RAPORT PRELIMINAR AL SĂPĂTURILOR ARHEOLOGICE DIN AŞEZAREA MEDIEVAL-TIMPURIE  (SEC. VIII-XI) DE LA VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA (jud. Ialomiţa) din anul 2012

Proiect finanţat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional

Dr. Emilia Corbu

 

Săpăturile arheologice de la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa)-cod sit-94802.01- au  fost efectuate pe baza autorizaţiei de săpătură nr.63/2012,  în perioada 6 august-29 septembrie 2012 şi  coordonate de dr. Emilia Corbu, responsabil ştiinţific de şantier. A fost cercetată o suprafaţă de 159 mp la o adâncime de 1m şi s-a ajuns la adâncimea de 2 m pe suprafaţa SH c.16-c.20

Obiectivul principal al campaniei a fost investigarea unui fossatum unic până în prezent în aşezările medieval-timpurii de la nordul Dunării. In acest scop au fost trasate următoarele secţiuni şi casete:

SG c.11-c.15 ( 10 x 1,5 m) pentru investigarea zonei aflate în faţa şanţului de apărare.

SH (40 m x 2 m) pentru investigarea zonei aflate în spatele şanţului, deci a zonei apărate de şanţ, precum şi a orientării şi formei întregului complex.

Cas. A 46, A47, A48, A49 ( 4 x 4 m fiecare) pentru cercetarea integrală a unor complexe aflate în spatele şanţului.

Deasemenea am continuat cercetarea în casetetele A 42 şi A 43 deschise în campania precedentă şi în care ne-am adâncit pentru a surprinde orientarea şanţului.

Au fost cercetate integral  următoarele complexe:

1)       locuinţă adâncită medieval-timpurie (SH c.1-c.3-Cas. A 48), devenită în planul aşezării Bordeiul nr. 11

2)      locuinţă adâncită medieval-timpurie (SH c.6-c.8-Cas. A 46) devenită în planul aşezării Bordeiul nr. 12.

3)       cuptor menajer medieval-timpuriu ( SH 1-2) devenit în planul aşezării Cuptorul menajer  nr. 9

4)      cuptor menajer medieval-timpuriu ( SH. 13, Cas. A 49) devenit în planul aşezării Cuptorul menajer nr.10.

5)      groapă medieval-timpurie cu funcţionalitate neprecizată(Cas. A 46, carou 2-3)

6)      Fossatum-ul a fost cercetat integral pe SH c.13-15) şi de-a lungul profilului nordic pe SH c.16-20.

Au fost doar intersectate şi cercetate parţial următoarele complexe aflate în faţa fossatum-ului:

7)      locuinţă getică adâncită (SG c.11-12)

8)      Complex nedeterminat (SG c.13-15)

 

FOSSATUM (SH. C.15-C.19)

Deşi a fost obiectivul principal al campaniei, complexul a fost cercetat doar spre finalul perioadei de săpături şi aceasta datorită  faptului că situl arheologic se află în exploatare agricolă, vinovată de această situaţie fiind Direcţia pt. Cultură Ialomiţa. Aşa că am aşteptat recoltarea sorgului petrecută la începutul lunii octombrie.

Detalii stratigrafice. Acest şanţ este unic în aşezările de la nordul Dunării, aşa că a fost cercetat cu toată atenţia.Au fost trasate două secţiuni paralele SG ( în 2011, 2012) şi SH (2012) aflate la 15 m distanţa în partea vestică a aşezării, orientate E-V. SG avea dimensiunile de 30 m x 1,50 m şi SH avea 40 x 2 m. Au fost împărţite în carouri de 2 m. Prima constatare importantă a fost că şanţul este rotund, arcuindu-se spre vest, aşa se face că apare pe traseul SG în carourile C.5-C.10 şi pe SH în carourile C 15-C19. Arcuirea se surprinde exact pe profilul sudic al Cas. A 42- Cas. A43 aflate între cele două secţiuni.Orientarea  şanţului este NE-SE.

