VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA 2016-RAPORT PRELIMINAR

Raport arheologic preliminar al campaniei din anul 2016 de la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa

Dr. Emilia Corbu

Cercetările arheologice  pe situl arheologic Vlădeni-Popina Blagodeasca (cod LMI IL-l-m-B-14071.01) s-au desfăşurat în perioada 1-29 august 2016 sub coordonarea dr. Emilia Corbu, responsabil ştiinţific, în baza autorizaţiei nr. 90/2016 emisă de Ministerul Culturii.  Fondurile în valoare de 12500 Ron au fost asigurate de Muzeul Judeţean Ialomiţa.

OBIECTIVELE CAMPANIEI au vizat limita nordică a fossatumului. Menţionăm că  limita nordică a şanţului de apărare se închidea în SK, c.1-2, dar fossatumul continua. Amintim că pe Popina Blagodeasca a fost descoperit un sistem defensiv medieval-timpuriu, unic la nordul Dunării, compus din şanţ de apărare, palisade şi acest ,,fossatum,, care era un şanţ cu adâncimea de doar 1 m dar lat de 8,5 m asemenea şanţului de apărare.

Pe suprafaţa cercetată de doar 109 m2 au fost descoperite 10 complexe arheologice. Tehnic vorbind au fost trasate două secţiuni (SM, SK) cu două casete adiacente  (cas. A55, cas. A57) şi încă două casete (cas. A56, A58) în două puncte cheie ale grindului.

REZULTATE

Anul acesta a apărut clar  un nou nivel arheologic şi pe care l-am numit cu titlu de ipoteză ,,nivelul locuinţelor de suprafaţă,,. Nivelul se prezintă ca un strat de sedimente, gros de 0,35-0,50 m, de culoare brună-negricioasă cu reflexe albăstrii, textură granulată, poroasă, consistenţă afânată. Sedimentul mai conţine aleatoriu pigmenţi de paiantă, pământ galben etc. Acest nivel a mai apărut sporadic pe SG c.11-15, SM, SK, Cas. A42-A43, cas. A54, Cas. A57, Cas. A58. Coroborarea acestor date conturează un nivel care începe de la periferia nord-vestică a grindului sudic şi merge pe grindul vestic, dincolo de şanţul de apărare. Pe suprafaţa casetelor A55 (c.1,2,3,4) şi cas. A58 (c.1-2) s-au evidenţiat depuneri de sedimente caracteristice nivelului descris mai sus la care se adăugau resturi de materiale de construcţie (paiantă, pietre, arsură de lemn) precum şi o cantitate mare de material arheologic, fapt ce ne-a determinat să le considerăm resturile unor locuinţe de suprafaţă. Pe traseul SK se observă că, din nivelul descris mai sus, coboară mai multe gropiţe de par şi un colţ de complex care coboară până la -1 m adâncime. In afară de inventarul descris în cadrul fiecărui complex, în nivel au mai apărut câteva piese specifice secolelor XI şi chiar început de XII cum sunt o verigă de bronz cu trei protuberanţe şi un fragment de crampon pt. încălţăminte. Considerăm însă că încadrarea cronologică şi culturală a acestuia necesită continuarea investigaţiei de teren, precum şi analizarea întregului inventar.

DESCRIEREA COMPLEXELOR MEDIEVAL-TIMPURII

Complexele au fost numeroate în ordinea descoperirii lor  în cadrul aşezării medieval-timpurii.

LOCUINŢA DE SUPRAFAŢĂ  nr. 4 (CAS. A55)

