Intre politică şi sfinţenie nu există nici o legătură. Absolut nici una! Noi credem că Valeriu Gafencu este  sfânt şi avem argumente. Dar sfinţenia i-a venit nu datorită apartenenţei la Frăţiile de Cruce şi  ideologiei legionare pe care a cunoscut-o  în tinereţe ci datorită comportamentului creştin profund pe care l-a manifestat în temniţele comuniste prin care a trecut. El e cetăţean acum al Împărăţiei Cerurilor împreună cu alţi mari sfinţi ai creştinătăţii  şi nişte amploaiaţi de la Primăria din Târgu-Ocna tremură în pantaloni că i-au acordat un amărât de titlu de cetăţean de onoare al târgului lor. Se gândesc să îi retragă titlul ca să nu se supere Institutul holocaustului cu acolitul lor, adică guvernul Ponta. Pare o scenă din teatrul absurdului, dar este realitatea cruntă. Şi asta ar trebui să ne cutremure. Adică un om înviat prin Hristos în Împărăţia Cerurilor şi care se află alături de îngeri şi alte cohorte de sfinţi, un cetăţean al Cerului nu poate fi cetăţean de onoare al aşa numitului oraş Târgu-Ocna.Şi, dacă stau bine şi mă gândesc chiar… NU POATE!

Valeriu Gafencu nu poate primi o astfel de ,,onoare,, din partea urmaşilor, nepoţilor şi strănepoţilor, clicii celor care l-au aruncat în temniţă, l-au umilit, chinuit şi i-au aruncat trupul în zăpadă şi apoi într-o groapă comună. Iar PSD-ul guvernului Ponta este urmaşul acelora.

Valeriu Gafencu nu poate primi ,,onoare,, din partea urmaşilor criminalilor acestui popor. Comuniştilor care au asasinat sistematic floarea intelectuală şi morală a acestui popor. Iar PSD-ul guvernului Ponta este urmaşul acelor comunişti criminali.

Valeriu Gafencu nu poate primi nici o ,,onoare,, din partea celor care de 20 de ani mint, fură, gonesc acest popor. Care de 20 de ani au dus România de râpă. Şi PSD-ul guvernului Ponta este partidul care a dus de râpă România.

Valeriu Gafencu ar fi primit această ,,onoare,, dacă, printr-o minune dumnezeiască, urmaşii acelor hoţi şi curve s-ar fi întors cu toată inima şi jalea spre Hristos. Dacă ar fi devenit cu toţii nişte vameşi pocăiţi. Dar nu au ei această şansă. Sunt blestemaţi şi aşa vor rămâne. Şi de la nişte blestemaţi, Valeriu Gafencu nu poate primi nimic, nici măcar…onoare. Aşa cum în faţa unui mare general nu dă raportul un soldat jerpelit şi duhnind de băutură, cu atât mai mult  un  sfânt nu poate primi titluri de la fitecine. Şi această tevatură a titlului de onoare RIDICĂ PROBLEMA ONOAREI POPORULUI ROMÂN.

Problema este şi a noastră, a tuturor. Că pe aceşti blestemaţi care conduc România, noi i-am ajutat să ajungă sus. Noi i-am ajutat să parvină, noi i-am ajutat să fure. Cum??? Prin votul nostru prostesc, prin tăcere, prin neimplicare. Am acordat încredere vorbelor şi nu trecutului lor. Am acordat încredere promisiunilor şi nu faptelor lor.

Ei bine, dacă noi am fost proşti, Valeriu Gafencu  nu e! El nu poate primi pacea înşelătoare a satanei.

Şi pentru că azi e joi, vă amintesc o parte din versetele psalmului 108 care se citeşte la vecernie. Versete scrise în urmă cu 3000 de ani dar mereu actuale, pentru că sunt insuflate de Duhul Sfânt. Versete care ar trebui să ne ardă.

Psalmul 108.

l. Dumnezeule, lauda mea n-o ţine sub tăcere. Că gura păcătosului şi gura vicleanului asupra mea s-au deschis.
2. Grăit-au împotriva mea cu limbă vicleană şi cu cuvinte de ură m-au înconjurat şi s-au luptat cu mine în zadar.
3. În loc să mă iubească, mă cleveteau, iar eu mă rugam.
4. Pus-au împotriva mea rele în loc de bune şi ură în locul iubirii mele.
5. Pune peste dânsul pe cel păcătos şi diavolul să stea de-a dreapta lui.
6. Când se va judeca să iasă osândit, iar rugăciunea lui să se prefacă în păcat.
7. Să fie zilele lui puţine şi dregătoria lui să o ia altul;
8. Să ajungă copiii lui orfani şi femeia lui văduvă;
9. Să fie strămutaţi copiii lui şi să cerşească; să fie scoşi din curţile caselor lor;
10. Să smulgă cămătarul toată averea lui; să răpească străinii ostenelile lui;
11. Să nu aibă sprijinitor şi nici orfanii lui miluitor;
12. Să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă numele lui;
13. Să se pomenească fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului şi păcatul maicii lui să nu se şteargă;
14. Să fie înaintea Domnului pururea şi să piară de pe pământ pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să facă milă.
15. Şi a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac şi pe cel smerit cu inima, ca să-l omoare.
16. Şi a iubit blestemul şi va veni asupra lui; şi n-a voit binecuvântarea şi se va îndepărta de la el.
17. Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină şi a intrat ca apa înlăuntrul lui şi ca untdelemnul în oasele lui.
18. Să-i fie lui ca o haină cu care se îmbracă şi ca un brâu cu care pururea se încinge.
19. Aceasta să fie răsplata celor ce mă clevetesc pe mine înaintea Domnului şi grăiesc rele împotriva sufletului meu.