Un articol semnat de Ion Spânu în Cotidianul ne aduce în atenţie un act de cenzură culturală. Pe scurt, din expoziţia doamnei Silvia Radu au fost scoase tablourile unor martiri din temniţele comuniste (Mircea Vulcănescu, Radu Gyr, Valeriu Gafencu, Costache Oprişan). Autorul cenzurii se pare că este ideologul comunist Alexandru Florian, directorul Institutului Ellie Wiesel. Dacă nu este aşa, să iasă în faţă şi să spună că nu a fost el, ci un drac deghizat.

Vreau să spun că domnul Florian nu este la prima abatere. In urmă cu opt ani a reuşit să închidă vremelnic expoziţia ,,Destine de Martiri,, dedicată  unui grup de şase martiri şi mărturisitori din temniţele comuniste. Era vorba de Arsenie Boca, Gheorghe Calciu, Arsenie Papacioc, Sandu Tudor, Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide. Expoziţia era organizată de CNSAS împreună cu Muzeul Judeţean Ialomiţa. Ca urmare a presiunilor lui Alexandru Florian, CNSAS s-a retras din colaborare şi expoziţia aflată atunci la Iaşi, a fost închisă.

M-am adresat atunci Ministerului Culturii şi Sf. Sinod al BOR.  Am prezentat cazul în faţa a 60 de istorici care au cerut printr-un apel adresat  CNSAS redeschiderea expoziţiei. In final, expoziţia a fost redeschisă. Abuzul a fost uitat şi neamendat, dovadă că individul a revenit. Regret din toată inima că l-am iertat. Trebuia să fac plângere penală. Experienţa a fost traumatizantă pentru mine.

De aceea, fac apel către toţi organizatorii de expoziţii cu teme inspirate din represiunea comunistă asupra intelectualităţii româneşti din perioada interbelică: în cazul în care sunteţi sunat de un individ care se prezintă Alexandru Florian (nu ştiu numele lui real) sau de prietenii lui, vă rog frumos să închideţi telefonul. Dacă insistă, adresaţi-vă poliţiei! Nu vă faceţi părtaţi la un abuz. Dacă respectivii au ceva de obiectat o pot face în condiţiile legii. Nici o lege nu le permite să facă presiuni de genul  telefoane, adrese etc.

Firul de care atârnă celebrul personaj, ca de o liană în junglă este Legea 217/2015 (iniţiată de el la braţ cu PNL şi aprobată  de toţi senatorii şi deputaţii PSD cu Iohanis în frunte) care  interzice cultul personalităţilor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. Este vorba de criminalii de război. Insă legea nu definește infracțiunile contra păcii și omenirii și prin urmare se înțelege că orice condamnat pe a cărui sentință scrie negru pe alb, infracțiuni contra păcii și omenirii cade sub incidența legii. Mai mult chiar, legiuitorul face trimitere  în art. 6, alin.2 la o definiţie internaţională: ,,Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a genocidului, a crimelor contra umanităţii şi a crimelor de război, astfel cum sunt definite în dreptul internaţional, în Statutul Curţii Penale Internaţionale şi în Carta Tribunalului Militar Internaţional înfiinţat prin Acordul de la Londra, la data de 8 august 1945, şi recunoscute ca atare printr-o hotărâre definitivă a Curţii Penale Internaţionale, a Tribunalului Militar Internaţional înfiinţat prin Acordul de la Londra, la data de 8 august 1945, a Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, a Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda sau a oricărui altui tribunal penal internaţional înfiinţat prin instrumente internaţionale relevante şi a căror competenţă este recunoscută de statul român, ori a efectelor acestora se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă,,.

Nici una din personalităţile menţionate mai sus nu au fost condamnate pentru infracţiuni contra păcii şi omenirii şi  nu au fost judecate de un tribunal internaţional, deci nu sunt criminali de război. Să încep cu cele mai grave condamnări şi care ar putea naşte îndoieli.