Pe traseul SH şanţul are formă albiată şi coboară în trepte de la -1,20 (c.15) la -1,75 (c.16-c.19) urcând iarăşi la -1,20 (c.20). Lăţimea totală a şanţului era de 11,70 m, iar lăţimea la adâncimea maximă era de 7 m (fig.2 a,b). La fel ca şi pe traseul SG, a fost găsită la marginea interioară a şanţului o groapă de par cu diametrul de 0,40 ceea ce ne indică o palisadă simplă de stâlpi groşi  din lemn ce delimita complexul de o parte şi alta.

Spre deosebire de SG unde adâncimea este doar de 1 m, pe SH adâncimea maximă este de 1,75 m, ceea ce ne sugerează fie că săparea şanţului a fost la un moment dat abandonată, fie spre capăt şanţul era mai puţin adânc.

Constatarea cea mai importantă însă este aceea că  ,,fossatumul,, de pe SG  este unul şi acelaşi complex cu şanţul de apărare cercetat în anii anteriori pe SE/ 2006 şi SF/2007 unde avea adâncimea de 2 m şi aceeaşi formă rotunjită. Că este acelaşi şanţ o dovedeşte şi sedimentul brun-negricios, afânat, untos. Deosebirea este că pe SG şi SH se află în imediata vecinătate a zonei de locuire şi din acest motiv are un inventar divers provenit de la resturile menajere ale celor două faze de locuire ulterioare şanţului. Acest aspect a influenţat şi situaţia stratigrafică. Astfel că pe SE şi SF se conturează la –o,30 m în timp ce pe SH apare  la -0,40 sub o fază de locuire medieval-timpurie.

Inventarul şanţului este destul de bogat şi constă din 594  fragmente ceramice din pastă nisipoasă, pastă cenuşie, ceramică lucrată cu mâna, importuri şi din alte epoci istorice.  Acestora se adaugă câteva piese din os şi metal care se află în lucru. Au apărut destul de multe oase fragmentare de animal, pietre, paiantă, zgură, pietre.

Ceramica nisipoasă este reprezentată de 358 fragmente (60%) neîntregibile provenite de la mai multe vase lucrate din pastă diferită. Cele mai multe au apărut între 0,30-0,70 m. Majoritatea sunt lucrate din pastă omogenă cu nisip de granulaţie medie, ardere reducătoare relativ uniformă. Unele au angobă cărămizie.   Decorul este divers: registre de valuri alternate cu striuri; mănunchiuri de striuri oblice pe orizontale; valuri formând ochiuri între ele, reghistre de striuri alternate cu valuri. Altele sunt lucrate din pastă cu nisip şi microprundiş cu angobă cărămizie şi decor striat. In fine, o mică parte sunt din pastă de foarte bună calitate,omogenă cu nisip abia vizibil şi ardere reducătoare cu decoruri bazate pe striuri orizontale. Se constată şi prezenţa pastei cu nisip şi scoică. Un număr infim sunt din pastă caolinoidă.

Cele 86 (14%) de fragmente de ceramică cenuşie sunt din pastă de foarte bună calitate cu concreţiuni de calcar, omogenă, ardere bună reducătoare cu nuanţe cromatice de la cenuşiu cimentos la cenuşiu-închis. Sunt decorate cu linii lustruite vertical şi în reţea. Unele sunt arse oxidant.

Un număr de 105 (18%) de fragmente ceramice sunt din pastă roşie, de bună calitate, cu sau fără  concreţiuni de calcar, ocru sau mică, provenite de la vase diferite: amfore, oale sau vase mici. Majoritatea sunt de provenienţă antică sau medieval-timpurii. Doar 6 sunt medieval-târzii.

In fine, au apărut şi 45 fragmente lucrate cu mâna (8%). Ne interesează cele  apărute la adâncime mare de -0,85 m şi care sunt din pastă cu nisip şi cioburi pisate de factură medieval-timpurie.

Inventarul ceramic destul de sărac prezentat mai sus  coroborat cu stratigrafia şanţului (aglomerarea lor până la -0,70 şi mai puţin sub) indică de fapt perioada în care şanţul era dezafectat şi folosea probabil ca groapă menajeră. Pe baza ceramicii nisipoase şi a raportului dintre toate categoriile ceramice prezente în complex, ne indică o datare în a doua jumătate a sec.IX-începutul sec. X. Şanţul de apărare se datează pe baza tipologiei şi topostratigrafiei în secolele VII-IX, aşa cum vom vedea mai jos.

