Cazul Catrinel Pleşu, turnătoare a securităţii comuniste, a picat prost într-un februarie geros, cu proteste de stradă, guvern de formă şi preşedinte de poză. Exact în luna în care ne bucuram de cel care ar fi trebuit să fie în calendar cu numele de Noul Mucenic Valeriu. Adică de un sfânt. Serbam pe cineva din elita lui Dumnezeu. Pentru că un om de elită este Cineva, aşa cum Valeriu a fost Cineva în închisorile prin care a trecut. Cineva care îşi oferea haina sa, bucata de pâine. Cineva care zidea cu inteligenţa, sfatul şi mărinimia. Cineva care suferea pentru idealurile sale. Cineva care şi-a purtat cu demnitate crucea. Cineva în faţa căruia ţi se face ruşine de viaţa pe care o duci.

Ei bine, în această lună, dracul ne-a prezentat şi el ceva din elita lui. Că, uitasem să vă spun, în timpul comunismului, impostorul cerului a fătat o întreagă elită de impostori, parveniţi, profitori ai tuturor regimurilor. Spre deosebire de oamenii din elita lui Dumnezeu care sunt întotdeauna Cineva, indiferent de condiţii, ei bine, indivizii din elita dracului sunt întotdeauna ,,ceva,,.

 Aşa se face că doamna Catrinel, de care în micimea mea nu am auzit până acum, e soţia lui Andrei Pleşu şi funcţionează în cadrul ICR Viena. Dacă îi iei doamnei aceste două atribute, mă tem că doamna nu prea există, ca elită. Mă tem că doamna este doar o funcţie într-un mecanism, deci ,,ceva,,. Şi nu e singura în situaţia asta de atârnare. Fiecare dintre ei e fiul, fiica, nevasta, nepoata…cuiva. E vorba de un trib! La rândul lui, Andrei Pleşu, soţul căruia îi este agăţată de gât soţia, este şi el prezentat lumii ca ceva, adică fost ministru şi dizident catifelat. Dacă îi iei domnului Pleşu aceste funcţii, rămân nişte cărţulii. Nu discut aici opera domnului Pleşu. Cert este că omul are ceva, adică o cultură şi un limbaj învăluitor. Le citesc şi le uit. Nu zidesc! Rămân doar cu impresii. Or, o carte scrisă de cineva din elită ar trebui să mă bulverseze, să-mi schimbe viaţa, să-mi fie cărămidă de zidire. Să nu o uit în veci! Cartea lui Pleşu, o turtă cu prune, un vin de masă! Şi lucrul este valabil pentru toţi din elita din care face parte. Pentru că oamenii din ,,elita,, comunistă şi post-comunistă au fost făcuţi elite, sunt o elită funcţională, sunt funcţii. Nu au fost născuţi să fie elite! Asta este drama lor. Că, nici vii, nici morţi, nu impresionează pe nimeni!

Adevărata elită a murit în temniţele comuniste. O parte din ei au înviat cu Hristos, în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi, de atunci,  nu s-a mai născut nici o elită. Hidra a fătat ,,elita ,, ei pe care a cocoloşit-o, a hrănit-o, a cocoţat-o în fruntea lumii şi… a semnat contract cu ea. Nu că ar fi pus mare preţ pe turnătoriile lor, ci aşa, de sanchi-balamale, de amorul hârtiilor, să îi aibă şi ea la mână cu ceva. Ei bine, cum binele dracului este întotdeauna o linguriţă din hazna în poleiană aurită, când tangalache  a pierdut puterea politică şi-a luat contractele cu el. Nu putea să le lase întregii ţări la Arhivele Naţionale. Şi-a făcut arhivă personală şi circ naţional la CNSAS. Că ştia ce copchii a cocoloşit la sân, că toţi îi seamănă. Au limba despicată. Şi din haznaua aia, de dragul dramei populare şi pasionat de adevărul lui, ne mai uimeşte din când în când cu câte o hârtiuţă. Şi poporul zice: Oauuu! Vai, până şi cutăreasca…! Uitând că cutăreasca era şi ea ceva acolo. Nu era …Cineva!

Ei, bine, întâmplarea asta cu oameni mărunţei, pălării mari şi scaune înalte, îmi confirmă mie cât de mare este Valeriu Gafencu şi că opinia lui de a se opune regimului comunist până la moarte a fost întemeiată. Un regim care a produs asemenea indivizi este o catastrofă. Valeriu a avut dreptate! Şi îmi explică încă o dată cine şi de ce se opune canonizării lui. Şi îmi indică şi un timp, că ,,mult nu va mai fi,,!

P.S. Cacofoniile sunt lăsate intenţionat. Fac parte din întâmplare.