A trecut un an jumate plin, jumate gol. Partea plină se referă la viaţa personală. Partea goală este viaţa profesională, care în cazul meu, măsurat după ceas, reprezintă aproape jumătate din viaţă. Şi cum plus cu minus se anulează reciproc înseamnă că am mai pierdut un an din viaţă. A fost încă un an în care am fost izolată profesional, exclusă de la toate activităţile muzeului, denigrată. Incă un an în care cererea mea de a îmi fi trecute în fişa postului atribuţii specifice de cercetător şi nu de muzeograf, referent sau altele a fost aruncată fără nici o rezoluţie. A fost anul în care neomul din fruntea muzeului a mai furat un mandat, bineînţeles cu ajutorul Consiliului Judeţean Ialomiţa şi al sprijinului tacit al actualului preşedinte CJI care deşi nu a analizat situaţia instituţiei s-a şi grăbit să arunce cu 33 milioane de lei din banii noștri doar în două proiecte culturale. Cine le-a văzut? Le-a citit cineva? Ialomiţa e sat fără câini, un Las Fierbinţi generalizat. Aruncatul cu bani în proiecte culturale imediat după alegeri e o tactică tipic pesedistă. A sesizat-o cineva? Nimeni! Opoziţia de până acum a fost o cumetreală şi în prezent nici nu mai există. Se rezumă la vorbe. Nimeni nu a sesizat organele de cercetare. Şi, oricum dacă le-ar sesiza e apă de ploaie. Îi va veni rândul peste vreo doi ani, când va fi prea târziu. Aşa că s-a deschis sezonul ,,Set up shop,, în care totul se cumpără, funcția cu om cu tot . Oare directorul MJI şi-a cumpărat un nou mandat?
Dar, va veni un an mai bun pentru că suntem mulţi care gândim la fel. De pildă, din 10 oameni care merg pe stradă, doar doi au votat cu PSD-ul şi ăia sunt probabil două babe expirate care nu ies din bătătură decât la alegeri. Dar sunt alegători ce să le faci!? Vor vota şi din mormânt. Situaţia PNL este şi mai aţoasă. Trebuie să aduni 40 de oameni ca să găseşti pe cei doi care i-au votat. Deci, politrucii stau în vârf dar pe cracă  putredă. Cu alte cuvinte, din zece oameni, eu sunt printre cei opt nemulţumiţi, scârbiţi, revoltaţi împotriva unor indivizi care nu ne reprezintă dar care îşi permit să ne umilească şi care, realitatea este clară…ne-au adus în sapă de lemn.
Dar craca putredă e uşor de doborât, dacă ştii unde să loveşti.
Fie ca în 2017, să ne dea Dumnezeu izbânda nouă, celor 80% dintre ialomiţeni, care nu ne lăsăm prostiţi.