Se descrie ca  o depunere rectangulară cu colţurile rotunjite şi diametrul longitudinal de 3,25 m şi transversal de 2,75 m (fig.1). Depunerea coboară din nivelul ,,locuinţelor de suprafaţă,, se delimitează clar la -0,50 m şi se pierde la -0,65 m. Nu am găsit urme de podea şi nici de cuptor. Sedimentul este brun, afânat, grăunţos cu câteva fragmente de paiantă. Probabil a fost construită din lemn. Inventarul: 190 de fragmente ceramice lucrate din pastă nisipoasă (115-60,52%), cenuşie (14-7,36%), lucrată cu mâna (25-13%) şi din pastă roşie de la diverse vase (36-19%). Pasta  nisipoasă prezintă mai multe variante de la cele mai timpurii cum ar fi cea cu puţin nisip sau cu nisip şi microprundiş dar de calitate bună, până la cele mai târzii cum este pasta cu nisip şi scoică. Decorul este foarte variat:caneluri late, registre de striuri, valuri formând ochiuri între ele, valuri alternate cu striuri, registre de striuri oblice scurte alternate cu striuri orizontale. Se adaugă şi o marcă de olar fragmentară cu crucea gamată. Buzele borcanelor sunt puternic evazate, aproape orizontale, decorul este neglijent cu caneluri rare pe umăr şi valuri neglijente pe corp. Arderea reducătoare este neuniformă şi unele au urme de ardere secundară.  Apar şi două fragmente de amforă din care unul din pastă roşie cu incizii fine la exterior. Din pastă cenuşie, fină se păstrează un fragment de cupă fină, cu perete subţire, probabil un import.Pe baza acestui material locuinţa se datează la începutul sec. XI. Tot aici au fost găsite şi trei piese din os şi anume o lamă de os cu vârful triunghiular probabil o săgeată, o patină de os şi un perforator scurt, precum şi un cap de lingură din fier, pe care le considerăm ca parte din inventarul împrăştiat al complexului cu oase.

BORDEIUL NR.13 (SM, C.2-3-Cas. A55, c.2-3)

Groapa bordeiului s-a delimitat la -0,70 m de la nivelul actual al solului, de formă uşor trapezoidală de 3 x 2,50 m, orientată NE-SV.  In colţul estic se afla un cuptor de pietre devastat din care se mai păstrau patul de ardere şi câteva pietre pe o suprafaţă de 1,25 x 1 m. In detritusul complexului am găsit multe pietre, cenuşă şi arsură. Podeaua din lut bătut şi lutuit se afla la -1,19 m dar aveam să constatăm că o altă podea se afla la -1,30 m sub un strat de lutuială gros de 11 cm, dovedind o refacere a acesteia. Bordeiul nu se delimita pe un strat steril, ci pe un strat de pământ brun-cenuşiu, tasat, pigmentat cu galben. Chiar şi la -1 m adâncime, sedimentele conţineau mult pământ galben sub care se afla pământ brun-afânat.Pereţii sunt uşor evazaţi cu trepte înguste. Pe latura estică am găsit trei gropi de formă triunghiulară sau rotundă cu diametrul de 0,75 m şi care puteau proveni de la nişte tălpici de lemn. In colţul nordic, pe podea se afla o depunere de sediment brun-negricios, afânat, granulat, arsură şi pământ ars la roşu împrăştiat care putea proveni de la o amenajare din lemn. Podeaua iniţială părea mult mai restrânsă de doar 2,70 x 2,50 m, ceea ce presupune pereţi din lemn, ipoteză întărită şi de numărul mic de fragmente de paiantă descoperite (doar 32). Intrarea s-a aflat în colţul sud-estic cu trepte  la 0,71m şi 0,92 m (fig.1, 2).