 

 

COMPLEXE AFLATE ÎN SPATELE ŞANŢULUI DE APĂRARE

 

BORDEIUL NR. 11 (SH c.1-c.3-Cas. A 48)

Dimensiuni şi orientare.

Are plan patrulater de 4,50 x 4 m, orientat NE-SV, cu podeaua la -1,38 m. Intrarea se afla pe latura de SE şi cobora în trepte la -0,79, -1,15, -1,29. Pe podea se aflau patru gropi de par, provenite probabil atât de la bordei cât şi de la cuptorul menajer care l-a suprapus. Avea un cuptor cotlonit în colţul estic, oval, de 1,50 x 1,20 m şi cu vatra la -1,13 m. Patul de ardere al vetrei, gros de 8 cm,  rezultase în urma folosirii îndelungate atât în cadrul bordeiului cât şi a cuptorului menajer ulterior.

Detalii stratigrafice

S-a delimitat la -0,43 cm de la nivelul actual al solului ca o serie de lentile de pământ galben amestecat cu brun, paiantă şi material arheologic. In centru, sedimentul era brun-cenuşiu amestecat cu arsură şi paiantă. Situaţia stratigrafică inedită constă în aceea că  a fost suprapus de cuptorul menajer nr. 9 care i-a folosit parţial groapa şi cuptorul. Bordeiul se afla acoperit cu un strat gros de pământ galben de 0,30-0,40 m  surprins pe aproape toată suprafaţa între -0,90-1,20 m. In SH c.3, mantaua de pământ galben începe de la -0,70 m. Cam de pe la -1,13 m am intrat în sedimentul propriu-zis al locuinţei care era brun-maroniu, f. afânat cu pelicule negricioase. Podeaua se afla la -1,30 -1,38 din pământ bătut. Este a doua locuinţă de pe Popina- Blagodeasca care a fost acoperită cu pământ galben, ceea ce ne sugerează o reamenajare a ariei de locuire, o fază de locuire nouă survenită la scurt timp după dezafectarea fazei anterioare

Inventarul bordeiului a fost sărac.Am luat în studiu doar 112  fragmente apărute pe fundul bordeiului între -1 m-1,40 m. Acestea aparţin următoarelor categorii ceramice: nisipoasă, cenuşie,  şi ceramica lucrată cu mâna şi fragmente din alte epoci istorice. Ceramica nisipoasă, doar 69 fragmente (62%)  se evidenţiată prin pastă de foarte bună calitate cu nisip fin,  bine omogenizată, ardere reducătare până la negru şi decorată cu striuri orizontale de diferite grosimi de la cele fine până la caneluri late. Secundar se află pasta cu nisip de granulaţie medie, dar bine omogenizată şi deasemenea cu ardere reducătoare bună, deşi se constată şi fragmente exfoliate. Ne atrage atenţia un fragment de tăviţă din pastă cu nisip de granulaţie medie, lucrat  cu mâna şi îndreptat la roata de mână, cu ardere  pătată, vas ce se încrie în orizonturile timpurii ale culturii Dridu. Din categoria ceramicii cenuşii s-au găsit doar 5 fragmente (4%) din pastă fină, ardere reducătoare bună decorate cu linii lustruite vertical. In fine, fragmentele ceramice din alte epoci istorice lucrate din pastă roşie, de bună calitate provin însă de la vase diferite, amfore, oale etc. şi reprezintă 19% (21 fragmente). Având în vedere însă dimensiunile complexului, răspândirea lor, faptul că unele atipice pot fi antice, nu pot contribui la datarea complexului.  Acelaşi lucru se poate spune şi despre cele 17 fragmente  lucrate cu mâna (15%) deşi unele sunt de factură medieval-timpurie.

Pe baza inventarului şi a stratigrafiei propunem o datare de sec.VIII-IX d. Chr.

