Cele arătate de mine în postarea ,, Un mandat fatal,, se confirmă pas cu pas. Deşi  am depus, așa cum s-a solicitat, schema Proiectului de activitate pe 2016 de pe 13 ianuarie şi suntem la jumătatea anului,  nu ştiu nici acum care proiecte au fost aprobate. Printre cele propuse se afla şi unul la care ţineam foarte mult. Era vorba de ,,Imaginea satului medieval-timpuriu de pe Popina Blagodeasca, com. Vlădeni, jud. Ialomiţa,,. Proiectul îşi propunea o reconstituire grafică în 3 D a locuinţelor, cuptoarelor menajere, gropilor de bucate şi a întregului plan al aşezării cu cele trei faze de locuire.  Era adresat marelui public, contribuabililor, vizitatorilor care au bunăvoinţa de a veni la muzeu dar, în lipsa unui ghidaj de specialitate, nu înţeleg mai nimic din expoziţia de arheologie, compusă dintr-o înşiruire de oale cu etichete mici şi puţin material documentar sau explicativ.  Proiectul se înscria în trendul muzeistic actual, în care aproape fiecare piesă spune o poveste. In fine, proiectul îmi era necesar ca parte integrantă a unei expoziţii de arheologie ,, IALOMIŢA DE ACUM O MIE DE ANI,, pe care intenţionam să o deschid în toamnă. Nu ştiu nici acum dacă este aprobată.

Proiectul era…pentru că nu va fi! Nu a fost aprobat pe motiv că au existat ,,alte priorităţi în funcţie de fondurile aprobate de autoritate,,. Nu ştiu nici cine l-a respins. Nu cunosc nici criteriile de valoare care au stat la baza respingerii. Nu ştiu nici care au fost fondurile aprobate de autoritate. Nu ştiu nici care au fost celelalte priorităţi.

Să fim bineînţeleşi, nu contest faptul că o propunere poate fi respinsă. Este dreptul instituţiei de a-şi selecta proiectele. Sunt revoltată însă de lipsa de transparenţă total nepotrivită unei instituţii publice. Dovadă că de la începutul anului nu a avut loc nici o şedinţă de activitate. Nici o şedinţă în care să nu se spună ce propuneri ne-au fost aprobate.  Ne pomenim că la un moment dat se petrece ceva, dar nu ştim nici cât costă şi nici dacă acea activitate era oportună. Totul de-a oarba, dar pe … banii statului! Aşa că, stau în sfera bănuielii. Dacă întreb Consiliul de Administraţie, din care eu niciodată nu am făcut parte, vor da vina pe director. Dacă întreb directorul, răspunsul va fi invers. Pentru că în CA sunt  și ,,specialiştii,, care au făcut facultatea la Spiru Haret Slobozia. Au trecut de pe studii medii pe studii superioare, dar fişa postului a rămas aceeaşi, doar salariul s-a mărit.  Nu aveau de ce să mă numească pe mine cu două cărţi şi zeci de articole şi studii de specialitate publicate. Eu nu am avut loc nici în Consiliul Ştiinţific şi nu am fost convocată în ultimii 15 ani  la nici o şedinţă a acestuia.

Expoziţia de bază arată ca un şir de oale în vitrine învechite  şi fotografii lipite pe celuloză. Aşa ceva nu mai vezi niciunde în ţară! Cum putea să aibă loc o expoziţie cu reconstituiri în 3 D la Slobozia? Ar fi putut costa aproape 6000 de lei, o grămadă de bani! Adică echivalentul a două ore de festival de mâncare la Oraşul de Floci. Pentru că a fost un an când festivalul a costat 30000 lei pe o zi de distracţie. Dar, mai ales ar fi fost o prezentare modernă. Or, minţile unora de aici sunt formatate la anii 70 ai secolului trecut. Nu pot gândi mai mult. Când am făcut vitrine noi şi moderne au fost lăsate în ploaie, distruse, descompuse, împrumutate, aruncate şi apoi trecute în gestiune colectivă. Aceleaşi tipuri de vitrine pot fi văzute şi acum la Muzeul de Arheologie din Tulcea, care le-a făcut în acelaşi timp cu noi. La noi vezi nişte vechituri aruncate de alţii, mari, greoaie şi cu spaţiu mic de expunere.Dar, asta este o altă poveste. Cert este că vizitatorii iar vor fi nevoiţi să facă eforturi de imaginaţie să îşi închipuie, doar pe spusele noastre, cum arătau casele de acum o mie de ani şi anexele gospodăreşti şi ce anume înţeleg arheologii prin ,,nivel şi fază de locuire,,. In loc să le arătăm o fotografie cu o secţiune arheologică şi o groapă le-am fi arătat postere cu modele în 3 D ale acestora, mari şi frumos colorate, sau machete sau mici filmuleţe documentare  toate realizate pe baza documentaţiei arheologice. Şi omul ar fi plecat din muzeu lămurit şi cu o imagine clară, nu cu trei vorbe şi o fotografie lipită pe celuloză.

Dar, şeful performant evaluat de CJI cu 9,97 preferă trei vorbe, o oală  şi o fotografie ştearsă, după care se miră că nu sunt vizitatori.