Inventarul locuinţei era sărac,  fragmentar, neîntregibil şi împrăştiat în toată umplutura. Presupunem o locuinţă abandonată şi probabil incendiată. In groapa propriu-zisă s-au găsit doar 92 fragmente ceramice din categoriile: nisipoasă (12), cenuşie (18), lucrată cu mâna (22) şi din pastă roşie (39).  Ultimele două categorii ceramice includ şi materiale antice provenite de la un complex getic aflat în c.4, intersectat de bordei. Fragmentele din pastă nisipoasă sunt diferite, unele cu nisip şi microprundişuri, altele cu nisip abia vizibil, dat toate bine arse, omogenizate şi decorate cu registre de striuri sau caneluri late ca nişte biscuiţi. Intr-un colţ al locuinţei s-a găsit o patină din os. Datarea complexului s-a făcut pe baza uneia dintre cele trei săgeţi descoperite în această campanie. Toate trei se aflau la adâncimea de -1m, una în bordei şi celelalte două în groapa cu funcţionalitate neprecizată din apropiere. Săgeata din bordei este din fier cu trei aripioare şi se datează la mijlocul secolului al- IX-lea d. Hr. Spre aceeaşi datare converg şi două fragmente de tigaie din pastă bună, omogenă cu nisip şi microprundişuri, arsă reducător, găsite la -0,65 m, caracteristice pentru a doua jumătate a secolului IX. O datare destul de timpurie arată şi un fragment smălţuit maroniu-roşcat. Tot de acolo pare să provină şi un fragment de toartă rotundă în secţiune de oală din pastă roşie şi un fragment de amforă cu câteva incizii, un fel de răboj. Bordeiul se datează în prima jumătate a secolului al –IX-lea şi a fost abandonat.

 

BORDEIUL NR. 14 (cas. A58)

Campania din acest an ne-a prilejuit descoperirea unui bordei deosebit de cele descoperite până acum şi care se caracterizează prin aceea că groapa propriu-zisă a bordeiului era intersectată de o depunere de materiale arheologice care la prima vedere părea un alt complex. Ne-am gândit la o locuinţă de suprafaţă. Insă după studierea inventarului şi mai ales după dispunerea sedimentelor reiese că  groapa bordeiului cât şi complexul de suprafaţă formau un singur complex arheologic. Ne-am gândit la un bordei cu gârlici. In bordeiul tradiţional, gârliciul era un fel de hol din lemn prin care se intra în locuinţă. Avea adâncime mică şi servea ca spaţiu de depozitare.

Resturile gârliciului  se descriu în planul casetei şi  pe profilul estic al casetei (în c.1-2) şi pe martorul transversal al acesteia ca o depunere de pământ brun-maroniu, afânat, granulat, pigmentat cu paiantă şi pământ galben, cu o grosime de aproape 0,50 m şi cu mult material arheologic. In plan şi pe martorul transversal se observă  depunerea groasă de cenuşă de circa 0,30 m grosime. Se pierde la -0,74 m. Groapa bordeiului se delimitează la -0,80 m  de la nivelul actual al solului, ca o peliculă brună-negricioasă de paiantă. Este orientată NE-SV,  cu suprafaţa de 3,50 x 3,20 m. A fost incendiat. Aşa îmi explic o depunere masivă de paiantă arsă, apărută la -0,86, cu dimensiunile  de 2,20 x 1,50 m, groasă de aproximativ 15 cm. Sub aceasta se află o cantitate mare de cenuşă şi sedimente brun-negricioase, afânate, cu cărbune, de aproximativ un metru grosime, probabil de la acoperiş. Am cercetat locuinţa până la adâncimea de -1,40 m şi încă nu găsisem podeaua (fig.3). Am fost nevoiţi să întrerupem lucrările din cauza  fondurilor şi a vremii potrivnice (zile cu ploi torenţiale).

Inventarul a apărut în depunerea provenită de la gârlici. Groapa propriu-zisă nu a furnizat decât dărâmătură şi câteva fragmente din pastă nisipoasă de la borcane  neîntregibile. Insă în detritusul gârliciului au fost găsit 596 fragmente ceramice din pastă nisipoasă (411-68,95%), cenuşie (62-10,4%), lucrată cu mâna (57-9,56%),  roşie de la vase diferite (66-11,07%). Pasta nisipoasă era foarte variată:  aproape semifină cu nisip puţin şi fin, cu nisip şi microprundiş, cu nisip şi scoică, cu nisip şi cioburi pisate. Ca forme găsim borcanul  şi căldarea cu urechiuşe interioare şi cu buza aplatizată şi umărul decorat cu valuri rare.  Borcanele cu gât înalt aveau buza foarte evazată, uneori aproape aplatizată lucrate din nisip şi calcar. Fragmentele sunt decorate foarte diferit: registre de valuri, registre de striuri,striuri canelate, valuri pe striuri fine, striuri oblice pe orizontale, valuri formând ochiuri între ele, striuri late, striuri oblice pe gât, striuri pe tot corpul.