 

BORDEIUL NR. 12 (SH c.6-c.8-Cas. A 46)

 

Dimensiuni şi orientare

Plan pătrat de 4 x 4 m, orientat NE-SV. Podeaua se afla la -0,95 m. Cuptorul era cotlonit parţial în colţul vestic şi se prelungea cu o vatră lutuită în faţă spre interiorul locuinţei. Vatra era rotundă cu diametrul de 1 m.  Toată latura de NV a cuptorului era arsă, arsură ce se întindea şi pe podea, ceea ce ne sugerează distrugerea acestei locuinţe prin incendiu.

Detalii stratigrafice.

S-a delimitat la -0,30-0,35 m ca un sediment brun-maroniu, afânat, cu lentile de pământ galben, cărămidă, chirpic, arsură, material arheologic divers. O groapă de doar    –o,60 m aflată pe colţul nordic ne sugerează consolidarea pereţilor locuinţei cu tălpici de lemn.

Inventarul constă din ceramică, fragmente de oase de animale, fragmente din piese din fier în stare deteriorată de conservare (cuţit, pinten?, două fragmente de lupe de fier), o fusaiolă bitronconică, o săgeată din fier foliformă, gresii, un fluier din lut(?). Au fost găsite 632 de fragmente din mai multe categorii ceramice: din pastă nisipoasă, cenuşie, lucrată cu mâna şi din alte epoci istorice. O parte din acest material poate să aparţină gropii care l-a intersectat, dintr-o fază ulterioară, dar departajarea este dificil de făcut, de vreme ce groapa a fost săpată în chiar umplutura bordeiului. Prin analogie, celelalte gropi de bucate sau cu funcţionalitate neprecizată erau aproape lipsite de inventar. Din ceramică nisipoasă se aflau 380 de fragmente ceramice (60%) din pastă de mai multe tipuri:a) din pastă cu nisip fin, abia vizibil, foarte omogenă, arsă reducător şi decorată cu striuri de diferite grosimi; b) pastă cu nisip de granulaţie mică şi medie, vizibil, arsă reducător, decorate cu striuri în diverse combinaţii, mănunchiuri de striuri oblice pe orizontale, şi mănunchiuri de striuri încrucişându-se între ele, valuri alternate cu striuri; c) pastă cu microprundişuri din care unul are decor ,,cu unghia,, pe gât; d) pastă cu scoică; e) pastă caolinoidă; f) cu nisip şi cioburi pisate.  Variantele c,d,e sunt mai rare. Cele de la nivelul de -0,70 au depuneri mari de calcar, ce sugerează un bordei incendiat.

Cele circa 57 exemplare (11%) diin pastă fină cu rare concreţiuni de calcar, arsă reducător cu nuanţe de cenuşiu cimentos sau aproape negru erau decorate cu linii lustruite vertical,  în reţea sau în mănunchiuri oblice. Unele sunt arse oxidant de culoare cărămizie. Provin de la vase diferite, identificate fiind oala cu toarte în bandă lată şi ulciorul.

Ceramica lucrată cu mâna, circa 38 fragmente (6%) este foarte  puţină în ansamblul complexului dar provine din apropierea podelei.

Se adaugă o serie de fragmente de import din care cele mai importante sunt din pastă roşie (105 ex.  adică 17%) provenite de la vase diferite, în special amfore.Acestea apar mai ales în straturile superioare.

Trebuie să adaugăm prezenţa unor fragmente ceramice din pastă cenuşie lucrare la roata rapidă provenite de la un vas cu fundul plat. Tot din alte epoci istorice sunt şi 17 fragmente din pastă micacee şi 13 smălţuite.

Aşa cum arătam, locuinţa a fost intersectată de o groapă mai târzie care i-a bulversat oarecum stratigrafia, nemaiputându-se face o departajare între materialul provenit din diverse secvenţe stratigrafice. Considerăm pe baza inventarului şi a stratigrafiei că bordeiele nr.11 şi 12 au făcut parte din acelaşi nivel de locuire dar din faze diferite, fiind datat în secolele IX-X.

