BISERICA CU ALTARUL LA MIAZĂNOAPTE

   Orientarea  altarului unei biserici ortodoxe  la miazănoapte   este evident o abatere canonică gravă, de nejustificat.  Orientarea altarului spre răsărit a fost consfinţită încă de la începutul creştinismului în  Didahia celor 12 Apostoli şi Constituţiile Apostolice[1].  Această statornicie era menită nu doar să întărească adevărul că Iisus era Hristosul, Răsăritul Răsăriturilor, dar credem noi că făcea deosebirea de vechiul Israel al cărui templu era așezat la miazănoapte și de muntele Sionului, aflat tot la miazănoapte. De acest punct cardinal se legau o serie de dogme și profeții care spun că Dumnezeul vechiului Israel se afla la miazănoapte și tot către acel punct se îndreptau și ambițiile războinice ale satanei. Biserica Ortodoxă a păstrat cu sfințenie această tradiție a altarului la  răsărit. Dealtminteri și celelalte religii ale cărții au prevăzute  puncte cardinale fixe pentru altarele lor. Doar unele culte de inspirație creștine care nu au mai preluat Sf. Tradiție își pun altarele aiurea,  inclusiv la nord, ca și unele temple masonice, care în funcție de grad, pot avea altarul la miazănoapte.

            Doar Dumnezeu știe cum în curtea episcopiei Sloboziei și Călărașilor s-a ridicat o biserică de lemn cu altarul la miazănoapte. Bănuiesc că episcopul locului, în încăpățânarea lui copilărească, a voit biserică în curtea episcopiei care nu este mai mare decât o limbă de pământ și așa, din pricina strâmtorii locului s-a făcut abaterea.

Cu toţii am văzut şi am tăcut. Ne-am zis că dragostea e mai mare decât litera. Poate unii şi-au zis în sinea lor  că bietul vlădica s-a dilit şi nu mai ţine de canoane. Alţii au gândit că tipicul şi canoanele sunt fleacuri popeşti de vreme ce episcopul şi-a făcut biserică sucită. Părerea mea este că ar trebui mutată și așezată creștinește într-un cartier sărac.

In primul rând că bisericuţa de lemn de care vorbesc, ridicată pentru personalul episcopiei, nu era necesară. Episcopia se află la circa 300 m nord de catedrală şi 200 m sud  de biserica de lângă bazar. In zilele de sărbătoare personalul episcopiei nu lucrează, ci participă la liturghie  în bisericile din parohiile în care locuiesc. Măicuţele care fac parte din personalul episcopiei pot fi văzute la slujbele de la catedrală. Prin urmare, singurul beneficiar al bisericuţei cu altarul pieziş rămâne episcopul locului, vlădica Vincenţiu. Mi-e drag de el când îl văd așa ca un păun și personal îi doresc din toată inima să se mântuiască pentru că dacă tot a pornit-o pe calea sfinţenie, este păcat să se piardă. Rămîn însă la părerea că preasfinţitul dacă avea Duh Sfânt în el şi nu aere lumeşti, îşi lua frumuşel cârja arhierească şi se ducea ca un creştin normal la cea mai apropiată biserică. Aşa făcea vlădica Damaschin, vrednică să-i fie pomenirea!

Doar că biserica sucită nu e singura ciudățenie din episcopie. De patru ani din  eparhie se aud lucruri necurate despre călugări curvari, caterisiri rapide, botezuri electorale,  slujbe arhiereşti plătite, procese, schisme grave și mai rău decât toate laolaltă că se dau pedepse fără judecata consistoriului. Mirenii au tăcut sau au mormăit în barbă. Preoţii au tăcut şi au întins mese bogate  pe placul vlădicii. Trebuiau să îi pună pe masă ce mănâncă şi ei, nu caviar şi vinuri vechi. Să mânânce la el în chilie aşa ceva, nu în lume, la restaurant! S-au apucat cu toţii de construit, renovat, stricat, refăcut, adică de tocat o grămadă de bani, că aşa a poruncit prea-sfinţitul.

Şi, cum lipsa de măsură e pricina tuturor răutăţilor, de atâta dragoste înconjurat și ascultat prostește, vlădica a devenit un mic tiran. Face gaură în asfalt când loveşte cu cârja arhierească, încât uneori mă întreb dacă este episcop sau grifon, adică un leu înaripat, o creatură fantastică și legendară din vremuri apuse. Bietul vlădica! Nu știi ce să plângi mai întâi, pe mirenii dezorientați, unii pradă schismei, pe preoții fără curaj sau pe vlădica lipsit de măsură.



[1] Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor”  Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1