Fragmentele din pastă cenuşie sunt lucrate din pastă fină cu impurităţi, culoare negricioasă, angobă exfoliată. Se păstrează o buză rotunjită de oală cu gât înalt şi decorată cu linii lustruite orizontal.

In cadrul ceramicii lucrate cu mâna găsim o buză de căldare dar şi un fragment decorat cu alveole pe umăr de la oală cu gât înalt. Deasemenea, o bună parte din fragmentele din pastă roşie provenind de la amfore din care remarcăm un fragment decorat cu incizii adânci ca un brăduţ. Acest inventar propune o datare de secol XI d. Hr. sau chiar mai târziu.

În cadrul inventarului, semnalăm şi prezenţa a şapte piese din os descoperite până la adâncimea de -0,65 m. Este vorba de o baghetă  şi un tub aflate în curs de prelucrare, două săgeţi din care una rebut, un răzuitor, un împungător şi o săgeată din os din lamelă triunghiulară în secţiune. Ca şi în cazul anterior le considerăm a fi fost împrăştiate din  cadrul complexului cu oase. Tot de acel complex ar trebui să legăm şi unele fragmente ceramice,  amforele şi ulcioarele  din pastă cenuşie. Din această ultimă categorie avem fragmente de toarte aplatizate cu două şănţuiri sau cu o tăietură mediană şi un fragment de corp decorat cu caneluri în registre şi linii lustruite vertical precum  şi o buză lăţită precum şi un fragment de umăr decorat cu rotiţa şi cu caneluri orizontale. Altele sunt de la vase din pastă fină, perete subţire de doar 5 mm cu buze fie rotunjite, fie lăţite şi aplatizate ca de castron cu nervură sub gât.

Cuptorul menajer nr.12 (SM c.6, Cas. A57)

Este un cuptor în formă de potcoavă cu vatră în faţă, orientat E-V cu calota la est. Resturile calotei s-au delimitat la 0,70-0,80 m de la nivelul actual al solului. Patul de ardere se află la -1,02 şi vatra din faţă este la -1,14 m. Este un cuptor mic de doar 1 x 0,85 m cu o vatră în faţă de 1 x 0,65 m. Întregul complex are lungimea de 1,50 m şi lăţimea de 1 m. Calota se mai păstrează pe o înălţime de 0,30 m (fig.4). A fost distrus, dovadă că o bucată din calota cuptorului se afla la 0,75 m distanţă de aceasta, de o groapă în care se aflau oase provenite de la bovine mari. Detaliile stratigrafice pe care le avem ne permit să afirmăm că acest cuptor a fost cotlonit  într-un colţ, acolo unde palisada se închidea în fossatum şi într-un moment în care acesta era dezafectat şi devenise groapă de gunoi. Calota a fost întărită cu pietre acestea fiind răspândite încă de la -0,45 m. Fosatumul a servit ca groapă de acces. Situaţia stratigrafică interesantă are însă un neajuns. Nu se poate separa cu exactitate inventarul fossatumului cu palisadă, de cel al cuptorului, deoarece cele două s-au succedat la un interval destul de scurt. Putem atribui cuptorului cam 25 fragmente ceramice din pastă nisipoasă fie  cu nisip abia vizibil, fie cu nisip şi microprundiş. Decorul este foarte variat: caneluri late, registre de striuri, registre de valuri alternate cu striuri, striuri oblice scurte pe gât, linii oblice pe orizontale. Se încadrează cronologic în secolul al IX-lea.