 

 

CUPTORUL MENAJER NR.10 ( SH, C.1-2)

 

Aşa cum arătam la stratigrafia bordeiului nr. 11, acest complex a folosit parţial bordeiul. Cei care au amenajat cuptorul menajer  au acoperit cu pământ galben bordeiul cam până la -0,70-0,80 m şi  i-au păstrat cuptorul. A rezultat o amenajare uşoară pe stâlpi de lemn ale căror gropi se mai observă pe podeaua bordeiului. Noul complex se delimita la -0,30 -0,40 m de la nivelul actual ca un sediment gri-cenuşos, foarte afânat, cu pigmenţi de pământ galben, cenuşă şi arsură. Groapa de acces avea dimensiuni de 2,50x 2,50 m cu adâncimea de -0,82 m, orientat NE-SV cu cuptorul la E. Vatra   păstra aceleaşi dimensiuni de 1,50 x 1,20 m.

Inventarul, destul de sărac, luat în lucru provine din stratul arabil până la adâncimea de -0,80 m. Au fost găsite 232 fragmente ceramice aparţinând următoarelor specii:ceramica nisipoasă, cenuşie, lucrată cu mâna şi din alte epoci istorice.

Cele 111 fragmente (48%) din pastă nisipoasă înregistrează în funcţie de compoziţia pastei mai multe variante. Cele mai multe sunt din pastă cu nisip de granulaţie medie, dar de bună calitate, bine omogenizată, ardere bună reducătoare şi decorate cu striuri în diverse combinaţii: valuri alternate cu striuri, mănunchiuri de striuri oblice pe orizontale dar şi pe verticale, valuri formând ochiuri între ele, striuri oblice pe umăr şi corp striat. La unele exemplare pasta era rugoasă cu microprundişuri.  Pe locul secund se află pasta cu nisip fin, bine omogenizată, ardere reducătoare până la negru, decorată în special cu striuri orizontale. Sporadic apare  pasta caolinoidă.

Din categoria cenuşie s-au găsit 37 fragmente (16%) din pastă cu rare concreţiiuni de calcar, cimentoasă, de bună calitate, decorată cu linii lustruite vertical, în reţea şi o canelură orizontală. Unele fragmente cu decor în reţea sunt arse oxidant.

Ceramica lucrată cu mâna are un procent ridicat (33 ex. adică 14%) dar provine din toate straturile complexului, de la  vase diferite din pastă diferită, semifină sau rugoasă, arsă oxidant, pătat sau reducător, din care unele sunt de factură antică. Tot aici a apărut un fragment de tăviţă.

Fragmentele din alte epoci istorice au deasemenea un procent semnificativ (49 ex. adică 21%) şi provin de la vase diferită din pastă roşie, de la amfore în special dar şi  oale şi au fost găsite în toate straturile complexului.

Propunem datarea cuptorului menajer nr. 10 în  a doua jumătate a secolului al –X-lea.

 

CUPTORUL MENAJER NR.11 ( SH. C.13- Cas. A 49)

 

De  la – 0,30 m  pe toată caseta A49 se afla  un sediment brun-negricios, foarte afânat, pe alocuri grăunţos cu lentile de cenuşă.  Din acest nivel arheologic s-a delimitat la aproape -0,70 m  groapa de acces a cuptorului, oarecum trapezoidală cu colţuri rotunjite, de 2,50 x 2 m şi adâncă de -1,29 m şi o vatră cotlonită. Intregul complex avea dimensiunile de 4 x 2,50 m.  Intrarea se afla pe latura de NV aşa cum ne sugerează o treaptă aflată la -0,92 m. Vatra era cotlonită în colţul nordic, era rotundă cu diametrul de 1,50 m şi avea adâncimea de -1,21 m. Patul de ardere al vetrei avea grosimea de 9 cm şi sugerează o utilizare îndelungată.

Pe capătul SE al gropii de acces se aflau patru gropi de pari, adânci de -1,43 care par să nu aibă legătură cu complexul. Posibil să provină de la o  palisadă dintr-o altă fază de locuire. Ar corespunde cu traseul SP3.

Inventarul acestui bordei constă din 302 fragmente ceramice din categorii diferite de pastă: nisipoasă, cenuşie, lucrată cu mâna şi importuri.Ceramica nisipoasă este  majoritară ( 181 fragmente, adică 60%)  şi se constată prezenţa mai multor categorii de  pastă: cu nisip de granulaţie medie, angobă cărămizie şi decor divers; a pastei cu nisip fin, foarte bine omogenizată şi cu ardere reducătoare. Sporadic apar şi pasta cu microprundişuri, pasta caolinoidă şi pasta cu nisip şi scoică, pasta cu nisip şi cioburi pisate. Alte decoruri, în afară de cele pe baza striurilor orizontale de grosimi diferite, sunt: valuri formând ochiuri între ele, registre de valuri şi striuri, valuri formând ochiuri între ele, linii scurte oblice  pe gât, striuri oblice.

