De când Neagu Djuvara a scris o carte despre posibila origine cumană a lui Basarab I, lumea a devenit brusc interesată de istorie. Cartea de fapt nu lămurea nimic şi nu aducea foarte multe noutăţi. Istoricii clasaseră demult ,,dosarul cuman,, după ce în urma studiilor, cărţilor şi articolelor publicate, întreaga comunitate ştiinţifică s-a lămurit că poporul cu pricina a fost asimilat de toate popoarele din sud-estul Europei. De aceea, nu am înţeles deloc interesul nejustificat de mare al presei pentru subiect şi mai ales concluziile  croşetate ulterior.

In acelaşi timp, fără nici o legătură cu subiectul cuman, arheologia şi în general istoria este din ce în ce mai asaltată de ofertele ştiinţelor exacte. Înţeleg că în acestea s-au investit miliarde de miliarde, care acum trebuie scoase din aplicarea în practică a descoperirilor ştiinţifice, însă nu toate ştiinţele sunt fezabile. Ca de pildă cercetarea ADN-ului istoric.

Aşa s-a născut proiectul Genesis, sau cum s-o chema, pentru cercetarea ADN-ului voievozilor ţărilor române. Paranoia a evoluat rapid şi aşa se face că un ziar de Cluj, partener al proiectului, publica recent că aceste analize vor hotărâ ai cui urmaşi suntem: ai Romei, ai geto-dacilor sau ai cumanilor.

Aceste analize, pe lângă costul enorm  pe care îl implică, nu vor hotâri nimic ci vor duce, cel mai sigur, la nişte ipoteze. Atât! Să vă spun şi de ce:

1. In primul rând că originea unei personalităţi nu are nici o legătură cu ADN-ul poporului în mijlocul căruia trăieşte. Tocmai de aceea este o personalitate, prin aceea  că se impune prin valori morale, cinste, vitejie, inteligenţă. Ce s-ar întâmpla dacă, judecând după ADN-ul Casei Regale a României, tot poporul ar fi considerat neamţ? Sau, şi mai grav, neputincios în ale conducerii, când noi ştim că aducerea principelui străin a fost motivată tocmai de aplanarea conflictelor dintre diferitele partide interne şi de sprijinul extern. Marii voievozi români au fost, întâi de toate, mari personalităţi şi nu copilul părinţilor lor. Mulţi s-au impus prin sabie, prin vitejie. Rolul lor a fost  unul politic.
2. Mai dau exemplul medicului arab Raed Arafat.  Onestitatea, priceperea şi verticalitatea lui l-au impus. Dar, asta nu exclude şcoala medicală românească în care s-a format. Miile de medici români, din care unii foarte buni  care asigură funcţionarea sistemului de sănătate românesc. Oamenii au ieşit în stradă nu pentru arabul Raed ci pentru medicul Raed Arafat. Ce s-ar întâmpla dacă, peste sute  de ani, nişte pierde-vară s-ar apuca să scrie că dacă Raed a ajuns sus,  el trebuie să fi fost susţinut de o populaţie arabă. Cam aşa fabulează istericii noştri de azi. Şi pentru asta au nevoie exact  de ADN, adică de a cincea roată la căruţă.
3. Acum şi cu ADN-ul ăsta e o poveste. Ca să îl determini trebuie să ai o bază de date sau cel puţin o probă cu care să îl compari. De pildă, se poate stabili paternitatea unui copil, doar dacă ai ADN-ul tatălui sau unor rude. Aşadar,  după prelevarea de probe  ADN din oasele voievozilor,  acestea  trebuie  comparate cu alte ADN-uri despre care se ştie că au o atribuire clară. Adică,  cu ADN-ul lui Gheorghe despre care se ştie că a fost român, a lui Balaban cumanul, a lui Fritz neamţul ş.a.m.d. cu condiţia ca toţi aceştia să fi fost contemporani cu voievozii. Doar că, această bază de date ADN NU EXISTĂ. Adică au pornit la vânătoare fără puşcă.  Iar,  compararea acestora cu ADN-ul  ,,morţilor anonimi,, descoperiţi în alte cimitire de epocă, cum scria într-un ziar din Cluj, nu are nici o relevanţă. Arheologii au găsit nişte schelete din diferite epoci istorice pe care nu scrie etnia.  Caracteristicile antropologice ale acestora nu sunt neapărat compatibile cu ADN-ul.  Prin urmare, în acest moment, se poate vorbi, cel mult, de ghicit în ADN. Nu au absolut nici o bază ştiinţifică. Punct!

Determinările ADN au aplicabilitate foarte restrânsă pentru arheologie. Pot fi folosite însă, cu succes, pentru contemporaneitate şi pentru viitor. De pildă, dacă noi vom lăsa acum o bază de date pentru poporul român de azi, urmaşii noştri de peste 500 de ani, dacă vor mai fi atunci români, pot dovedi că acesta a fost pământul strămoşilor lor. Doar atât!

De aceea, măsura luată de ministrul  Puiu Haşotti de a opri circul ADN este justificată. Cu atât  mai mult, adaug eu, cu cât unul dintre susţinătorii proiectului este Tudor Sălăgean, implicat în proiectul ICR ,,România Medievală,, în care ştim ce aberaţii s-au scris despre istoria medievală românească.

Dacă susţinătorii proiectului vor o bază de date pentru populaţia cumană, le sugerez să se mute în Ungaria şi să caute necropolele comunităţilor cumane care au supravieţuit în Ungaria până în timpul Mariei Tereza şi unde sunt menţionate documentar ca atare. Osemintele lui Ladislau Cumanul şi a mamei sale pot intra într- o bază de date. Doar că nimeni din Ungaria nu le va aproba sau finanţa ,,ghicitul în ADN,,. Savanţii maghiari au ajuns la concluzia că alături de cumani luptau, şi eventual trăiau, populaţii de origine diferită, cum ar fi iaşii, urmaşii alanilor de origine sarmatică-târzie,etc. Aşa că,  într-o necropolă cumană poţi înnimeri şi scheletul unui alan. De ce, nu? In cimitirele româneşti de azi sunt şi morminte ţigăneşti, că doar convieţuim împreună.

Aşa că, determinările ADN implică baze de date foarte largi  şi nu o analiză ici, alta colea, şi un articol bombastic într-un ziar local. Proiectul care implică stabilirea ADN-ului voievozilor români este irelevant din punct de vedere ştiinţific. Faptul că şi Academia a intrat în aventura asta,  nu mă convinge. Când am scris împotriva proiectului România Medievală un comentator m-a întrebat revoltat ,,unde sunt cacademicienii noştri ?,,. Îi răspuns d-abia acum. In proiectul ,,Genesis,,, frate!