GROAPA CU FUNCŢIONALITATE NEPRECIZATĂ (SM, c.1-2)

Complexul s-a conturat la -0,45 m de la nivelul actual al solului ca o depunere  ovală  de sediment brun-maroniu, afânat cu pigmenţi de arsură, pământ ars la roşu, materiale arheologice. La -0,80 m sedimentul este caracterizat de pământ galben cu pelicule de pământ brun afânat şi pigmenţi de pământ ars. La -1,20 m se constată un sediment de pământ galben-murdar amestecat cu cenuşă, arsură, mici fragmente ceramice, fragmente de vatră. După golirea complexului s-a constatat că groapa are o formă ovală, orientată NV-SE , cu dimensiunile de 1,5 x 0,75 m şi adâncimea de 1,43 m şi se îngustează spre fund (fig.5). Inventarul gropii este foarte sărac şi constă din fragmente ceramice mici, atipice, răspândite în toată umplutura cu precădere cam până la -1 m, fragmente de  oase de animale, pietre. Statistica inventarului ne arată o predominare a ceramicii lucrate cu mâna (51 fragm.-54%), urmată de ceramica din pastă roşie cu mică de la vase mici, ulcior şi amfore însumând 22,34% (21 fragm.). Pe locul trei se situează ceramica din pastă nisipoasă cu 20% (19 fragm.)  din care unele sunt din pastă caolinoidă, altele din pastă cu nisip abia vizibil din pastă de bună calitate sau cu nisip şi cuarţ. Din pastă cenuşie sunt doar trei fragmente, adică 3,19%.

Incadrarea cronologică şi culturală a complexului este dificilă. Inventarul  ceramic nu ne ajută, părând a fi depus accidental de-a lungul  umplerii gropii în timp. Sedimentele par să provină de la o structură de lemn arsă şi năruită la un moment dat. Cert este că se conturează din nivelul medieval-timpuriu. La adâncimea de -1 m au apărut două săgeţi fragmentare din care una cu două aripioare datată în sec. VIII-IX şi a doua cu capul în formă de triunghi ascuţit şi spinul lăţit datată la mijlocul secolului al IX-lea, ambele datând o perioadă când groapa era dezafectată dar nu şi năruită. Faptul că pereţii neamenajaţi nu sunt prăbuşiţi indică faptul că iniţial groapa a avut pereţii căptuşiţi cu o structură de lemn, ceea ce ne sugerează ipoteza unei cisterne de apă. Se cunoaşte că în fortificaţiile bizantine se aflau astfel de amenajări care constau din gropi căptuşite cu lemn şi acoperite pentru păstrarea apei. Un fel de butoaie îngropate. Instalaţia era eficientă pentru că argila este impermeabilă şi  lemnul după un contact prelungit cu apa devine inert, adică nu mai absoarbe apa.

SISTEMUL DEFENSIV

SEGMENTUL DE PALISADĂ NR.5 (cas. A55, c1-4, -Cas. A57, c.2-3)

In această campanie a fost identificat un nou segment de palisadă, din care se mai păstrează doar talpa. Este orientat NE-SV. Se închide în capătul fossatum-ului în cas. A57, c.3. In cas. A55 a fost studiat pe o lungime de 3,5 m.  Palisada are aceleaşi trăsături cu celelalte patru segmente de palisadă studiate, adică o lăţime de 0,75 m şi coboară până la -1,23 m (fig.4). Sedimentele din talpa palisadei sunt de culoare brun-negricios, pigmentate cu galben, tasate.

In partea finală, vizibilă în cas. A57, palisada este mai îngustă de doar 0,50 m, cu pereţii albiaţi şi coboară doar până la -1,10 m. A fost studiată doar pe o lungime de 3,25 m (fig.5). Capătul este marcat de o groapă de par de aproximativ 0,30 m diametru. Insumată lungimea cercetată pe casete, precum şi aflată între casete, rezultă un segment lung de 10,75 m din care au fost cercetaţi  efectiv 6,75 m.