Ceramica cenuşie (64 ex. adică 21%) . Fragmentele provin de la mai multe vase, printre care şi o oală cu buza scurtă şi  toartă lată prinsă de buză cu decor lustruit vertical. In general pasta este cimentoasă de bună calitate.

Un procent semnificativ  de 12% ( 37fragmente) este cel al fragmentelor din pastă roşie de la vase de import, în special amfore dar şi oale sau vase de mic volum. Fragmentele erau împrăştiate în toată umplutura, atipice şi posibil antice.

Nu lipsesc nici fragmentele ceramice lucrate cu mâna (17 ex. adică 6%) din care multe mici şi atipice. Datare propusă: a doua jumătate a secolului al –IX-lea.

 

GROAPĂ CU FUNCŢIONALITATE NEPRECIZATĂ (Cas. A46, c.2-3)

Aproape de centrul bordeiului 12,  sedimentul era negricios, afânat, grăunţos şi provenea aşa cum vom vedea de la o groapă care perfora podeaua bordeiului. Diametrul acesteia era de 1,50 x 1,20 m. Fundul cobora în pantă de la -1,27 la -1,43 m. Având în vedere adâncimea mică a gropii faţă de podea rezultă că groapa nu aparţinuse bordeiului ci era ulterioară.

 

COMPLEXE AFLATE ÎN FAŢA ŞANŢULUI DE APĂRARE

Pentru a investiga această zonă, în acest an am prelungit secţiunea SG cu încă 10 m şi am constatat că stratigrafic avem altă situaţie:

a)      stratul  medieval timpuriu este foarte subţire deşi materiale arheologice medieval-timpurii apar atât în stratul arabil cât şi în strat până la aproape -0,30 m. Sub stratul medieval-timpuriu se află un strat antic caracterizat de un sediment gri-cenuşiu, foarte afânat, cenuşos. In acest strat am intersectat două complexe pe care le-am cercetat parţial. Este vorba de o locuinţă  care apare pe SG c.11-c.12, caracterizată de multă cenuşă şi arsură şi care se adânceşte până la -1,40 m. Acest complex a fost distrus parţial de şanţul de apărare şi de amenajările pendinte acestuia.

b)      In SG c.14-15 apare un alt complex nedeterminat încă, adâncit până la 1 m, posibil o altă locuinţă.

 

Concluzii.

Campania din anul 2012 ne-a adus  două clarificări  importante:

1. Cu privire la evoluţia aşezării. Complexele apărute pe traseul SH constituie un veritabil ,,sandwich stratigrafic,, care confirmă existenţa a trei niveluri de locuire din care cel mai vechi cu două faze. Prima situaţie de acest gen a mai apărut cu ani în urmă pe traseul Cas. B7-B10.
2. ,,Fossatumul,, de pe SG şi şanţul de pe SE şi SF sunt acelaşi complex,   un şanţ de apărare, descoperire unică până în prezent în aşezările de la nordul Dunării. Face parte din cel mai vechi nivel de locuire. Nu excludem posibilitatea ca aşezarea medieval-timpurie în faza finală să se fi extins şi pe grindul vestic, adică dincolo de limitele trasate iniţial de şanţ. Pe toate secţiunile şanţul se delimita la -0,30 m (cu excepţia SH, unde apare la -0,40 m sub un nivel de locuire), cobora din stratul medieval-timpuriu aflat  sub stratul arabil. Avea profil albiat cu deschiderea superioară mai largă decât baza.  Lăţimea  era variabilă de la  8, 75 m, 9 m şi respectiv 11,70 m (pe traseul SH. La bază avea constant doar 7 m. Adâncimea  era de 2 m (pe traseul SE)  de  1,75 (SF, SH) şi 1 m (SG). La partea vestică a  şanţului se mai păstrau gropi de pari, groşi de 0,30 m, probabil de la un gard  de lemn ce sprijinea malul.

