Azi e ziua internaţională de luptă împotriva corupţiei, sinonimă în limbaj bisericesc cu lăcomia, în limbaj social cu  nedreptatea şi în limbaj juridic cu infracţiunea. România colcăie de corupţie la nivel înalt.  Dau şi eu un exemplu care îmi stă la îndemână.  Adică, dacă tot e ziua de dat cu pietre, eu am o carieră întreagă.

Pe 22 decembrie, se vor împlini cinci  luni de când am adresat Consiliului Judeţean Ialomiţa un memoriu cu privire la starea dezastruoasă în care a ajuns Muzeul Judeţean Ialomiţa în timpul manageriatului directorului Florin Vlad, precum şi gravele carenţe profesionale dar şi din domeniul conservării şi restaurării înregistrate de instituţie.

Nu am primit nici un răspuns.  Nici o comisie de specialişti nu a venit să verifice cele semnalate de mine, aşa cum era normal.  Memoriul nu a ajuns la nici o comisie de specialitate din cadrul CJI.  Ceva, totuşi s-a întâmplat:

1) Ciupercă Vasile-Silvian (alintat de curând în Dosar de politician, http://www.realitatea.net/dosar-de-politician-ghici-ciuperca-ce-i-presedintele-consiliului-judetean-ialomita_1305416.html), preşedintele CJI, a făcut o comisie alcătuită din trei funcţionari CJI care trebuiau să rezolve memoriul. Membrii comisiei nu erau atestaţi  în  domeniul culturii. De ce nu a înaintat Ciupercă memoriul unei comisii de specialitate? Pentru a muşamaliza problema şi a spune că de fapt este un conflict de muncă şi nu denunţarea unei situaţii care nu mai poate continua.

2) In data de 5 august, ora 10, cu o oră înainte de plecarea mea progamată  pe şantierul arheologic Vlădeni-Popina Blagodeasca, toţi angajaţii muzeului au fost convocaţi la  şedinţă de către Gh. Cioacă, director de personal din cadrul CJI.  După un sfert de oră în care Ilie Cioacă a incriminat  felul în care eu am acţionat şi a stabilit de la el putere că tot memoriul meu e  minciună şi bârfă, ni s-au pus în faţă nişte formulare cu întrebări la care trebuia să răspundem în două ore. Intrebările mele erau diferite de ale angajaţilor. Eu trebuia să aduc argumente în sprijinul celor semnalate de mine în memoriu. Am solicitat în scris CJI şi MJI accesul la dosare pentru a oferi dovezi. Accesul mi-a fost refuzat. Prin urmare nu puteam aduce probe şi ei nu voiau să verifice, chiar dacă aveau dosarele.

Printre întrebările celorlalţi angajaţi se aflau unele referitoare la persoana mea. Prin urmare CJI căuta probe împotriva mea. Trebuie să remarc că aceasta era procedura tipică de represiune comunistă. Căutau probe pentru incriminarea persoanele incomode şi pentru asta  îi punea în discuţia colectivului. Asta face şi CJI Ialomiţa condusă de mulţi ani de foşti, prezenţi şi viitori comunişti în frunte cu Ciupercă Vasile. Prin urmare  CJI nu analiza memoriul meu, ci persoana mea.

3. Conducerea muzeului a continuat să se poarte cu mine la fel ca şi înainte, adică tot felul de şicane:

a) nu mi-au fost asigurate fonduri de cazare pe perioda desfăşurării săpăturilor arheologice.

b) nu mi-au fost asigurate fonduri pentru deplasările internaţionale pentru a participa la sesiunile unde eram  invitată şi, ca de obicei, am ajuns pe banii mei atât cât mi-a permis buzunarul.

Cum pe de o parte directorul nu face şedinţe de lucru ci conduce de capul lui, iar pe de altă parte a încetat orice dialog cu mine, recomandând şi altora să facă la fel, m-am trezit izolată mai mult ca înainte. Asta se întâmplă în judeţul baronului Ciupercă Vasile dacă iei atitudine! Eşti izolat şi se caută probe împotriva ta.

Să dea Dumnezeu să iasă din politică în curând şi cu ruşine! Dar, să îşi ia şi roiul de slujbaşi cu el.

-http://emiliacorbu.ro/2013/07/scrisoare-deschisa-am-declarat-razboi-nemernicie/

(Nu ştiu de ce nu mai îmi funcţionează link-ul.)