In cas. A57, palisada a fost tăiată de cuptorul menajer nr. 12 şi de o groapă care a intersectat cuptorul.  Datorită situaţiei din cas. A 55 unde se suprapuneau trei complexe diferite, cât şi faptului că palisadele sunt sărace în inventar, am luat în discuţie doar inventarul descoperit pe traseul cas. A57 unde  au fost descoperite doar 60 de fragmente din care 35 (58%) erau din pastă nisipoasă de bună calitate, cu nisip abia vizibil, unele erau caolinoide şi doar unul avea scoică în pastă. Singurul decor evidenţiat este cel striat.Un procent destul de mare  de 25% ( 15 fragm.) este dat de ceramica cenuşie fragmentară, lustruită, cu decor în reţea arsă atât oxidant cât şi reducător.  Cele 8 fragmente (13%) din pastă roşie sunt destul de atipice provenind în special de la amfore dar şi de la un ulcior din pastă roşie-cărărmizie decorat cu canelură. Ceramica lucrată cu mâna este nesemnificativă (2 fragm.-3,3%). Atrage atenţia absenţa paiantei, cele trei fragmente din care unul ars până la vitrificare, nu pot fi considerate ca provenind din construcţie. Ca raritate remarcăm o buză de cană, dreaptă cu gât înalt  din pastă cu nisip şi microprundiş apărută la -0,55 pe nivelul de descriere al palisadei.

FOSSATUM (SM, C.5-9)

In 2011, pe SG c.5-10,  a apărut un şanţ lat de 8,5 m dar cu adâncimea de doar 1 m, fapt ce ne-a determinat să îl numim fossatum spre a-l deosebi de şanţul de apărare mult mai adânc dar la fel de lat (fig.5).

Se delimitează la -0,43 m de la nivelul actual al solului şi coboară până la -1,20 m.  Are o lăţime de 7,5 m şi o umplutură specifică nivelului 1 de locuire adică sediment brun-cenuşos, afânat, grăunţos, pigmentat cu galben (fig.6). La 0,75 m, lăţimea lui se restrânge la 4,20 m şi sedimentul se modifică fiind brun-negricios cu arsură şi materiale arheologice puţine. Pe profilul sudic şanţul are 4,5 m lăţime iar pe profilul nordic, ultimul profil unde se observă, are doar 3,5 m lăţime. Caseta A57 deschisă de-a lungul SM, c.6-7, evidenţiază  închiderea fossatumului şi palisada care se închide în acesta.

De remarcat că ,,fossatumul,, se închide aproape pe aceeaşi linie cu şanţul de apărare. Deci cele trei componente nu au fost succesive, ci contemporane. Inventarul descoperit în acest complex consta din fragmente ceramice, fragmente de oase de animale, o lupă de fier, două fragmente de zgură, un silex, câteva fragmente mici de paiantă şi pietre. Pe suprafaţa cercetată de doar 15 m2, au fost găsite  254 fragmente ceramice aflate spre capetele secţiunii, ceea ce dovedeşte utilizarea la un moment dat ca groapă de gunoi.  Peste jumătate erau medieval timpurii din pastă nisipoasă (120 frag.-47,24%) şi cenuşie (40- 15%). Cealaltă parte era compusă din ceramică lucrată cu mâna (68-26,77%) şi fragmente din pastă roşie de la vase diferite, preponderent amfore (24 fragm.-10,23%) şi câteva fragmente de ulcior. Printre cele lucrate cu mâna se aflau atât medieval-timpurii din pastă cu nisip şi cioburi pisate, dar şi getice specifice.  Pasta nisipoasă prezintă mai multe variante. Unele erau din pastă cu microprundişuri şi nisip, altele cu nisip abia vizibil sau pastă caolinoidă. Doar un singur fragment era din pastă cu scoică. Decorul destul de simplu striat, sau striuri oblice pe orizontale, striuri fine, caneluri late indică o datare din secolul IX până în a doua jumătate a secolului al-X-lea şi credem că indică perioada de umplere a şanţului, complexul fiind deja dezafectat. Fragmentele din pastă nisipoasă se găsesc până pe fundul şanţului. Un fragment ceramic aflat la adâncimea de -1m este din pastă curată cu nisip abia vizibil, adică mult mai timpuriu de început de sec.IX. Fossatumul a fost intersectat de complexul cu oase.