Prima constatare importantă a fost că şanţul este arcuit  ca un semicerc spre vest. Aşa se face că apare pe traseul SG în carourile C.5-C.10 şi pe SH în carourile C 15-C19. Arcuirea se surprinde exact pe profilul sudic al Cas. A 42- Cas. A43 deschise între cele două secţiuni. Orientarea  şanţului este NE-V-SE.

Ovalul avea  deschiderea maximă spre aşezare şi  vârful spre vest. Pământul galben scos din şanţ a fost folosit pentru ridicarea palisadei nr.3. Sedimentul din şanţ  este brun, afânat, untos în partea superioară şi amestecat cu pelicule de pământ galben în partea inferioară, provenite de la prăbuşirea  unui mic val care întărea un gard  de lemn ale cărui gropi de pari se mai observă pe lângă peretele  de vest al şanţului.

Din partea superioară, până la adâncimea de -0,70 m, provine cea mai mare parte a materialului ceramic descoperit.

Datarea acestui complex inedit s-a făcut pe baza inventarului dar şi a contextului arheologic.  Dacă în urmă cu şase ani mai aveam dubii în privinţa atribuirii şanţului de apărare de pe SE şi SF, cercetările din 2012 ne-au lămurit deplin.

El trebuie legat de epoca cu cea mai mare durată de vieţuire  pe grindul sudic şi aceasta este aşezarea medieval-timpurie. In nici o altă epocă istorică atestată arheologic pe grindul sudic locuirea nu a avut amploarea din secolele IX-XI. Locuirea getică a fost sporadică, la fel şi prezenţa de secol II-III sau din evul mediu-târziu. Cu alte cuvinte este vorba de un şanţ de apărare medieval-timpuriu.

Considerăm că se încadrează primei faze din cel mai vechi nivel de locuire de pe Popina Blagodeasca. Incadrarea cronologică propusă de noi era de secol VII-început de sec. IX. Situaţia lui, dimensiunile şi adâncimea inegală ne dă impresia unui şanţ de apărare neterminat, conceput şi realizat cu prilejul unui eveniment neprevăzut. Faptul că un cuptor menajer este destul de aproape de acesta, ne sugerează că în nivelul II de locuire şanţul era deja parţial colmatat.

Sistemul defensiv de la Blagodeasca are analogie directă cu cea mai veche fortificaţie de la Dăbâca[1](jud. Cluj). Analogia constă în modul de construcţie al palisadei (în care paramentul de lemn este înfipt într-un şanţ),  în dimensiunile şanţului de apărare (care are o deschidere maximă de 9 m şi adâncimea de doar 1,5 m) şi în distanţa dintre şanţul de apărare şi palisadă.

Pentru o datare timpurie a complexului în secolele VII-IX pledează planul, dimensiunile, tipul constructiv al palisadei, stratigrafia şi situaţia topostratigrafică despre care vom vorbi în continuare. Datarea fortificaţiei de la Dăbâca în secolul X este orientativă pentru noi. La rândul ei, Dăbâca are analogii directe cu fortificaţia de la Staro-Mesto (Cehoslovacia) datată în secolul IX. In Polonia, Germania, cetăţile inelare sau în formă de potcoavă sunt datate în secolul VII-X[2].

 

 

 

 

 

COMPLEX	TOTAL FRAGMENTE CERAMICE	CERAMICA NISIPOASĂ	CERAMICA CENUŞIE	CERAMICA LUCRATĂ CU MÂNA	IMPORTURI ŞI DIN ALTE EPOCI ISTORICE
ŞANŢUL DE APĂRARE	594	358 (60%)	86 (14%)	45 (8%)	105 (18%)
BORDEI NR.11	112 (găsite între -1-1,40 m)	69 (62%)	5 (4%)	17 (15%)	21 (19%)
BORDEI NR.12	632	380 (60%)	57 (11%)	38 (6%)	105 (17%)
CUPTOR MENAJER 10	232	111 (48%)	37 (16%)	33 (14%)	49 (21%)
CUPTOR MENAJER 11	302	181 (60%)	64 (21%)	17 (6%)	37 (12%)