SÂNGELE APĂ NU SE FACE
Lepădarea partidelor româneşti şi aducerea UDMR la guvernare ne-a dovedit că Băsescu, ca mulţi alţii, habar nu are cine sunt ungurii. Nici grămada de ,,societate civilă,, românească nu prea ştie ce vorbeşte atunci când propune personalităţi maghiare în funcţii cheie.
Istoria românească i-a prezentat ca migratori, nomazi, nou-veniţi, fără cultură şi civilizaţie, neînrudiţi cu nimeni, violenţi, agresivi şi care au ocupat toată Transilvania, în timp ce populaţia românească autohtonă era stabilă, sedentară şi se înţelege civilizată. Intemeierea statului medieval Ungaria coincidea cu această viziune dar nu explica de ce şi cum au reuşit ungurii această performanţă înaintea românilor. Se lăsa loc de interpretare pe baza contextului istoric internaţional pe care ungurii au ştiut să îl manipuleze mai bine decât românii. Şi aici era parţial adevărat pentru că apropierea de principatele germane şi trecerea la catolicism, i-a ajutat să se delimiteze de pretenţiile bizantine. Şi, totuşi, cum au avut nişte nomazi atâta fler politic?
Simplu, pentru că ungurii nu au fost nici nomazi şi nici migratori. Au avut un stat, o cultură, o civilizaţie în Eurasia. Se ocupau cu creşterea animalelor şi pentru asigurarea păşunatului se deplasau pe distanţe mari, pe trasee mai dinainte stabilite. Au apărat flancul vestic al Imperiului Khazar, a cărei capitală se afla în delta Volgăi, la Itil.
Menţinerea unui stat în Asia era mult mai dificilă decât vă închipuiţi. Dar fără un stat, in Asia de atunci, nu se putea supravieţui. Aveau de înfruntat neamurile turcice, triburile mongole, ofensiva islamică arabă. Iar Imperiul Bizantin era alunecos ca apa. Mai mult chiar, civilizata şi bogata Khazarie, avea credinţa iudaica, deci nu se putea baza nici pe creştini, nici pe islam. Asta i-a costat.
Căderea unui stat era sinonimă cu robirea lui. Atunci cînd Khazaria a pierdut supremaţia, ungurii au fost nevoiţi să se deplaseze spre vest în căutarea unor noi ţinuturi în care trebuiau, bineînţeles, să îşi întemeieze un stat. Impreună cu ei se aflau şi două triburi khazare, cu care se inrudeau, care i-a organizat şi le-a influenţat şi limba. Dealtminteri, atât khazarii cât şi maghiarii erau de origine turcica. Teritoriul Pannoniei se potrivea perfect cu caracterul culturii lor de stepa. Şi aşa şi-au reorganizat, cu arma în mână, statul pe care îl pierduseră. Apoi s-au adaptat civilizaţiei regiunii. Cosmopolita Khazarie avea o întreagă experienţă în acest sens. Organizarea statului visat nu a fost decât o chestiune de timp. Fireşte că mai sunt discuţii cât se mai păstrează din rasa veche, dar asta nu importă prea mult. Obiectivele înglobează generaţiile.
Asupra denumirii lor sunt mai multe ipoteze. Cea mai simplă era aceea că derivă din numele ,,onogurilor,, un trib protobulgar pe care maghiarii îl găsiseră în Pannonia, la sosirea lor. Alta ar fi că europenii i-au considerat urmaşii hunilor, menţionaţi chiar de ei în Anonimus, şi de aici ,,Hungaria,,.
Insă aceste ipoteze nu explică posibila lor înrudire cu uigurii, care sunt, şi ei, o poveste întreagă. Pe la 840, uigurii au fost împinşi de Kirkizi tocmai în China. Nici printre asiatici, uigurii nu au uitat că sunt un popor cu o cultură şi o limbă deosebită, înrudită şi acum cu a ungurilor din Europa. Am aflat de curând că cei 400 000 de uiguri din Kashgar (1) vor, nici mai mult, nici mai puţin, decât crearea unui stat islamic în China. Şi-au ales ca fortăreaţă moscheea din Kashgar. Prin urmare ideea de stat naţional nu i-a părăsit pe uiguri nici după o mie de ani. Cine ne asigură pe noi că fraţii lor din Europa au renunţat la ideea recuperării statului lor medieval care a durat aproape 1000 de ani? Şi dovadă că nu au renunţat este autonomia solicitată de Ţinutul Secuiesc. Veşnica luptă de a fi la guvernare. De ce? De unde ideea de a şterge din Constituţia României principiul statului naţional?
Proiectul european şubred, igrasios şi leşinat de criză e o coşmelie pe lângă proiectele maghiare temeinice şi solide care au fost, întotdeauna, naţionale.
Cultura maghiară are un caracter naţional mai pronunţat decât bănuiţi voi.
1)Populatia Uigură de la graniţa Chinei cu Pakistan numără cam 8 milioane de oameni.