COMPLEXUL CU OASE ( SM, C.7-8)

In umplutura fossatumului, între 0,75-0,84 m se află pământ brun-negricios cu reflexe albăstrii, pietre şi  o cantitate foarte mare de oase de animale, întregi sau fragmentare provenite de la bovine mari. Sedimentul se concentra pe suprafaţa c.7-8 acolo unde depunerea era de aproximativ 0,45 m grosime (-0,30-0,75) de  formă circulară care intră în profilul sudic, caracterizată de sediment brun-granulat, foarte afânat, negricios,  plin cu oase fragmentare de bovine mari, mai precis 193 fragmente (un sac de oase). Sporadic acestea mai apar şi sub -0,75 m dar şi în spatele cuptorului menajer (fig.5). Multe oase aveau o depunere vineţie care se exfolia lăsând osul alb. Oasele păreau trecute printr-un proces de oxidare. Interesant este că în două puncte din zona înconjurătoare, mai precis în cas. A57 şi cas. A58 cam la aceeaşi adâncime s-au găsit un număr de 25 de oase aflate în curs de prelucrare dar şi împungătoare sau alte piese de os de uz casnic. Este un număr mare dacă ne raportăm la numărul de oase prelucrate descoperite pe popină până în prezent. Acestora se adaugă şi un număr de 10 cute de şist verde sau gresii cu urme de folosire. Considerăm că este vorba de un atelier de prelucrare a osului compus din una sau mai multe gropi de preparare a oaselor şi un punct de prelucrare. Se cunoaşte faptul că pentru a putea fi prelucrat  osul  trebuie preparat, adică înmuiat şi albit prin folosirea unor acizi vegetali ( ex. măcriş) şi a cenuşei. Inventarul ceramic descoperit în complex, dar şi în imediata vecinătate (SM, c.9) denotă un complex diferit de cele studiate până acum. In primul rând trebuie remarcată sărăcia inventarului, doar 62 fragmente. In al doilea rând vedem un procent nemaiîntâlnit, de 70%,  de ceramică din pastă roşie lucrată la roata rapidă, diferită de amfore. Majoritatea sunt lucrate din pastă roşie-cărămizie, cu nisip fin sau mică. Provin de la oale lucrate la roata rapidă cu fundul plat, pe care se observă umbo şi coaste interioare evidente. Doar şapte fragmente de toarte late, aplatizate sunt din pastă roşie, micacee.  Acestea apar lângă fragmente nisipoase striate. Opt sunt din pastă smălţuită şi provin de la coastroane cu fundul inelar înălţat, farfurii sau oale. Smalţul este de culoare verde-smarald, verde-brun, verde-oliv, galben dar şi maroniu, aplicat direct pe pastă dar uneori şi pe angobă. Interesante sunt fragmentele de oală din pastă roşie cu angobă gălbuie decorată la exterior cu dungi late de smalţ verde oliv, în timp ce altele de aceeaşi calitate sunt decorate cu val pictat cu humă alburie. Restul de 30% îl constituie fragmentele din pastă nisipoasă (25,8%) şi cenuşie (4,8%). Corelaţia dintre categoriile ceramice este  specifică secolelor XIII-XIV, deşi  nu excludem ca anumite specii ceramice să circule şi mai târziu. Menţionăm că, în anii trecuţi, a mai fost descoperită o groapă cu oase de animale, dar din lipsa unui inventar ceramic specific nu am avut posibilitatea unei încadrări cronologice clare.

 

COMPLEXE ANTICE

In această campanie au fost cercetate un complex getic (cas. A55, c.4) şi un nivel de locuire caracterizat de cenuşă amestecată cu pământ galben.

COMPLEX GETIC (CAS. A55, C.4)

Se delimitează la -1,15 m de la nivelul actual al solului ca un sediment negru-afânat cu lentile de pământ galben. Are o podea neamenajată la -1,31 m. In colţul sud-estic la -1 m se observă o lentilă de pământ galben sub care se afla pigment de pământ roşu ca de cuptor.

NIVELUL CU CENUŞĂ ŞI PĂMÂNT GALBEN (CAS. A56)

Zona în care a fost deschisă cas. A 56 era foarte interesantă din punct de vedere arheologic. In anii trecuţi pe suprafaţa casetelor A20-A44 fusese descoperită o aglomerare de complexe medieval-timpurii. In cas. A41 apăruse un complex getic din sec. III î. Hr. Caseta A56 a fost deschisă la distanţa de 1m nord de Cas. A41.