Insă, nu ştim care dintre cele trei sentinţe pe baza cărora Radu Gyr a făcut 20 de ani de temniţă, sub trei dictaturi, intră sub incidenţa legii 217. Că în 1941 era acuzat de instigare la rebeliunea legionară, în 1945 în procesul ziariştilor era crimă de dezastrul ţării,  şi în 1959, altă acuzaţie. In fapt, omul scrisese poezii.  Sentinţa din 1959 e monument de  absurditate. Adică un om care din 1941 era ba în închisoare, ba pe front  era condamnat la moarte şi 20 de ani de temniţă grea. Adică mort îl mai ţineau 20 de ani în temniţă sau după 20 de ani de temniţă îl omorau, încă nu am înţeles cum funcţiona sentinţa. Poate ne lămureşte domnul Florian, că taică-su era mare nomenclaturist pe vremea aia. Pedeapsa cu moartea i se trăgea de la ,,infracţiunea de insurecţie armată,, şi instigare la crima de trădare de patrie (comunistă, se subânţelege). Cei 20 de ani de temniţă grea îi primise  pentru activitate intensă contra clasei muncitoare. In 1960, pedeapsa mai sus menţionată era comutată în muncă silnică pe viaţă. Deci, repet, nu e vorba de crimă împotriva păcii şi umanităţii.

In aceeaşi situaţie se află şi Mircea Vulcănescu. Pe foaia matricolă penală completată la închisoarea Jilava, se notează că este condamnat pentru ,,crimă de dezastrul ţării,,. Deci, iar repet, nu apare sentinţa prevăzută în  legea 217/2015 adică ,,crimă împotriva păcii şi omenirii,,.

Deasemenea, legea  217/2015  nu are nici o aplicabilitate pentru Valeriu Gafencu şi Costache Oprişan.

Prin sentinţa 435/8 mai 1941, Valeriu Gafencu, pe atunci  în vârstă de 20 de ani,  era acuzat de instigare publică, iar pe foaia matricolă penală apare crimă de uneltire, în fapt fiind trecută activitate legionară. Deci, nici vorbă de infracţiuni contra păcii şi omenirii. Costache Oprişan, din aceeaşi generaţie cu el, a fost acuzat de apartenenţă la o organizaţie politică interzisă de lege. D-abia după război au apărut sentinţele de crimă împotriva păcii şi omenirii.

Orice lege din lume se referă la prezent şi la viitor şi se aplică unor oameni în carne şi oase. Legea interzice organizaţiile legionare din ziua de azi, din anul 2016,  nu poate interzice Frăţiile de Cruce din 1940, organizaţii din care au făcut parte cei doi. Şi, oricum, cei doi martiri sunt admiraţi pentru mărturisirea creştină din lungii şi greii ani de temniţă şi nu pentru apartenenţa legionară.

Mai am însă o nedumerire. De ce, în urmă cu 10 ani, când am organizat expoziţia ,,Patru biografii de intelectuali-Patru destine de martiri,, dedicată lui Nicolae Steinhardt, Mircea Vulcănescu, Radu Gyr, Vasile Voiculescu totul a fost frumos şi cu pace? Toată lumea a înțeles că este o expoziție dedicată condiției fragile a intelectualilor creștini angajați politic (Radu Gyr) sau tehnocrați (Mircea Vulcănescu), minoritari (Steinhardt) sau cu un larg orizont cultural (Voiculescu) în timpul represiunii comuniste. Că doar şi atunci funcţiona OUG 31/2002 îmbogăţită prin legea 217/ 2015 doar cu cuvântul ,,legionar,,. Conform acelei OUG și cu mare fantezie,  Mircea Vulcănescu şi Radu Gyr  puteau fi incriminaţi şi atunci. Pentru că şi atunci, ca şi acum, legea nu are norme de aplicare şi nici definiţii pentru termenii cu care operează, cum ar fi ,,promovarea cultului,,. Legea ar trebui să  precizeze care sunt diferenţele între ,,cercetare istorică,, ,,valorificare expoziţională,, ,,valorificare artistică,, a unui moment istoric şi ,,promovarea cultului,,. Până când aceşti termeni nu sunt definiţi  nu avem ce discuta cu domnul Alexandru Florian.