Primul motiv pentru care doresc să pice USL este rezultatul real al alegerilor locale precedente când,  din toată uniunea,  a câştigat  PSD-ul, adică exact acelaşi partid care conduce Ialomiţa de 20 de ani şi căruia i se poate pune în spinare, fără dubii, sărăcia actuală a judeţului, împlinindu-şi astfel vocaţia de partidul sărăciei democrate.  PSD nu a avut o viziune economică asupra potenţialului regiunii, nu a avut o politică de promovare a tinerilor specialişti, iar în ceea ce ne priveşte nu a avut nici o politică în domeniul culturii. Rezultatele sunt îmbătrânirea satelor, migraţia forţei de muncă de la ţară la oraş şi de acolo în străinătate, sărăcia endemică pusă mereu în cârca faptului că Ialomiţa e un judeţ agricol.  Ialomiţa a fost judeţ agricol întotdeauna, însă ţăranul de acum 100 de ani putea creşte 10 copii şi să stea la vatra lui, pe când cel de astăzi are doar  doi şi pentru  ei slugăreşte în toată Europa. Prin urmare, în Ialomiţa, nu s-a aplicat un sistem economic adecvat regiunii de câmpie şi asupra acestui punct voi reveni.

Cei care  cred sloganul  că omul contează  şi nu partidul se înşeală amarnic.

PSD nu este un partid de personalităţi, adică de oameni puternici  totdeauna chiar şi în afara partidului.  Să dau un exemplu ca să lămurim diferenţa. De pildă, Nicolae Iorga este cunoscut, pe bună dreptate,  ca unul dintre cei mai mari istorici ai românilor. Faptul că a fost lider de partid, prim-ministru şi că avut o activitate politică intensă de unde i s-a tras şi moartea a fost dat uitării. Că a fondat un partid împreună cu tatăl lui C.Z.Codreanu şi peste ani a făcut un memoriu împotriva copilului care crescuse în lumina ideilor lui. Consecinţa a fost că C. Z. Codreanu a fost închis şi executat la doar  38 de ani. In replică, legionarii l-au împuşcat pe Iorga. Asta înseamnă să fii o personalitate şi să  ai principii politice  până la capăt chiar şi cu preţul vieţii.

Dar să lăsăm gloria trecutului şi să revenim la tărâţele prezentului.   PSD este un partid de oameni care  au pornit de la un ,,nimeni,, şi ,, un oarecare,, şi au devenit ,,cineva,, prin partid. Ei nu pot fi separaţi de partidul care i-a aşezat la tortul fondurilor publice, partidul care le-a dat posibilitatea să facă legea cum vor ei, partidul care le-a pus la dispoziţie, începând din 2001, toată structura culturală a ţării, partidul care le cumpără voturi cu un kil de ulei şi unul de zahăr,  partidul care pune haita de câini pe cel care îi atacă.  De aceea, pentru membrii şi liderii PSD, partidul e totul. Nu ei au făcut partidul ci partidul i-a făcut pe ei.  Şi ei au de ales între partidul care le dă totul şi interesul public. Să nu creadă vreun fraier că vor alege interesul public, adică al prostimii care i-a votat. Că interesele acestui partid sunt altele decât  interesele publice o arată clar situaţia actuală a judeţului şi prin extindere, a ţării.

Şi când doar babele analfabete mai credeau în PSD şi puterea partidului era la zenit, când ritualul periodic al sacrificării liderului risca să nu  mai funcţioneze (este clar pentru toţi că în locul lui Ponta nu mai au ce pune),  ei bine, într-un moment când erau lesne de biruit, se găseşte PNL-ul aflat în plină ascensiune,  să-i sprijine cu  încă un mandat în frunte. Că nu avuseseră destule! Asta înseamnă să faci politică de buzunar.