Am constatat o situaţie stratigrafică foarte interesantă. Nivelul medieval-timpuriu este anemic şi se observă doar pe profilul sudic. Dar şi nivelul getic dispare. Imediat sub stratul arabil, de la  -0,30 m se observă pelicule mari de pământ galben atât în plan cât şi în profil. Sub aceste pelicule, la -0,40 m apare un pământ brun-cenuşos, foarte afânat. Cenuşa se adună în lentile mari. Materialul ceramic este fragmentar. S-au mai găsit câteva fragmente de oase de animale. Am săpat trei lentile de cenuşă ce păreau a delimita nişte gropi. Una cobora până la -0,60 m, alta până la -0,80 m. Una din ele avea la gură o depunere de oase şi paiantă arsă. Sedimentul era afânat, cenuşa fină. La -0,50 m, pământul galben-cenuşos avea pigmenţi de paiantă şi pe alocuri pelicule mari de cenuşă. Stratul de cenuşă amestecată cu pământ galben, cu aspect prăfos, atinge pe alocuri grosimea de 0,80 m. Inventarul casetei consta din 110 fragmente ceramice, 25 oase fragmentare şi câteva fragmente de paiantă.  Dintre acestea circa 10 sunt medieval-timpurii şi nu au mai intrat în discuţie. Restul sunt antice. Materialul este împrăştiat în depunerile de cenuşă. Doar într-un singur caz s-a observat o depunere corelată de fragmente ceramice cu oase şi paiantă deasupra unei pelicule de cenuşă. Sunt în special fragmente de amforă (54%) şi ceramică lucrată cu mâna (31%). Acestora se adaugă fragmente de ceramică cenuşie ( 13%).  Amforele sunt din pastă portocalie amestecată cu nisip fin şi din pastă cărămizie amestecată cu mică. Fragmentele lucrate cu mâna sunt din pastă destul de grosieră cu cioburi pisate, angobă cărămizie, culoare castanie. Se păstrează fragmente cu brâu alveolat, o buză de cană decorată cu buton mic triunghiular pe umăr şi un fragment cu apucătoare orizontală de tip buton. O situaţie identică am găsit pe traseul casetei A47 săpată în anii trecuţi, unde am găsit şi o căniţă de factură getică.

Faptul că acest nivel se află în vecinătatea unor zone de intensă locuire medieval-timpurie dovedeşte că nivelul de cenuşă cu pământ galben a fost distrus de locuirea medievală. O ipoteză de lucru ar fi aceea a unei mici necropole de incineraţie, distrusă de locuirea medieval-timpurie. Un argument ar fi mormântul de incineraţie nr. 1 descoperit la doar 20 m vest şi a cărei urnă funerară este o amforă de masă din sec. III-înc. sec.IV d. Hr.

CONCLUZII

A fost o campanie deosebită. Au fost determinate clar două niveluri arheologice noi, unul medieval-timpuriu şi unul antic. S-a constatat că aşezarea medieval-timpurie se extinde şi pe grindul vestic, spre nord-vest.

Au fost cercetate zece complexe din care  şapte medieval-timpurii, unul getic şi două incerte.

Avem date clare cu privire la relaţia dintre cele trei componente ale sistemului defensiv  (şanţ de apărare, fossatum, palisade) precum şi la limitele şi configuraţia în teren a acestora.

Toate acestea cu ajutorul celei mai înţelepte echipe cu care am lucrat vreodată.

Ilustraţie

Fig.1. Planul cas. A55 (locuinţa de suprafaţă nr.4, bordeiul 13, segmentul de palisadă nr.5).

Fig.2 Bordeiul nr. 13

Fig.3 Planul bordeiului nr. 14.

Fig.4 Planul cas. A57 (cuptorul menajer 12, segmentul de palisadă 5)

Fig.5 Planuri şi profile ale secţiunii M (SM) şi cas. A55, cas. A57.

Fig.6.  Fossatum pe SM (foto)