o cultură de stepă fapt care le permitea să se deplaseze rapid pe suprafeţe întinse. Al doilea obiectiv era că dincolo de Dunăre deşi era podiş se afla totuşi Imperiul Bizantin.
IV. Starea de conservare a sitului
La tabloul premiselor favorabile trebuie să adaugăm şi un aspect mai puţin plăcut care ne-a determinat să începem săpături de salvare în anul 2000 şi mă refer la starea de conservare a sitului care era foarte degradată datorită lucrărilor agricole efectuate în cei 50 de ani de comunism. Din păcate situaţia nu e rezolvată nici acum. Lucrările agricole au distrus practic toate complexele arheologice de suprafaţă rămânând doar cele adâncite, din care unele se delimitează imediat sub stratul arabil.
REZULTATE
Pornind de la aceste premise deosebite am început cercetările arheologice pe Popina Blagodeasca în anul 2000. In cele 10 campanii arheologice destul de scurte am descoperit o aşezare mare a cărei cultură materială are analogii cu cetăţile bizantine din Dobrogea în privinţa fazelor de locuire şi a complexelor arheologice.
Au fost cercetate integral peste 50 de complexe dintre care 10 locuinţe, 24 de gropi de bucate, 9 cuptoare menajere în aer liber, două vetre de suprafaţă, patru segmente de palisadă şi două şanţuri aparţind unui sistem defensiv.
Până în prezent este singura aşezare medieval-timpurie de la nordul Dunării în care s-a descoperit un sistem defensiv şi gropi de bucate comparabile cu cele din cetăţile bizantine Capidava şi Dinogeţia.
Aşezarea prezintă un plan. Este orientată NV-SE. Locuinţele sunt dispuse în două şiruri paralele. Gropile de bucate sunt dispuse câte două pe o anumită direcţie.
Locuinţele
Locuinţele sunt adâncite până la aproximativ un metru de la suprafaţa actuală a solului ceea ce înseamnă că în vechime aveau o adâncime mult mai mică de circa 0,60 m. Au dimensiuni de aproximativ 3,50 m x3,70 m. De regulă sunt dotate fie cu un cuptor cotlonit, fie cu un cuptor din pietre.
O parte din locuinţe au fost intersectate de cuptoare menajere şi acest fapt este un element de stabilire a fazelor de locuire ale aşezării, implicit a evoluţiei.
Cuptoare
Cuptoarele menajere erau compuse din camera de acces şi vatră. Camera de acces era destul de mare de 2 x 3 m iar vatra cuptorului de formă rotundă sau de potcoavă avea diametrul între 1,50 m-2 m. Dimensiunile impresionante ale acestor cuptoare sunt dovada indirectă a unei comunităţi numeroase.
Gropi de bucate
In fine, gropile de bucate sunt adevărate silozuri. Majoritatea au adâncimea de 2 m dar sunt unele care ajung şi la 2,50- 3 m. Doar una singura a fost mai mică de -1,30 m. In câteva au fost descoperite cereale carbonizate sau în stare reletiv bună de conservare. Mă refer la mei, dar analizele carpologice au arătat printre boabele de mei amestecate şi grâu şi orz şi secară.
Palisada
Din palisadă s-a păstrat doar talpa palisadei din care am surprins până acum patru segmente din care unul de peste 30 m şi care continuă. Adâncimea acesteia ajunge la 0,80-1 m şi lăţimea de 0,80m. Din datele păstrate palisada a fost ridicate din trei rânduri de stâlpi de lemn fixaţi în această temelie şi pământ galben.
Cele două şanţuri sunt paralele cu palisada şi au lăţimea de 9 m şi adâncimea de aproximativ 2 m.
Toate aceste rezultate vor fi publicate în prima parte a monografiei ,,Vlădeni-Popina Blagodeasca- O aşezare de acum 1000 de ani, pe care intenţionez să o public anul acesta.
