In ultimii ani am trăit cu toţii o ultimă (sper) zvâcnire a tiraniei în România definită ca la carte cu: instabilitate guvernamentală, luptă cu şi împotriva justiţiei, măsuri populiste din care unele fără acoperire, ignorarea totală a altor opinii venite pe cale democratică fie de la personalităţi, fie de la manifestaţii, promovarea mediocrităţii. De aceea am preferat tăcerea. Tiranii sunt surzi la critici şi muţi la dialog. Era timpul ca instituţiile statului să reacţioneze. Nu au prea făcut-o! Există şi excepţii, din fericire. Era timpul ca partidele să reacţioneze. Insă s-au dovedit slabe şi populate de oameni plini de interese. De aceea prefer un independent care a dovedit cu fapte că poate apăra principiile familiei creştine în Europa. Uneori un singur om poate face mai mult decât un partid!